Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei (curs 5)

Scala de inteligenţă Stanford-Binet

Prima scală de inteligenţă a fost construită de Alfred Binet şi Théodore Simon în 1905, ca răspuns la nevoia de a identifica elevii cu retard mintal din şcolile franceze şi a-i orienta spre programe de învăţare speciale. În urma investigaţiilor realizate de aceştia (Binet a studiat dezvoltarea intelectuală inclusiv la cele două fiice) a rezultat scala Binet-Simon.

Cele 30 de probe (itemi) sunt dispuse după gradul de dificultate, ele vizând aspecte precum: percepţia, dezvoltarea motorie, aptitudinile verbale, memoria etc. Itemii reflectau sarcini din viaţa de fiecare zi.

Scala metrică a inteligenţei (1905) cuprindea următoarele probe (Mitrofan & Mitrofan, 2005, pp. 75-76):

1. Coordonarea vizuală – Gradul de coordonare a mişcărilor capului şi ochilor este determinat cu ajutorul unui chibrit, care este trecut uşor prin faţa copilului.

2. Prinderea provocată tactil – Un mic cub din lemn este plasat în contact cu palma sau cu dosul palmei subiectului. Acesta trebuie să-l prindă şi să-l ducă la gură, mişcările şi coordonarea lor fiind observate şi consemnate.

3. Prinderea provocată vizual – Se procedează ca la punctul 2, cu deosebirea că obiectul este plasat în câmpul de prindere, de apucare al copilului, fără să fie în contact direct cu mâna lui. Experimentatorul îl încurajează oral şi prin gesturi să-l prindă.

4. Recunoaşterea hranei – O bucată mică de ciocolată şi o bucată de lemn similară ca dimensiuni sunt prezentate succesiv subiectului. Sunt consemnate semnele de recunoaştere şi încercările de a intra în posesia ei.

5. Căutarea hranei când este interpusă o dificultate uşoară – O bucată de ciocolată, precum cea folosită la punctul 4, este învelită în hârtie şi oferită subiectului. Sunt făcute observaţii asupra modului în care subiectul încearcă să obţină ciocolata, separând-o de învelitoare.

6. Executarea unor comenzi simple şi imitarea gesturilor.

Aceasta este limita idioţilor determinată experimental.

7. Cunoaşterea verbală a obiectelor – Copilul trebuie să atingă capul, urechea, nasul etc. Şi, de asemenea, să identifice, la comandă, unul din trei obiecte cunoscute: ceaşcă, cheie, sfoară.

8. Recunoaşterea obiectelor într-un desen – Copilul trebuie să identifice anumite obiecte dintr-un desen, denumite de experimentator.

9. Numirea tuturor obiectelor dintr-un desen

Aceasta este limita superioară pentru un copil de 3 ani normal. Cele trei teste anterioare nu sunt în ordinea crescătoare a dificultăţii; de aceea, cine reuşeşte la testul 7 în mod obişnuit reuşeşte şi la testele 8 şi 9.

10. Compararea a două linii şi discriminarea lor în funcţie de lungime.11. Reproducerea unor serii de numere, imediat după prezentarea lor orală.12. Discriminarea unor greutăţi mici: a) 3 şi 12 g; b) 6 şi 15 g; c) 3 şi 15 g.13. Sugestibilitatea:Modificarea testului 7: este căutat un obiect care nu se găseşte printre cele prezentate;Modificarea testului 8: Unde (în desen) este patapum? Unde este nicevo? – cuvinte fără înţeles.Modificarea testului 10: sunt comparate două linii care nu au aceeaşi lungime: care este mai mare şi care este mai mică?

Acest test este admis nu atât ca test de inteligenţă, cât ca test pentru “forţa raţionamentului” şi “rezistenţa caracterului”.14. Definirea unor obiecte familiare: casă, cal, furculiţă, mama.

Aceasta este limita pentru copilul normal de 5 ani, exceptând cazul în care nu reuşeşte la testul 13.

15. Repetarea propoziţiilor de 15 cuvinte fiecare, imediat după ce sunt prezentate de către experimentator.

Aceasta este limita pentru imbecili.

16. Prezentarea diferenţelor dintre variate perechi de obiecte reamintite din memorie : a) hârtie şi carton; b) muscă şi fluture; c) lemn şi sticlă. Acest test poate numai el singur să separe efectiv copiii normali între 5 şi 7 ani.

17. Memoria imediată a desenelor unor obiecte familiare: 13 desene lipite pe două bucăţi de carton sunt prezentate simultan. Subiectul se uită la ele 30 de secunde şi apoi le numeşte pe cele reamintite.

18. Desenarea din memorie a două imagini diferite, prezentate, simultan, timp de 10 secunde. 19. Repetarea unor serii de numere după prezentarea orală a acestora. Trei serii a câte trei numere, trei a

câte patru numere fiecare, trei serii a câte 5 numere fiecare etc. sunt prezentate până când nici una dintre cele trei serii nu este repetată corect. Scorul obţinut este dat de numărul cifrelor în seriile cele mai lungi care au fost repetate corect.

20. Evidenţierea din memorie a asemănărilor dintre obiecte familiare: a) mac sălbatic (roşu) şi sânge; b) furnică, muscă, fluture şi purice; c) ziar, etichetă, desen.

21. Discriminarea rapidă a liniilor. O linie de 30 cm este comparată succesiv cu 15 linii variind între 31 şi 35 cm. Apoi este folosit un set mai dificil de comparaţii între o linie de 100 mm şi 12 linii variind între 101 şi 103 mm.

22. Aranjarea în ordine a cinci greutăţi: 15g, 12g, 9g., 6g şi 3g care au aceeaşi dimensiune.23. Identificarea greutăţii lipsă din seriile din cadrul testului 22, din care o greutate a fost înlăturată .

Greutăţile rămase nu sunt aşezate în ordine. Acest test este oferit când testul 22 este trecut.

Aceasta este foarte probabil limita pentru moroni (debilitatea mintală).

24. Găsirea cuvintelor care să rimeze cu un cuvânt dat, după ce se exemplifică.25. Completarea cu un singur cuvânt a unor propoziţii.26. Construirea unor propoziţii plecând de la 3 cuvinte date. De exemplu: Paris, bulevard, fericire.27. Răspunsul la 25 de întrebări de dificultate gradată, cum ar fi, de exemplu: “Care este lucrul pe care-l faci când simţi că ţi-e somn?”; “De ce este mai bine să continui cu perseverenţă ceea ce a fost început decât să abandonezi şi să începi altceva?” etc.

Acest test singur depistează moronul (debilul mintal).28. Determinarea timpului, a orei, dacă limba mare şi cea mică a ceasului ar fi schimbate.29. Îndoirea şi tăierea hârtiei.30. Distincţia între termeni abstracţi.

Scala putea fi aplicată copiilor începând cu vârsta de 2 ani şi permitea identificarea persoanelor cu retard mintal cu vârsta între 2 şi 12 ani.

În 1908 se realizează prima revizie a scalei din 1905. Scala conţine subteste pentru fiecare vârstă de la 3 la 13 ani, sarcinile fiind preponderent de tip verbal.

Îmbunătăţirile au constat în: - adăugarea unor teste vizând diferite abilităţi mentale (raţionamentul, înţelegerea) la copiii cu

vârste între 3 şi 13 ani; - posibilitatea de diferenţiere între copiii normali;

- introducerea conceptului de vârstă mentală şi a modalităţii de calcul a acesteia, pe baza vârstei bazale (basal age) – vârsta cea mai mare la care subiectul reuşeşte la toate probele şi a vârstei plafon (ceiling age) – vârsta cea mai mică la care subiectul nu rezolvă nicio probă.

În 1911 se publică o nouă revizie a scalei, aceasta incluzând şi probe pentru vârsta adultă.

Exemplu:(Mitrofan & Mitrofan, 2005, pp. 79-80):Nivelul de vârstă de 7 ani:

- Arată mâna dreaptă şi urechea stângă;- Descrie o imagine;- Execută trei comenzi date simultan;- Evaluează valoarea a şase monede, dintre care trei sunt duble;- Numeşte patru culori.

Nivelul adult:- Rezolvă testul de tăiere a hârtiei;- Rearanjează un triunghi în imaginaţie;- Evidenţiază diferenţele între perechile de termeni abstracţi;- Găseşte trei diferenţe între preşedinte şi rege;- Găseşte înţelesul principal al unei lecturi selective.

Scala metrică de inteligenţă Binet-Simon a fost adaptată în alte ţări precum Germania (W. Stern), Anglia (C. Burt) sau SUA. Psihologii americani au manifestat un interes special pentru aceasta. Au tradus-o, revizuit-o, au extins-o pentru a evalua inteligenţa la copiii sub 3 ani. Robert Yerkes şi colegii nu mai folosesc conceptul de vârstă mentală şi introduc o scală pe puncte.

În 1916 Lewis Terman (de la Universitatea Stanford) publică Scala de Inteligenţă Stanford-Binet. Această versiune, cu un număr mai mare de itemi (90), prezintă direcţii standard de administrare şi cotare şi etaloanele. Terman sublinia rolul testului de inteligenţă de a evalua potenţialul ereditar, de aceea a urmărit să construiască probe care să nu fie influenţate de experienţele de învăţare din şcoală.

Psihologul american a popularizat prin acest instrument termenul de coeficient de inteligenţă, introdus de Stern în 1912, calculat ca raport între vârsta mentală şi vârsta cronologică. S-a propus înmulţirea raportului cu 100 pentru a evita zecimalele (I.Q.= VM/VC x 100). Terman defineşte vârsta mentală (VM) ca fiind „distanţa parcursă între vârsta nou-născutului şi inteligenţa adultă” (cit in. Zlate, 2000, p. 271), iar coeficientul de inteligenţă reprezintă viteza cu care este parcursă această distanţă (Zlate, 2000). Vârsta mentală era stabilită pe baza vârstei bazale şi a vârstei plafon.

Scopul lui Terman era acela de a construi un test care să fie utilizat „nu numai pentru identificarea şi prognozarea abilităţilor copiilor retardaţi, ci şi pentru predicţia performanţelor şcolare şi a altor criterii ale copiilor normali” (Mitrofan & Mitrofan, 2005, p. 81).

Scala de inteligenţă Stanford-Binet a fost revizuită în 1937 (Terman & Merrill), 1960 (Terman & Merrill), 1972 (Thorndike), 1986 (Thorndike, Hagen, Sattler).

În 2003 a fost publicată a cincea versiune a testului Stanford-Binet Intelligence Scales (SB5), Fifth Edition (Gale H. Roid).

Revizuirile au constat în creşterea validităţii itemilor, generarea de noi itemi şi renunţarea la alţii, extinderea în jos (până la 2 ani) şi în sus (18-23 ani) a vârstei mentale, asigurarea reprezentativităţii eşantionului utilizat în standardizare, revizia normelor, apariţia manualului testului,

introducerea deviaţiei QI (media = 100, abaterea standard = 16) pe baza căreia se exprimau performanţele la test etc.

În varianta a patra a Scalei (1986), considerată un test modern, se observă influenţa cercetărilor din psihologia cognitivă. Autorii pleacă de la un model ierarhic cu trei niveluri al abilităţii cognitive:

- Factorul G (Raţionamentul general)o Abilităţi cristalizate

Raţionament verbal (evaluat prin testele Vocabular, Înţelegere, Absurdităţi, Relaţii verbale)

Raţionament cantitativ (evaluat prin testele Cantitativ, Serii de numere, Construirea ecuaţiei)

o Abilităţi analitic-fluide Raţionament abstract-vizual (evaluat prin testele Analiza structurii, Copiat,

Matrice, Îndoitul şi tăierea hârtiei)o Memoria de scurtă durată (evaluată prin testele Memorarea mărgelelor, Memorarea

propoziţiilor, Memorarea cifrelor, Memorarea obiectelor)

Este înlocuit termenul de inteligenţă cu cel de dezvoltare cognitivă şi se renunţă la termenul de coeficient de inteligenţă, introducându-se conceptul de scor standard al vârstei – Standard Age Score.

Scala de inteligenţă Stanford-Binet (a patra ediţie) poate fi aplicată subiecţilor cu vârste între 2 şi 23 de ani. Pe lângă obiectivul principal de a evalua abilităţile cognitive, scala îşi propune să diferenţieze între elevii cu retard mental şi cei cu dificultăţi în învăţare şi să identifice elevii cu abilităţi cognitive superioare.

Scala poate fi folosită de către psihologi în context educaţional, clinic etc. Este alcătuită din 15 teste. Se aplică individual, în condiţii de testare adecvate, de către un

examinator format în acest sens. Durata medie a aplicării variază între 60 şi 90 de minute. În funcţie de anumite aspecte legate de subiecţi scala poate fi aplicată în două şedinţe, însă se recomandă să fie aplicate toate testele.

Examinatorul trebuie să evalueze pe o scală cu cinci trepte factori comportamentali (atenţia, reacţii în timpul aplicării testului, independenţă emoţională, comportamentul de rezolvare a problemelor, independenţă faţă de sprijinul examinatorului, limbaj expresiv, limbaj receptiv, a fost dificil să stabiliţi relaţia cu această persoană?) care pot influenţa rezultatele la test.

Scala Stanford Binet are un caracter adaptiv, în sensul că testele şi itemii se aplică în funcţie de vârsta cronologică (nivelul de intrare pentru testul Vocabular) şi de rezultatele la testul Vocabular (nivelul de intrare pentru celelalte teste), altfel spus selecţia testelor ce urmează a fi administrate se face în funcţie de nivelul de dezvoltare al subiectului. Se determină nivelul bazal şi nivelul-plafon.

Se acordă 1 punct pentru răspunsul corect la un item şi 0 puncte pentru un răspuns greşit. Punctele se adună, iar scorul brut, raportat la norme, se transformă în scorul standard al vârstei. Se calculează scorul standard al vârstei pentru fiecare arie cognitivă (Raţionament verbal, Raţionament cantitativ, Raţionament abstract-vizual, Memoria de scurtă durată), în funcţie de scorurile standard la testele componente, apoi se adună cele patru scoruri şi, raportând la norme, se obţine un scor compozit.

Etalonarea s-a realizat pe un lot de peste 5000 de subiecţi (cu vârste cuprinse între 2-23 ani), reprezentativi pentru populaţia SUA, deşi s-au ridicat critici cu privire la numărul mic de copii din clasa inferioară incluşi în studiu.

Fidelitatea – coeficienţii de consistenţă internă variază între 0,95 şi 0,99 (pentru scorul

compozit standard al vârstei), între 0,80 şi 0,97 (pentru diferitele arii cognitive), între 0,80 şi 0,90 (pentru testele individuale, cu excepţia testului Memorarea obiectelor).

– valoarea coeficienţilor test-retest se încadrează în limite acceptabile, cu excepţia unor valori scăzute la testele Cantitativ (0,28), Copiere (0,46).

Validitatea testului s-a verificat prin analiza factorială (observându-se o saturaţie semnificativă a subtestelor în factorul g), corelarea cu alte măsuri ale abilităţilor cognitive (coeficienţii de corelaţie între scorurile totale la Stanford-Binet şi scorurile la teste similare variază între 0,80 şi 0,91) şi prin evaluarea cu testul Stanford-Binet a grupurilor considerate „deviante”: supradotaţi, copii cu dificultăţi în învăţare şi copii cu retard mintal (observându-se corelaţii ridicate).

În prezent, Scalele de inteligenţă Stanford-Binet au ajuns la a cincea ediţie - Stanford-Binet Intelligence Scales (SB5), Fifth Edition (Roid, 2003).

Se adresează persoanelor cu vârste cuprinse între 2 şi 85+ ani.Factorii măsuraţi sunt: Raţionament fluid, Cunoştinţe, Raţionament cantitativ, Procesare vizual-

spaţială, Memoria de lucru. Cuprinde 10 teste, câte două (verbal şi non-verbal) pentru fiecare factor.În urma aplicării testelor se obţine un QI verbal, un QI non-verbal şi un QI total.Etalonarea s-a realizat pe un lot de 4800 de persoane cu vârste cuprinse între 2 şi 85+ ani. S-au

înregistrat coeficienţi de fidelitate foarte ridicaţi, iar validitatea a fost verificată prin evaluarea corelaţiilor cu ediţii anterioare ale scalei Stanford-Binet, cu scalele Wechsler etc.

Bibliografie:Mitrofan, N., Mitrofan, L. (2005). Testarea psihologică. Inteligenţa şi aptitudinile. Iaşi: Polirom. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Pro-Humanitas.Wasserman, J. D. (2003). Assessment of Intellectual Functioning. In J. R. Graham, and J. A. Naglieri

(eds.), Handbook of Psychology, vol. 10 (pp. 417-443). Hoboken, NJ: John Wiley and Sons, Inc.Domino, G., & Domino, M.L. (2006). Psychological Testing: An Introduction (2nd ed.). New York,

New York: Cambridge Publishing.Retrieved fromhttp://books.google.ro/books?id=OiKau0aqtsYC&pg=PT105&lpg=PT105&dq=stanford+binet+entry+level&source=bl&ots=wZVl2g0ZgP&sig=GMB6Ot1y6Iiy_cTpY5HpMzFPt3A&hl=ro&sa=X&ei=E5pQVIuON-rfywO35IDgDw&ved=0CC4Q6AEwAg#v=onepage&q=stanford%20binet%20entry%20level&f=false

Stanford-Binet Intelligence Scales (SB5), Fifth EditionRetrieved from http://www.riversidepublishing.com/products/sb5/details.html