Psaltirea in Talcuirile Sf Parinti 2

http://slidepdf.com/reader/full/psaltirea-in-talcuirile-sf-parinti-2 1/856
Cuviosul Eftimie Zigabenul Sfântul Nicodim Aghioritul
pmmeaIN T f o W IR IK SFWlIsOR P a R I H I I
Transliterare, diortosire, revizuire dup ediia greceasc i note de
TEFAN VORONCA
Editura Cartea Ortodoxmm v&mm
8/9/2019 Psaltirea in Talcuirile Sf Parinti 2
TÂLCUIREA PSALTIRII P R O O R O C U L U I I ÎM P R A T U L U I D A V I D
Sc ris eline te sub împraii Constantinopolului
de
de
CATISMA 10
PSALMUL 70
Psalm al lui David; Oilor lui Ionadab, i despre cei ce s-au robit mai întâi; nescris deasupra la evrei.
salmul acesta s-a scris de David din partea fiilor lui Ionadab, dar idin partea celorlali iudei care s-au robit primii de ctre Babilonieni, îns aceast suprascriere au suprascris-o cei aptezeci de tâlcuitori ai Scripturii, deoarece au aflat acest psalm nescris în izvodul evreiesc. Iar fiii i strnepoii lui Ionadab erau atunci numii printre Iudeii cei robii1.
1. Spre Tine, Doamne, am ndjduit, s nu m ruinezi în veac. In tru dreptatea T a, izbvete-m i m scoate,
2. Pleac urechea Ta ctre mine i m mântuiete.
„Fiindc eu, zice, desvârit am ndjduit întru Tine, Doamne, pentru aceasta s nu m nenoroceti dinspre ajutorul Tu, c, de m voi nenoroci, voi
1 Zice îns Sfinitul Teodorit: „i acesta ce a fcut suprascrierea mrturisete c nu o a aflat în Scriptura evreiasc, ci a pus-o chiar el”. Dar trebuie, dup acelai Teodorit, s tim c fiii i strnepoii lui Ionadab au fost brbai evlavioi i drepi i pzitori cu scumptate ai poruncilor printelui lor, încât Însui Dumnezeu S-a fcut martor al faptei
lor celei bune, c a poruncit Dumnezeu lui Ieremia s le aduc lor vin ca s bea i, fiindcaceia au voit s bea pentru porunca dat de printele lor, pentru aceasta mustr Ieremia pe Iudei pentru nesupunerea ce o arat ctre Dumnezeu, cci aceasta zice Ieremia despre dânii: i am dat înaintea feei lor (adic a strnepoilor lui Ionadab) ulcioare de vin pahar, i am zis: „Bei vin!" i au zis: „Nu vom bea vin, c Ionadab, fiul lui Reca printele nostru, a poruncit nou zicând: Nu vei bea vin voi i fi ii votri pân În veac, cas nu vei zidi, i smân nu vei semna, i vie nu va fi la voi, c în corturi vei loc întru toate zilele voastre, ca s vieuii zile multe pe pmânt!" (Ier. 35: 5-7). Desp acestea scrie i Cartea a IV-a a împrailor cap. 10: 15. Zice i Eusebie: „Fiii lui Ionad se îneleg dinspre faa apostolilor, care au pzit poruncile cerescului lor Printe, Hristos Aceasta o zice i Marele Atanasie. S-a zis îns psalmul acesta, dup Teodorit, dinspre fa celor robii în Babilon dar se potrivete i fiilor darului care s au slobozit din rob
m ân e ru inat în viaa m ea; i m car c sunt nevrednic d e tot ajutorul, Tu îns bvete-m de vrjmaii mei pentru dreptatea Ta, care osândete pe cei ce dreptesc”2. Pleac urechea Ta ctre mine adic „auzi-m”; aceasta îns o a s pornind de la metafora i asemnarea cu acei oameni care atunci când vor s
u d cuvinte le un ui bo lnav, îi pleac urechea la g ura aceluia. Cam acestea le zice Psa lm ul 303.
3. Fii mie Du m nezeu aprtor i spre loc tare ca s m m ântuieti, 4. C întrirea i scparea mea eti Tu.
La Psalm ul 30 în loc de spre loc tare a zis cas de scpare ; i, în loc de ntrirea mea, acolo a zis c tria mea. Fii mie, zice, Dumnezeu aprtor, adic
„apr-m”, c i aceasta este o însuire [un idiom] a Scripturii Vechi a ntreb uina adic gra iul [verbul] f i i cu pro poziie cu nume. „Pen tru c Tu eti
întrir ea M ea i îl pzeti pe cel ce alearg la Tine ca la o scpare i turn de siguran” .
5. Du m nezeu l m eu, izbvete-m din mâna pctosului, d clc toru lui de lege i a celui ce face strâmbtate,
„Izbvete-m, zice, Doamne, din mâna nedrepilor i a pctoilor”; c astfel erau Bab ilonienii, care stpâneau pe iudei” .
2 Zice îns Teodorit: „Aceia (adic Iudeii), pentru a scpa de cei ce i-au robit, iar acetia (cretinii) pentru a scpa de demonii cei ri aduc aceast rugciune”. Iar Atanasie zice: „Cu mare îndrzneal a încredinrii sale propune ndejdea cea ctre Dumnezeu, iar dreptate a Printelui este Fiul, prin Care ne-am izbvit de pcatul cel ce ne inea întru stricciune”. Iar Isihie zice: „Bine a zis aceasta: «C, dei am greit ie, ca s nu m ruinez întru dreptatea Ta, de acetia cu dreptate s m izbveti, c nicio cunotin nu au de puterea Ta, i c în zadar nedreptesc»”. i Didim îns a zis: „Cel ce are ndejde în Dumnezeu în toate veacurile nu se ruineaz, iar cel ce ndjduiete în bogie va cdea i se va ruina, iar întru dreptate se izbvete cel ce n-a nedreptit cu nimic”. 3 Despre aceasta zice i Isihie: „Adic pogoar-Te ca i ctre un bolnav, pleac urechea Ta ca pentru un pctos care nu poate s se roage cu îndrznire - ori, ceea ce e mai adevrat -, apropie-Te cu milostivirea Ta”. 4 Iar Sfântul Grigorie al Nyssei, prin clctor de lege i cel ce face strâmbtate, a îneles pe Diavolul, care a robit viaa noastr. Iar Isihie: „Pctos i clctor de lege îl numete pe Diavolul, rugându-se s se izbveasc din mâna lui (adic de pcatul pe care îl are în meteugirile îndulcirilor); iar de zice s se izbveasc i de oamenii pctoi, i acesta este lucru fericit; c dac pctosul este duman nu va crua iar dac este prieten i aa e
6. C T u eti atep tarea mea, Doamne,
însi aceasta o a zis i în Psalmul 38: 11, i acum: Cine este ateptar mea, au nu Domnul? i în Psalmul 24: 5: i pe Tine Te-am ateptat toat ziua.
Doam ne, ndejdea m ea din tinereile mele. 7. In tru Tine m -am întrit din pântece,
„Doamne, zice, Tu eti ndejdea mea din tinereile vieii mele, i n numai din tinereile mele, ci i din însui pântecele maicii mele, adic, de înda ce m-am nscut, m-am întrit de ctre nsctorii mei întru Tine ca într-o întrire reazim puternic”. Arat îns David cu cuvintele acestea c avea nsctori bin
cinstitori i temtori de Dumnezeu, care, de îndat ce s-a nscut el, l-au d acopermântului lui Dumnezeu. Se înelege îns aceasta i într-alt fel: c, d vreme ce Evreii taie împrejur pe pruncii lor a opta zi, încredinându-i astfel lu Dumnezeu, se cuvine s tim c acestea - din pântece i din mitrasul maicii i ce asemenea acestora -, vechea limb a Evreilor obinuiete s le ia ca o form d covârire [ca pe o hiperbol], c, zicându-se acestea aa, însemneaz începutu socotinei [cugetrii] omului i acea vreme de când cineva începe s deosebeasc
binele de ru; pentru aceasta este scris la Iov: Mâneam oare singur bucata mea d
pâine i nu-i împream i orfanului? C din tinereile mele am crescut pe orfan din pântecele maicii mele am povuit ca un printe (Iov 31: 17), fiindc c neputin este s fac cineva fapte bune ca acestea de la naterea sa i di
pântecele maicii sale. Artat dar este c forma aceasta a covâririi însemneaz c Iov isprvea acestea când a început s aib socotin i desluire cuvânttoar [raional] a binelui i a rului (dup Didim)5.
din mitrasul maicii mele Tu eti Acoperitorul meu;
„Tu, Doamne, zice, eti Acoperitorul i Pzitorul meu înc din pântecel maicii mele6”. Pentru c de nu ar pzi puterea lui Dumnezeu pruncul în pântecel
5 Prin tineree numete poporul cel dintâi, dup Teodorit, adic timpul cel din vreme Marelui Moise când a dobândit i slobozenia, pentru c cea mai mult vreme o a rob Egiptenilor, „i din aceea, zice, întru Tine ara avut ndejdile i ajutorul Tu îl atept”, ia tineree a poporului celui nou zice întinerirea cu care s-a norocit prin baia naterii di nou”. Iar Eusebie zice c acestea se zic din partea apostolilor, i însemneaz c, p apostoli, aflându-se înc în pântecele ziditoarei Pronii, Dumnezeu înc îi acopere scoându-i apoi la lumin.
Zic îns Teodorit i Didim c natere numete ieirea din Egipt (ca pe un început întririi neamului Evreilor) Adunarea dar a Evreilor celor robii a celor mai bine-cin
aicii sale i nu l-ar acoperi, s-ar strica negreit, dup Eusebie, din pricina ulim ii îm pre jurrilor i a feluritelor primejdii pes te care dau fem eile îngreuiate. ceste trei ziceri le-a g rit Dav id i în Psa lm ul 21, d ei puin schim bate, îns
c elea se dau lui H ristos, c Aceluia I se potrivesc.
8. în tru T ine este lauda mea pururea,
„întru Tine numai, Doamne, zice, era lauda i slavoslovia mea, adic um ai pe Tin e Te slavosloveam totdeauna”7.
ca o minune* m -am fc ut m ultora, i Tu eti ajutorul meu cel tare.
„Fiindc, zice, m-am uscat de post, i c purtam sac de pr pe trupul meu , i de m ulta întristare m -am a rtat grozav i nep rietenos, p entru aceasta celor m ai m uli oam en i le par ca o m inune” . A zis îns ca o minune, dar în adevr nu er a aa, c i do ar se soc ote a aa, d ar nu în faa oa m en ilor înelepi, c i a celo r fr de soc ote al i cu p uin m inte. Pentru c prin mul i Scriptura îi numete pe cei ne trebn ici i fr de m inte, îndeo bte pe cei ri. Pentru acea sta i Pa vel zice c: Nu suntem ca cei m uli care stric cuvântul lui Du mnezeu (II Cor. 2: 17). i Domnul: M uli sunt chem ai , dar pu in i alei (Matei 20: 16). „Dar eu înc, zice, ajutorul
T u îl atept, Doam ne” .
doua natere (adic pe cea din Sfântul Botez)”, c despre aceasta s-a zis i în Evanghelie: Iar câi L-au primit, le-a dat lo r stpânire s se fac f i i ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din po fta trupeasc, nici din voia brbteasc, ci de la Dumnezeu s-au nscut (loan 1:13 )”. 7 Altul în s zice: „Precum cel ce împrtete întru cel ce s e împrtete, aa i cel ce se împrtete este întru cel ce împrtete; i precum în cel sârguitor este fapta bun, aa
i sârguitorul este întru fapta bun, aa i cel ce laud pe Dumnezeu se afl întru însuiAcela pe Care el îl laud”. i altul înc zice: „Altora cele de laud sunt altele, adic nsctori, stpânitori, bogie i slav, lauda mea îns numai întru Tine se afl”.
τρας. Termenul poate lua conotaii dintre cele mai diverse, depinzând de context. Tâlcuirea de mai jos a artat cum nu se poate mai bine sensurile termenului. Mitropolitul Veniamin red prin „monstru (grozvie)”. Literal s-ar referi la ceva ce stârnete mirare sau tulburare din pricina unor lucruri mai presus de înelegere sau dumnezeieti, lucruri sau evenimente care pot fi înelese de unii fie ca un semn ru, grozvie, ciudenie, lucru ieit din comun, fie ca o lucrare minunat a lui Dumnezeu.
8 Marele Atanasie îns zic e: ,Minunea cea preaslvit i mare o zice despre bine, iar ceeace zice este astfel: «Dei m-am ridicat la înlime, i mare i deosebit m-am fcut între multe neamuri, dar buntatea cea de acest fel nu o aveam cu puterea mea, c Tu eti Cel C i f i i i i j l T ” I Didi i
9. S se umple gura mea de laud, ca s laude slava Ta, toat ziua mare-cuviina Ta.
Se roag s i se umple gura de lauda Domnului: „Se va umple, zice, de ea, adic m voi slobozi din robia Babilonului (dup Teodorit) pentru c atunci, cu toat gura mea, plin de lauda i slavoslovia Ta, voi luda slava i mare-cuviina Ta, adic Atotputernicia i Nemrginirea Ta, i celelalte mari-încuviinate lucruri i însuiri ale Tale câte le slavoslovesc bine-cinstitorii, adic câte îneleg despre Tine”. Ori slav numete David simplu mrirea lui Dumnezeu9. „i nu o dat, zice, s Te laude acestea, ci totdeauna” , c aa a tâlcuit Simm ah toat ziua.
10. S nu m lepezi în vremea btrâneilor,
„Tu Doam ne, zice, Care ajui mie din tinereile mele, adic din vrem ea ieirii din Egipt (dup Teodorit) s nu m lepezi în vremea btrâneilor mele, cci eu, poporul Iudeilor, am îm btrânit din robia Babilonului” . Aceste cuvin te urmau s fie zise de cei mai btrâni din popor, cci btrâneea trupului este artat, iar a sufletului nu este artat tuturor; c btrâneea sufletului este pcatu l, care oprete lucrarea faptei bune care întinerete su fletu l1 .
sufereau - cci, dup Sirah, urâciune este pctosului dumnezeiasca cinstire (Sirah 2: 12) - i care s-au fcut privelite lumii. Acest fel este i ceea ce s-a zis de Dumnezeu pctoilor: i va fi vou lezechiil spre minune i urâciune (Iez. 24: 24), pentru c el a fost clcat atâtea zile pe coasta dreapt i atâtea pe cea stâng, i pentru raderea perilor trupului. îns dei celor muli li se preau în acest fel, înaintea lui Dumnezeu i a dumnezeiescului popor erau înelepi i drepi. i Mântuitorul înc, din pricina Crucii, celor muli li Se prea urâciune (La Nichita). 9 Ori dup altul, prin slav înelege aa: „Iconomia pe care ai fcut-o pe pmânt, prin care ai umplut pmântul de slava Ta”. Iar mare-cuviin aa: „Dumnezeirea prin care ai fcut toate cele mari” . Iar Isihie zice: „Nimeni nu poate s laude pe Dumnezeu, nici pe cele ale lui Dumnezeu, de nu se va umple de la El de înelepciune i de laud, i ce voiete s laude? Slava i mare-cuviina lui Dumnezeu, adic minunile cele mari i preaslvite ale lui Dumnezeu despre care zicea: Cât s-au mrit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înelepciune le-ai fcut! (Ps. 103: 24), ori mare-cuviin îl zice pe Duhul, c întru Acesta se fcur minunile cele mari i isprvile lui Dumnezeu”. i Atanasie zice: „Atâtea faceri de bine aflându-mi-se, om fiind eu, nu pot s-i dau rspltirile cele dup vrednicie,
pentru aceasta m rog s se umple gura mea de a Ta înelepciune de laud, c aa abia voi jHUea s laud slava Ta”.
Pentru aceasta zice i Teodorit: „Btrânee i poporul nou al cretinilor [despre aceasta
când va lipsi vârtutea mea s nu m lai pe mine.
Zicerea aceasta dezvluie i tâlcuiete pe cele de mai sus, cci zice mai cuprinztor: „Când se va împuina i va pieri pu terea trupu lui meu, a tunci s nu
m lai nea jutora t, Doam ne, cci atunci am mai m ult trebuin de ajutorul Tu”11.
11. C au zis vrjmaii mei mie, i cei ce pzesc sufletul meu s-au sftuit îm preun,
„Vrjmaii mei au vorbit între eii de mine, sau împotriva mea, i cei ce pzesc, adic cei ce vrjmesc viaa mea, s-au sftuit în unire toi s-mi fac ru”. Acetia îns sunt nu num ai vrjmaii cei simii, ci i cei gândii, adic demonii.
12. zicând: Prsitu-l-a Dumnezeu, urmrii-1 i-l prindei pe el, c nu este cel ce izbvete.
,Aceste cuvinte, zice, sunt cele ce le zic vrjmaii mei asupra mea, i Babilonien ii cei simii, i demonii cei gândii” ; iar urmrii-l zice pentru c: „De va fugi poporu l acesta din mâinile noastre, alergai dup el, pentru c Dumnezeu, pe Care el II cinstete , Acesta l-a prsit, pentru aceasta nu este cine s-l
slobozeasc din mâinile noastre”12.
13. Dumnezeul meu, s nu Te deprtezi de la mine, Dumne spre ajutorul meu ia aminte!
„Doamne, zice, dei putoarea pcatelor Te gonete de la mine, Tu îns, pentru mila Ta, nu Te deprta de la mine!” Aceasta îns i Isa ia o a zis ctre Iudei: Pcatele voastre v despart pe voi de Dumnezeu i pentru pcatele voastre a întors fa ta Sa de la voi, ca s nu mai miluiasc (Is. 59: 2). Dar Dumnezeu Se deprteaz de la cel pctos nu cu fiina, precum tâlcuiete Teodorit, pentru c Dumnezeu nu este circumscris, ci cu purtarea de grij [Pronia]. Iar aceasta,
11Iar Marele Atanasie zice: „Dei mi s-a întâmplat, om fiind, a pctui cândva, s nu m prseti, Doamne, din pricina pcatului, ci întoarce-m iari ca un iubitor de oameni” Iar Apollinarie zice: „De vreme ce i tânr fiind nu voinicia trupului ci ajutorul Tu îl socoteam trie, tria Ta s-mi vin mie i dup ce va trece vârtutea-mi”, care cu adevrat s-a i întâmplat dumnezeiescului David: c, tânr fiind, s-a sculat asupr-i fiul, iar când
era btrân, nimeni, ci în odihn cu btrânee ocârmuia pe Israel”.12Zice îns Isihie: „Demonii pzesc sufletele noastre nu spre bine, ci spre ru, veghind i pândind ca s le prind în curs”. Iar Atanasie zice: „A zis c în loc de «nu cândva s zic
j ii i l i fi j f D â d ij
Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte, o am tâlcuit la Psalmul 39; s-a zis îns aceasta i la Psalmul 69, de dup acesta13.
14. S se ruineze i s lipseasc cei ce clevetesc sufletul meu,
Pe s se ruineze i piar le-a zis Simmah; iar sufletul meu a zis în loc de „mine”; iar prin cei ce clevetesc a numit pe fiecare vrjma: i pe cel simit, i pe cel gândit.
s se îm brace cu ruine i cu înfrun tare [ocar] cei ce caute cele rele mie.
„S se ruineze adic cei ce caut cderea mea”, se roag el; c, dei zice pe un ton poruncitor, are înelesul de rugciune, precum am tâlcuit la Psalmul 69. S-a zis înc i în Psalmul 108: S se îmbrace cu ocar cei ce m clevetesc pe mine
i cu ruinea lo r ca i cu un vemânt14.
15. Iar eu pururea voi ndjdui spre Tine i voi aduga spre toat lauda Ta.
„Când va lua sfârit, zice, rugciune mea i se vor face cu lucrul cele ce le-am cerut de la Tine, Doamne, atunci voi ndjdui cu totul, desvârit, întru Tine”. i voi aduga spre toat lauda Ta\ toat îns a zis pentru ca s arate c nu numai prin cuvinte este lauda i slavoslovia lui Dumnezeu, ci i prin fapte. Pentru aceasta a zis Mântuitorul: Ca s vad faptele voastre cele bune i s slveasc pe Printele vostru Cel ce este în ceruri (Matei 5: 16)15.
16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toat ziua mântuirea Ta,
,JLimba mea, zice, va povesti la toi cum ai osândit pe vrjmaii mei i cum m-ai mântuit din mâinile lor”.
13 A zis isihie: „Cum Se deprteaz Dumnezeu Cel ce este peste toate i întru toate? (i însui rspunde) „Când noi vom face cele nevrednice de artarea [παρουσα] Sa”, si Iar Atanasie zice: „«Când aceia se pun asupra mea, pentru c m-au socotit a fi prsit dinspre Tine, Tu s-mi ajui mie i atunci i ei întru ruine se vor întoarce, fiindc
zadarnice ai aflat clevetirile cele ce le-au fcut împotriva sufletului meu». i care suntclevetirile dac nu cele ce le zic, adic pârâsitu-l-a Dumnezeul" Altul îns a zis: „Nu m voi deprta de laudele Tale îndestulându-m a face aceasta o
17. C n-am cunoscut cele din cri [învturile]*. Intr puterea Domnului.
De vreme ce David a fgduit mai sus s povesteasc tuturor dreptatealui Dumnezeu i mântuirea cea de la El, socotindu-se apoi c nu este îndestulat a face aceasta, se smerete dar aici i zice: ,JEu n-am învat învturi, adic meteugurile sofismele crturarilor i ale ritorilor, pentru ca prin acestea s pot apoi povesti dup vrednicie i dup cum se cuvine dreptatea lui Dumnezeu, îns voi intra, adic voi împlini fgduina mea cea de mai sus cu puterea i ajutorul lui Dumnezeu, i, aa ndjduind, m voi apuca de povestirea acesteia”. Iar c [ori] e ste de prisos, ori este adeveritor, zicându-se în loc de „cu adevrat”, adic „eu cu adevrat n-am cunoscut învturi” . Iar unii, precum Atanasie, conjuncia
c o îneleg pricinuitoare [cauzal]; pentru aceasta, i dup zicerea învturile [Sfântul] a pus virgul; i pe aceasta o împreuneaz cu cele urmtoare zicând: „Fiindc [π€δη] eu nu tiu învturi, pentru aceasta voi intra întru puterea Domnului”. A lii îns, precum Eusebie, prin învturi îneleg poruncile crturarilor, care porunceau poporului s vin de trei ori pe an la Ierusalim. Zice dar David: „Voi intra în biserica lui Dumnezeu îndemnându-m nu de porunca crturarilor, ci de pu terea lui Dumnezeu”1 .
Doam ne, aduce-mi-voi aminte de drep tatea Ta num ai.
„Nu voi uita, zice, Doamne, dreptatea Ta cea de acest fel, ci totdeauna îmi voi aduce aminte de ea”. Ins, prin numai, David L-a zis pe Dumnezeu pentru ca s arate c singur Dumnezeu va judeca între dânsul i între vrjmaii si, i nu
* γραμματεας. în Biblie desemna fie funcia îndeplinit de scribi sau de cei ce-i dscleau
pe alii întru ale gramaticii i legii, fie obiectul sau lucrarea acestora. Teodorit d mai joso tâlcuire în acest sens. 16 Iar Simmah, în loc de n-am cunoscut cele din cri, a tlmcit „nu tiu s numr
buntile Tale, adic cele date mie”. „C firea mea, zice, nu a primit Scripturile i înv(turile i meteugoasele nscociri cele de acest fel, voi intra îns întru puterea Domnului i, pe cât se poate firii omeneti, voi face cântare de laud", precum zice Teodorit. Iar Atanasie zice: „Cele din cri, zice, ori zadarnicele i mult încâlcitele rspândiri ale vieii, ori jertfele cele poruncite prin lege s se aduc în multe chipuri: «Fiindc toate acestea, zice, le-am lepdat, voi intra în lcaurile cele de sus, la aceasta
Domnul dându-mi mie putere»”. Iar Teodorit zice: „îns cele din cri a zis pentru cacesta era lucrul celor ce se numeau gramatici [sau grmtici, cum se zicea odat], care aveau numrul i izvoadele [listele, cataloagele] ostailor i care tiau s lucreze cu toate
altcineva: „Pentru aceasta îmi voi i aduce aminte, zice, nu de dreptatea omeneasc, ci de singur dreptatea Ta, Doamne”17.
18. Dumnezeul meu, Cel ce m-ai învat din tinereile mele i pân
acum, voi povesti minunile Tale,
i aceste cuvinte se zic din partea lui David, îns zicerile acestea au form inversat, care se netezete aa: „Dumnezeul meu, povesti-voi minunile Tale care m-ai învat din tinereile mele i pân acum”. Minuni îns zice pe cele câte sunt scrise în crile Scripturii Vechi pe care Dumnezeu Ie-a lucrat pentru mântuirea poporului Israelitenilor ori pe cele câte le-a lucrat în zilele lui David.
19. i pân la btrânee i cruntee, 20. Dumnezeul meu, s nu m prseti,
Btrâneea cea mai de pe urm i vrednicia omului este vechimea, de unde cel în vârst se numete btrân; adic cel ce nu se va prsi de Dumnezeu i care se va pzi pân la btrânee, acela este artat c nu se va prsi de Dumnezeu pân la sfâritul vieii lui; ori aceasta se înelege i într-alt fel, deoarece pân este nehotrât [aorist], dup însuirea [obiceiul] Sfintei Scripturi, fiindc împreun cu aceasta se înelege i întinderea timpului cea de aici înainte18.
21. Pân voi povesti braul Tu la tot neamul ce va s vin.
Braul lui Dumnezeu este puterea Lui, fiindc la bra se afl puterea mâinilor, precum a zis i în Psalmul 43. Iar neamul ce va s vin este cel al cretinilor celor din toate neamurile, dup Teodorit i Atanasie, care urma s vin în vremea înomenirii lui Hristos, precum a zis la Psalmul 21: Se va povesti
Domnului neamul ce va s vin.
22. Puterea Ta i dreptatea Ta, Dumnezeule, pân la cele preaînalte,
Aceasta se înelege aici pe dinafar*, adic „pân ce voi povesti puterea
17„Nu voi purta grij de dreptatea Ta întru umbra legii, ci de aceea prin care ne-ai slobozit pe
jpi de pcat”, dup Atanasie.Iar Teodorit zice: „Zicerea pân nu este hotrâtoare, c nu zice aceasta, «c pân atunci s nu Iai, iar apoi las-m», c prea necuvios este aa, ci în loc de «ajut-mi i acum dup obicei, l â d t t i T ”
Ta”, pe care mai sus o a numit bra „i dreptatea Ta, ceea ce ajunge pân la cele preaînalte” . Preaînalte îns sunt cerurile: „C pân la ceruri a ajuns d repta tea Ta, pentru c i ceretile puteri s-au încredinat de aceasta i îm preun se bucur” , dup Did im 19. Iar urmtoarele cuvinte se zic iari dinsp re faa poporului.
[cu] Care a-i fcut mie mriri.
Care se ia aici în loc de „câte”, adic: „Mririle cele câte ai fcut mie, Doamne!” Moralicete i în chip mirtor trebuie s se citeasc aceasta. Unii îns, punând punct desvârit dup dreptatea Ta, Dumnezeule, unesc pân la cele preaînalte cu care ai f cu t mie mriri, urmând tlmcirii lui Achila. „C mari-cu- viinele Tale, adic i facerile Tale de bine pe care le-ai fcut mie, Doamne, prin
minune s-au suit pân la ceretile puteri; c Tu m-ai cinstit cu chipul Tu, m-ai pus îm prat peste cele de pe pmânt; m hrneti, m acoperi, m pzeti, m izbveti de primejdii, i altele ca acestea” .
Dumnezeule, cine este asemenea ie?
„Care altul, zice, se aseamn ie, Doamne? Nimeni adic”.
23. Câte ai artat mie, necazuri multe i rele,
i aceasta, câte ai artat mie! Necazuri, trebuie s se citeasc moralicete, ca i cea de mai sus, adic în chip mirtor, în loc de „de câte necazu ri... !” Apoi, prin urmare, la fel trebuie s se citeasc i celelalte, adic cum c „multe cu adevrat i grele ai artat mie, cci nu numai, zice, c mi s-a fcut bine, Doamne, ci i rele am ptim it; dar toate de la buntatea Ta mi s-au fcut, iar pentru ru tatea mea m-am dosdit i m-am necjit” .
i, întorcându-Te, m-ai înviat
„Tu, Doamne, zice, întorcându-Te spre mine, dinspre care mai-nainte Te-ai întors, ori pe mine întorcându-m ctre Tine, Doamne, prin pocin viu m-ai fcut, slobozindu-m de artata moarte”. Scriptura obinuiete s numeasc prin moarte necazurile cele mari, iar prin via, slobozenia cea din pcat.
19Iar Atanasie zice: „Puterea Ta, zice, pentru c ai legat pe cel tare i ai rpit lucrurile lui iar dreptate, pentru c, cu nedreptate inându-ne (Diavolul adic) pe noi în robie, Tu ne-ai izbvit, iar voi povesti a zis pentru c nu numai pe cele de pe pmânt, ci i pe cele ce sunt
i din ad âncu rile pmântului m-ai scos20.
Prin adâncuri ale pmântului i iad i groaza i mormânt i cele asemenea, Scriptura obinuiete s numeasc adâncurile ispitelor21. C aa prin Iezechiil a zis Dumnezeu ctre robiii iudei: lat, Eu deschid mormânturile voastre i v voi scoate pe voi din mormânturile voastre, i v voi bga pe voi în
pmântul lui Israel (Is. 37: 12).
24. Inm ulit-ai spre mine m rirea Ta i, întorcându -T m ân gâ iat, i din adâncurile p mântului iari m-ai scos.
Aceste cuvinte se potrivesc numai poporului cretinesc, pe care, rtcit fiind întru necunotina de Dumnezeu i în idolatrie, Hristos l-a întors Ia cunotina de Dumnezeu i l-a îndemnat ctre venica mântuire, înc i l-a mângâiat zicând: Venii la Mine toi cei ostenii i împovrai, i Eu v voi odihni
pe voi! (Matei II: 28). Iar dup ce Hristos a murit dup firea trupului, iari Hristos l-a ridicat din mormânturi, pentru c, viu fcând Trupul Lui cel omorât, i ridicându-1 i nemuritor facându-1 cu puterea învierii Sale, aa de acum a druit
prin credin tuturor celor vrednici învierea cea de acest fel. Iar aceasta se arat
din repetarea i vdita îndoire a cuvântului pe care o întrebuineaz aici David,care nu s-a scris de prisos i fr socotin, ci cu socoteal, pentru a arta un astfel de îneles. Dar i dup alt chip a adugat acest iari, pentru a arta schimbarea i deosebirea pe care o are cea de mai sus (i din .adâncurile pmântului m-ai scos) de aceasta, zic, ce se scrie acum aici22.
20 Iar Sfântul Grigorie al Nyssei zice: „însemneaz aici întoarcerea din robie, «întru care, zice, din adâncurile pmântului m-ai scos». Aceasta îns o vom înelege mai luminat din
învtura Marelui Pavel, adic cum se scoate din adâncuri cel afundat în adânc cugreutatea pcatului, despre care zice: S nu zici: cine se va pogorî întru adânc? Adic ca s ridice pe Hristos din mori. C de acolo de unde a intrat moartea în lume, de acolo iari s-a dat afar; prin om a intrat i prin om se va da afar; întâiul om a deschis morii intrarea, prin cel de-al doilea îns viaa se întoarce în locul morii, a crei intrare lucreaz
pierderea morii”. A zis îns i Teodorit: „Cineva ar putea zice c acestea s-au zis i din partea firii omeneti, adic c din adâncurile pmântului o a scos Cel ce S-a pogorât în prile cele mai de jos ale pmântului, adic Dumnezeu Cel din Dumnezeu, Cel ce pentru aceasta a primit a Se face i om”. 21 Zice îns Teodor [al Antiohiei]: ,,«Schimbându-Te, m-ai izbvit din mori i din
primejdii»; [zicând aa] din metafora celor ce fac o cale oarecare, apoi, când se ciesc, se întorc (La Nichita)”.
Iar Atanasie zice: îns printr o tâlcuire mai înalt prin iari se însemneaz repetarea
25. C eu m v oi mrturisi ie între popoare, Do am ne,
„C eu, zice, voi mulumi ie întru pop oare m ulte, i nu num ai într-un
popor” . Fiindc nu numai în poporu l evreiesc ci i în popoarele cele din toate neamurile urm a s slavoslov easc i s m ulum easc David lui Dum nezeu prin psalm ul acesta. îns aceasta o a zis, mai luminat, la sfâ ritul Psa lm ulu i 17 aa: Pentru aceasta m voi m rturisi ie între neamuri, D oam ne2*.
în tru in strum ente de cânta re adevrul T u, Dumnezeule ,
Instrumente de cântare numete David osebitele organe musiceti cu
care zice c se va mrturisi, ad ic va mulumi adevrului lui Dum nezeu. Anagogic îns, prin instrumente de cântare se îneleg c retinii, pe ale cror suflete potriv in du-le i unin du-le David , cânt lui Dumnezeu totdeauna printr-înii; i aic graiu l se înelege pe dinafar: „M voi m rturisi, zice, voi mulumi adevrulu Tu, D oam ne, ad ic cum c eti Dum nezeu adevrat, nu numai dup fiin, ci du p fgduin ele i cuvin tele Tale”24.
cân ta-vo i ie întru alut, Sfântul lui Israel.
în aceasta este tâlcuirea zicerii de mai sus; c instrument de cântare este i aluta. Iar, pornind de la alut, David a artat i celelalte organe musiceti. Prin alut îns numete organul cel împrtesc cu care David cânta Psalmii, precum am zis în Precuvântarea crii, la cap. 6, cum adic cânta i cu organul psaltirii. îns org anele acestea se pot potrivi i la noi; prin instrumente de cântare
buntatea i dreptatea spre noi; pentru aceasta, întâi s-a zis m-ai înviat, ca la o a doua
natere, iar la al doilea s-a zis m-ai mângâiat, ca celui obosit cu totul de întristarea pcatelor. i poate c facerea de bine se repet i fiindc este vrednic a se zice de multe ori”. Zice îns i Isihie: „Mrire a lui Dumnezeu este pogorârea cea ctre noi, cci, ca Ce ce este Preamare, rmâne Mare, i cu cei mici împreun Se pogoar. Cum îns a înmuli pogorârea cea ctre noi? Când facându-Se om adic, i aa pe noi din rtcire întorcându ne, nu ne-a înfricoat ca pe nite robi, ci ne-a mângâiat ca pe nite fii”. 23 A zis îns i Teodorit: „i aici a pomenit de popoare multe care, dup înomenirea Mântuitorului nostru, prin propovduirea celor din Iudei au dobândit mântuire”. 24 Iar Atanasie zice: „«Aa, zice, m-am gtit pe sinemi a m face potrivit prin mrturisire
încât s m pot numi vas al cuvântrii de laud». Iar dac s-a zis s se numeasc vas alalegerii.artat este c se afl i vas de cuvântare de laud”. Iar Isihie zice: „Nu m voi mrturisi cu instrumente simite, cât cu inim curat i cu limb întreg-îneleapt, i nimic
i d fi i i d d d i
s înelegem acestea: gura, buzele i limba i toate organele câte sunt ale glasului omului, iar prin alut s înelegem sufletul. Iar Sfânt al lui Israel este Dumnezeu Cel ce sfinete pe Israel. Se zice îns Dumnezeu sfânt i omul; adic Dumnezeu,
ca C el ce sfinete, iar omul, ca cel ce se sfinete; i Dumnezeu dup fire Senumete Sfânt, iar omul dup stare, adic dup împrtire. Iar c aceasta este adevrat mrturisete Apostolul Pavel, zicând despre Hristos c S-a fcut nou înelepciune de la Dumnezeu, i Dreptate, i Sfinenie, i Izbvire (I Cor. 1: 30) celor ce se sfinesc i se izbvesc.
26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ie, i sufletul meu pe ca re l-ai izbvit.
Prin buze ale lui David se pot înelege alegoric cretinii, prin care, întrebuinându-i ca pe nite buze, cânt lui Dumnezeu: , jn s va cânta ie, zice, i sufletul meu, adic eu, cel pe care l-ai izbvit de vzuii i nevzuii vrjmai”.
27. i înc limba mea toat ziua va cugeta drep tatea Ta,
Despre zicerea toat ziua am mai spus de multe ori c însemneaz totdeauna, i trebuie, o, cititorule, s o ii minte. Zice îns: „Limba mea va cugeta,
adic va gri dreptatea Ta, Doamne, pe care o ai fcut osândind pe vrjmaii mei”.
când se vor ruina i se vor înfrunta cei ce cau t cele rele mie.
„Voi face, zice, cele ce le-am fgduit mai sus, când desvârit m voi slobozi de vrjmai”. Am zis mai-nainte despre dreptatea lui Dumnezeu; iar cei ce caut cele rele mie este în loc de „cei ce caut cderea mea”, precum am tâlcuit la Psalmul 37, stih 1225.
25 Acestea, dup alt tâlcuitor, i pierzarea Babilonienilor cea de la Domnul mai-nainte o spun i pe slobozenia Evreilor, asemenea i slobozenia credincioilor cea de la vrjmaii cei gândii demoni. Pentru aceasta a zis i Marele Atanasie: „Când vor pieri din mijloc
PSALMUL 71
Intru sfârit, ctre Solomon; psalmul lui David.
i tH^m zis în Precuvântarea Psalmilor c psalmul acesta nu este al lui Solom on; zicem îns i acum aici c psalmul acesta nu este potrivit lui Solomon, dup Eusebie i Apollinarie, cci Solomon, precum zice Teodorit, nici n-a rmas îm preun cu soarele, c i a murit, nici n-a fost mai-nainte de lun, nici nu a stpânit marginile pmântului, nici numele lui n-a fost mai-nainte decât soarele, dar,
fiindc num ele lu i Solomon se tâlcuiete „panic”, cci a zis Dumnezeu lui David prin Natan: Solomon va f i numele lui, i pace voi da în zilele lui (I Paralip. 22: 9), pentru aceasta arta t este c psalmul acesta s-a zis cu referire la Hristos, Care este Pacea, precum zice Pavel: Hristos este pacea noastr. Care a fcu t din amândou una. Care i peretele cel din mijloc al îngrdirii l-a stricat (Ef. 2: 14). însi aceasta o zice i Atanasie; aceasta îns o vor arta i zicerile psalmului cele din parte26.
1. Dumnezeule, judecata Ta d-o împratului, i dreptatea îm pratu lu i,
Fiindc Proorocul David a prevzut cele despre înomenirea lui Hristos, pentru aceasta roag pe Dumnezeu ca s se dea lui Hristos, ca Unui om, acele cinstiri pe care le avea ca Dumnezeu. C aa i Hristos a zis despre Printele Su Toat judeca ta o a da t Fiului (loan 5: 22), i iari: Datu-Mi-s-a toat stpânirea
26 Iar dup alt tâlcuitor, prin zicerea numele Lui va rmâne mai-nainte de soare i câte alte cuviincioase lui Dumnezeu, se înelege c psalmul le cânt lui Hristos, iar acestea, se vor ruga împrejurul lui, se îneleg ctre Solomon; deci s nu silim proorociile, nici de dragul netezirii vorbelor prooroceti s cdem în faceri de cuvinte amgitoare, ci înelepete i dup istorie s le înelegem c sunt zise, iar pe cele artat istorisite [cu temelie istoric, în liter] s nu ne silim s le dm vederii duhovniceti, sau pe acestea celor istorisite, ci pentru amândou potrivit minte s potrivim. Iar de s-ar afla vreo proorocie ca aceasta, care împreun adun Ia un loc fr sil vederea duhovniceasc i istoria, trebuie s le întrebuinm pe amândou. Deci [Scriptura] cea veche a spus mai-
nainte dumnezeietile lucrri ale lui Iisus, cele urmau s fie, dup dumnezeiesculDionisie, iar cea nou (istoria adic) le-a împlinit, i aceea adic întru închipuiri a scris adevrul, iar aceasta de fa (adic cea nou) ni l-a artat, c adevrul pre-zicerilor
în cer i pe pmânt (Matei 28: 19). Iar împrat i Fiu de împrat a numit David pe Hristos, ca Dumnezeu i Fiu al lui Dumnezeu, c din împratul a toate Dumnezeu, S-a nscut Hristos, dup Teodorit. Iar judecat a zis ca una din care se
tâlcuiete dreptatea, cci Hristos era cu adevrat judector drept, îns caDumnezeu o a luat pe aceasta i ca om de la Dumnezeu-Printele, c însui a zis: Iar Eu M-am pus împrat de Dânsul (Ps. 2: 6). îns Hristos poate fi zis împrat i dup omenitate, fiindc Se trgea din seminie împrteasc i fiindc Se numea Hristos, adic Uns, c i împraii se numeau Uni, fiind uni de Dumnezeu. Iar Fiu de împrat Se numete Hristos fiindc dup omenitate a fost Fiu al împratului David, c zice: Cartea naterii lui Iisus Hristos, Fiul lui David (Matei m i)27.
2. Ca s judece pe poporul Tu întru dreptate, i pe sraci judecat.
Aceasta este pricina rugciunii de mai sus, adic s dea Dumnezeu judecata Sa lui Hristos ca s judece poporul, adic pe cretini. Iar pe poporul Tu, zice, deoarece poporul Fiului este i popor al Printelui. Iar pe cretini îi numete i sraci ai lui Dumnezeu, fiindc au srcit pentru [au fost lipsii de] Hristos. Iar
prin dreptatea lui Dumnezeu s înelegi Judecata de Apoi, dup care va rsplti fiecruia cele cuvenite. Aceasta îns o a artat adugând zicerea întru judecat, adic s judece Hristos pe cretini, împreun i pe diavoli, i pe Iudei, i pe ceilali vrjmai ai credinei. Alii îns zic c prin popor numete pe cel evreiesc, care cândva era poporul lui Dumnezeu, iar prin sraci numete pe noul popor, cel din neamuri, care era srac de cunotina lui Dumnezeu i de fapta bun, precum i în alt parte a zis David despre el: S-a fcu t Domnul scpare sracului (Ps. 9: 9), ori i pentru c poporul cel din neamuri, de voie, era srac pentru Hristos. i va
judeca pe toi acetia: pe cei necredincioi îi va osândi dup dreptate, iar pe cei
credincioi i îmbuntii îi va îndrepta.
27 Iar altul zice: „Aceasta s o înelegi i aa: «Dumnezeule, judecata Ta d-o împratului. S-a judecat de Tine, zice, o, Printe, ca Fiul Tu Cel Unul-Nscut s strluceasc celor de pe pmânt, aceasta dar ce din vechime s-a judecat de Tine, s se adune întru împlinire». Nicio necuviin îns nu se înelege în aceea c David se roag s se dea judecata i dreptatea i lui Solomon, fiul su, pentru ca s poat judeca cu dreptul spre folosul poporului”. A zis îns i Teodorit: „Iar proorocia îl numete împrat i Fiu de împrat, aa i Patriarhul Iacov îl numete i leu, i pui de leu, c, culcndu-se, zice, a adormit ca un leu i ca un pui de leu. Cine-l va detepta? (cf. Fac. 49: 9), c nu este numai împrat, ci i Fiu de împrat. [Se vorbete aici de Iuda ca tip al lui Hristos]. Iar Teodor zice: „i [cu] putere i înelepciune d-i a judeca i socotine de a judeca cu dreptate” i Marele
PSALMUL 71
Intru sfârit, ctre Solomon; psalmul lui David.
-m zis în Precuvântarea Psalmilor c psalmul acesta nu este al lui Solomon; zicem îns i acum aici c psalmul acesta nu este potrivit lui Solomon, dup Eusebie i Apollinarie, cci Solomon, precum zice Teodorit, nici n-a rmas îm preun cu soarele , ci a m urit, nici n-a fost mai-nainte de lun, nici nu a stpânit marginile pmântului, nici numele lui n-a fost mai-nainte decât soarele, dar,
fiindc numele lui Solomon se tâlcuiete „panic”, cci a zis Dumnezeu lui Davidprin Natan: Solom on va f i numele lui, i pace voi da în zilele lui (I Paralip. 22: 9), pentru aceasta artat este c psalmul acesta s-a zis cu referire la Hristos, Care este Pacea, prec um zice Pavel: Hristos este pacea noastr, Care a fcut din amândou una, Care i peretele cel din mijloc al îngrdirii l-a stricat (Ef. 2: 14). însi aceasta o zice i Atanasie; aceasta îns o vor arta i zicerile psalmului cele din
parte26.
1. Dumnezeule, judecata Ta d-o împratului, i dreptatea îm pratulu i,
Fiindc Proorocul David a prevzut cele despre înomenirea lui Hristos, pentru aceasta roag pe Dumnezeu ca s se dea lui Hristos, ca Unui om, acele cinstiri pe care le avea ca Dumnezeu. C aa i Hristos a zis despre Printele Su: Toat judecata o a dat Fiului (loan 5: 22), i iari: Datu-Mi-s-a toat stpânirea
26 Iar dup alt tâlcuitor, prin zicerea numele Lui va rmâne mai-nainte de soare i câtealte cuviincioase lui Dumnezeu, se înelege c psalmul le cânt lui Hristos, iar acestea, i se vor ruga împrejurul lui, se îneleg ctre Solomon; deci s nu silim proorociile, nici de dragul netezirii vorbelor prooroceti s cdem în faceri de cuvinte amgitoare, ci înelepete i dup istorie s le înelegem c sunt zise, iar pe cele artat istorisite [cu temelie istoric, în liter] s nu ne silim s le dm vederii duhovniceti, sau pe acestea celor istorisite, ci pentru amândou potrivit minte s potrivim. Iar de s-ar afla vreo proorocie ca aceasta, care împreun adun la un loc fr sil vederea duhovniceasc i istoria, trebuie s le întrebuinm pe amândou. Deci [Scriptura] cea veche a spus mai- nainte dumnezeietile lucrri ale lui Iisus, cele urmau s fie, dup dumnezeiescul Dionisie, iar cea nou (istoria adic) le-a împlinit, i aceea adic întru închipuiri a scris adevrul, iar aceasta de fa (adic cea nou) ni l-a artat, c adevrul pre-zicerilor aceleia desvâritoarea lucrare a acesteia l a adeverit iar dumnezeiasca lucrare este o
Γη cer i pe pmânt (Matei 28: 19). Iar împrat i Fiu de împrat a numit David pe Hristos, ca Dumnezeu i Fiu al lui Dumnezeu, c din împratul a toat Dumnezeu, S-a nscut Hristos, dup Teodorit. Iar judecat a zis ca una din care s
tâlcuiete dreptatea, cci Hristos era cu adevrat judector drept, îns caDumnezeu o a luat pe aceasta i ca om de la Dumnezeu-Printele, c însui a zis Iar Eu M-am pus împrat de Dânsul (Ps. 2: 6). îns Hristos poate fi zis împrat dup omenitate, fiindc Se trgea din seminie împrteasc i fiindc Se numea Hristos, adic Uns, c i împraii se numeau Uni, fiind uni de Dumnezeu. Iar Fiu de împrat Se numete Hristos fiindc dup omenitate a fost Fiu al împratului David, c zice: Cartea naterii lui Iisus Hristos, Fiul lui David (Matei îbpi
2. Ca s judece pe poporul Tu întru dreptate, i pe srac judecat.
Aceasta este pricina rugciunii de mai sus, adic s dea Dumnezeu judecata Sa lui Hristos ca s judece poporul, adic pe cretini. Iar pe poporul Tu, zice, deoarece poporul Fiului este i popor al Printelui. Iar pe cretini îi numete i sraci ai lui Dumnezeu, fiindc au srcit pentru [au fost lipsii de] Hristos. Iar
prin dreptatea lui Dumnezeu s înelegi Judecata de Apoi, dup care va rspltifiecruia cele cuvenite. Aceasta îns o a artat adugând zicerea întru judecat, adic s judece Hristos pe cretini, împreun i pe diavoli, i pe Iudei, i pe ceilali vrjmai ai credinei. Alii îns zic c prin popor numete pe cel evreiesc, care cândva era poporul lui Dumnezeu, iar prin sraci numete pe noul popor, cel din neamuri, care era srac de cunotina lui Dumnezeu i de fapta bun, precum i în alt parte a zis David despre el: S-a fcut Domnul scpare sracului (Ps. 9: 9), ori i pentru c poporul cel din neamuri, de voie, era srac pentru Hristos. i va
judeca pe toi acetia: pe cei necredincioi îi va osândi dup dreptate, iar pe cei credincioi i îmbuntii îi va îndrepta.
27 Iar altul zice: „Aceasta s o înelegi i aa: «Dumnezeule, judecata Ta d-o împratului. S-a judecat de Tine, zice, o, Printe, ca Fiul Tu Cel Unul-Nscut s strluceasc celor de
pe pmânt, aceasta dar ce din vechime s-a judecat de Tine, s se adune întru împlinire». Nieio necuviin îns nu se înelege în aceea c David se roag s se dea judecata i dreptatea i lui Solomon, fiul su, pentru ca s poat judeca cu dreptul spre folosul
poporului”. A zis îns i Teodorit: „Iar proorocia II numete împrat i Fiu de împrat,
aa i Patriarhul Iacov îl numete i leu, i pui de leu, c, culcându-se, zice, a adormit ca un leu i ca un pui de leu. Cine-l va detepta? (cf. Fac. 49: 9), c nu este numai împrat, ci i Fiu de împrat. [Se vorbete aici de Iuda ca tip al lui Hristos]. Iar Teodor zice: „i
3. S ia m un ii pacea popo rului i dealurile dreptate.
Cu form de personificare, D avid poruncete aici ca m unii s ia pace d
la Hristos, iar dealurile s ia dreptate , i munii adic s aib petrecerea cu pace lepdând pe de m on ii cei iubitorii de rzboaie care se cinsteau în muni, ia dealurilor le poruncete s se supun dup dreptate cretinilor, ca unor slugi al Ziditorului lor, iar prin numirea munilor i a dealurilor, ca prin cele mai înalt pri ale pm ântu lu i, D avid a cuprin s to t pm ântu l pe care urmau s locuiasc ne vo itorii i pus tnicii i ostaii lui H ristos, dup Teodorit. O ri dup Eusebie, pri muni s îneleg i pe Arhan ghe li, care dup rânduial covâresc pe îngeri, iar pri dealuri pe îngeri, ca pe unii care stau mai jos decât Arhanghelii, dar i pentru c
îng erii i A rha ng he lii sunt m ai sus decâ t cele pmânteti, precum munii dealurile sunt mai sus decât pmântul; c pe aceti Arhangheli i îngeri î înd eam n s fie de aici înainte în p ace cu pop orul lui Hristos i s se poarte ctr el cu d rep tate , fiindc ace sta este m otenire a Stpânului Hristos. C mai-nainte d înomenirea lui Hristos, îngerii i Arhanghelii erau vrjmai i lupttori asupr poporulu i lu i D um nezeu, adic neamurilo r, pentru necinstirea de Dumnezeu necred ina lor. Ori prin muni se zic împraii i ighemonii, iar prin dealu stpân ito rii ce i mai de jos , pentru c muli împrai i stpânitori au venit
cred ina lui H ristos fiind în pace i folosind-se de poporul lui Hristos c dreptate28.
4. Judeca-va pe sracii poporului i va mântui pe fiii celor lispii,
Sraci ai poporului numete David pe cei mai groi cu mintea dintr iudei, pentru c erau sraci de pricepere, deoarece zboveau întru singur slov cea goal a leg ii i a proorocilo r, i nu puteau strbate bogia Duhului ce ascuns în slov. Iar f i i a i celo r lipsii numete pe cei din neamuri care au crezu în Hristos, ai cror nsctori erau sraci de buna-cinstire de Dumnezeu i de fapt bun, neavând bogia adevrulu i i a cunotinei de Dumnezeu.
28 Aceasta se poate înelege i despre Solomon, dup alt tâlcuitor: „C a zis Dumneze ctre David, prin Natan: Fiului tu, Solomon îi va f i numele i pace voi da în zilele lui,
în alt parte, i era lui pace din toate prile împrejur (Π Ι împ. 4: 24); pentru aceasta zic acum c toate se umplu de pace i de dreptate (La Nichita)”. A zis îns i Marel Atanasie: ,M uni i dealuri zice aici îngeretile puteri care, din vechime, pentru revrsa
i va smeri pe clevetitor
„Hristos, zice, venind, va smeri pe clevetitor, adic pe Diavolul” (dupTeodorit), care mai-întâi pe Dumnezeu L-a clevetit, pentru c a zis Evei c Dumnezeu pentru pizm i-a oprit s nu mânce din pomul cunotinei, dar i pe to ceilali oameni îi clevetete i îi pârte, de unde i diavol (adic pârâtor) a fos numit, potrivit faptelor lui.
5. i va rm ân e cu soarele, i mai-nainte de lun a neamurilor.
Vrând David s arate neînceperea lui Hristos cea fr de început i fr de sfârit dup Dumnezeire, le cumpnete pe acestea cu lumintorii cei mari, fiindc n-a aflat în fptura cea vzut alte închipuiri i asemnri mai strlucite i cu ani mai îndelungai decât soarele i luna, dup Teodorit. Va rmâne împreun, zice, cu soarele, adic „Hristos va fi pân când va fi soarele”. Ins i aceasta este o însuire a Scripturii, a hotrî adic pe „când” în oarecare vreme, iar întinderea vremii de dup aceea s nu o tgduiasc, ci s o lase nehotrât, precum despre aceasta vom zice i în ali psalmi. i aa se arat nesfârirea Dumnezeirii lui Hristos; iar despre neînceperea Dumnezeirii Lui, zice c Hristos era mai-nainte de ce s-a fcut luna, iar neamului neamurilor este în loc de „întinderi de întinderi”, adic întru nemrginite întinderi de timpuri, c prin neam* numete lungimea timpului, atât cât poate s vieuiasc un neam de om, adic omul29. Putem îns s înelegem prin soare i Dumnezeirea, cci ceea ce este soarele la cele simite, aceasta este Dumnezeu la cele înelegtoare, dup Teologul Grigorie, cu Dumnezeirea îns rmâne i omenitatea lui Hristos, ceea ce odat s-a unit cu El dup ipostas i de care nu se va despri niciodat, dup Didim; apoi prin lun s
înelegi Biserica cretinilor, dup acelai Didim, înaintea creia st Hristos din neam în neam, adic totdeauna. i precum luna ia lumina cea simit de la soare, aa, dup acelai chip, i Biserica ia lumina cea gândit de la Soarele dreptii,
*γενεν = lit.: natere; neam, generaie; timp. 29 Iar Teodorit zice: „Cel ce acestea toate le isprvete, nici început de zile, apostolete vorbind, nici sfârit al vieii nu are, c S-a nscut din Tatl mai-nainte de luna neamului neamurilor, adic «fiind mai-nainte decât zidirea, dup oarecare nenumrate neamuri»,
dar i va rmâne cu soarele, în loc de a zice «necurmat îi va avea fiina [existena]»”.Unii îns zic c acestea s-au scris pentru simitul Solomon, c adic va smeri pe clevetitor i pe lacomul de averi i va rmâne împreun cu soarele, dar nu Solomon, ci slava lui, pe
â i î l i l i l i
Hristos, i lumineaz pe ce i aflai întru întunericul necunotinei, i celor rtcii le arat calea mântuirii.
6. Pogorâ-Se-va ca ploaia pe lân i ca o pictur ce pic pe pmânt.
Prin aceste cuvinte se arat chipul cel ascuns al întruprii lui Dumne- zeu-Cuvântul, Cel ce S-a pogorât în pântecele Fecioarei far ca cineva s simt, pentru c i ploaia se pogoar pe lân far vreo lovire sau sim it auzire; asemenea i pictura cade pe pmânt far a fi simit, far a arta vreun sem n pe el. Pictura este îns ceea ce cade din nori mai-nainte de a se porni ploaia, care se pogoar câte puin, una câte una30.
7. Rsri-va în zilele Lui dreptatea, i mulimea pcii, pân va lua luna.
„Va rsri, zice, în zilele lui Hristos dreptatea i mulimea pcii”, cc atunci când S-a nscut Hristos, osebitele stpâniri locale ale neamurilor s-au unit într-o singur monarhie, a Romanilor, dup Teodorit, c porunc, zice, a ieit de la Cezarul August ca s se scrie toat lumea (Luca 2: 1). Deci atunci, cetile care mai-nainte de naterea lui H ristos erau învrjbite, au întrebuinat acum pace unele
cu altele, fiindc se ocârmuiau de o singur împrie. Iar luarea lunii numetecontenirea ei, care se va face când se va sfâri toat lumea, c soarele, zice, se va întuneca i luna nu-i va mai da lumina sa (Matei 24: 29), i mcar c pân la sfâritul lum ii nu va rmâne dreptate i pace întru toi oamenii, chiar i atunci, în multe ceti se va pzi pacea, cci David nu vorbete aici despre soborniceasca a toat lumea dreptate i pace. Dar cineva poate zice i altfel, c va rsri adic dreptatea i pacea ctre Dumnezeu, fiindc în zilele lui Hristos, dup dreptate adic cu vrednicie oamenii se vor închina Preafericitei Treimi, Unimi
30 Iar Teodorit zice: „Precum lâna, primind ploaia, nicio lovitur nu face, iar picturile venind pe pmânt umed, nu dau auzurilor nicio simire, aa fr sunet i fr tulburare a venit Cuvântul în mitrasul Fecioarei i în ascuns s-a fcut zmislirea Lui, nesimind nic logodnicul ce locuia împreun cu ea”. Iar altul zice: „Fiindc pictura cade cu sunet pe pmânt, pentru aceasta Fecioara s-a numit lân [i nu pmânt], ca una ce era neam al lu Adam, care oaie rtcit din sutime din pilda evangheliceasc este numit. i ca întru dânsa s se plineasc minunea ce s-a fcut lui Ghedeon, care însemna pmântul i lâna rourându-se când una, când alta i neudat rmânând”. Deci pogorârea cea dintâi, dup
Eusebie, a fost ca ploaia pe lân, iar învtura cea peste tot pmântul a fost cu mult pornire, c în tot pmântul a ieit vestirea lor (Ps. 18: 4), „pentru aceasta i ca nite picturi, zice, ce cad pe pmânt”, ca „lâna adic însemneaz pe Israel, dup Didim, ia

Dumnezeirii, Triipostaticul Dumnezeu, i pace se va face celor cereti i celo pmânteti, i amândou se vor pzi pân la sfâritul lumii31.
8. i va domni de la mare i pân la mare
Mare i la mare numete David atât oceanul Rsritean, cât i ce Apusean, pentru mulimea apelor pe care le au, cci acestea sunt marginile lumi dup lungime; aijderea i pe oceanul cel Nordic, i pe cel Sudic, adic de la Miazzi, care sunt margini ale lumii dup lime. Cci, precum zic geografii oceanul cuprinde împrejur tot pmântul i-l face o insul, adic un ostrov.
i de la râuri pân la marginile lumii.
Ceea ce însemneaz stihul de mai sus, aceea însemneaz i acesta, cci celor ce mai sus le-a zis mri, acestora de aici le zice râuri, pentru c acestea sunt pri ale oceanului. îns marginile lumii sunt acelea ce se întind din toate prile. Se înelege îns i altfel: ru numete aici Iordanul, dup Teodorit, zicându-le la plural în loc de singular, zicându-se adic dup însuirea [idiomul] limbii evreieti, fiindc de la râul Iordanului a început Hristos s domneasc peste cei ce au crezut întru El, când Preasfântul Duh S-a pogorât la El i Dumnezeu-Printele L-a mrturisit de sus3 .
31 Iar Sfântul Grigorie al Nyssei zice: „îns, de vreme ce i puterile îngereti mai-nainte de iconomie [aici: întrupare] nu veneau pe pmânt, zice c i acestea vor avea pace cu oamenii pentru totdeauna i adic [pentru c] puterea potrivnic se va strica; slava ei câte puin sfârindu-se, se va cheltui”. „C se slvea cu adevrat, dup dumnezeiescul Chirii, în toat lumea stpânitorul nopii, Diavolul, c întru închipuire se însemna prin lu n - care s-a pus spre stpânirea nopii (luna adic) - o oarecare lumin mincinoas,
astfel dând (Diavolul) înelepciunea lumii, dar slava acestuia o a stricat Cel ce a ridicat pcatul lumii, în a Crui zi a rsrit adic dreptatea prin credin i mulimea pcii prin întoarcerea ctre Dumnezeu. i bine a zis se va lua, adic se va strica, c precum el [Diavolul] mai-nainte a stricat pe om, acum el este cel ce se stric”. Iar Teodorit zice: „Aceasta îns, pân când se va lua luna, o a zis în loc de «toat vremea vieii acesteia»”. Iar Eusebie zice: „Prin aceasta, c adic la sfâritul lumii se va lua luna, când soarele se va întuneca i luna nu-i va mai da lumina sa, a artat prin parte sfâritul a toat lumea”. Iar Didim prin lun înelege Biserica, care, întrucât este pe pmânt, din parte cunoate i nu toat s-a luminat, iar fcându-se oarecând soare, atunci când lumeasca stare a Bisericii
se va lua (adic se va strica), drepii cei ce împreun plinesc Biserica întru împriaPrintelui lor vor strluci ca soarele; pentru aceasta se zice ctre mireas: Cine este aceasta ce se ivete ca zorile? C acum este având început al luminrii, apoi se va face t l it l li d fi d i l (Câ t 6 10)
9. În aintea L ui vor cdea Etiopienii,
Precum am zis în Psalmul 67, dou neamuri sunt ale Etiopienilor,deoa rece unii locu iesc la Rsrit, iar alii locuiesc la margin ile Apusului. i, dac neamurile Etiopienilor cele de la margini se vor închina lui Hristos, negreit c se vor închina Lui i neamurile cele ce locuiesc în mijlocul pmântului. Ori prin etiopieni cineva p oa te înelege demonii, fiindc de cele mai m ulte ori demonii se arat ca nite etiopieni*, pentru întunecarea i negreala lor. Dar vor cdea Etiopienii se înelege în loc de se vor închina ; iar la gândiii etiopieni, ad ic la dem oni, se înelege în loc de „se vor prpstui, se vor sm eri i se vor munci”.
i vrjm aii Lui rân vor linge.
„ E v r e i i , vrjmaii lui Hristos, zice, se vor jungh ia cu totul”, deoarece ce ce se junghie muc pmântul din pricina nesuferitei lor dureri i nevoi. Ori se înelege ace ea c cei c e vrjmesc propovduirea Evangheliei, dup Chirii, se vo sch imba i pm ân tul sfinitelor biserici a le lui Hristos îl vor sruta. Ori prin vrjmai trebuie s-i înelegem pe demoni, ca re se vor pogorî jos la pmânt d ctre cei bine-cinstitori i atâta se vor clca de dânii, încât se vor arta lingând pm ântu l, neputând s se mai ridice33.
10. îm p raii Tarsisului i ostroavele daruri vor aduce, arabilor i Saba daruri vor aduce.
Tarsis numete Carhidonul, care a fost întâia cetate a Libiei, dup Teodorit, iar Saba es te cetatea Indiei (ori a îmbe lugatei Arabii), cea mai vestit mai renum it. Deci, aducându-i am inte David de cetile cele mai renumite, prin
aces tea le-a artat i pe celelalte, precum au artat aceas ta i cuvintele ce urmeaz
Sud, Marea Srilor, adic cea Roie; i zice c Solomon stpânea de la aceast mare pân la cealalt i de la râuri, adic ale Mesopotamiei, pân la marginile Palestinei, dar pentru Hristos, Mântuitorul nostru, al tuturor, aceasta este mic”. Pentru aceasta adaug Teodorit; „Va stpâni toate marginile lumii, c de vreme ce margini ale lumii sun noianele cele prea mari i neplutit,e care sunt numite Atlantice, adic Oceanul Apusean Rsritean, a artat potrivit inerea lumii prin mrile ce o înconjoar pe dinafar”.
*Sau arapi. Literatura ascetic este plin de povestiri în acest sens.33 Acestea se zic i despre Solomon, când a venit împrteasa Etiopiei, micat de vestea cea despre dânsul (dup Teodorit) i cei ce se afl întru deprtare întru auzul înelepciuni l i i l l i i t î t i i f i it l t
numind toate neamurile împreun cu toate împriile lumii, precum am zis i la Psalmul 67, tâlcuind aceasta: Vor veni împraii clin Egipt, Etiopia mai-nainte va apuca mâna ei la Dumnezeu. Iar prin ostroave numete aici toate cele ce se afl
prin mri. i, cu adevrat, fiecare neam a adus daruri lui Hristos: c unul a adus biserici i afierosiri, iar altul, fapte bune, unul, daruri simite, iar altul, daruri gândite34. .
11. i se vo r înch ina Lui toi împraii pmântului, toate n vor sluji L ui.
„Toi împraii, zice, se vor închina lui Hristos”, mcar c nu toi I s-au
închinat. Ori zice c „din fiecare neam se vor închina lui Hristos, precum am zis înPsalmul 67. Se potrivete îns zicerea aceasta cu cea pe care a zis-o Iacov despre Hristos, c Acesta va f i ateptarea neamurilor (Fac. 49: IO)35.
34 Altul îns acestea le potrivete i la Solomon, cruia mult negutorie i se aducea cu corbiile; lui Hristos îns, toi acetia cu adevrat I s-au supus cu credin i ca lui Dumnezeu I s-au închinat i, ca Unui împrat, mari daruri I-au adus, i, ca nite ostroave sufletele I se aduc ca daruri ieite din srata necredin i care nu se las cltinate de
duhurile cele rele; iar Arabi se tâlcuiesc „apusuri” i „sear”, dup Didim. întru careapunea raza soarelui amgitor, iar sear s-au fcut lucrurilor celor rele din întoarcere, ceea ce se arat prin Saba (adic c au contenit relele i s-au întors la adevrata credin), c Saba se tâlcuiete „spre întoarcere”, iar Tarsis, care se tâlcuiete „pândire de bucurie”, sunt cei ce vor auzi intr în bucuria Domnului tu (La Nichita). Rspunde însui desluitorul [lit.: criticul] Fode, întrebat fiind: „Pentru ce magii de la Rsrituri i Perii n-au venit mai întâi din alt ar sau neam la stpâneasca natere?” Socot c pentru multe
pricim, c mai întâi oarecare proorocie împlineau, ceea ce zice c împraii Arabilor i Saba daruri vor aduce, i c Perii aveau atunci stpânirea rilor, iar pmântul lor ddea
aurul cel mai bun, i smirna, i tmâia. îns împria Egiptenilor s-a amestecat cu cea aAsirienilor, iar a Asirienilor, revrsându-se la Peri i între împraii pmântului. Atunci Perii, cei ce aveau cinstele cele mai dintâi [un statut privilegiat], ca celor ce în acele vremuri Pronia le-a fost binevoitoare, venind a se închina întâiului i singurului împrat al veacurilor, Celui ce Se artase pe pmânt, lui Hristos, Dumnezeul nostru, i daruri a-1 aduce, prin cele ce fceau au mrturisit c Acest împrat Ce S-a nscut este i al lor, al celor ce stpânesc o mic parte din tot pmântul: Stpân i Domn i împrat, închinat de dânii i cu aducere de daruri cinstit (Amfilohie, întrebarea 119)”. Vezi i aceasta, corbiile Tarsisului, de la Psalmul 47: 6, în Tomul I.
De unde zice i Teodorit: „Vedem îns i sfâritul pre-zicerii; c nu este vreun neam care s nu fi auzit evanghelicetile propovduiri, ci în fiecare sunt care au primit luminarea cunotinei de Dumnezeu”. Zice îns i Isihie: „Acum de voie I se vor închina, iar în veacul cel viitor, i fr s vrea, c, dup Apostolul (cf. 1 Cor. 15: 28), înc nu le
12. C a izbvit pe srac de la cel puternic, i pe lipsitul c era ajutor*;
Srac i lipsit numete David poporul cretinilor cel din neamuri precum am zis la Psalm ul 39, tâlcuind aceasta: Iar eu srac sunt i lipsit, i l Psalmul 9, stih 9. Iar puternic (ori silnic) numete pe Diavolul, fiindc silnicea de demult pe oameni. Dar i altfel! cu cuvintele acestea, David înfricoeaz pe silnici i pe tirani pentru ca s se sfiasc, fiindc Dumnezeu ajut pe cei ce se tiranisesc i osândete pe cei ce îi tiranisesc.
13. Va crua pe cel srac i lipsit i sufletele lipsiilor va mântui;
Cele ce le-a zis mai sus le zice i aici, prin srac i scptat numind poporul cretin ilor cel din neam uri, dup Chirii. Ori prin srac zice poporul ce din Evrei, fiindc a czut din bogia ce o avea în ajutorul lui Dum nezeu, iar lipsi num ete poporul cretinilor cel din neamuri, cci pe am ândou popoare le-a milui Hristos i pentru amândou S-a fcut om, dar pe Evrei i-a lsat, fiindc nu au primit pe Hristos, iar pe neam urile cele ce au nzuit cu credin la Hristos le- mântuit. i dup alt chip înc: Hristos izbvete de fiecare ispit i cru
mântuiete pe acei sraci cretini care scpteaz i srcesc pentru dragostea Lui
14. De cam t i de nedreptate va izbvi sufletul lor,
Prin camt, David a artat iubirea de argint care este mai rea decât toat patimile, apoi, prin numele nedreptii împreun a cuprins de obte toate pcatele pentru c cel ce pctu iete , acela i nedreptete, fie pe sinei, fie i pe fratel su. De pcatele acestea dar a izbvit Hristos pe cretini, prin poruncile Sale de via fctoare, c pe acestea lucrându-le cretinii, scap de toate pcatele36.
râna, cei ce preuiesc îndulcirile trupului”. i Eusebie: „Toi împraii, înc neamurile, îi vor sluji la a doua dumnezeiasc artare a Mântuitorului (La Nichita)”. *πτω χς i πυητος, srac i lipsit (scptat ); sunt doi termeni relativ asemntori, uneor interschimbabili pentru unii autori; acetia au fost tradui în românete în diferite felur (srac, miel, srman, scptat, lipsit), uneori facându-se confuzie între ele. Primu denot în primul rând ceretoria, dependena cuiva de sprijinul material al altora sau d ajutorul lui Dumnezeu, nevrednicia fa de ajutorul de la Dumnezeu i de la ali
nenorocirea, iar al doilea denot srcia cuiva în general, care totui nu recurge lceretorie, ci triete „de azi pe mâine”. 36 Iar altul zice: Nedreptate numete pcatul cel dup gând, iar camt pcatul cel dup fapt c pctuind cu fapta pltim camt Diavolului iar pctuind cu mintea pe no
i cinstit va fi numele Lui înaintea lor.
Cu adevrat, atât de cinstit este numele lui Hristos între cretini încât Ie este destul spre nobilitate [bunul neam] a se numi cretini în locul oricrei alte dregtorii37.
15. i va fi viu
Despre acest grai, va f i viu, unii zic c este unul i acelai cu împria Lui nu va avea sfârit (Luca 1: 33), pentru c Hristos va fi viu în veacul veacului. Mie îns mi se pare c David proorocete învierea din mori a lui Hristos, c, murind El, iari va fi viu.
i se va da Lui d in aurul Arabiei
Din vechime Arabia avea mult i preabun aur, cci pentru aceasta se i numea între altele bine-norocit, iar la Elini se numea aurit. Iar dup ghicitur,
prin Arabia cea numit dup aur se arat c toate rile vor aduce daruri aurite i afierosiri bisericilor lui Hristos, iar altminteri, Arabii au fost primii care au primit credina în Hristos prin Pavel, precum însui scriind ctre Galateni zice: Iar când a binevoit Dumnezeu s descopere pe Fiul Su întru mine ca s-L binevestesc întru neamuri, îndat nu m-am lipit de trup i de sânge, nici nu m-am suit în
Ierusalim ctre apostolii cei mai-nainte de mine, ci m-am dus în Arabia (Gal. 1: 15-17).
nedreptate, c se cuvine mai întâi a ne deprta de pcatul cel cu fapta, apoi i de cel ce se face de noi cu gândul”. Iar Atanasie zice: „De camt i de nedreptate îi va izbvi tergând zapisul lor i druind i celui ce e dator cu cinci sute, i celui cu cincizeci”. Iar Teodor zice c numete camt lcomia de avuii. i Isihie: „A îndupleca dar pe cei ce se bucur de nedreptate i de lcomia de averi însemneaz s întrebuineze mil i iubire de oameni”.
7 Pentru aceasta zice i Isihie: „De care nume zice aici? De Hristos, de la Care ne numimcretini, c aa de cinstit este numele Lui înaintea celor ce prin El s-au mântuit i au crezut, încât unii au defimat bogia, alii cinstele, alii i însi viaa, nesuferind a-i
i se vor ruga împrejurul Lui pururea , toa t z iua b inecuvânta-vor pe D ânsu l.
„Cretinii, zice, se vor ruga pentru mântuirea lor care se d de la Hristos, ca Hristos s-i apere i s-i ajute, iar ei prin Hristos s se mântuiasc”. Ins oarecari dau zicerea aceasta proorocilor: c ei, pre-cunoscând venirea lui Hristos la oameni, se roag ctre El lui Dumnezeu-Printele ca s-L trimit mai curând pentru ca s piard tirania Diavolului. Ia r toat ziua bine vor cuvânta, zice, adic „cretinii totdeauna îl vor binecuvânta pe Hristos”38.
16. Fi ·va în trire pe pm ân t peste vârfurile m unilor;
„Hristos, zice, Se va face întrire pe pmânt, adic celor ce locuiesc pe pmânt, în trindu-i adic, ca s nu se clatine de Diavolul” . Iar peste vârfurile munilor însenineaz c Hristos va fi întrire pân la captul munilor. Iar aceasta s-a adugat pentru nevoitorii i pustnicii ce locuiesc pe vârfurile munilor, c Hristos i pe ace ia îi în trete39.
p rea se va înla m ai p resus decât L ibanu l ro d u l L ui;
Muntele Libanulu i e pomenit aici de D avid pentru marea lui înlime pe care o are, cci acesta este mai înalt decât toi m unii Palestinei, dup Teodorit, pentru a arta c rodul lui Hristos, adic învtura Evangheliei, va crete mult. Ori i altfel, prin Liban se poate înelege idolatria, fiindc din vechim e Muntele
38 Altul îns zice: „i pentru Solomon înc ca pentru împratul lor vor svâri rugi i-l voravea întru bune-cuvântri totdeauna”. Iar Teodorit zice: „i-L vor luda (pe Hristos adic) neîncetat, vor luda pe însui Printele Lui, prin El luând prilejuire cântrii de laud, c aceasta, i se vor ruga împrejurul Lui, se potrivete cu cea apostoleasc: Mulumesc Dumnezeului meu prin lisus Hristos-, i iari: prin Care avem apropiere ctre Printele. i-L vor luda pentru buntile cele ce s-au fcut lor de la Fiul, dar i pe Acesta îl vor luda, c de la El au primit acestea”. 39 Iar Eusebie zice: „Hristos a fcut întrire Bisericii celei zidite pe vârfurile munilor, adic peste apostoli i prooroci, i pentru aceasta nu poate ascunde. Se zice îns aceasta i despre Solomon, c va fi în rânduial de întrire [poporul adic] cu ajutorul cel de la el,
tuturor celor neputincioi i celor ce se nedreptesc în pmântul Palestinei, atât de mult punându-i pe ei mai presus de cei ce-i nedreptesc, încât s nu se osebeasc întru nimic de cei ce stau pe vârfurile munilor”. Ori, dup Marele Atanasie: „Mai presus de slujirea
Libanului era plin de idoli; iar rodul lui Hristos adic propovduirea Evangheliei dup Atanasie, a biruit slujirea de idoli i o a ascuns40.
i vo r înflori d in cetate ca iarba pmântului.
Zicerea din cetate o a zis nehotrât [aorist], ca s arate c cretinii au înflorit i au odrslit din fiecare cetate, iar ca iarba, pentru mulimea i creterea lor. îns prin cetate se înelege i Biserica, dup Eusebie, precum aceasta,
preaslvite s-au grit despre tine, cetatea lui Dumnezeu (Ps. 86: 2). Unii îns socotesc cetate osebit Ierusalimul, din care au înflorit Evreii, cei ce au crezut i care degrab s-au vetejit ca iarba dup ce a crescut propovduirea cuvântului Evangheliei.
17. Fi-v a num ele Lui binecuvântat în veci;
Zicerea aceasta este artat din însei lucrrile ce se vd, pentru c numele Hristos sau Iisus este ludat i se binecuvânteaz totdeauna, de ctre toi cretinii care se afl în toate prile lumii.
m ai-n ain te de soare rmâne [este] numele Lui.
„Numele lui Hristos, zice, dup Dumnezeire (care este ι>, ce însemneaz „Cel ce este totdeauna”, precum prin aceasta S-a numit pe Sinei când S-a artat lui Moise în rug), acest nume, zic, rmâne mai-nainte de facerea soarelui. Iar de vei zice i numele lui Hristos, zicerea mai-nainte de soare o vei înelege în loc de „mai mult decât soarele”, cci soarele va cdea Ia sfâritul lumii i se va întuneca, aijderea i celelalte stele, iar numele lui Hristos rmâne neczut i strlucit i de toi cunoscut .
40 Ori, dup Eusebie, Libanul este Ierusalimul, iar rod al Mântuitorului este Biserica, care s-a înlat mai presus decât Ierusalimul i decât slujirea cea dup lege. Aceasta îns se înelege i despre Solomon, dup Teodor, c adic în seminia i neamul lui Solomon va fi buna-cuvântare, încât de toi fiii lui s se laude dup frumusee i mrime i putere nu mai puin decât cedrii cei din Liban, „iar din înalta bun-cretere neamul lui de nprasn
se va lua i se va arta ca iarba ce crete”.Unii îns se silesc i potrivesc acestea i la Solomon, dar mai cu de-amnuntul le potrivesc la Hristos, c arat cum c cu adevrat Cel ce n-a fost omorât împreun cu
18. i se vor bine cu vân ta întru El toate sem iniile p m ân tulu i; toate nea m urile II vo r ferici pe El.
Zicerea se vor binecuvânta vrea s zic „se vor sfini i daruri vor dobândi”, c noi, credincioii cretini, numindu-ne cu acest nume, ne cinstim i ne slvim; aceasta îns o a fgduit Dumnezeu i lui Avraam zicând c se vor binecuvânta în tru seminia lui toate neamurile: i se vor binecuvânta întru seminia ta toate neamurile pmântului (Fac. 23: 17; 28: 14), iar Pavel zice c smâna aceas ta a lui Avraam este Hristos (cf. Gal. 3: 16), de la care, zice, se vor binecuvânta toate neamurile; seminii îns numete neamurile oam enilor42.
19. Bine este cu vâ nta t Do m nul, Du m nezeul lui Israel, Cel face minuni.
Iat c aici dumnezeiescul David a artat lucrul ce era ascuns, c Dumnezeu II propovduiete pe Hristos i Dumnezeu al lui Israel pentru ca s arate c însui Hristos este i Dumnezeul lui Israel, singurul Care a fcut i minunile acele vechi pentru Israel, strmoul Evreilor, iar singur a adugat nu spre osebirea Fiului de Printele i de Duhul, ci spre osebirea dumnezeilor celor
- 43
mincinoi .
20. i binecuvântat este numele slavei Lui în veac i în veacul veacului.
Slava lui Hristos este înomenirea Sa i ptimirile ei, c prin acestea S-a slvit între credincioii Si, c, fiind Dumnezeu, a ptimit acestea pentru noi, iar numele înomenirii Sale este Hristos, c Hristos însemneaz Dumnezeu i om,
Care i în veacul acesta se binecuvânteaz i se slvete, precum a zis mai sus
42 Iar Teodorit zice: „Toate neamurile fericit i vrednic de laud îl numesc”. Iar Isihie zice: „Toate seminiile i limbile i rile care mai-nainte petreceau în rtcire, acum cu unire au primit binecuvântarea, pentru aceasta îl i fericesc; cu care fericire? Negreit cu cea care se afl în Evanghelie: Fericit e pântecele care Te-a purtat i âele la care a supt! (Luca 11: 27)”. 43 Iar Atanasie zice: „i ce minuni a fcut? Dac nu c a stricat silnicia Satanei i a scos pe cei ce se vrjmeau de moarte din tirania demonilor?” Iar cel nenumit zice: „Cuvântu
singur se zice numai la firea Sfintei Treimi, Care este Dumnezeu, i adic la IpostasurilEi, de o fire i de o fiin fiind Ele”. [Nicio Persoan a Sfintei Treimi nu svârete vreo lucrare singurii sau de Sine, fr a fi într-o comuniune cu Cealalt, cci toate Trei sunt d
Dar cu mult mai vârtos în cel viitor, când nu va mai fi cineva care s-L huleasc, dup ce toi oamenii i demonii se vor supune lui Hristos; noi putem s zicem c numele slavei Sale se zice în chip perifrastic în loc de „numele Lui”, ori prin
numele slavei, în loc de „Cel slvit .
21. i tot pm ân tul se va umple de slava Lui; Fie! Fie!
Zicerea aceasta proorocete credina tuturor neamurilor în Hristos, c aa a zis i Dumnezeu ctre Moise: Viu sunt Eu i viu e numele Meu, i slava Domnului va umple tot pmântul (Num. 14: 21). Aceasta o a zis i Isaia când Serafimii strigau i ziceau: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot
pmântu l de slava Lui! (Is. 6: 3). îns fie a zis de dou ori, precum am tâlcuit i la sfâritul Psalmului 40, fiindc i aici se sfârete a doua parte sau carte a Psaltirii; dar vezi despre aceasta la sfâritul Precuvântrii4 .
44 [Zicând c demonii se vor supune Iui Hristos, nu vrea s zic aceea c vor crede în El i-L vor luda i c se vor mântui prin El, ci c se vor supune voii Lui sau slavei Lui, care va dinui în venicie cu cei ce au crezut în El i L-au cinstit, adic nu Ii se va mai îngdui s ispiteasc pe nimeni, zcând în veci în prpastia iadului cu cei pe care i-au câtigat pe pmânt.] A zis îns i Teodorit: „Dei firea Lui, ca o neajuns, nu o tim, dar Mântuitorul, numele Lui, ne-am învat s-l tim”. Iar Chirii prin nume zice pe Fiul.
" γ το γνοιτο, sau: Fac-se! Fac-se! Multiplele sensuri ale exclamaiei sunt tâlcuite foarte bine mai jos. 45 Graiul fie se scrie în Scriptura evreiasc „Amin”, iar Achila a zis: „Cu încredinare”. Iar altul zice c aici s-au împlinit rugile lui David, care s-a rugat pentru statornicia scaunului su, zicând: i acum. Doamne, graiul pe care l-ai grit despre robul Tu i despre casa lui, adevereaz-l pân în veac. Doamne Atottiitorule, Dumnezeul lui Israel, i acum,
precum ai grit, mreasc-se numele Tu pân în veac! (II împrai 7: 25). C Dumnezeu mai-nainte a zis despre Solomon: i se va adeveri casa lui i împria lui înaintea Mea pân în veac i scaunul lui se va îndrepti pân în veac (Idem 16). Iar
Teodorit zice: „Aceasta învându-se Proorocul prin darul lui Hristos i cu dorulînfocându-se, se roag s se fac i proorocia s ia sfârit, i adaug zicând fie, fie.r i Isihie: „Pentru ce îns repet pe fie ! Vrând a se grbi slobozenia noastr i ndejdea d il â d l â l d l l i i â d l
P S A L M U L 72
Sfâritu-s-au cântrile lui Dav id, fiul lui lesei46. Psalmul lui Asaf.
<111 m artat cu dovad în Precuvântarea Crii Psalm ilor c toi psalm ii sunt ai lui David, dar cum zice aici c s-au sfâ rit? Rspundem zicând c s-au sfârit doar laudele lui David, nu i psalmii, deoarece, din psalmii ce-i scria David, unii îi cântau lui Dumnezeu cu nabla (ori harfa, din ebr.) sau cu aluta sa, iar alii erau dai protopsalilor, spre a-i cânta aceia, precum psalm ul acesta i
ceilali unsprezece psalm i care urm eaz i-a da t lui Asaf, cel ce i-a cântat. Aijderea i ceilali psalm i i-a da t celorlali cânttori de psalmi, precum am zis în Precuvântare , la capitolul 5. Deci zicerea sfritu-s-au însemneaz aceea c urmtorii psalmi nu s-au cântat cu laude de însui David, mcar c de el s-au alctuit. Se cuvine îns s ne mirm cum dumnezeiescul dar al Sfântului Duh a druit prin psalmi osebite vindecri la diferitele patimi ale oamenilor, precum a fcut i acum, în psalmul acesta, pentru c psalmul acesta privete i vindec pe cei mici cu sufletul, care se sm intesc din pric ina neptrunselor judeci ale lui
Dumnezeu, dup Atanasie i Teodor, adic cum sufer Dumnezeu pe oamenii ceiri care bine-sporesc, i cum trece cu vederea pe oamenii cei buni care ru se norocesc. S-a închipuit îns psalmul acesta ca dinspre faa poporului Evreilor cel robit în Babilon, mai ales dinspre a celui mai îmbuntit i mai iubitor de Dumnezeu, dup Teodor cel de mai sus i dup Teodorit. Se potrivete îns i fiecrui cretin mic cu sufletul, fiindc îi mângâie micorarea de suflet47.
46 Altul îns zice c aceasta [suprascrierea] unii au unit-o fr cuvânt [λγως] cu psalmul acesta, ca aa s fie sfârit al Psalmului 71 i cu acela s se uneasc, „c aceasta adic este partea de mulumire pentru plinirea rugilor lui David (La Nichita)”. Pentru aceasta i în tipriturile cele fcute în Lipsia, zicerea [suprascrierea] se numr ca stih 22 al Psalmului 71, iar în altele se adaug „cântare ctre Asirian”. 47 Pentru aceasta a zis Sfântul Efrem: „De vreme ce mint

Psaltirea in Talcuirile Sf Parinti 2

Documents

Transcript of Psaltirea in Talcuirile Sf Parinti 2