PSIHOLOGIA APARARII

,f,,WIurnooucrnB

Introducerile nu incep, de regul[, cu un citat, cunt6t rnai pulin cu unul lung, ca citatul care va urma. Pentru noi insd, ca autori, este important s[ ddm acest citat dintr-o

operi literar[ care, in alti cheie gi in alt limbaj, limbajul irnaginilor, concentreazd problernatica lucririi de fa!I. l'lste vorba despre Omul Jiird tnsuSiri, amplul roman al lui Robert Musil, ce pare ftri sf6rgit gi chiar este neterminat, gi care, de altfel, ar putea servi in totalitate de citat ca4ii noastre. ,,Era o minunati zi de august a anului 1913". Dar situarea in timp nu are nici o importan!6: situafia se putea gi se poate petrece ieri, astbzi, m6ine. Nu are importanti rrici situarea in spatiu, degi locul este indicat cu precizie: ,,capitala imperiall Viena". O stradl larg[, animat5, pe care merg dou[ personaje ce sunt, probabil, eroii principali ni romanului: Diotima gi doctor Arnheim. De altfel, numele lor nu au importan!5. Are importanti faptul cd ,.in capitala irnperiald, ei sunt la locul lor". In situalia dat6, totul este pus la punct, nu are hiatusuri, este ralional, verificat, mdsurat, stabil. Faptul cd situalia respectivd nu cste legatd de spa{iu, de timp gi de numele persorrajelor,

fl.gib**re$4.6e*r#&

f..

llxt,rxu

Ktnsttneun,t, Alrnn EREMETva

.

. Psihologia apdrdrii Ittluntrul ambulan{ei, cAt se putea vedea, era totul la fel do curat gi de corect ca intr-un salon de spital. Puteai sd ploci cu convingerea aproape justificati c[ se int6mplasecova legic Ai legitim.

c[ estc impersonald, ii di cititorului o oarecare impres dc arhetipal, de ciclicitate, de repetabilitate a ei intru totul, $i, deodatl, cei doi devin martorii unui acc un pieton este c[lcat de o maqin[; el este luat gi dustrotuar, unde r[mdne intins. Vom folosi chiar cuvin

lui Musil pentru a descrie continuarea scenei: ,,Oamenii ingenuncheau pe rdnd alituri, in de a face ceva pentru el, ii desftceau larg lraina gi unnl o strdngeau la loc, incercau si il ridice putin dimpotrivd, s[-l lase dirr nou pe spate; de fapt, nimeni n urmirea altceva dec6t s[ umple timpul pdnd la veni odati cu serviciul de salvare, a unui ajutor competent g autoizat. O doarnnd qiinsofitoruleis-au apropiat gi s-au ui pe deasupra capetelor gi a spinirilor incovoiate la cel inti pe jos. Dupi aceea s-au dat inapoi gi au agteptat putin. Doamna a simf it in capul pieptului ceva neplicut, ce fi luat foarte bine drept compasiune; era o senzafie derut[ pi de incitugare. Domnul, dupi o oarecare i-a spus: - Camioanele astea grele pe care le folosesc aiciau distanla de frdnare prea mare. Doamna a sirnlit dup[ aceste cuvinte o ugurare gi

dotnnul

Potrivit unei statistici americane - remarcd acolo nror anual in accidente de magind o suti noulzeci de rnii girimdn infirmi patru sute cincizeci de

-

-

mullumit cu o privire atent6. Auzise deja de c6teva ori aceasti expresie, dar nu gtia ce inseamnl distantd frAnare gi nici nu voia si gtie; ii era suficient faptul cele spuse inscriau oribila situatie intr-un cadru 9i transformau intr-o problemi tehnicS, care nu o pri direct. Dar se auzea deja sirena ascuf iti a salvirii rapiditatea sosirii ei i-a umplut de mulfumire pe tofi ce care agteptau. Mare lucru, serviciile astea sociale. Victim a fost pusi pe targi gi irnpinsi cu ea cu tot in magin6. i jur se agitau nigte oameni intr-un fel de uniformtr,

gcneral, al oricirei vieli, apare, neavenit, brusc Ai sliedelitor, ceva ,,iegit din comun", irumpe o moarte strlini, ca un mesaj care s6-ti aminteasci: Memento mori! lii chiar daci este o moarte strdinS, moartea altuia, a unui strlin, a unui necunoscut, ea ti se vdri in suflet, ifi invoci Itrr[ si vrei faptul ci gi tu egti pieritor, ci existenfa ta e vrcrnelnici (c6nd imi vine gi mie sorocul?), cd ai un sfhrgit. !ii nroartea strlind, intdmplEtoare, e un avertisment nedorit c[ gi propria existenti, propria viati este marcat6, atinsd dc suflul mor{ii, este, dupi expresia lui Heidegger, ,,cxisten{d spre moarte". Moartea altuia o,a declangat" nngoasa existenfiali, manifestati la Diotima aproape liziologic, ca un gol in cogul pieptului, iar psihic - ca un tlisconfort, o dezagreabil6 ,,senzalie de derutd giincdtugare".

ci e mort? intrebi insotitoarea sa, care ntai avea incd sentimentul nejustificat cd asistase la ceva logit din comun. - Sper c6 e viu, rispunse domnul. Cdnd l-au bdgat magind pirea viu" [38, p. 33]. ilt Agadâr, ce se intdrnplase? Un trecitor este lovit de o rnagin6. In nigte circumstante pagnice, misurate gi vorificate, in ,,nesfhrgitul imperial" al propriei vieli gi, in

nrii de oameni. - Credeli

Mai e ceva aici. ln esen!6, nimeni nu are nici o virri cd cineva a fost lovit de o magini, cel putin, pietonii.

EouaRo KrnsHnnuu, At-tNe Ensunnvn

.

. Psihologia apdrfuiiRdmdne un ultim demers al congtiinlei pentru aalunga moaltea: sd pu lagi sd se instdp6neascd certitudinea cd ea chiar s-a produs, sd rimdi in neqtiinll: ,,Sper ci e viu. Cdnd l-au bigat in rnaqin6, pdrea viu". $i, in general, ,,era un bdiat?"

,,I s-a intdmplat din cauza propriei neatenlii1'. Nimeni nu vinovat... dar, ?ntr-un mod absurd, dintr-o int6mplare, ia sfdrgit o via!6, moare un om concret. Moartea a scos din rdndurile noastre, din intdmplare, pe unuldintre noi. Puteam si fiu eu acela.Dar uite ci eu am avut noroc, iar el nu. Nu eu sunt vinovat ci el n-a avut noroc, ci nu a foste

atent. Nimeni nu e vinovat... Atunci de unde aceasti,,senzafie de incitugare"? Omul nu suportd cu ugurin!6 aleatoriul, ireversibilul, concretelea gi incbrcitura de durere a mo(ii. Congtiinla inspdim6ntatS incearcd sd scape de aceastd angoasiexistenliald, ca qi de sentimentul, ce se amplific[ incongtient, de vind, de a fi luat parte la cele intdmplate. Eu rru vreau sd iau parte la o moafte. Congtiinla incearcd sd cumre c6t nrai repede aceasti situalie exceplional6 gi extenuantd $i iatd prima salvare: ,,A pdtit-o din cauza propriei neatenlii". Moartea lui nu este intAmpl6toare, e o consecinld a neatenliei, acestei morfi i s-a gdsit o cauzd. Sigur ci da, moaftea lui este un eveniment firesc. Ce-ar

Cititorul care a pareurs atent aceasti mizanscend din romanul lui Robert Musil gi interpretarea ei de citre autorii cdr1ii de fafd poate gi trebuie sE simt6 cd in acest dificil gi febril demers al unei congtiinle speriate, menit sI o scoatb din astfel de situalii excep{ionale, existd o oarecare ambiguitate.Pe de o parte, congtiinla reduce disconfortul c, dezantor seazi an go as a exi sten |i al6, atenueazd sentimentul de vini, descitugeazd ,,senzalia de inc6tugare". Pe de alt5 parte, bdnuim vag ci o astfel de iegire salvatoare nu merge pdnd la capdt, situalia rlmdne in cel in cauzd, continud, tocrnai pentru ci nu s-a rezolvat, nu a fost trditd pdni la capit, ci se produce o substituire a rezolvdrii reale totaleo oricAt de chinuitoare ar fi aceasta, deci a trdirii situaliei, tocmai pentru cd are loc o iegire din ea' In aceste condilii, situatia se depune ca o piatr[, existd incongtient in individul respectiv. In cele ce unneazi ne vom ocupatocmaide un astfel de proces de congtientizare, de aeel nivel de reglare psihologici nurnit in psihologie gi in psihoterapie apdrare psihologicd. Il sfbtuim pe cititorul care nu este de profesie psiholog sd-gi mai amdne putin prima reac{ie, intru totulp si h o I o gi

mii trebui pentru a explica moartea unui om

p" ,,c"uu "u legic gi firesc"? CAnd conqtiinla Diotirneinu reugegte s5-gi dea un r6spuns, igi oferd imediat gi cu amabilitate serviciile

o altd congtiin{6, congtiinla insofitorului ei ocazional, Arnheim, care ridicl (sau coboar6?) aceast[ moarte singulari, intdmplitoare, la rangul de problemi pur tehnicl -,,Camioanele grele au o distanti de fr6nare prea mare" - gi de statistici impersonali - 190.000, ceea ce inseamnfl deja cifre mari, ceva semnificativ statistic vorbind, deci o legitate. La acestea se adaugi agitalia competentd a sanitarilor de la salvare, a unui serviciu social chemat sd rezolve, sd pun[ capdt unei asemeneasitualii nepldcute. Sd nu mai vedetn, si nu ne mai afecteze. Ceea ce s-a petrecut este, desigur,,ceva legic ai firesc".

fi reasci, fa!6 de sensu I cuv6ntu I u i,,apirare" :,,Apirare - asta nu presupune gi ceva rdu, cu,flublu in{eles?!". Refineti-vi o astfel de reactie pdni veli ajunge, dacd veti avea ribdarea necesarS, la sfhrqitul acestei cdrfi.

Cititorul care este de profesie psiholog va trebui si remarce un fapt surprinzdtor, gi anume c6 in lirnbajul

Eounno Ktnsnteuu, AllNn EnsvEsvn

'

l0

ll

. Psihologia apdrdrii

profesional al psihologilor, termeni pre.cum "aparare de psihopsihologicS", ,,mecanisme de apirare', 'Jehnici s-au inceti{enit inc[ de mult, chiar dac6 nu au' aptrrarct avut poate statut de termeni gtiintifici riguroqi, ci numai de teimeni ai unui limbaj de specialitate. Psihologii vor mai remarca gi faptul c6, atunci cdnd vorbesc in limba lor dar, ,,plstrreasc5" qi folosesc aceste cuvinte, ei se inleleg, cdnd le citesc, devine evident faptul ci literatura de aiunci specialitate din fara noastri este extrem de deficitari in ceea ce privegte abordarea gtiinfificl a acestei problematici' in literatura striind de specialiate este cunoscut 9irecunoscut faptul cd apdrarea psihologici se bucuri de interes

contradictorie a edificdfii acestui concept psihologic. in al doilea rAnd, in{elegerea aotuald a unui fenomen psihologic,

atAt

profesional6 a acestui interes presupune o analizda literaturii .onru"rut acestei problematici. De foarte multe ori, istoria unei probleme constituie inceputul rezolvlrii ei' in prima parte a c64ii noastre (prinrele doub capitole)

in planul gtiintei, cAt 9i in afara et' O inlelegere

'

vom incirca(nicidecum

ivoce) a ap[riri i psihologice, precum g i ari i lo manifestare aei, aqa-numitele situafii exceptionale' Vom de remarca mai intdi cl fenomenul apiririi psihologice a fost stabilit gi descris ca fapt gtiin{ific in literatura psihanalitici'un

si urm[rim evolu]ia infelegerii gtiinlifice

Cu toate acestea, numeroqi metodologi 9i istorici ai literaturii de specialitate nu ii recunosc statutul gtiinfific' Atitudinea piecaut6 a psihologiei nationale fali de psihanalizi a determinat 9i o atitudine destul de negativl iale de numeroasele ei conceple. Din fericire, aceastd uiituain. s-a manifestat in principal in literaturi' in practici

oricdt de ampl6 gi de profundi ar fi, nu este finalizatl, rimdne deschisd unei noi infelegeri gi aprofunddri. in al treilea rind, orlce defini1ii, chiar cele care se exclud reciproc, completeazi, intr-un final, ?nfelegerea profesionall a unui fenomen coguoscibil. Dar cunoagterea, oricdt de genial6, nu poate pretinde ci se afld in posesia adevirului definitiv. Adevlrul se aflI in fenomenul insugi. in fine, rezolvarea unei probleme nu este rezolvarea unei ghicitori, la care se poate da un rdspuns definitiv. Odat5 rezolvatd, problema va continua sd apari. Cititorului care va gisi excursul nostru literar prea complicat gi plictisitor, ii recomanddm sd treaci direct la cea de-a doua parte a cdr{ii, cea principali. In aceastl a doua parte prezenttrm fenomenologia apdrdrii psihologice, condiliile aparitiei ei, manifestarea ei in comportament, consecinlele recurgerii la ea asupra dezvolt6rii personalititii. Vom incerca'si ilustrAm descrierea gi definirea fiecdrui mecanism de apirare psihologic[ din trei puncte de vedere: la nivelul unor situalii ale vief ii de zi cu zi, prin exemple din opere literare gi artistice gi cu analize ale unor aazuri din practica psihanalitici gi psihoterapeutici. Fiecare capitol se incheie cu recomanddri pentru invingerea ap[ririi psihologipe. Aceste reconranddri sunt menite s[-l ajute pe cititor s[-gi rispundS la o serie de intrebdri: Recurg la apdrarea psihologicl? Care sunt tehnicile de apdrare pe care lefolosesc mai des gi care sunt cele pe care le folosesc mai rar? Cunr se manifestd apirarea pe care o practic? Cdt de eficient s-au rezolvat situaliile conflictuale in care am folosit apdrarea psihologici? Ce pot face ca si reduc la minimum acest mod de a rnd apira? Rdspunsurile la aceste

ins6, psihologii gi psihoterapeulii folosesc de mult nofiunea de aolrare psihologic6.

'

indeplini ji o fun"1i" metodologictr. inprimul

in plus, spEram cd aceasti parte a lucrdrii

va9i

r6nd, studiul

apirdrii psihologice trebuie s6 prezinte situalia difici16

Eoueno KrRsueAUv,

Alne

Enertrenva

.

l3

. Psihologia oPdrdrii

intrebdri, ca gi la altele de acest fel, necesitl probabil curajul de a te vedea intr-un alt fel, de a da o altii apreciere, mai adecvati, propriului comportament gi, in fine, de a incerca sd te schimbi. Vom sublinia de la bun inceputcdanalizapropriului comportament prin prisma existenfei in el a apiririi psihologice genereazd de multe ori aparilia unei apirdri, a apiririi impotriva unei astfel de analize. Cdnd este confruntat,cu cunoa$terea piihologic[ gtiinlificd reald a propriului comportament, a oaracteru lui, a posibi I itl1i lor sale, psihologul ,,naiv" rlmdne prizonierul unei apiriri psihologice ori ginale: dacl aceastl cunoagtere gti inlifi ci despre el coincide cu propria imagine despre sine, mai ales daci aceasti cunoagtere are o coloraturi pozitivi, el accepti aceasti informatie, ii acordi incredere. Dac[ ea nu corespunde insi propriilor reprezentiri, apare o rezistenld la acceptarea acestei cunoagteri. Deseori, bariera care i se opune contribuie la formarea unei atitudini negative fati de purtitorul acestei cunoagteri, fa|6 de psiholog, iar apoi fa{I de orice cunoaqtere psihologicd gtiinlificn in general, fa{i de intreaga gtiinfd a psihologiei. Cea de-a treia parte este o incercare de a extrage nigte legitili in ceea ce privegte aparilia gi dezvoltarea ap6ririi psihologice. Dupi opinia noastr6, ea ii va interesa mai mult pe specialigti. Dragi cititorule, cunoagterea in exces, inclusiv cunoagterea de sine, este uneori, potrivit unui precept al infelepciunii populare, diunitoare. Daci rdmdi un adept al acestui,precept, este mai bine si nu citegti cele ce urmeazd. $i vom fi de acord cd o cunoagtere excesivi e impovdrdtoare, cd ,,unde e multd in{elepciune'e multl durere" [Ecleziastul I, 18].

d.9 a n3 Dar ne pofi citi la fel de bine cu intenlia convingi c6 din disputi critica. $i chiar daca nu suntem ne vom stridui sd fim deschigi la critic6,

.e naste adevarul,

ilffi;tt

uo*'p.i*i

cu recunogtinte toate sugestiile 9i

observa!iile.

PanrBe

I

CoNcerltt ACTUALE ASUIRA srruATrrloR lixcEpTroNALE $r ASUIRA epAnArut psrHol.ocrcE1. SnuapruE EXcEPTToNALE

Cultura ne face asemdndtori. Prin culturS se creeazd legbturb intre timpuri, generalii 9i spafii. Sub aspect

gi cultural sunt egalul contemporanului meu din

(legiturain spafiu), alomului din trecut viitor (legdtura in timp 9i spaliu). Trdind in Iturd, triim in aceleagi dimensiuni. Dar cultura ne face in acelagi timp diferili. Ea rupe fiul gi timpul. Eul meu nu seamdnl cu nimeni qi cu imic. Existenta omului este ?ntotdeauna o triire in ; ea se petrece de fiecare dati intr-o conjuncturb storic6, social6, actuali, concretd, care, pe de o parte, un segment distinct de via!6, discret, iar pe de altd este indivizibi16 in continuitatea ei.ice parte a lumii i al celui din

Eounnn KnsHneuu,

Arnn Ensuspvn .

l7

t Psihologia apdrdrii

in acest sens, situa{ia (9i cultura) ridici intotdeau probleme, ,,in ea existi intotdeauna un fel de loc neumplute, goale (Leerstellungen), prin care apare care iese din limitele ei gi care o leagd cu tot ceea exist6>>" [49,p.362].Iegirea din limitele unei situalii crete inseamnd iegirea din limitele propriei persoane. vom permite sd continudm cu cuvintele lui Rubinstei ,,Explodez tot timpul, schimb situalia in care m[ aflu odati cu asta, ies continuu din limitele mele. Aceasti iegi din limitele mele nu este o negare a esen{ei mele,... este devenirea ei gi, totodati, realizarea esentei mele; negare de sine gi devenire, ci devenire gi realizare. negatd numai existenla mea efectivi, faptul cd

vicfii: intreabi-te dacd ceea ce simti 9i gdndeqti acum ar rlhndne valabil in cazul ci ai afla deodati ci egti pe moarte. Vci continua ceea ce ftceai in acel moment? S5-1i puiitttotdeauna aceastl intrebare.Voi denumi acest criteriu ntdsura morlii" [1], p.129]. Acestea sunt insd, ca si spunem aga, zboruri ale congtiintei filozofice. Oric6t ds necesare sunt aceste docoldri filozofice, psihologii sunt nevoili si lucreze in

ulte dimensiuni. La problema caracterului finit, al transcendenlei unei situalii de via!6, ei fac o precizare:ttu toate situatiile sunt la fel de importante pentru relevarea ,.caracterului finit" cultural, a inridicindrii persoanei intr-o

situafie,

ci numai situaliile in care existd o contradiclie

perisabil, c5 am un sf6rgit" [49, p.3441. Max Sche considerl c6 venirea omului pe aceastd lume presupu realizarea lui ca proiect al cuiva, gitocmai de aceea om este ,,o fiinld care se depdgegte pe sine insugi gi lumr [64, p.60]. In acest sens, existen]a omului este metafizi de unde gi inclinalia omului spre transcendere, spre iegi cognitivd gi emo{ionali din limitele existentei preze ,,de cealaltd parte a binelui gi a riului" (Friedric Nietzsche). CAnd ,,e s[ zbori", ,,legea firii" gi ,,congtiin' umani"nu suntde-ajuns(C.S Lewis, citatdin 53, p.105 Dar in orice moment al existenfei, in orice situati existi posibilitatea transcenderii, existl posibili refacerii legiturii timpurilor 9i spatiilor. Logica vietii cere omului efemer s6-gi triiasci viafa ca gi cum fapte sale ar fi destinate unei serii istorice infinite. Ea (logi vietii - N.A.) insisti asupra legdturilor irevocabile vie{ii in general, dragoste gi creatie, mil{ gi vin6" [1 p. I sal. Acelagi lucru este afirmat 9i de M.M. Bahti ,,Exist6 o reguld simpld cu care se verificd autentici

nccentuatd, contradiclie care reprezintd pentru persoana rcspectivd o incercare deloc ugoar6. Se poate pune intrebarea: qi care este situatia de

care

v[

ocupali? ln cartea de fald este vorba despre

updrarea psihologicS, despre nigte mecanisme psihologice de reglare. Vom expune imediat tezape care unneazi si o analizim gi si o demonstrdm pe parcursul intregii cdrti

gi care ne poate servi ca o definilie prealabil[, foarte nproximativ6, a apdrdriipsihologice: apdrareapsihologicl cste o cale aparte, neobignuiti de rezolvare a unei situalii gi de reglare psihologici a comportamentului in situalii de dificultate, in situalii de neputinlb. Este vorba despre

situalii acute, intense, excepfionale. Inainte de a incepe si vorbim despre situaliile cxcepfionale, am dori sd explicim ce este de fapt o situafie.Dar, ca giB.F. Lomov, vom depldnge gi noi faptul cd ,,psihologia nu dispune deocamdatd de suficiente metode gi procedee riguroase de descriere a situafiei (experimental gi in realitate) ca sistem" [33, p.120]. Aceastd constatare

t

fost fbcuti in urmd cu zece ani, dar, din p6cate, este la fel

Eoulno KInsuBeuu, AI-lNe Enruneva

.

l9

o

Psihologia apdrdrii

de valabild gi astizi. Clriar Lornov incearcd str defineasci situatia nu ca pe un eveniment anume, ci ca pe un sistem de evenimente, care este cauza unui act comportamental sau a altuia Ei care face ca situafia propriu-zis[ s[ se 9i modifice, iar sistemul deja modificat de evenimente, situalia, capdtd posibilitatea sd ac{ionezO din nouasupra comportamentului individului, 9i aga la nesfhrgit. ln acest circuit, cauza 9i efectul igi schimbi pe rAnd locurile. Aqadar, situatia poate

fi definiti ca o configuralie de factori subiectivi 9i obiectivi, ca o combinafie de factori exteriori 9i factori care tin de personalitate. Pe noi ne intereseazi situaliile exceptionale, ?n care contradictia este extrem de acutd qi este tr[itd personal' Felul cum am definit noi notiunea de situalie excepfionald este, de fapt, foarte schematic Ai aproximativ. Prin prisma acestui parametru, a caracterului excepfional, ne putem reprezenta toate situatiile ca pe o serie, ca pe un continuum cu doipoli. Un pol il reprezinti situatiile problematice, pentru

a ciror rezolvare nu sunt date aprioric moduri de comportament gi gAndire, giin care tezolvareaproblemei consli in crearea unor noi moduri de comportament 9i/ sau in construirea unei noi realitlli psihologice. Al doilea pol il reprezinti aga-numitele ,,situalii' limiti'(Karl Jaspers), care cer individului capacitateade a suporta incercdri existen{iale gi il determind sd se intrebe cu toati fiinfa lui asupra sensului existentei, pusi

sub semnul finitului (ceea ce Heidegger numegte

,,existentl spre moarte"): Orice incercare existentiali este intotdeauna gi o incercare psihic6, de obicei negativd

emotional gi care este perceputd ca un disconfort

psihologic (in cel mai bun caz) sau ca o stare de depresie, de deprimare puternicd (in cel mai riu caz).In acest din

rrrml caz, individul nu poate realiza,mai exact, consider[ c[ nu-qi poate realiza obiectivele principale, sensul vielii snle, nici printr-o acf iune practic-obiectuali la paraitetrii maximi [76], nici prin cea mai profundi interogare filozofic6. intre acegti doi poli ai continuumului reprezentat tlc caracterul exceptional se afld situaliile de stres, de liustrare, de corifl ict. Mecanismul psilrologic al aparilibi unei situatii cxcepgionale este condiliohat de finalitatea oricirui act psihic. Premisa fi lo$enetic6 a,,comportamentului final" este reflexul scopului, descris pentru prima datd de I.P. Pavlov in anul 1916. Potrivit lui LP. Pavlov, reflexul scopului orienteazS orice organism viu care are psihic, orice via{d, spre dezvoltare, spre viitor: ,,lntreaga viafi cste realizarea unui scop, 9i anume menfinerea vielii insegi, o necontenitb activitate a ceea ce se numegte instinct al vietii" 142, p.l42l. De fapt, despre acest lucru scrisese cu mult timp ?nainte Arthur Schopenhauer: ,,Vointa de viald constituie esenfa cea mai intimi a omului" [65, p.85]. Unuldintre reprezentanlii cei mai de seam6 ai aga-numitei teorii dinamice a psihologiei personalitltii, psihologul german Hans Thomae, afirmi ci omul este un intreg orientat spre un scop, adici spre ceva fixat pentru viitor. Fdrd o finalitate a actului psihic este greu de imaginat integrarea, integritatea, gestaltul ei [98, p.l6]. Manifestarea reflexului scopului presupune o nnumiti tensiune, o anumiti tendinfd energeticd, un nnumit activism, care ?gi gdsegte'expresia in integrarea momentan[ a unei pi(i sau a tuturor funcfiilor sistemului viu. Dar pentru ca aceasti tensiune sd apar6, actul psihic trebuie si fie blocat de un obstacol din planul exterior sau interior. $i atunci incepe si functioneze legea

EouRno KIRsHeRUM, AlrNn EnsMeeve

.

ll

c

Psihologia apdrdriiI

german Theodor Lipps: ,,Daci cursul firesc al un eveniment psihic este intrerupt sau frdnat, sau dacd la moment dat intervine in el un element strdin, acolo are loc oprirea, perturbarea, se produce o aglomera (Stauung) [86, p.108]. Prin ,,aglomerare" se in]elege cre$tere bruscd nivelului tensiunii psihice. Orice act psihologic are un anumit potential getic, este asigurat din punct de vedere energetic. aceastd asigurare energetici a actului cregte daci apa un impas in curgerea, in desftgurarea lui. Se produce ce Hans Selie a denumit, in cadrul general al cercetdrilasupra stresu I ui,,,mob i lizare nespecifi cd a organ ismulu i [51] sau adunare, ,,aglomerare" gi integrare momenta a tuturor fortelor acolo unde are loc oprirea, intreru

,,barajului psilric", formulatl inc6 de la sffirgitul seco XIX - inceputul secolului XX de filozoful gi psiho

It lrtottte" | 6, p.321. Specifi cu I cdmpu u i ontologic ch iar llbilegte in ce felde situafie exceptionali ne vom gdsi.Pentru a ldmuri unele invariante ale desftgurdrii

tlului psihic Ai ale comportamentului uman in situalii lteepfionale, vom incerca s6 descriem diferite tipuri de tltuolii de acest fel.Vom incepe cu situaliile-problemd. ins69i situaliaproblemi se definegte ca un complex de condilii care provoacd procesul g6ndirii. Dar tocmai in acest complex lrobuie si existe o intrerupere, o neconcordantd, un impodiment, care gi iniliazi procesul gAndirii. A.M. Mutiugkin l37l a analizat situafia-problemd tocmai ca pe urr dezacord intre scopul, modalitatea gi condiliile lcliunilor. Daci nu se cunoagte scopul, avem de-a face e u un exemplu de situalie-problemi teoreticE, daci nu se sunoa$te calea de atingere a scopului, avem un exemplu dc situalie-problemi practici, iar ne,structurarea condiliilor este caracteristicd pentru o situatie-problemd cure fine de instrucfie. Potrivit cercetdtorului german D. Durneq majoritatea situatiilor-problemd cotidiene o reprezintd problemele cu criterii neclare in privinfa scopului sau cu criterii care se exclud reciproc Ai care sunt foarte adesea cxtrem de greu de pus de acord (de exemplu: punerea de acord a scopului ridicdrii randamentului unei electrocentrale cu scopul protejlrii mediului). Durner numegte problemi o situa{ie ,rpentru rezolvareacireianu existl aprioric nici un fel de modalitili de comportament date (de exemplu,

actului. Blocarea actului psihic poate fi provocatl de mai diferili factori. Ea poate fi qi o luptd a doui rnobilechivalente, a doui dorin{e egale ca intensitate (imi teribil si mindnc o felie de tort Si la fel de tare vreau simenfin silueta), gi o neconcordanli intre dorinfe g posibilitali (vreau, dar nu pot, nu-mi ajunge dotare practic-obiectuali), .gi o contradictie intre dorinfd g interdictie (vreau, dar nu trebuie si fac asta, nu se cade gi o contradictie intre lucrurile de care iei cunogtinfi (uni spun ci sunt bun, allii ci sunt rdu, sau: mama spune cd se poate, iar tata spune

c[

nu se poate) g.a.m.d.

Gradul de ,,aglomerare" gi calitatea integririienergiei psihice depind de un lucru: ce cdmp ontologic al ind ividu I u i este blocat,,,ce n e c e s i t at e v i tal d este paralizatd

de incapacitatea tipurilor de activism de a face fa1d, condifiilor exterioare Si interioare ale activit[1ii vitale

asimilate anterior)" [74, p.ll]. Rezolvarea problemei consti intr-o ,,noui programare" a proceselor psihice gi a unor noi moduri de comportament. Momentul esenfial al procesului de rezolvare a problemei il constituie existenta unor structuri gi scheme deschise de memorie, care sd fie

Eounno KrnsuaAuv, Ar.rua Enevsevn capabile si se restructureze gi/sausd

.

23


primeascd informati

noi. lns[gi senzafia de dizarmonie, de disconfort ir perceperea a ceva nefrnalizat, neterminat, progindirea gi refine la un anumit nivel de activare I p.l5l. $i din nou avem de-a face cu nevoia de finalizare gestaltului. Sentimentul ci gestaltul poate fi finalii impulsioneazi individul 9i il determini si finali situafia, si o rezolve. Mai mult decdt atdt, gestaltului face ca acest act sd fie atractiv, cu o emofional pozitivi, in ciuda unui consum major. Maimul decdt atdt, chiar emo{iile puternic negative angrenate o situalie-problem[ pot duce la o activare extrem[ a tutuschemelor de comportament gi de gdndire. Exist6, desigur. unele lirnite individuale in activarea solutiilor. La un

primite in legdturd cu efectuarea unei anumite ac{iuni cu convingerea individului ci, odati inf6ptuit6, actiunea corrtravine instruc{iunilor; 2) faptul ci informaf ii le prim ite tlc la diferiti membri ai unei organizalii sunt divergente; 3)

incompatibilitatea rolurilor jucate

in cadrul activitetii

prestate qi in viafa particulari; 4) o amenitrtare real6 la ndresa valorilor morale qi faptul ci activitatea prestati

anumit nivel de activare poate apdrea ,,gdndi evazionisti" (fantezia, inchiderea in sine, retragereadetalierea nesemnificativd etc.) gi chiar, pur gi simplu, respingerea rezolvlrii problemei. Emotivitatea exc,esivd, nuantati atdt pozitiv, cAt gi negativ, face si scadi nivelul calitativ al ducerii la indeplinire. De exemplu, negativi a emotiilor pozitive se poate manifesta prin faptu c5" pe rndsura apropierii de scop, trdirile pozitive puternice duc la o sl6bire a atenfiei 9i la o gdndire superficiale. L.I. Bojovici, L.S. Slavina 9i T.V. Endovilkaia [13] au c[, ?n cazul unui comportament alternativ, este posibil fie blocarea completi a activitelii intelectuale de cdtre motiv puternic, prin punerea in balanfd a lui ,;pentru" gi ,,contra?', fie o orientare nemijlocitd a proceselor reflectie spre susfinerea motivului mai puternic.Practica gi teoria cercetirilor social-psihologice nu opereazd cu situafia-problemi, ci cu conflictul. In cadrulteorieirolurilor [81], surse ale confl

sunt considerate:

l)

incompatibilitatea instrucliuni

asiguri satisfacerea necesitIlilor debazd ale ornului. N.V. Grigin [68] definegte conflictele din sfera producfiei, in primul rdnd, ca reaclii la obstruclionarea realizilriiscopurilor activitetii comune, la comportamentul participan{ilor la acliunea comun6, dacd aceasta nu corespunde agteptirilor, gi, ?n al doilea rdnd, ca reactii care apar ca urmare a incompatibilit6fii particularititilor individuale (caracteriale, sub aspectul valorilor culturale 9i spirituale, predispozilii etc.). Situaliile conflictuale sunt inso{ite de trdiri emo}ionale putemice. Dar, in acelagitimp, N.V. Grigin subliniazi 9i funcliile pozitive ale confliitului gi, in special, faptul cd el ,,ajut[ la rezolvarea multor probleme acute ale producliei qi chiar contribuie la insdndtogi rea atmosferei generale in cadru I colectivul ui". Func{iile pozitive ale cbnflictului sunt remarcate gi de studiile lui F.M. Borodkin 9iN.M. Koriak [14] asupra fenomenelor din cadrul organizafiilor sociale. in ciuda faptului ci este un mijloc chirurgical, radical, extrem, conflictul ajut6, in primul r6nd, la diagnosticarea punctelor vulnerabile ale organizatiei respective gi ale persoanei, iar in al doilea r6nd, provoaci o restructurare profund6 a interac{iunii dintre diferitele verigi ale organiza{iei 9i elementele experientei de viafi a individului. Dar, la un anumit grad de manifestare a conflictului, se observi gi rolul negativ pe care il are in organizatie: se amplifici ostilitatea individului fa[6 de cei din jur, scade bunanu

Eounno KrnsHrRUv, Ar-rNn Enevppve,

.

24

25


de.pozilie, provocate de dinamica dezvoltdrii gi de volumul total al solicitarilor de pozilie ale indivijului. Pentru fiecare individ existi un anumit optimum in ceea -care ce privegte numirul de roluri sociale pe le indeplinegte. Dincolo de acest optimum, individul incepe s6 incerce o suprasolicitare, care duce la ineficienla in ?ndeplinirea acestor roluri. Suprasolicitarea de aciasti naturd determini individul si procedeze la o ierarhizare a rolurilor qi, deseori, la renunlarea la unele dintre ele. Suprasolicitarea psihologici poate apirea gi ca o consecinfE a incompatibilitelii unor roluri gi pozilii (de

disp,ozilie, starea de spirit nu este bun6. Desft$urarea conflictului este insolitE de un consum moral gi psihologic considerabil. H.-D. Schmidt [92] a studiat aga-numitele conflicte

i

ntens itatea necesitS{i i indiv idului gi amploarea obstaco lu lu i,

cunoaqterea situa{ieide citre cei apropiagi 9i cei mai pu{in

apropiali, cunoagterea consecintelor inevitabile

9i

pioUaUilL, caracteiul variabil gi pe mai multe planuri al alegerii soluliei, cercul de persoane implicate in conflict,

plrerea unor persoarte de referintl, cet de neaqteptat este

conflictul pentru cei implicafi, durata conflictului' Cercetdtorul menfionat considerd ci orice situalie complexd confine in ea premise pentru formarea unorcatit'l1i gi trasdturi morale, atdt pozitive, cdt 9i negative'

Probiema nu constd

atribu!iilor rolului, dar este extrem de incdntat

exemplu, incompatibilitatea dintre pozifia de geT9i pozilia de amaqt fa[d, de o subordonatd). Se poate intdnipla ca cerintele in privinfa rolurilor sd deplgeasc5 cu mult,,zona dezvoltdrii actuale" a individului. lndividul nu face fatede

viaSZ, in cazul schimbirii statutului sociometric in grup, in cazul trecerii de la'bopildrie la maruritate etc. Studiind situa{iile conflictuale din procesul de inv6{6rndnt gi educatie, M.M. Iagcenko [66, 67] include printre factorii care determinI gradul de tensiune intr-o situafie conflictuali natura conflictului, con[inutul lui,

activitllii profesionale, a locului de

probabilitatea migchrii situaliilor emofionale neadecvate dec6t migcarea in sus pe linie ierarhicd, in cazul schimbirii

in care migcarea pe orizontald miregte mai mult

de pozi{ie apar Ei in cazul schimblrii pozitiilor, de exemplu, in cazul trecerii dintr-o funcfie in alta, situalie

avantajele oferite de statutul rolului respectiv. Solicit6rile

comptexitatea propriu-zisia a situatiei, ci in tendinta individului de a o invinge. Este de remarcat faptul c6' in ceea ce privegte literatura psiho-pedagogici, M'M' lagcenko este unul dintre pulinii specialigti care reu$esc si ne convingS cd o situa[ie conflictual6 complex5 constituie o consecinli opottunl gi legici 9i chiar o etapi a procesului educativ. Ea poate 9i trebuie. s[ aibl rolul unui nrijloc activ de evidenfiere a maturitdlii personalit6lii elevutui gi, mai ales, a orientdrii lui morale in formarea tr6situriior lui de caracter. Un studiu al situaliilor conflictuale dintre profesor gi elev, efectuat de unul dintre autori i aceste i cdr\i, a artrtat cd, in acti v itatea pedago gici, situaliile conflictuale sunt o reprezentare psihologicd atdt a contradictiilor generale existente in dezvoltarea sistemelor pedagogice, cAt 5i a contradicliilor existente irr interacfiunea dintre pedagog 9i elevul sAu. Importanla funclionaiS a situaf iilor conflictuale conste in ovidentierea p64iior slabe existente in structura interacliunii pedagogice, in personalitatea pedagogului gi in cea a elevului, in prezentarea posibititalii unei modificlri radicale astructurilor precedente, care 9i-au demonstrat inconsistenla in ceea ce piivegte activitatea profesional6 a pedagogului,

in dificultatea insl9i 9i in

EpullD

KlRsHoauu, Ar_rNe Ennnaeevn

.

26

27


pedagogici,sistemu ::i:101ry. gIsirea posibilitafii p.?:uT! in

cantaUv mai inalt de autoreglare gi de conducere a u i de formare a personalitili i el ev u lu i. f rn pii""r"" emolionali in ponflici contribuie la o mai adecvat[ rezolvare a lui, lucru care se intdmpll insd atunci cAnJ emoliile negative trdite nu sunt trairsferate, repercutate asupra partenerului de conflict, chiar daci a""ita a fost in mod obiectiv cel care a,,stimulat,'"onnictrrl. in;;; c.tz, componentele emotionale au un rol de activare gi de mobilizare. Un conflict iezolvabil permite in el sd acceada ta un nivel nou, mai ""fo,Irpfi.qi productiv, de inreracliune [271. .. . O atenfie deosebitA se acordi in cercetarea nredico_ psiholog.ici situaliiror de crizd. potrivit rui D. proooehr psi h ol og i cd re pr ezintd o c ofru n tare c u corl d i i !o^ll,;1 it. care lmpun individului cerinte excesive". Reiter 1i qi $tofkaia, subliniind caracterul psiho-social al crizelor, ie incadteazd, in ,,evenim.ente gi/sau incerciri cu prec,idere extreme, care intervin in mod neaqteptat pentru'individ gi care, de reguli, aduc cu ele pierderi ii reprezinti o ameninfare, deoarece pun iub semnul intreUaril principalele obiective givalori ale vielii lui. Aceste st6ri sunt insolite de nelinifte, de sentimentul neimplinirii, inconsistenlei gi neajutoririi, cer din partea individului luarea unor decizii fhrd aavea la dispozifie timpul necesar, cer manifestarea la maximum a capaciiagii .d" a. gari u solu{ii; gi, oricdt de neconcluden t ir fi rczultatul, eleiau posibilitatea uneinoi orientiri in viafi,, t961. F.E. Vasiliuk i!":1. pln:,.de vedere o niotog ic, int-ugu ;a-; :3, e:te u.rzd 9lt Noi, autorii acestei clr1i, am-defini |16l. 9 tttu.uq3 de crizd ca pe o situafie de contradicfie inhe o donnla puternic6 de via16, ca esenti supremd a omului, giprocesuI

;i

I actiun i tor pedagogice, de a ajunge la ui n'iu"i

lipsa sau pierderea sensului viefii. Dorinta de viat[ te detenninl si trdiegti, chiar daci nu vezi nici un sens in asta. Dar, u neori, dem oral izare a total| g i imposi bi I itatea de a te intreba asupra sensului inving dorinta de via!6, gi atunci apare o cumplitd solutie de moment a crizei, cuprelul propriei existenfe: suicidul. In general vorbind, un rnediu prielnic pentru desftgurarea unei crize de viafi il constituie contradiclia reprodusd continuu in viafa de zi cu zi ?ntre forma definitivd a existen{ei individului (pe acest pimdnt, in aceastl cultur6, in acest context social,

grup, in aceastd epocl) gi un nesfdrgit proces de transcendere, adici de iegire din limitele oricdrei forme definitive de existenfi. Acest conflict este permanent qi este actualizat de incertitudinile legate de posibilitatea de a satisface necesitatea unui sens al viefii. Dar, pe de alti parte, ,,daci individul nu se formeazi ca personalitate, aceast[ contradictie nu apare" [55].Agadar, situafia ca sistem determini comportamentul omului, dar, pe de alti parte, situatia nu ocolegte nici omul activ, subiectul continuu transcendent prin

::I

necesitSlile, interesele gi scopurile sale. Din afarl, obiectiv, de pe pozilia observatorului neimplicat, este aproape imposibil de trasat in fiecare caz concret o granill intre o situafie obignuiti gi una de exceplie. Afl6ndu-mi intr-o situalie (gi chiar ?n afara ei, intelegdnd-o), eu o reflect, o trdiesc. Calitatea reglirii individuale a comportamentului intr-o situatie nu depinde direct de strucflrra obiectivi a situaliei ca fiind sau nu problemi, ci de reprezentarea subiectivd a acelei situafii in individ [94], adicd de tabloul interior al situaliei. In literatura medicalpsihologicd se vorbegte chiar de un tablou interior al bolii. D. Durner [7 4] a ar1tat c[ triirea emotional[ a unor situalii-problemd conflictuale, care determini in final

Eoueno KtnsHaeuu,

Alne Enrueeve c

28

29

. Psihologia apdrdrii parametrii obiectivi ai situaliei (nestructurarea tondiliilor, a mijloacelor, a scopurilor); in altreilea rdnd, de reprezentarea structurii situafiei in conqtiinla individului; de reflectarea propriilor posibilitnli ( de experienla rezolvdrii unor situaliisimilare, de increderea in capacitatea de a rezolva orice problemb). B. Situatia de excepfie este acea ,,intrerupere a gradualitilii" in via{a individului, care reprezinti o posibilitate de restructurare a structurii anterior formate a activitelii, relaliilor gi trdsdturilor caracte-

gradul de adecvare al reflectirii gi al rezolvlrii problemei, depinde de conceplia de Eu, in spe{6, de conceplia asupra propriei competente actuale. Aceasta din urm[ presupune o formare destul de

complexi. Componentele ei sunt, in primul rdnd, aganumita competenld euristic[- cel mai adesea, o incredereincongtientd in propria capacitate de arezolvaproblema,

in ciuda inexistentei unei experiente anterioare inrezolvarea unor astfel de situatii gi, in al doilea rdnd, aganumita incredere epistemici in rezolvarea situatiei actuale prin procedee care gi-au dovedit anterior valabilitatea. Competenla actuali este mult diminuatd, pe de o parte, de faptul cE experien{a dobdnditd anterior nu se potrivegte ,,acum gi aici", nu este suficient6, iar pe de altd parte, gi acesta este un factor principal, de faptul ci experienfa euristicd este modestd. Acest lucru duce la triirea unor emolii negative putenice, in special a unei nelinigti care duce foarte probabil la un comportament neadecvat, ,,evaz ionist" . CelE'laltcaz, cealaltl combinalie de elemente ale competen{ei actuale, o competen{5 epistemicd redusi in condiliile unei competenle euristice relativ inalte, nuse repercute azd atdt de d rasti c as u pra efic

ristice (a sistemului de relalii, a aspiraliilor,

a

criteriilor valorice) 9i accederea la un nivel superior de calitate a autoregldrii 9i interactiunii cu lumea.

Rezolvarea situafiei antreneazd actualizarea posibilitnlilor individului ca subiect al viefii sale. Aceasta ins6, numai in cazul cdnd situalia se rezolvlintr-adevdr in mod creator, nu destabilizeazi (atunci c6nd nu are solufie). in celilalt caa cel patologic, situaliile de excepfie duc individul la imbolndvire. Triirea patologicd a situafiei de excepfie inseamnd fie intoarcerea la existenla animal6" la deculturalizare,la pierderea esentei umane, fie atacarea proprieiesenJe

iente i

rezolvlrii

situa!iei.Aceastd mic[ incursiune in literatura de specialitate ne permite sd depistim in multitudinea de situatii de excepfie, in pofida diversitSlii paradigmelor de cercetare, dou6 caracteristici invariante principale:

culturale prin sinucidere, fie evadarea in lumi

proprii, in alte realitili, care nu au nimic comun cu aceastilume, cu acest mod de via!5, cu aceastE culturd. Este adevirat

c[ in acest din urmi caz este posibild confluen]a cu actulcreator: foarte frecvent, nevroza 9i psihoza sunt izomorfe cu creafia. Dupd cum se vede, continuumul triirii unor situalii de exceplie nu este liniar (crealie - patologie), ci reprezinti un cerc inchis, unde granilele dintre trdirea creatoare $i cea

A. Individul aflat intr-o situalie de exceptie triiegte o tensiune psihic-emolionald a cdrei calitate gi irrtensitate depind, in primul rAnd, de gradul de exprimare gi de manifestare subiectivi a necesit6tii

de,rezolvare a problemei; in al doilea rdnd, de

patologici

se

intrepltrund.

Eoueno KrRsHanuu,

Alwn

EneN4erve

.

30

3l


Iiecare om, fiecare culturi igi prelucreazi propriul a situaliilor exbeplionale, acel grad de libertate pe care ildau cuttura giconpliinla iniiviatiala. Cu c6t cultura gi individul sunt mai intoierante la excepfii, cu atdt este mai mare probabilitatea creirii gi foloiirii unui al treilea mod, psihoprotector, de triire a situafiei. In acest caz, problema, conflictul, stresul, criza sunt percepute in primul r6nd ca un pericol pentru propria stare, pentru propria persoani, pentru intreaga ilcetuire anterioar6; in acest caz, intregul aparat psihologic incearci si se apere, sd se izoleze de asemenealitualii, iar dac6 se int6rnpli si te afli intr-o situafie de acest fel, mai degrabl indepirtezi disconfortul psihic, tensiunea, acest airibut al triirii unei situafii exceptionale. $i, iatd, momentul determinant sub aspectul activitilii-este aici apdrarea psihologici. In cele ce urmeazi ne propunem sd urmdrim devenirea aparatului al ap6r6rii psihologice, -categorial si analizdm acest fenomen ca obiect db cerce-tare 9tiintific6.nivel de suportabilitate

.

in primul rdnd, ca fapt gtiintific, fenomenul apirdrii psihologice a fost stabilit pentru prima dati in paradigmafenomen

unei conceplii psihanalitice. Atitudinea fati de acest in psihologia academici, inclusiv irr cea din

Rusia, nu este

insi univoctr.ai

A fost o vreme (carn primii treizeci de ani

2. ApAnenna psrHoloctcA cA oBrEcr DE CERcETARE grrrNTrFrcA. O aNalrzA A LITERATURTTDE SPECIALITATE

secolului XX) cdnd ?n Rusia au fost traduse gi editate luuiri ale lui Freud gi ale altor adepfi ai psihologiei abisale. Au existat chiarincerciri de aimbina psihanaliza cu marxismul, incercdricare gi-au dovedit inconsistenta atdt la noi, cAt gi in alte perfi. Au existat la noi incerciri (in striinitate, acestea sunt continuate in mod rodnic) de aplicare a postulatelor psihanalizei chiar in pedagogie. Sl remarclm faptul cd o lucrare destinatd pedagogilor, ,,Studii de psihologie" de S.V. Kravkov, menlioneazdcd prima sarcini a unui pedagog este de a face posibil6 sublimarea afectelor,,strangulate" in,,iniliative cu valoare culturali" [29]. In luarea sa de cuvdnt in cadrul dezbaterilor pe marginea unui referat prezentat de Zalkind la lucrdrile din anul 1932 ale Societdlii pedagogilor marxigti, N.K. Krupskaia, care numai de simpatie fafS de psihanalizd nu poate fi binuitd, declara printre multe altele: ,,Dar la Freud sunt de gisit unele lucruri. Poate nu sunt foarte in tem6, dar, dupi pdrerea mea, o importanf[ foarte mare o are clarificarea poziliei lui fafl de impulsurile subcongtiente gi cele congtiente. Acest aspect

Istoria evolufiei problematicii mecanismelor de ap6rare ale psihicului este contradictorie gi chiar dramaticd. O analiz[ a literaturii referitoare la aceasti problemi permite evidenlierea mai multor cauze care au dus la o definire atdt de contradictorie a statutului apiririi psihologice ca obidct de cercetare gtiinlifici gi practicd.

ludm foarte mult, poate c[ gi de la Freud, ciruia materialismul ii este striin, sunt de luat unele idei interesante, pentru a fi prelucrate din punctul nostru de vedere, material ist. Problem a transformdri i impulsuri lor subcongtiente ale comportamentului individului in irnpulsuri congtiente este important din punct de vedere

este foarte interesant la Freud. Dacd de la idealistul Hegel

Enueno KrRsueRUv, AlrHa EnrvesvR.

32

33

'

Psihologia aPdrdrii

pedagogic" [36]. Din p6cate, o astfel de pozilie in favoarea lui Freud era rarisimd in vremea aceea. In urmitorii treizeci de ani, asupra psihanalizei s-a a$ternut tdcerea.

nou' cu o psihologie nou6' presupunea formarea.unui om

Abia spre sffirgitul anilor '60, in psihologia marxistd sovietici gi striind a inceput si i se recunoasci psihanalizeiaapacitateade a pune gi de a rezolva probleme psihologice serioase, omise de alte gcoli qi curente psihologice 15,22J. B.F. Lomov a atras cu condescendenld atenlia asupra faptului ci descrieri le psihanalitice metaforice ale legitililor funclionirii psihicului, cirora Ie iau locul formulSririguros gtiinfifice, confin ,,fb.rdme de adevir obiectiv" [33].

Neacceptarea {br[ reminiscen{e ate trecutului" f24f,' declin al ei' s-ar a" un anumit osihanalizei a fost cauiataii intregii bogilii a nutea spune,transpunereaii

'"aut""u criteriul biologic; -la vietii spirituutt qi 'o'tT"-a omutui de cercetarep faptelor legitefl lo'ieiia""1i"t"omului sdn6tos;

metodi;;J'

iti.""iir.t*"i"i i" "itt" de analogii int'e o'iffi"-:tl Iit'",lilindividului)si inconqtient;

ffi ;'4r:i ;y *i filliirum: rT?ffi [Peu

I9i

construrrea sufleteascd a omului ;

O adevdrati rupturi in reevaluarea psihanalizei s-a produs la simpozionul internalional consacrat problemelor activitatii psihice incongtiente, care a avut loc in 1978 la Tbilisi gi ale cdrui concluzii au fost publicate in patru volume consistente. La acest simpozion, G.L. Ilin a incercat sd sintetizeze cauzele neacceptirii de citre comunitatea psihologici (nu numai din lara noastrd) a psihanalizei.Aceasti neacceptare este cauzatd de ,,pesimismul social al lui Freud, de neincrederea sa intr-o societate maleabili, in pos i bi I itatea formiri i com portamentului u man, a reed uclri i ornului ?n condiliile sociale respective. Aceastl pozi{ie era in contradiclie cu necesitelile lumii contemporane, in care rezolvarea problemei conducerii societifii gi a oamenilor este nu numai doritd, ci gi vital5. Principii precum caracterul imuabil al inclinaliilor incongtiente de-a lungul intregii istorii a omenirii sau rezistenla de neinvins a acestora la presiunea sociali au limitat in mod serios rispdrrdirea psihanalizei atdt in Statele Unite ale Americii, unde promisiunea lui Watson de a forma un om cu caracteristici occidentale'i-a asigurat un succes risunitor gi de durati,

:ltr.ffi*:r .*tx ij:'ri!id[il'];a verificdrii posrbilitateu de principiu:l#ilil;i"

llffii

ittuttuttlor oblinute l,aanaliza ui(nu la'ev-enimentele reale ,.iurg"r"u fu ttai'if" pliiJntuf ta faptete explordrii [24]' ale vietii tui), precurrili extrem de negativd a Este de inleles la up'"titt"a d us deseori r"git i t"" osilr anal i ze i in i:*" " a acelor gtiintifice "uo'ut'i'ili" ia elirninarea din sfela cuno-agterii stud ate ;";; ;;i"st deicope rite $ iapirarea fenomen e ps i h ice';;i; 'u"4*';;-t*il"ii*i' *ttaqi soartl a avut-o 9ipsihologicd'e

urlor cazurr;

cdt gi in URSS, unde edificarea unei societdli noi

fel sau altul' au cercetrtorii care' intr-un -*ttuni'*ttor de apdrare ale abordat, totuqi, p'#;;; statutul de obiect de osihicului, ,ttuno'Jaii"-le "ttftt de pireriin definirea tercetare ltiintifice, iil"iltia " "nit"" fenomen" Au fost uitate rieuros gtiinlificb'u u""ttui u, de. simp le. De exetnpl acl-.ev 6ruri metodot;i;;;;i"i provocate inlifi ce sunt divergentele in O"finTttu noliunii.gti su pt,' i Lcr val id itate-a no! i un i Pf J' itpi" acesteta alizarea ei' iar caracterul caoacitatea d" op"'a1ion lucreazd $iinlifi cd in care de cercetare in utu'i-a" afeasta' orice obiect

ilft"i;ti;ii" ::fi;;i'1.;'d" ;;;d;" il.tt;ili'

..nffi*,Eounno KrRsHnnuM, AllNn ERr,vreve

.

34

35

. Psihologia aPdrdrtlscop final

gtiinfifici. Acest fapt face mai dificild, intr-o anumiti misurd, punerea in evidenfi a caracteristicilor invariante ale apirdrii psihologice gi a rolului delinut de ea in rezolvarea situafiilor excepfionale gi in dezvoltareade explicare

psihologici reprezinti un fenomen multicalitativ 9i multidimensional, gi oricdt de detaliat ar fi proiectul de cercetare, el nu poate sd prevadl studierea obiectului in absolut toate manifestiirile gi legdturile lui, aga inc6t se face necesari recurgerea la principiul reducliei [95]. Vom vedea imediat cd mecanismele de apirare ale psihicului au fbcut obiectul unor cercetdri in cele mai variate dornenii ale psihologiei 9i in diferite paradigme

psihologice este mecanismuleliminirii' al clrui c11e 5il ;;t;;;;. i n sati sfacliei, a tuturor afectelor ne gatlv9 comportamentului person;itdtii'

i;;;t.* .;"flictele p;ihi"; interioare dintre pulsiunile reglarea de care il;;i";t"iui ql u".it ;iructuri Pe l6ng6 depinde afectelor reduclia

;;;;iil"

personalit6lii.

3. DrN rsroRrA

FoRMARTT coNcEpruLUI DE ApARARE psrHoLoclcA iN psrnoLocrA ABISALA

Faptul cd Sigmund Freud este primul care a descris apirarea psihologici este recunoscut de tofi cercetitorii care, din cele mai diverse motive gi rafiuni, au abordat problemele mecanismelor de apirare ale psihicului.

De asemenea, notiunea de apirare psihologiclconstituie unul dintre cele maivechiconcepte din teoria gi practica psihanaliticd.Eaa apdrut pentru prirna dati in 1894, intr-un mic studiu al lui Freud, ,,Neuropsihozele de apdrare" gi se referi la tehnicile de lupti ale personalit5lii cu reprezentirile nepldcute gi insuportabile pentru congtiin{6. Ea consttr tocmai in minimizarea gi chiar eliminarea totali a afectelor neplicute gi a g6ndûrilor gi reprezentdrilor insuportabile pentru congtiintd. Incd din primele sale lucrdri, Freud a ariltat ce prototipul apiririi

io. li ..ruu'"a conlinutulu.i acelor afecte' care au precedat reale, gdndu.i, ."prrr"niari,'fantezii vom opri maiin Lit"iri"zu.ellr' in cele ce utmeazdne psihologici' detaliu :lsupra mecantsmelor de aplrare eqalo^n de O reprezentunia'u ttfui ie-al do.ilea precis afectul psihanali$ti, nnna preud, a indicat destul de i smelor de apdrarê: . ;;;;il;"""'J." r."prea mecansurse de nelinigte' In trei frica, nelinigtea. Ea "'iiiarc"t frica in fa{a primul rAnd, este uotUu O"tfte .nelinigtea' ale insti nctelor pretenti i lor O istructrve ii nlcond ilionaie. pi u I satisfactiei i i;;;;*;i"iui, "onautf tiutai de pri nceste vorba despre in al doilea rdnd' 6.1";i;;;i; sineluil. sentimentul ;A;i[ i";;'portau i te'ie n.ri" 6t9 provocate dede congtiint[ mustriri de vintr 9i de rugine, r*"fil"ii de (frica Eului a. supru"uiin nn., este vorba despre frica ;;l t;{l ti i#ica Eu u i in ra1a. real it51ifii)'de trei poate Soarta tipuritoi de ni"a utt Eului intdi frica feluri. Ce inseamna u.tttlu"'u? Sd luirnmai prod uce i i se m i n im izarea fric t""

scene

b;';il;;;ii,ii"i aii

I

il ;il;g;;re,

prin u""tpt^'"uafegju|ui 11in preIucrarea personalitilii' ceea iiin"rua!*u f,ii in tr.tu'"*of ional[ a puternic' intr-un alteaz' ce este posibilin cazuiunui b'u Eu ;;"fli;fii dinhe sfera pretenliitor incongtiente 9i9iducenu la ,, uoan"'.iit, iiit" se amplifica se rezolv6, obsesionale' A "i nevroze isterice tik;;d;;"roza sterilor Sinelui este treia cale de reducere u fti"ii Euluiin.fata dislocata' este gonita ceade aplrare prir,oro-g[i' lucreze in in interior, dar putei? ui""tutui continutr si

i';;;;'

f;i;;ttt

Eounno KrRSHneuM,

Alwn Enevesve

.

. Psihologia aPdrdrii363'7

sfera incongtientului, exercitdndu-gi influenla asupra intregului psihic Ai chiar asupra fiziologiei individului. ln final, ea poate duce tot la boal6. Si trlcem la conflictul dintre Eu gi Supraeu. in cazul unei rezolvdri sEn6toase, normale a conflictului, ambele instanfe, Eul gi Supraeul, cad la intelegere, se pun de acord asupra pulsiunilor Sinelui care pot fi acceptate gi satisfrcute fard chinul musrerilor de congtiin|i gi al sentimentului de vini, gi asupra celor care nu trebuie ingdduite, citrebuie sublimate in alte sfere ale activitiliipsihologicd, fie se elimind total vina, fie se elimini total ispita. O contradic{ie nerezolvati intre Eu gi Supraeu duce fie la amplificarea sentimentului de vind, la simptomocomplexul melancolic, fie la ignorarea totali a cenzurii

frica

se

imbolnSvirii. d1c .la o anumiti de tehnici de apararl"ptinoioei"a A"itir*inat6' Astfel' in cazul sitnptomatologie, foart-e ti"t frecventd la refulare' isteriei este caracter,*iJa ,,u"utgerea preponobsesionale se recurge cu

mareprobabilitatea menline, iar in final este foarte complexe Anna nreuJ a aratat ci anumite

i."ir" t*"r-n"uio,ti

ilt"^g

i" izolare

9i reprimare

[78]'-

vitale. in cazul reductiei spairnelor prin apirare

"f."{il;1"'specialigtii din Sankt-Petersburg osihoneurologi.,,v'il'-Etrtitt*" sindromul este legat de ""J"a v'A' Taslikov [52] a tehnici d"

cercetSrile

.' .. de la lnstitutul,

:il'#;ffi;;";;1Fanumite

";;;;;-Astfel's-a-depistat la62Vo O" descoperit ce ta UotnalJii inlei' mott;;ili";;;"p"bi I din.sfera conqti cnuri,refularea pr.incipalul mecanism a' La bolnavii d. n"u'oti Jbsetionuf a fost

it*it

din

instan{ei morale a Supraeului, la ingdduin{i fafd de instincte gi, in final, la un comportament deviant. In sfdrgit, al treilea fel de fric[, frica Eului in fala realitalii. Prelucrarea s6ndtoas[, normal6 a fricii din primul caz ?nseamn6 o reevaluare a perceperii realitSlii (realitatea nu e chiar atdt de ingrozitoare gi nu comporti o ameninlare pentru mine). In cazul patologic, frica nu este minimiZat6, ci, dimpotrivi, este amplificatil, capdtd din, ensiuni globale, cuprinz6nd intreaga personalitate, apar a$a-numitele fobii infantile. In cazul izoldrii prin apdrare psihologicd a fricii, afectul se menfine, fiind doar alungat in addnc. Dacd apar condilii similare, el iese din nou la iveal5, fiind posibil[ chiar arnplificarea lui. In acest caz, lumea este perceputd permanent ca purtitoare a unei ameninf6ri, a unei uneltiri. Analizdnd lucririle tatilui sdu, precum gi propria experienlS psihanalitic6, Anna Freud a ajuns la con cluzia cd folosirea apiririi nu duce la eliminarea conflictului,

n il ;;;;;."ltin"r"ei ta fsz'h'd afectcazuri) ve' izarea sau iiolarea stiri lori

inte lectual

i

Anna Freud "";;;;Jt;pre 1upt"l:i "din de refulare, care se mai J*J"uta un volum de munci mult vedere cantitativ, d9 aceasta' ea este "a ;i."rotruiit tthnici' in afala

;;;ffi;;i"

o anumita atitudinefala punct de

;;;."a,

folositd impotriva

il;;;i;i""i

inconstientului, incdt nu

'ftil'il ;;rt,'4""" rtJ"o avanseaza.ipoteza c6 func[ia itttlo lupt6 cu pulsiunile inrefullrii consta sexuale, in ti*p

ttll * outernice ate pol fi prelucratep-riir alte tehnici"

:"'*ffi

l?i"lfi T :H{/''J e *'*u xfi lln'j:^t cd refularea' ca sorirtiiii"p.irtofogil'" ot la Budapesta activitalii de tulitut"u a.

""tiii"ri"

;h;;attJ de apirare merg in prin' t"rtnitl

*['

e

i

mecanism

cercetare u .opilu rui,

;;'",'t"t;;;ilasuDra unei

"pa'iitl;J";; ll;;;;;"";"bii*are'

tI

activita'fiutttpt"Uit"

adicl pentru trecerea energter din punct de vedere so-

i!:tt-u

p"t"l!t-*!

ciaf, inclusiv intelectuale'

EoueRo KrnsuBeuv,

Alnn Enrvepvn

.

38

39

. Psihologia aPdrdrii

Atitudinea fatd de aceasti tehnicd de reglare psihic6, sublimarea, cireia ii revine gi prelucrareapulsiunilor nesatisftcute ale erosului sau a tendinlelor distructive intr-o activitate util6 social, este contradictorie. Cel mai adesea, sublimarea se opune tehnicilor de apirare; folosirea sublimdrii este considerati dovada unei puternice personalitdli creative. Unii cercetitori, pi inspecial psihanalistul american O. Fenichel 177f, auinfeles

de acestuia' in viala comunl copil in primii ani de.viatl ai Eul, copiluliqiinsugegte de a-9t

zi cu zi, inainte

stir de "onEi.ntitu ;;;'#;;ri;;,.i ';i;'i'i;if ".. n$ dirials' un nu gi-a form"a#i" ptli"td t",:l:::opilul

viatd, care se nu are un sistem dezvoltat incA sutlctent vorbirea--9i^nici se *tiuni li'0,p'2a-25i' in ac-elaqitimpinsd' al neajutordrii Oep"nOenlg reoroduce sentimentul prfpiiei n'atoi raptul

insi prin sublimare un intreg spectru de tehnici de apirare care contribuie la o socializare neconflictuall, sinitoasd, eficienti a personalitA{ii. in titeratura psihanalitici este deja un lucru obignuit ca biografiile unor mari creatori din domeniul culturii sau ale unor eroi literari s[ fie prin studiile sale despre Leonardo de Vinci gi Moise, a creat precedente pentru aceastl practictr. Si remarcdm faptul c[, spre deosebire de acelagi Fenichel, la Freud recurgerea la sublimare nu inseamn6 cdtuqi de pufin o integrare neconflictuali in social. El considerd absenla simptomatologiei psihice ca fiind unul dintre criteriile unei bune st6ri psihologice, dar nicidecum o eliberare de conflicte. Alfred Adler este unul dintre primii care s-au desprins de psihanalizd, crednd aga-numita ,,psihologie individuali", una dintre ramurile psihologiei abisale. Adler plaseazi originile conflictului psihologic in afara subiectului. El leagi reducerea ganselor de dezvoltare favorabili gi cregterea riscului de formare a unui caracter neurastenic de mediul social concret [69]. Pentru aexplica originile gi for{ele motrice ale dezvoltirii personalit6{ii, elare nevoie nu numai de Pavel, ci gi de Petru. Conflictul psihic interior este pentru Adler numai consecinla unei atitudini gregite a anturajului celui rnai apropiat faln deanalizate ca exemple de sublimare [76; 91]. Freud insugi,

ffi;il0. lili?i".liii.;pdH"u'pii "i'$ii"j ti"n"tiilor de viap' fbri sd#,;cuvdnt ideeaAdle r leaga

ffiili ttt-iiio" ""uiit' ffi#;ffi;tL AdG;' reproduc A9bl: cuvant cu ^^Ploup" scenarrului de via{[ din

it61 i i p;;; Lilit;td dezlroltbri i personal fi om de inlerioritate: "A a" "*i'.in-1u't.""tii"""t"f "i ;; infe-rioritate' care tinde sentim;;;;i inseamn[ se ai

['",'1,{"'!::I{T**i"',XirtJl;,3-i jii"T;f; 1,ffi : de ut :::'""13$ 1fTil.tffi;*""tid sentiment tr6it in mod "'*ii'n'ntului

inferioritate" gase nêgativ[ (lui Adler concret, o emolie; zJl autoevaluare sentimentul de ii este greu s6 tp";'a;;;;tt ma1 intAi'- un deficit'de sralf) inferioritate ,uu uuiitihuuttu -3) p.":iUiiiteti; 4) dispozilia incredere in propriii.-;b4" ii exp I ic6 J"titt'i;t1"rt .teoretic care caracteriolo gite; calea spre fi deasupra"' IJn;il;l;;luiaui'ii "d"general al oiicerei viefi ei' in ;"#.;ii;";;;i ;'il;pt"l [82]' U.ltimele doul sensurr genere, al evotulrei tr'*un"dt inferioritate" este duc la Dresupunere" omulur' un ,,ariretip psihic" al dezvolt6rll se prosentirnentului de inferioritate Eliminarea prin aqaa" compensare: aur" frin'Jir!'it" prin aie funclie i perturbate num itele .o*ptn'ati]d;i;; 9i prtn ("supracompensarea") formarea 9i ex"rsut"a ei formarea unor functii compensiri ,,centr;'#,;ali-a iii"

#t;;i;'it;n

ii

i

"i,it*i**tul

*t"*itt"

Epunno

KTRSHBAUU,

Altxe EnsvEEve

.

40

4l

. Psihologia aPdrdrii

de substituire de grad mai inalt sau prin restructurarea aparatului centrul. Prin compensare diferenfiazi qi se ^se imbogdfegte intregul aparat psihic. In final, indicatorul compensdrii creatoare il constituie dezvoltarea deplind a individului, procesul de adaptare a caracterului sub aspect social (,,caracterologizarea"), ceea ce nu inseamni

oferi ajutor; posibilitatea folosirii ineficientei'c6i in felul acesta creqte -complexului de inferioritate printr-o compena el imindri i sare nociva, prin comportament deviant' prin evdziune 9ile are nu sunt suficiente, iar mediul socialnu-i

io*u..u unii

ins6 absenta unor conflicte ?n procesul de formare a personal it61i i. S u bl in iem faptu I c[ defecto logia, elaborati tie L.S. VAgotski, se bazeazd in intregime pe concep{ia adleriand. Vdgotski aapreciat in mod deosebit lucririle lui Adler. Indriznim si spunem cd, in general, lucririle Iui Adler referitoare la compensare au ftcut posibile principalele lucriri de defectologie ale lui Vdgotski. Analiza principalelor lucrdri ale lui Adler referitoare la dezvoltarea personalitilii arut6, ci el nu a luat noliunea de aplrare psihologic[ din psihanalirt. Dacd, scrie despre tehr-rici concrete de apiraren el folosegte de regul6 ghilimelele, ca gi cum s-ar distan{a de acest concept de orientare psihanalitici. Adler propune in locul lui conceptul de ,,compensare nocivS" [70, de la p. 45]. Compensarea nocivi se produce in form areacatacterului nevrotic,lvcare sentirnentul de inferioritate trdit tn mod real se transformd in ,,complex de inferioritate" acumulat ca dispozilie caracterologici deja stabili. Acest complex apare la gopil in cazul inregistrdrii in mod repetat a unor insuccese in rezolvarea unor situalii momentane gi al lipsei de sprijin din partea anturajului rnatur (familie, gcoal[ etc.). Drept urmare, este reprimat sentimentul de apartenenl5 la comunitate, la omenire. Are loc o polarizare, o rupturl intre ,,schi16" gi ,,proiect", ,,stil" de viafi gi sentiment.de inferioritate. Aceasti rupturi capdtd forfa unui conflict psihologic atuncicdnd copilul nu mai are posibilit6{i reale de rezolvare a conflictului sau cdnd posibilitdtile pe care

simptomatologii nevrotice. Amploarea 9i nocivJ sunt determinate dd mediul oii"ntur"u "o*p"nie.ii de atitudinea mamei fald de copil, social cel mai apropiat: de atitudinea fralitot $i surorilor fa!6 de el, de caracterul ' interacliunii in cronotopul educalional etc. batele cercetirilor experimeirtale efectuate inci in oerioada anilor '70 l97l demonstreazd ci dificultatea iompensdrii in dezvbltarea copiilor cu risc social de dezvoltare este mai mare in sfere ca gAndirea 9i comportamentul social decdt la copiii cu risc biologic de dezvoltare, cu alte cuvinte' defectele sociale de dezvoltare sunt *uigt.u de compensat decdt deficienlele biologice' . . Accentudnd condilionarea social6 a confl ictului osiholosic, Adler a proiectat rolul fatal al acesteia asupra iriitotutii individului. A rezultat cd individul rimAne obiectul contradictiilor nerezolvate in primii ani de via{6 9i al ,,schi1ei de viaf6" insugite 9i nu poate deveni subiectul proprrulul drum in via16. itemarclm faptul ci mediul social era lnleles uproupt in fitera lui, reducdndu-se la primul rnicromediu al la familie. Structura micromediului $i atitudinile "ioitutui.de aici fald de copil determinl structura conflictelor rezultate l.ait" a" el qi caracterul compensdrii viitoare. Potrivit lui Adler, copilll devenit adult ieproduce structura rela{iilor reciproce avuti de el in copilirie. Toli reprezentan{ii psihologiei abisale considerd c6 organismul reacf ioneazi la perturbare ca un sistem unitar' Aslfel, psihanalistul Wilhelm Reich, exclus la vremea sa

'

din Asocialia psi hanal iti c[ internalionalI, ps i hoterapeut pe ale carei idei sebazeazd in prezent cele mai diverse

Enunno KlnsHBauu, At_rNe Ener\.{seve

o

42

43

. Psihologla apdfirll

psihoterapi i -corporale, acest teoretician g i practician al psihoterapiei considera ctr intreaga structuri a caracterurui uman este un mecanism de apirare unitar. in acest sistem u",ttuld" energiei incongtieile lplrye,prin,,absoibirea,' a rtbldoutui gi a anxiet6fii, se produce o abatere de la cerinfele.naturale ale energiei sexuale gi o evadare din fnca real6. In acest caz, procesul formirii carapacei caraeterologice merge m6ni in m6n6 cu tensiunil" li iu, cu contracfiile musculare "t

Reich considera c6 activitatea psihoterapeutici trebuie si se axeze tocmai pe anihilarea acestei duble apiriri puternice, adic6 pe distrugerea carapacei caracterologice gi a carapacei musculale [90]. cercetitori . Ivlulfi apirare considerd ce utilizarea meca_ nismelor de duce la o adaptare nevrotici _ un sistem destul de subtil de adaptare la stimulii negati;i. Precaritatea unei astfer de adapiiri este dattr ae rigiiitate, principala caracteristici a tehnicilor de ap6rare. Ajaptarea nevrotici fo rmeazl in fi n al structura caricteru u i n evroti c al individului [80]. In lucririle referitoare la stres, apirarea psihologici este confruntatd cu a$a-numitere mecanisme af stapan"ire Acestea din urm6 sunt considerate fie o nofiune degen in ,ppirlea psihologicd',, fie aceite doul-tipuri llpg,t,.u de.prelucrare a situafiilor de stres se diferenfiazi ca taioni ecntvatenlt de sine-stitEtori. Prin mecanisme de stipAnire se infeleg,,at6teforturi comportamentale, c6t g i eforturi ps ih ice peniru rezo lvarea cerinfelor exterioare gi interioarg pr..u, gi a connictelor 9g lpur intre acestea (adici incerciri de rezolvare, diminuare sau amplifioare a lor, pentru crearea unei atitudini suportabile fale de aceste conflicte;,.ur. n...rit2i o incordare a puterilor qi chiar depdgesc aceste puterio,I

[70, p.2441. Alfi autori subliniazi ci ,,nu tot ceea ce in cel mai larg sens al cuvdntului la rezolvarea unei probleme sau adaptiri se poate numi stipdnire; despre stipAnire se poate vorbi numai atunci cdnd, in primul rAnd, abilitSlile gi deprinderile, inelusiv cele care fin de orientare, sunt puse la grea incercare, in al doilea rdnd, cind nu existl sau nu se pot folosi solutii de gata gi, in al treilea rAnd, c6nd situaliile sau problemele nu au fost structurate uniform gi\sau este greu de stabilit oportunitatea soluliilor adoptate gi, in fine, c6nd consecinlele actiunilor sunt imprevizibile" [100, p.24]. H. Schruder consideri c[ in continuumul regl5rii psihice, reactiile de apirare ocupi ultimul nivel de stipinire impreun[ cu situafiile de exceptie, iar acest nivel se car acterizeazd deja pri ntr-o deco mpen sare pro gres iv 6. Varianta de apirare a regllrii comportamentului este orientatl spre mascarea incapacititii actuale de a actionaserve$tela nivelul socialului (inclusiv mascarea fa16 de sine insugi),

spre ignorarea nelinigtii, spre eliminarea informaliilor care

contravin concep{iei Eului [93]. Din punctul nostru de vedere, al autorilor, estesalutar demersul colectivului de cercetare condus de R. Lazarusde a diferentia mecanismele de stip6nire de cele

de apirare. Au fost delimitali urmitorii parametri dediferenliere.

Directionarea temporari. De regul6, apdrarea incearc[ si rezolve situa]ia,,acum", frrd a face o [egituri intre situatia actuali gi situatiile viitoare. In acest sens, apirarea psihologici servegte confortului psihologic actual. Dirijarea instrumentali. Apirarea,,se gdndegte" numai la ea; dacd tine seami gi de interesele celor

1-$&,&**,"

Eounno KlnsHnRuvo Ar-rNa EnsMssvA,

.

45

. Pslhologldf,lrltil

44

dinjur, o face numai pentru ca acestea s6-i serveasci la rdndul lor interesele. Importan{a din punct de vedere funcfional gi al scopului. Aici se are in vedere daci mecanismele dereglare au func{ia de refacere a legdturilor perturbate

cercetdrii gtiinfifice [5; 9; 50]. O a treia categorie deplAngc iolosir"u mecanismelor de apirare in situatiile

nu iriutnutitunte, conflictuale, de citre indivizi sdn[to;i psihologia gtiinlificd [23]' .J" at"at rarlori studiati in i;-;fet$lt apatracategorie iniepe s6 introduci aparatul

i;t;i ;t ;;;ilfi

dintre mediu qi individ (mecanismele de stip6nire)sau au mai degrabi numai funclia de reglare a

al aparer i i pi i hol

o gi ce

stirilor

emolionale (mecanismele de ap5rare).

orirlii*rupl.i ii a psihocoreciiei 116;20;40;45 $'a'l' "-'- - Fritul care a abordat problema apirbrii psihologice

]1 -ce-rgetgea

e

i pra-ctica

Modalitatea de reglare: cdutare a informafiei, acliuni nemijlocite, reflexie (caracteristicd mai degrabi pentru stipdnire) sau evaziune.R. Lazarus a fEcut deja o clasificare a tehnicilor de apdrare psihologicd, incadr6nd intr-o grupd tehnicilesimptom atice (recurgerea la alcool ism, la tranch ilizante, la sedative etc.) gi, intr.o altd grupd, aga-numitele tehnici

psihice interioare de apdrare cognitivi (identificarea, deplasarea, reprimarea, negarea, proieclia, intelectualizarea) [84].4. PnosLrvATrcA psrHolocrcE

ApARARTT

in literatura nationati a fosf f.V. Bassin' Meritul acestui *"""i.""ttd in faptul cd s-a referit la fenomenul apirdrii un t* l" un artefait gtiin{ific al psihanalizei, ci ca la tot "u realitate 9i care are fenomen psihic care existd in ;;;;;;l li posibilitd{ile operalionale. ale cercetirii prin care t,iititin"" tzi; 5; 6l' Sunt de refinut cuvintele ca psihologice busin subliniazi itatutul apirdrii 9-b!ect J. ,,in condiliile secolului nostru' al XX-lea' "..."tut": ."rrlt uptopil deja de sfArqit 9i care ne-a imbog{it in cd ar fi rnoO in.."Oibil cunoqtinlete, esie pulin probabil c6t serios"' c6 teoria ooriUit sd nu te g6ndefi c6t de 'u"tiuittutui orntiiui, a relaliilor lui reciproce cu lumea care este inclus' care il inconjoari, cu colectivele sociale in de tipul nu face neiesare recurgerea la idei "apdrdriipsilrologice"

iN psruolocn nalroNalA

r-'

psihologice la situalii exceplionale specifice' cum fac' Fenomenul apdririi psihologice este analizat in cadrul psihologiei na{ionale atdt de pe pozilii general psihologice, cdt gi sub aspectul importanlei aplicative. Unii cercetdtori remarcd faptul cd acest concept al mecanismelor de apdrare, elaborat de psihanaliz6, atrage prin aceea c6,,in el igi gisesc foarte bine locul fapte de viald" [28, p.87]. Allii considerd c[ fenomenul mecanismelor de apdrare poate qi trebuie si faci obiectul

F.V.

l7 P' tiu.iin nu litit.u'i importanla apdrlrii

,

4321.

1".*"ttiptu, cercetitorica Iu.S. Savenko 9i F'E' Vasiliuk' coniid"rb ci mecanismele de apdrare apar in procg-s1] "ar" uui"u.i"ufirdrii in situatii oare cornplici acest proces [50]

l 6]' Pentru .uu1n u;a-num itele,,situafii de i mposibi l itate" I

psiholo.gi 9i rnedici' apdrarea poate psihologicd reprezintd un mecanisln normal' care spre prev-enirea fi constatat pe scari lar$[, indreptat perturblrilor cornportamentului 9i ale proceselor fiziolo-

guttin gi o serie de alli

Eouexp KtnsHnnuu, Alrxe EREuEeve

.

46

47

. Psihologia apdrdrll

gice nu numai in cazul conflictelor congtientului giBassin include in mecanismele de apdrare psihologici crearea unui mecanism mai larg sub aspect semantic, orientat spre neutralizarea din anumite cauze a unui mecanism saturat afectiv.incongtientului, ci gi tn cazul confruntdrii unor mecanisme perfect congtientizate, dar saturate afectiv [5 ; 6; 8; 9; 45].

cele firegti, sunt reac{iile psihologice de adaptare, iar nu de aplrare [26]. --

in cdmpul de acfiune al noului mecanism se evidenfiaz[ o contradicfie ?ntre tendin]ele ini]iale giobstacol, situalie in care tendinfa inifiald se transfonn6 gi se neutralizeud ca motiv [5]. In cazul unei astfel de definiri a ap[r[rii psihologice sunt eliminate momentele negative existente in acest fel de reglare a compor-

tamentului, este ignorat un fapt important pentru aprecierea personalitdfii, gi anume acela cd apdrareapsihologicl este dovada unui Eu slab gi c6, degi intr-un u nr it fel m obi lizeazi comportam entu l, aceasti apdrare, supundndu-se unui mecanism infantil, ,,incearci sd lupte cu complexitatea nu prin ?nvingerea gi rezolvarea ei, ci printr-o simplifi care g i in liturare i uzorie"; intr-o an umitl misur6, ea este insensibili la situafia psihologici inanI

putudigtttu cercetlrilor medico-psihologice' priviti intr-o folosirea tehnicilir de apdrare psihologici este patologicd, ineficienti de anumitd m[surl ca o'fonna rezolv are a contradicti ilor. V.K. Miager propune si se faci o diferenfiere intre upatut"u pJoloJice'Gau formele neadecvate de adaptare) .i uoat.tiu norirale, profilacticd, prezenti permanent in ;;ft;-ii "i ,i [jq]. roa'te adlsea,.cand doctorii ei rrifiot.*ot"tii vorbesc despre apirare psihologici in cazul lelor care tuf.ta de nevroze, ei infeleg prin apirare un proces de adaptare orientat spre reducerea pre.siulii ;nlqb""f" iu nif inittiil in condiliile unor relalii qi atitudini in rlntluAi.toii i ale perional italii; apdrarea atenueazd sentimentului de incapaci.""iaii"f" U"lnavulli acuitatea at", l" ,l"titinli, de team6, de frustrare etc' L9;22;47;5?)' p.-t*ti, u."rt lu.ru duce la aparilia unor divergenle itt *"Oi"i b,of.sional al psihologilor 9i psilroterapeu{ilor'

-- i;

ansamblulei[6].Dupi pirerea noastr6, crearea unui mecanism ,,mai larg sub aspect semantic" nu inseamnl decdt trecerea la un nivel mai inalt, deja creator, al regldrii psihice. Iar acest lucru contrazice sensul propriu-zis al cuvdntului ,,apdrare". in felul in care inlelege bassin apdrarcaexistideja un moment de dervoltare, un moment de expansiune rodnictr, un moment de lirgire a structurii motivafionale a personalitdlii, de ldrgire a interaclionlrii, deci de ldrgire Ei diferenliere a proceselor individuale de reflectare gi de reglare. In aceast6 privinfi suntem irrtru totul de acord cu opinia lui B.D. Karvasarski, care consideri ci normalen

consultant spune ce face el pentru a incepe adevdrata u inialutu uplrarea ps-ihologicS 9i pentru care sunt metodele la care f"pta.u ptoblttttuitspectivi 9i

at,..i cdnd psihologul

;;A;;.dicul-psilroterapeut

nu il infelege, ac{iunile s6-l facd pe bolnav s6'qi ;";;6d fiind menite tocmai triirilor menfin6 aptrrarea, pentru a reduce intensitatea nevroz de lungi durati tui"Oin", qi numaiin cazul unor ;;;; ;;ffi aparilia aga-numitelor mecanisme secundare de pilda' a" upetut , ciiefrxeazicompo.rtamentul nevrotic;

;^t*;;it."uiir"t.u

pentru a j ust i fi ca prin. boal6 incons iresponsastenla, evaztunea tn boald, care elibereazd de bilitatea rezolvlrii problemei [52]' Nu numai doctorii, ci gipiitrotogii privesc in mod

diferit apdrarea Psihologici.

Eoueno Klnsueauv, AlrNn EnrNassva

.

48

49


R.M. Granovskaia gi I. Ia. Bereznaia remarci faptul cd apdr ar ea psihologici frA neazd zborul fanteziei creatoare, funcfionarea intuiliei, ea se manifestd ca o barierd care restrfurge, obtureazi gi/sau deformeazd perceperea valabili a lumii qi trbirea ca atare. Cele dou6 cercetitoare descriu apdrarea ca pe un sistem organizat de capcane, in care

mecanismelor de apirare ale psihicului de citre personalit5lile cu un sistem rigid de reguli de comportament; laaceste persoan, mecanismele de ap[rare -ar apdra, spune cercetdtoarea, psihicul. Este exclus insd din sfera acestei analize faptul c[, in primulrdnd, mecanismele de apdrare

informalia periculoasi gi ingrijordtoare pentru personalitatea respectivi este transformatd. Informalia cea rnai periculoasd nu mai este infeleasd la nivel de perceplie; informalia mai pufin periculoasi este infeleasi, dar apoi este deformatd, fiind transformatd in una digerabild pentru personalitateain catzd. Autorii remarci in acelagi tirnp gi un alt rol, pozitiv, al aplrdrii. Apdrarea protejeazd congtiin]a de informafia care ?i poate perturba g6ndirea orientati spre ceva, reglatd pentru rezolvarea problemei conform tabloului reflectat al situa{iei. In acest sens, tehnicile de apirare sunt privite ca un sistem de stabilizare a personalit[1ii, orientat

spre eliminarea sau minimizarea ernoliilor negative, a angoasei care apare in cazul unui dezacord intre imaginea existentd a lumii gi o situalie cu o informalie noui gi neagteptatd [20]. R.M. Granovskaia ardtase gi anterior cd prin ap[rare psihologici se regleazd comportamentul o,in situa{iile cdnd intensitatea necesititii cregte, iar condiliile de satisfacere a ei lipsesc" ll9, p.271,). In esenJd, este vorba despre situafii de tipul ,,vulpea gi strugurii" (sau ,,strugurele e acru"), care au devenit de manual. In cazul dat se afirmd ci mecanismele de apdrare sunt ,oprocedee de organizare a echilibrului sufletesc temporar pentru concentrarea puterilor in vederea invingerii reale a d i fi cu lt[1i lor carc apaf ' ll9, p.27 3]. Spec i fi cdm ci aceastl ratiune este cel mai frecvent intdlniti in justificareafolos iri i

apiriri i. Aceeag i cercetdtoare j ustifi ctr uti lizarea

consolideiz[ gi mai mult rigiditatea comportamentului 9i, in al doilea r-dnd, cd acest sistetn rigid de principii de comportament poate fi condilionat tocmaj de utilizarea apirbrii psihologice in situaliile excepfionale' De altfel, in Ainn4iape cute o d6 rolului funcfional al apdririi, R'M' Granovsliaia nu numai ci nu este consecventd, dar este chiar contradictorie:,,Acliunea mecan ismelor de apirare psihologicd este orientatl spre o menlinere a echilibrului interioi prin eliminarea din congtiin!6 a tot ceea ce reprezinti o ameninlare serioas[ pentru sistemul de valori al individului gi, totodat[, pelttru lumea lui interioard' in acelagi timp, si nu scipdm din vedere nici faptul ci eliminaiea din conqtiin![ a infomraliei^de acest fel perturbd autoperfeclionarea individului' In acest cotttext este important ca atentia sd se concentteze asupra faptului c[ mecanismele de apdrare menlin lumea inierioard a omului intr-o oarecare armonie cu lumea exterioarl nu prin modificarea 9i transfonnarea activi a inconvenienteior lurnii inconjurdtoare sall a celor cu jnterioare care duc caracter personal, ci prin restructuriri la eliminarea din perceplie 9i memorie a inforrnafiei confl ictuale gi traumatizante" [19]. Autorii prezenteicdrfi sunt mai aproape in ceea ce privegte mecanismele de apdrare de opiniile exprinlate be F.'E. Vasiliuk itr cunoscuta sa monografie' Acesta departajeazd scopurile mecanismelor de aplrare, menite si elibereze de caracterul contradictoriu 9i arnbivalent al sentimentelor, sd protejeze de conqtientizarea a ceea ce

''''"".'rcr

"rt\*

Eoulnp KrRSHn.luv, Ar-rNe ERsrassve

.

5l

o

Psihologia apdrdrii

este nedorit gi sd inldture stdrile psihice negative (panicS; fricd, rugine etc.), ca gi preful ridicat pe care il plitegte omul pentu folosirea mecanismelor de apf,rare, gianume procesele involuntare gi necongtientizate, automatg gi rigide, de reflectare gi reglare. Rezultatul final al recurgerii la ele se reflect[ printr-o dezintegrare obiectivi a comportamentului, prin autoamigire, printr-o rezelvare fictivi, paliativi a

importanla subiectivd a evenimentului respectiv pentrucei in cauzd. Se cuvine si-lcitdm aicipe S'L. Rubinstein: ,,Cauzele exterioare actioneazd prin condiliile interioare. '. Acliunea exterioari produce un efect psihic sau altul numai refiectdndu-se in starea psihicd a subiectului, prin cursul pe care il iau gdndurile 9i sentimentele sale" [48].

conflictului sau chiar prin nevrozi [16].cdteva concluzii.

Incheind scurta noastrd trecere prin literatura

Principala menire a aplririi psihologice este eliminarea dilconfortului psihologic, nu o rezolvare real6a situaliei excepfionale.

ref,eritoare la,apdrarea psihologici, putem desprinde deja

in prim,ul rdnd, apirarea psihologicd este un fenomen psihic real, descoperit gi descris pentru prima dati in paradigma psihanalizei. Cercetarea acestui concept gtiinlific nu este important[numai pentru specialigtiidin domeniul psihologiei abisale qi psihoterapiei.Apirarea psihologici face parte dintre acele reprezent[ri euristice a ciror inlSturare nu face decAt si uneasc[ teoria cu practica psihologici. In al doilea rdnd, caracteristicile ap[ririi psihologice sub aspectul confinutului gi al evaludrii, al cauzelor producerii gi al particularitililor ei functionale nu sunt definite univoc Ai uniform, ci in funcfie de paradigmele domeniilor cunoagterii gtiinlifice in care lucreazi cercetdtorii respectiv i. Stud ierea I iteraturi i de spec ialitate a ardtat cd la aparfia mecanismelor de apirare psihologici contribuie situatiile care reprezintil o incercare serioasi gi care, intr-o m[suri mai mare sau mai mic[, depiqesc resursele interioare ale celui in cauzd, ies din cadrul dezvoltirii lui actuale. Situalia excep{ionald ca situafie de neputinli reprezintd un concurs de factori obiectivi gi subiectivi (personali). Apirarea psihologicd nu este determinati in acest caz de evenimentul obiectiv ca atare, ci de

in acest sens, apirareaaclioneazd in cadrul situaliei actuale sau, cum s-ar spune' se numai lasd condusi de aceasti situatie actuall' Despre caracteristicile apdririi utmeazd sd vorbim dupd ce vom analiza in detaliu fiecare mecanism al ei.

Panrpa

II

FBNotvtENoLocrA RpARAntr psrHoLoctcE1. Srnucruna gr DTNAMTcA REcLARn psrHtcE

(Moonr-ur-

rsruaNalnc)

Pentru a descoperi fenomenologia apdririi psihologice trebuie si proced[rn mai intdi, vrem rlu vrem, la o analizlafunc{ionirii aparatului psihic aga cum este inleles

acest lucru

este unul singur: conceptul de apirare psihologici iqi are rdddcinile inpsihanalizd, fbri de care nu este de conceput. De aceea, vom recurge de la inceput la schema aparatului psihic al personalitifii, deveniti deja clasicb in psihanalizd.

in psihanalizd. Motivul

Firi inlelegerea acestei scheme este dificil de explicat funclionarea refuliri i, care sti la baza utilizdrii tuturor tehnicilor de ap6rare.

.

Potrivit lui Sigmund Freud, acest,aparat

este

structurat de trei instanle: prima instan{d, sau topicE, este

Epu.cno Klnsun,ruu, Ar-n.a. Enrveeva

.

55

c

Psihologia apdrdrll

Sinele (Es). Acesta este tocmai rezervorul arnbelor tipuri de pulsiuni: al vietii gi al morfii, El se conduce numai dupi principiul satisfacerii: pulsiunile, dorinlele trebuie

satisftcute imediat. Dar o astfel de indeplinire a pulsiunilor poate duce la autodistrugerea individului, la un conflict al siu cu realitatea. Freud a subliniat in nenumdrate rAlrdurifaptul cd un organism care ar fi condus numai de aceastd instanf5 ar fi neviabil. Cu toate cE Sinele este rezervorul impulsului vielii, el este de fapt absolut iresponsabil in ceea ce privegte func{ia perpetuirii speciei. La om, principiul satisfacerii gi funclia reproducerii s-au separat, au devenit autonome. hnpulsul are urmitoarele pirfi componente: l. Fiecare impuls are o sursd. Aceasta nu este atdt un excitator exterior, c6t unul interior, care apare in organism ca parte a programului de impulsuri mogtenit. 2. Impulsul are intotdeauna un scop: el tinde spresatisfacere, ceea ce insearnnd tendin{a spre reducerea, spre

nesatisfrcut, energia care ii asiguri puterea este haotic6, nestructurati, lipsiti de orientare gi de coerenti. Obiectul impulsului este cel care orienteazi energia. Obiectulpare a strdnge in el energia, o ?nglobeaz6, o structureazi, o ordoneazd. Fiecare tip de impuls presupune gi anumite obiecte in care igi afld satisfacfia. 6. Fiecare impuls este localizal corporal, adici impulsul ,,virte in contact" cu obiectul satisfacerii sale prin anumite p6r[i ale corpului. Impulsurile erotice suntsatisftcute prin zonele erogene. Existi chiar o diferen{iere a utilizdrii zonelor erogene in functie de vdrstd. In primele sdptirndni gi Iunide viaf6, ?ntregul corp al copilului este practic o zoni erogen6, cu atdt mai mult locul preponderent de satisfacere a impulsurilor, gura. Pruncul igi prirnegte satisfactia prin contactul gurii sale cu sdnul

impulsurile erotice, sexuale, iar in sens mai larg, impulsurile vielii, adicd voinfa de a trdi, de a se perpetua, inclusiv ?ntr-un alt om, de a lisa urmagi. Cea de-a doua calitate, thanatos (numele zeului grec al morfii), este energia care alimenteazd irnpulsul mo(ii, tendin{a spre repausul absolut, vegnic, prin distrugerea vielii.si fie satisfbcut, adicd pentru a se reduce tensiunea, el are nevoie de un obiect, care gi procuri satisfac{ia. At6ta timp cdt existd un impuls5. Pentru ca un impuls

diminuarea excitaliei gi spre oblinerea satisfacliei. 3. Impulsul are o tensiune, o forld.Impulsul este asigurat de o anumitd cantitate de energie. 4. La om, inci de la origini, energia psihicd este diferenfiatd. Ea are doui calit6fi. O calitate este libidoul (cuvdntu I lxin I ib i do in seam nE do rin td), care al i m enteazl

mamei. Suptul este alimentat de energia libidoului, mugcatul - de energia thanatos-ului.ln faza anal6, cam intre unu gi trei ani, se adaugi, fiind deseori dominantd, o altd localizare a impu lsuri lor: orifi ciul anal. Copi lul ui ii di satisfaclie proceiul defecirii. infazafalicd, caie incepe de la vdrsta de trei ani, locul de satisfacere a impulsului il constituie organele genitale ale copilului. in aceasti fazi, obiectu I impu lsului gi local izarea lui coincid. Copi lul este autoerotic. ln faza genitali, din momentul maturizdrii sexuale, localizarca este aceeagi - propriile organe genitale, dar ca obiect al impulsului servesc de reguli organele genitale ale altei persoane. Acum si fonnulim ceea ce constituie, dupd pdrerea noastrd, chintesen{a teoriei gi practicii psihanalitice,

extrem de important[ pentru inlelegerea apiririi

psihologice: dezvoltarea personalitdlii este determinatd de soarta individuald a impulsurilor ei. Cu alte cuvinte, un irnpuls poate avea diverse sorli,diferite c5i de realizare.

Enuano KrRSrrBAUv, Ar-rNa EREueEvn

.

57


56

in primul rdnd, o parte din impulsuri poate gitrebuio sd fie satisfbcutitn mod direct: irnpulsurile sexuale trebuie satisficute cu obiecte sexuale, de preferinf[ cu obiectele sexuale de sex opus, irnpulsurile agresive trebuie s6-gi giseasci satisfacerea direct in distrugere. Aceasta esto acea parte a impulsurilor, care, dacd ne putem exprima astfel, este neconvertibild, adicd se utilizeazd conform destinatiei sale directe. in al doilea rdnd, o alti parte din impulsuri i9i gdsegte satisfacfia pe obiecte de substitulie, cazin care se pdstreazd insd calitatea energiei care asiguri actul sati sfaceri i. Libidou I rdmAne I ibidou, than al o s -ul rdmdne thanatos, numai cd obiectele satisfacerii sunt inlocuite; Spre exemplu, satisfacerea sexuald este posibild, pur 9i simplu, privind un lucru al persoanei iubite; agresivitateq unui elev la adresa profesorului pe care il urdgte se poate desc[rca prin ruperea manualului la materia predati deacesta.

ale impulsurilor respective, ci cu obiecte care au in primul rdnd valoare sociali gi cultural-spirituali (activitate de nrunc6, social6, politic6, spiritual6). Sublimarea este un act constructiv in planul personalitdlii; el este necesar pentru

A treia soarti pe care o poate avea un impuls este sublimarea. Sublimarea este o schimbare a calit6lii energiei, a sensului ei, un schimb de obiecter este socializarea libidoului Si lhanatos-ului infantil. Grafie sublimirii se produce devenirea individului ca fiin!6 sociali gi spirituald, iar nu, pur gi sirnplu, maturizarea lui ca a oricdrui corp natural. Sociumul (gi Spiritul) leagl energiile libidoului ;i thanqtos-v lui nu cu obiectele directe

nici obiectele pulsiunilor ei. Evident, actul sexual nu il sdvdrgegte individul ca fiin!6 animal6, ci personalitatea' $i, in fine, ultima soarti a impulsurilor esterefularea' intr-o conferinld cu public, Freud ilustra procesul refulirii cu un exemplu legat de momentul respectiv: ,,56 spunem cd in aceasti sali gi in acest auditoriu, ale cdrui disciplini gi atenlie nu gtiu cum s[ le mai laud, se afl6 totugi un individ care tulburd linigtea 9i imi distrage atentia, rdzdnd, pdl5vrdgind gi bdt6nd din picioare, de la ceea ce trebuie sl fac. Eu declar cd nu ilni pot continua prelegerea in asentenea condilii, 9i iat6, din mijlocul dumneavoastrd se desprind c6{iva blrbati voinici, care, dupd o scurld luptd, il scot pe insul turbulent din sal6. Acesta este acum ,,eliminat", iar eu imi pot continua prelegerea. Pentru ca tulburarea linigtii sd nu se repete in cazul cd cel dat afard ar incerca si pdtrundi din nou in sald, domnii care mi-au dus la indeplinire dorinla, dupd ce l-au inldturat, igi trag scaunele spre ugd 9i se proptesc acolo, in chip de ,,rezisten!6". Daci acum, utilizdnd limbajul psihologiei, ve{i numi cele doui locuri, din auditoriu gi de dincolo de ugd, congtient 9i incongtient, veli avea o reprezentare destul de veridicd a procesului refulirii" [56, p.19]. Metafora freudiand a refullrii este frumoasd 9i conving5toare, dar, atunci c6nd este tradusd in limbajul psihologiei, ii sunt necesare n

PSIHOLOGIA APARARII

Documents

Transcript of PSIHOLOGIA APARARII