Propoziţia subordonată circumstanţială de scop (finală)

Îndeplineşte funcţia complementului circumstanţial corespunzător arătînd scopul în vederea

căruia se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă.

Regentul propoziţiei finale este un verb / locuţiune verbală sau chiar o interjecţie cu valoare

verbală.

Ex.: Eu atunci hat! de sumanul moşneagului să-mi plătească pasărea.

Propoziţia circumstanţială de scop poate fi introdusă prin:

O conjuncţie subordonatoare sau o locuţiune conjuncţională subordonatoare: să, ca

să, de, pentru ca să, cu scopul să

Ex.: Tu stai lângă mămuca de-i fă ţevi şi leagănă copilul.

L-am chemat pentru ca s-o ajute la lecţii.

Obs.: Când sunt negative, aceste propoziţii se introduc prin aceleaşi conjuncţii sau

locuţiuni conjuncţionale şi adverbul nu, uneori fiind întărite de elementele: cumva,

care cumva, să nu cumva, nu cumva să, pentru ca nu cumva să, să nu cumva să.

Ex.: El îi ceruse ceasul ca nu cumva să întârzie la întâlnire.

Topica şi punctuaţia

În general propoziţia circumstanţială de scop urmează regentei. Uneori finala poate

preceda regenta sau poate fi intercalată în regentă.

Când se află înaintea regentei, finala se desparte prin virgulă când se subliniază că nu este

un element esenţial în frază.

Ex.: Se duce drept la fratele său, ca să-i aducă bucuria.

Veniră la călifar ca să-l pedepsească.