prot aerului atmosferic

2
5.5. Protecţia aerului atmosferic de poluare  Măsurile de protecţie ale aerului atmosferic de poluare pot fi grupate în modul următor: măsuri planificatoare, tehnologice, tehnico-organizatorice, sanitaro - igienice şi juridice.   Măsurile planificatoa re de protecţie a aerului sunt examinate ca o parte componentă a programului complex de protecţie a mediului înconjurător şi folosire raţională a resurselor naturale.  Ele prevăd selectarea raţională a terenurilor de construcţie pe povârnişuri bine aerisite. De aceea toate întreprinderile industriale ce aruncă în aer substanţe nocive neapărat trebuie să fie înconjurate cu o zonă sau regiune sanitară de protecţie (ZSP).  Ele presupun amplasarea oraşelor, localităţilor, întreprinderilor industriale cu considerare a reliefului, condiţiilor meteorologice, particularităţilor climaterice, învelişului de sol etc; amplasarea argumentată a întreprinderilor, scoaterea lor în afara oraşelor mari şi construirea întreprinderilor noi în raioane puţin populate pe  pământuri neprielnice pentru activitatea agricolă; micşorarea prin mijloace urbanistice a nivelului de poluare a spaţiului locativ; crearea zonelor sanitare de protecţie în jurul întreprinderilor industriale, a spaţiului locativ.  In conformitate cu clasificarea sanitară  a întreprinderilor sunt stabilite următoarele dimensiuni ale zonelor sanitare de protecţie (ZSP): I -1000 m; II - 500 m; III - 300 m; IV - 100 m; V   50 m. In unele cazuri dimensiunile ZSP pot fi mărite până la 3 ori (industrii noi, lipsa procedeelor efective de purificare, necesitatea amplasării localităţii în zona posibilei poluări a atmosferei etc.) prin hotărârea organelor sanitaro -enidemiologice si de dezvoltare a teritoriului şi construcţiilor.  Dimensiunile ZSP pot fi micşorate, dacă în rezultatul perfecţionării tehnologiilor şi a altor măsuri se va stabili că conţinutul substanţelor nocive în aerul atmosferic al localităţilor nu va depăşi concentraţiile maxime admise (CMA) pentru poluanţii atmosferici.   Măsurile tehnologice -  prevăd aplicarea tehnologiilo r avansate la întreprinderile existente şi cele nou construite -tehnologii fără deşeuri sau cu puţine deşeuri, care exclud degajările de substanţe nocive în aer. Crearea a astfel de industrii necesită soluţionarea unui şir de probleme inginereşti, formarea unor cicluri industriale şi energetice, când deşeurile şi degajările unei industrii sunt materie primă pentru altă industrie. Astăzi mai bine de 30 % din cantitatea de acid sulfuric se obţine din gazele de coş, care mai înainte se aruncau în atmosferă. Costul acestui acid este mai mic faţă de acel produs de întreprinderile industriei chimice. Poluarea atmosferei se  preîntâmpină prin captarea deşeurilor şi purificarea prin diferite metode a degajărilor gazoase.   Măsurile tehnico-organizatorice -  prevăd interzicerea dării in exploatare a întreprinderilor noi fără instalaţii de purificare a degajărilor, acelaşi lucru fiind prevăzut şi pentru întreprinderile ce se reconstruiesc; reconstruirea, iar în cazuri excepţionale reprofilarea întreprinderilor ce au influenţă negativă asupra mediului; stabilirea nivelului argumentat a degajărilor maxime admise în aerul atmosferic pentru a păstra calitatea aerului pentru  po pu la ţi e; scoate re a înt re pr in de ri lo r ind us tr ia le în afara oraşelor. Cons tr ui re a în local it ăţ i a înt re pr in de ri lo r noi sa u lărgirea cel or existen te se ad mite nu mai în ca zul când ace stea nu v or fi sur se de polua re a aeru lui.  Măsurile sanitaro-igienice - aceste măsuri prevăd stabilirea concentraţ iilor maxime admise (CMA) pentr  u substanţ ele poluante ce nimeresc în aerul atmosferic al localit ăţ ilor şi a zonelor  sanitare de protecţ ie ce despart întreprinderile industriale de spaţ iul locativ.   Măsurile sanităro-tehnice - referindu-se la măsurile de caracter sanitar-tehnic e necesar de a sublinia că actualmente este folosită noţiunea emisie admisibilă sumară a substanţelor dăunătoare (EASSD). Acest indice se determină în dependenţă de: -  relieful localit ăţ ii;  -  condi ţ iile meteorolog ice;  -  temperatura emisiilor; -   po si bi lită ţi le te hn ice de cu ră ţa re de ca re di sp un em . Ap ar at e de mă su ra t şi de co nt rol se in st al ea ză în toate  pu nc te le de ar un că ri a su bs ta nţ el or no ci ve cu scop ul ev id en ţi ilor sumare.  Măsurile juridice - mă suri bazate pe ac ţ iunea legii "Cu pr iv ire la pr ot ec ţia ae ru lu i at mo sf er ic ". L eg ea in te rz ice ap lica re a  în  pr ac ti că a in ve nţ ii lo r, d esco pe ri ri lo r, i ns ta la ţi il or , ut il aj ul ui , punerea în funcţ iune a proceselor tehnologice şi altor obiecte, dacă ele nu corespund cerinţ elor de protecţ ie a aerulu i. Legea prevede pe lângă controlul execut ării şi formele de responsabilitate (penal ă , administrativă , material ă ş .a.) pentru înc ă lcarea ei. Prin lege se stipuleaz ă c ă protec ţ ia aerului atmosferic trebuie s ă asigure condi ţ ii maximal favorabile de via ţă pe ntru întreaga populaţ ie.  

Transcript of prot aerului atmosferic

Page 1: prot aerului atmosferic

8/3/2019 prot aerului atmosferic

http://slidepdf.com/reader/full/prot-aerului-atmosferic 1/1

5.5. Protecţia aerului atmosferic de poluare 

Măsurile de protecţie ale aerului atmosferic de poluare pot fi grupate în modul următor: măsuri

planificatoare, tehnologice, tehnico-organizatorice, sanitaro - igienice şi juridice. 

 Măsurile planificatoare de protecţie a aerului sunt examinate ca o parte componentă a programului complex

de protecţie a mediului înconjurător şi folosire raţională a resurselor naturale.  Ele prevăd selectarea raţională a terenurilor de construcţie pe povârnişuri bine aerisite. De aceea toate

întreprinderile industriale ce aruncă în aer substanţe nocive neapărat trebuie să fie înconjurate cu o zonă sau

regiune sanitară de protecţie (ZSP). 

Ele presupun amplasarea oraşelor, localităţilor, întreprinderilor industriale cu considerarea reliefului,condiţiilor meteorologice, particularităţilor climaterice, învelişului de sol etc; amplasarea argumentată a

întreprinderilor, scoaterea lor în afara oraşelor mari şi construirea întreprinderilor noi în raioane puţin populate pe

 pământuri neprielnice pentru activitatea agricolă; micşorarea prin mijloace urbanistice a nivelului de poluare a

spaţiului locativ; crearea zonelor sanitare de protecţie în jurul întreprinderilor industriale, a spaţiului locativ. 

In conformitate cu clasificarea sanitară  a întreprinderilor sunt stabilite următoarele dimensiuni ale zonelor 

sanitare de protecţie (ZSP): I -1000 m; II - 500 m; III - 300 m; IV - 100 m; V  – 50 m. In unele cazuri dimensiunile

ZSP pot fi mărite până la 3 ori (industrii noi, lipsa procedeelor efective de purificare, necesitatea amplasării

localităţii în zona posibilei poluări a atmosferei etc.) prin hotărârea organelor sanitaro-enidemiologice si dedezvoltare a teritoriului şi construcţiilor. 

Dimensiunile ZSP pot fi micşorate, dacă în rezultatul perfecţionării tehnologiilor şi a altor măsuri se va stabili

că conţinutul substanţelor nocive în aerul atmosferic al localităţilor nu va depăşi concentraţiile maxime admise(CMA) pentru poluanţii atmosferici. 

 Măsurile tehnologice -  prevăd aplicarea tehnologiilor avansate la întreprinderile existente şi cele nou

construite -tehnologii fără deşeuri sau cu puţine deşeuri, care exclud degajările de substanţe nocive în aer. Crearea

a astfel de industrii necesită soluţionarea unui şir de probleme inginereşti, formarea unor cicluri industriale şi

energetice, când deşeurile şi degajările unei industrii sunt materie primă pentru altă industrie. Astăzi mai bine de

30 % din cantitatea de acid sulfuric se obţine din gazele de coş, care mai înainte se aruncau în atmosferă . Costul

acestui acid este mai mic faţă de acel produs de întreprinderile industriei chimice. Poluarea atmosferei se

 preîntâmpină prin captarea deşeurilor şi purificarea prin diferite metode a degajărilor gazoase. 

 Măsurile tehnico-organizatorice -  prevăd interzicerea dării in exploatare a întreprinderilor noi fără

instalaţii de purificare a degajărilor, acelaşi lucru fiind prevăzut şi pentru întreprinderile ce se reconstruiesc;

reconstruirea, iar în cazuri excepţionale reprofilarea întreprinderilor ce au influenţă negativă asupra mediului;stabilirea nivelului argumentat a degajărilor maxime admise în aerul atmosferic pentru a păstra calitatea aerului pentru

 populaţie; scoaterea întreprinderilor industriale în afara oraşelor. Construirea în localităţi a întreprinderilor noi sau lărgirea

celor existente se admite numai în cazul când acestea nu vor fi surse de poluare a aerului.

 Măsurile sanitaro-igienice - aceste măsuri prevăd stabilirea concentraţiilor maxime admise (CMA) pentr usubstanţele poluante ce nimeresc în aerul atmosferic al localităţilor şi a zonelor sanitare de protecţie ce despart întreprinderile

industriale de spaţiul locativ. 

 Măsurile sanităro-tehnice - referindu-se la măsurile de caracter sanitar-tehnic e necesar de a sublinia că actualmente

este folosită noţiunea emisie admisibilă sumară a substanţelor dăunătoare (EASSD). Acest indice se determină în

dependenţă de:

-  relieful localităţii; -  condiţiile meteorologice; 

-  temperatura emisiilor;

-  posibilităţile tehnice de curăţare de care dispunem. Aparate de măsurat şi de control se instalează în toate

 punctele de aruncări a substanţelor nocive cu scopul evidenţii lor sumare.

 Măsurile juridice - măsuri bazate pe acţiunea legii "Cu privire la protecţia aerului atmosferic". Legea interzice aplicarea

 în  practică a invenţiilor, descoperirilor, instalaţiilor, utilajului, punerea în funcţiune a proceselor tehnologice şi altor obiecte,

dacă ele nu corespund cerinţelor de protecţie a aerului.

Legea prevede pe lângă controlul executării şi formele de responsabilitate (penală, administrativă, materială ş.a.) pentru

încălcarea ei. Prin lege se stipulează că protecţia aerului atmosferic trebuie să asigure condiţii maximal favorabile de viaţă

pentru întreaga populaţie.