proiect_tehnologie

5/16/2018 proiect_tehnologie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiecttehnologie 1/28

NR. ORDINE:

APLICAŢIA 1PROIECTAREA COMPOZIŢIEI BETOANELOR CU DENSITATE

NORMALA

DATE DE TEMA:

-CLASA BETONULUI: 3N-C20/25

-CARACTERISTICI ELEMENT: 3N-PLACĂ (hpl=140mm)

-CLASA EXPUNERE: 3N- 2b

-CONDITII DE EXECUTIE: condiţii normale

-TRANSPORT BETON: autoagitator

-PUNERE IN LUCRARE: 2N - pompa

-UMIDITATE SORTURI (se vor utiliza agregate silicioase de balastiera):

- umiditate nisipuri naturale:UN=1,5%

- umiditate pietrişuri:UP=1%

-GRAD DE OMOGENITATE BETON: II

1



1.Proiectarea compoziţiei betonului de clasă C20/25:

Betoanele cu densitate normală sunt betoanele care au greutatea volumică situata între 2200÷2400 daN/mc (Kgf/mc).

1.1. Principalele etape de proiectare

Proiectarea compoziţiei betoanelor cu densitate normala presupune parcurgerea atrei etape:

• Stabilirea factorilor minimali ce stau la baza proiectării compoziţiei betoanelor cudensitate normală;

• Stabilirea calitativă a materialelor componente (alegerea calitativă a componenţilor betonului);

• Stabilirea cantitativă a materialelor componente (rezolvarea cantitativă a componenţilor betonului);

1.2. Stabilirea factorilor minimali:

Pentru proiectarea compoziţiei betoanelor este necesar să se cunoască un minimde date stabilite de proiectant şi beneficiar şi menţionate în proiectul de rezistentă, respectivde către executant şi menţionate in proiectul tehnologic. Se va proiecta compoziţiabetonului pentru realizarea unei plăci.

1.2.1. Clasa betonului:

Este definită pe baza rezistenţelor caracteristice si reprezintă rezistenţa minimă lacompresiune a betonului exprimată în MPa(N/mm2),care se determină pe epruvete cilindrice sicubice cu dimensiuni standardizate la vârsta de 28 de zile calendaristice, sub a cărei valoarese pot înscrie cel mult 5% dintre rezultate.

Clasa betonului este stabilită de proiectant şi specificată în proiectul de rezistentă. Dinpunct de vedere al clasei de rezistentă betoanele se clasifica astfel:

2



Clasa betonului stabilită pentru elementul de construcţie este: C20/25

1.2.2. Caracteristicile elementului structural executat din beton armat:

• Tipul elementului de construcţie: placă;

• Modul de armare Φ8 / 20cm;• Forma si dimensiunea minima a elementului: 14 cm;• Grosimea stratului de acoperire cu beton: 10mm (element realizat monolit din clasa

de expunere 2b; grosimea stratului de acoperire cu beton trebuie sa fie cel puţinegală cu 1.2d = 9.6mm, unde d este diametrul armăturilor de pe primul rând);

1.2.3. Condiţii de expunere:

3



• Clasa de expunere: 2b – mediu umed, sever (construcţii sau elemente de construcţieexpuse la îngheţ în stare saturata cu apa-cheiuri, estacade, canale deschise, diguri,stâlpi pentru estacade, platforme; construcţii sau elemente de construcţie expuse lacondens sau alternanţă frecventă de umiditate si uscăciune generată de procesetehnologice-hale în care umiditatea depăşeşte 90% sau se produc frecvent degajări deabur; construcţii supuse presiunii pe una din feţe;

1.2.4. Condiţii de executare si tehnologia adoptată:

• Executarea se realizează in condiţii normale, în varianta monolită.

1.2.5. Transportul, manipularea şi punerea în lucrare a betonului

• Transportul betonului: autoagitatorul.• Punerea in lucrare: turnare cu pompa.

1.2.6. Gradul de omogenitate

• Gradul de omogenitate: II

1.2.7. Umiditatea agregatelor

• Unisip = 1.5%• Upietriş = 1%

Obs.:Cu cât diametrul particulei creşte cu atât cantitatea de apa cantonata va scade.

1.3. Stabilirea calitativă a materialelor componente:

Proiectarea compoziţiei betoanelor a fi turnate in elementele de construcţie din beton armatsau precomprimat se face diferit faţa de compoziţia betoanelor ce urmează a fi turnate înelemente de beton simplu;astfel se percep o serie de condiţionări mai dure care se aplicacompoziţiei betoanelor ce urmează a fi turnate in elemente armate,vizavi de condiţionărileelementelor din beton simplu.

1.3.1. Consistenţa betonului:

Consistenţa reprezintă gradul de mobilitate al betonului proaspăt sub acţiunea maseiproprii sau a unei forţe exterioare ce acţionează asupra acestuia. Determinarea consistenţeibetonului in şantier este obligatorie, fiind responsabilitatea şefului de şantier,aceasta

realizându-se numai prin intermediul unui laborator specializat.Consistenţa betonului se stabileşte în funcţie de tipul elementului de beton, mijlocul de

transport si tehnologia de punere în lucrare.Pentru elemente din beton armat realizate monolit la care betonul este pus in lucrare

prin turnare cu pompa se alege clasa de consistenţă T4. Transportul betonului cu o clasa deconsistenţă mai mare de T2 se realizează cu autoagitatorul sau cu autobetoniera.

Pentru peretele realizat monolit se impune clasa de consistenţă T4.

4



1.3.2. Dozajul minim de ciment:

Dozajul minim de ciment se stabileşte in funcţie de tipul betonului (simplu sau armat),clasa de expunere si gradul de agresivitate.

Pentru a asigura peretelui durabilitatea, având clasa de expunere 2b şi realizat dinbeton armat rezultă un dozaj minim de ciment de 325 kg/m3 beton.

1.3.3. Agregatele:

a)Tipul agregatelor:Pentru prepararea betonului voi folosi agregate provenite din sfărmarea naturală a

rocilor(agregat silicios de balastieră), cu ρag=2,7 g/cm3.

b)Dimensiunea maximă a granulei agregatului:Dimensiunea maximă a granulei agregatului se stabileşte in funcţie de:

• Tipul elementului de beton şi dimensiunea minima a acestuia:

- mmb placa 351404

1

4

1max =⋅=⋅≤φ

• Distanta intre barele de armătură:

- Φmax ≤ distanta minima dintre armături – 5mm

- Φmax ≤ 75– 5 = 70 mm

• Grosimea stratului de acoperire cu beton:

5



- Φmax ≤ 1.3 * grosimea stratului de acoperire cu beton (c-sintetizată la punctul1.2.2)

- Φmax ≤ 1.3* 10 = 13 mm

• Transportul si punerea in lucrare a betonului:

-

-- ≤ 31 mm

În final, dimensiunea maximă a agregatului se stabileşte respectând simultan condiţiileprezentate mai sus şi alegând una din dimensiunile standardizate: 7, 16, 20, 31, 40 sau 71mm.

Prin respectarea simultană a condiţiilor rezultă : фmax = 7 mm.Dozajele de ciment date in tabele sunt valabile în cazul folosirii agregatelor 0...7mm.

Astfel dozajul de ciment rămâne cel stabilit de 325 kg/m3 beton .

b)Granulozitatea agregatului total:Cunoscând consistenţa şi dozajul de ciment rezultă zona de granulozitate

recomandată, s-a obţinut clasa de consistenţa T4 si un dozaj de ciment de 325 kg/m 3. Cuaceste date ne încadrăm în zona de granulozitate I.

Limitele zonelor de granulozitate pentru agregate 0...7mm sunt:

• agregat 0...0,2 mm: 3...12% se alege: 7%• agregat 0,2...1 mm: 25...40% se alege: 30%• agregat 1...3 mm: 54...70% se alege: 60%• agregat 3...7 mm: 95...100% se alege: 100%

6



0

10

20

30

4050

60

70

80

90

100

0 2 4 6 8sort [mm]

treceri [%]

max

ales

min

Reprezentare grafică a limitelor zonelor de granulozitate

La încadrarea agregatului total în zona de granulozitate recomandată se va ţine seama

in principal de respectarea limitelor impuse in zona părţilor fine. Proporţia de nisip 0...3mm seva alege astfel încât, în cazul nisipurilor fine sa fie respectată limita maximă a trecerilor pe 0,2mm si 1mm, iar in cazul nisipurilor grosiere sa fie respectată limita minimă,chiar daca trecereaprin ciurul de 3mm se situează sub, respectiv deasupra zonei respective.

Cantitatea totală de părţi fine (ciment+nisip≤0,2) se recomandă să nu depăşească infuncţie de dozajul de ciment următoarele valori:

Ţinând cont de dozajul de ciment stabilit de 325 kg/m3 este între limitele300 kg/m3.............................................450 kg/m3

400 kg/m3.............................................500 kg/m3

rezultă:100 kg/m3.............................................50 kg/m3

25 kg/m3.............................................X kg/m3

5.12100

5025=

⋅= X

Cantitatea totala de părţi fine : 450+12.5=462.5 kg/m3

1.3.4. Cimentul:

Tipul cimentului se stabileşte in funcţie de condiţiile de expunere si de mediu, demasivitatea elementului, de tipul betonului si de clasa betonului.

Placa se încadrează la clasa de expunere 2b (tabelul 3.27) şi la elemente cu grosimimai mici de 1.5m executate în condiţii normale. Pentru beton armat de clasă C20/25 pot folosiCEM I 32,5 (R).

7



1.3.5. Raportul apă-ciment maxim:

Raportul maxim apă-ciment se stabileşte în funcţie de clasa de expunere, gradul deimpermeabilitate minim si gradul de gelivitate minim. Pentru placa aflată în clasa de expunere2b, rezultă un raport A/C max = 0.45.

1.3.6. Gradul de impermeabilitate:

Gradul de impermeabilitate (tabelul 3.29) în funcţie de clasa betonului si de clasa de

expunere. Pentru placa realizată cu beton C20/25 şi aflându-se in clasa de expunere 2b,gradul minim de impermeabilitate este P8.

8



1.3.7. Gradul de gelivitate:

Prin gelivitate se înţelege numărul de cicluri repetate îngheţ/dezgheţ la care poate săreziste betonul fără ca rezistenţa lui la compresiune sa scadă cu mai mult de 25%,respectivfără ca modulul de elasticitate dinamică sa se reducă cu mai mult de 15%.

În cazul de fată se impune un grad de gelivitate minim G100.

1.4. Stabilirea cantitativă a materialelor componenteDeterminarea cantitativă a materialelor componente se realizează pentru 1m3 de

beton. Agregatele se presupun perfect uscate, urmând ca în final să se facă corecţiilecorespunzătore, în funcţie de umiditatea relativă a acestora.

1.4.1. Apa

Cantitatea orientativă de apă de amestecare (A) se determină in funcţie de clasabetonului şi de consistenţa amestecului de beton proaspăt. Aceasta cantitate urmează a fi

corectată cu un coeficient (c) stabilit in funcţie de dimensiunea maximă a agregatului. A’= A*c (l/m3)

Considerând consistenţa T4 şi clasa betonului C20/25, rezultăA = 220 l/m3

Valorile din tabel sunt valabile în cazul folosirii agregatelor de balastieră 0...31mm. În cazul de faţa mai este necesară o ajustare a cantităţi de apă de amestecare ţinând cont decă agregatele de balastieră sunt 0…7mm.

A’ = A * c= 220*1.20 = 264 l/m3

1.4.2. Raportul apă/ciment

Raportul apă-ciment se stabileşte în funcţie de clasa betonului, clasa cimentului şigradul de omogenitate al betonului. Această valoare se compară cu valoarea maximă araportului apă-ciment determinată anterior şi dintre cele două se alege valoarea minimă.

9



În cazul peretelui realizat cu beton de clasa C20/25 având in compoziţie ciment CEM I32,5 R si gradul de omogenitate II valoarea maximă a raportului A/C=0,50.

Din considerente de asigurare a durabilităţii betonului preparat in continuare vom utilizavaloarea minima a raportului (A/C)max dintre valorile obţinute la rezolvarea cantitativa si cea

obţinuta la rezolvarea calitativă.(A/C)max=min( (A/C)calitativ,(A/C)cantitativ)(A/C)max=min( 0.45 ; 0.50)

(A/C)max=0.45

1.4.3. Cimentul

Cantitatea de ciment se evaluează cu relaţia:

Unde: AI - cantitatea orientativă de apă de amestecareA/C-valoarea cea mai mică a raportului apă-ciment maxim pentru asigurarea cerinţelor

de rezistenţa si durabilitate.

367.586

45.0

264'

m

kg C ==

Această valoare se compară cu valoarea minimă a dozajului de ciment determinatăanterior şi se alege valoarea maximă.

Cmin=max(Ccalitativ,Ccantitativ)Cmin=max( 325 ; 586.67 )

Cmin= 5871.4.4. Agregatele:

În această fază a determinării cantităţii de agregat acesta se consideră perfect uscat.Cunoscând cantitatea de apa de amestec,cantitatea de ciment,respectiv estimând cantitateade aer oclus in masa betonului, agregatul rezultă prin diferenţa faţă de volumul de 1mc. Aeruloclus reprezintă cantitatea de aer înglobată involuntar în masa de beton proaspăt pe duratarealizării acestuia.

Pentru a stabili cantitatea de agregat se consideră:

10



Cantitatea de agregate se evaluează cu relaţia:

- densitatea cimentului, egală cu circa 3 kg/dm3;

- densitatea aparentă a agregatului, în kg/dm3;

- volumul de aer oclus , egal cu circa 2% respectiv ;

31405)20264

35871000(7.2

mkg A g =−−−⋅=

1.4.5. Împărţirea agregatelor pe sorturi:

Funcţie de limitele zonelor granulometrice se stabileşte o valoare pentru fiecare sort deagregat cuprinsă intre limita maximă si cea minimă,aceasta respectând procentul de treceri inmasă pentru fiecare sort.

Cantitatea de agregat pe fiecare sort se calculează cu relaţia:

Unde: - cantitatea totală de agregat, în kg

- procentul de trecere prin sită “i”;

- procentul de trecere prin sită “i-1”;

Sort 0…0.2 mm: 1405*7/100 =98.35 kg/m3

11



Sort 0.2…1 mm: 1405*(30-7)/100=323.15 kg/m3

Sort 1…3 mm: 1405*(60-30)/100 =421.5 kg/m3

Sort 3…7 mm: 1405*(100-60)/100=562 kg/m3

Total: 1405 kg/m3

1.4.6. Corectarea cantităţi de apă

În funcţie de umiditatea efectivă a agregatului, se calculează cantitatea suplimentarăde apă provenita din umiditatea acestora:

Unde: - cantitatea de agregat din sortul “i”, în kg

- umiditatea sortului “i”, înCantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de nisip 0...7mm

(1.5%) este următoarea:

3/08.21)5625.42115.32335.98(100

5.1ml A N =+++⋅=∆

Cantitatea suplimentară de apă provenită din umiditatea sorturilor de pietriş 7...31 mm(1%) este următoarea:

Cantitatea totală suplimentară de apă:3/08.21 ml A A A P N =∆+∆=∆

Cantitatea corectată de apă:3/24308.21264'* ml A A A =−=∆+= - cantitatea de apa dozată de la apometru

1.4.7. Corectarea cantităţilor de agregate pe sorturi:

Cantităţile de agregate corectate, pe sorturi, sunt următoarele:

- cantitatea de agregat, pe sortul “i”, în kg;

- umiditatea efectivă a agregatului de sort “i”, în ;

Sort 0…0.2 mm: 98.35*(1+1.5/100) ≈100 kg/m3

Sort 0.2…1 mm: 323.15*(1+1.5/100) ≈328 kg/m3

Sort 1…3 mm: 421.5*(1+1.5/100) ≈428 kg/m3

Sort 3…7 mm: 562*(1+1.5/100) ≈570 kg/m3

12



Total: 1426 kg/m3

1.4.8. Cantitatea totală corectată de agregat

Cantitatea totala corectată de agregat se determină cu relaţia:

∑=

==n

i

gi g mkg A A1

3'* /1426

1.4.9. Densitatea aparentă a betonului:

Densitatea aparentă a betonului se determină cu relaţia:

3** /22561426587243 mkg AC A g b =++=++= ρ

13



APLICAŢIA 2DETERMINAREA GRADULUI DE MATURIZARE AL BETONULUI

DATE DE TEMA:

-REGIMUL TERMIC CORESPUNZĂTOR UNEI TOAMNE TÂRZII

- ELEMENT DE TIP: 3N-GRINDA (L= 7m)

-CLASA BETON: 3N-C25/30

-TIPUL CIMENTULUI: 2N+1-CEM II AS 32.5

-RAPORT A/C: 4N+3 - 0.7

-IN ZIUA 18 SI LA 3N-DIMINEAŢA

14



2.Calculul si interpretarea graduluide maturizare al betonului

Cerinţe:

Să se calculeze şi să se interpreteze gradul de maturizare al betonului pentru un

elementul de tip , realizat din beton de clasă , preparat cu un ciment de tip CEM I

32,5 şi având raportul apă-ciment . Să se determine :• Dacă pentru placă in ziua a 17-a se poate recurge la decofrare;• Pentru perete structural in ce zi şi la ce oră se atinge rezistenţa minimă necesară

decofrării feţelor verticale.• De analizat în ce zi şi la ce oră apariţia unui eventual îngheţ nu mai afectează în sens

negativ proprietăţile betonului turnat.

2.1. Gradul de maturizare al betonuluiGradul de maturizare al betonului, reprezinta un nivel de întărire al betonului(de obicei

exprimat ca procent din clasă), după un interval de timp scurs de la punerea inlucrare.Momentul de cumulare al rezistenţei are loc dupa începerea prizei betonului. Neinteresează nivelul de întarire in următoarele cazuri:

a) În conditiile de timp friguros, temperaturile negative nu vor produce deteriorărielementului, dacă acesta a atins un nivel critic de intărire, care se stabileşte înprocente (minime) faţă de marca betonului, în funcţie de raportul apă-ciment şi areurmatoarele valori:

• 18% din marcă ,pentru A/C=0,40•

25% din marcă, pentru A/C=0,50• 31% din marcă,pentru A/C=0,60• 36% din marca ,pentru A/C=0,70

b) În cazul decofrării elementului de beton, cofrajele se pot îndeparta numai după cebetonul a atins o rezistenţă minimă de:

• 2,5 N/mm2 pentru partile laterale ale cofrajului• 70% faţă de clasă pentru feţele inferioare la placi si grinzi, cu deschideri de

maxim 6,0 m.• 85% faţă de clasă pentru feţele inferioare la plăci si grinzi cu deschiderea mai

mare de 6,0 m.c)pentru preconizarea momentului optim la care se poate face transferul de efort de la

aramturile pretensionate la secţiunea de beton.

Determinarea nivelului de intarire a betonului, după un anumit interval de timp scurs

de la punerea sa in lucrare,se poate realiza pe două căi:• Cu ajutorul unor epruvete din beton pastrate in aceleaşi condiţii de regim

termic cu cele ale elementului de construcţie si încercate la compresiune;• Prin evaluarea gradului efectiv de maturizare al betonului(calcul matematic

bazat pe factorii ce influenţeaza proprietaţile fizico-mecanice ale betonului-tipul de ciment si raportul A/C) .

Gradul efectiv de maturizare al betonului(MΘi) se defineşte prin suprafaţa diagrameicuprinsă între curba de variaţie a temperaturii betonului si ordonata de -10°C, pentru intervalul

de timp dorit. Temperatura betonului se masoară pe feţele orizontale ale acestuia cu ajutorul înregistratoarelor sau cu ajutorul termometrelor industriale.0 in scara de temperaturi reprezintătrecerea de la regimul termic pozitiv la regimul termic negativ.0 in scara de timp reprezintă

15



momentul prizei cimentului din beton.În România se consideră că orice reacţie de hidroliză sihidratare a încetat în jurul temperaturii de -10 °C.

Citirile se fac după cel puţin 5 minute de la terminarea montării, la un interval de 6-12ore.Realizarea graficului se face doar pe baza temperaturilor de calcul.Temperaturile de calculreprezintă media unei serii de cinci citiri de temperatură în cel puţin cinci puncte.

2.2.Calculul efectiv al gradului de maturizare al betonului

Se cunoaşte variatia temperaturii betonului (Θ) in timp (t). Se cunosc intervalele detimp ti şi respectiv valorile temperaturilor la începutul intervalului Θi şi la sfarşitul lui Θi+1.

Se aproximează că variatia temperaturii intre cele două limite (Θi şi Θi+1 ) esteliniară,drept pentru care temperatura medie pentru intervalul de timp ti reyultă:

Θi* = (Θi +Θi+1 )/2

Gradul de maturizare al betonului, pentru intervalul de timp t i va fi:

M Θi=( Θi* +10)* ti

Gradul de maturizare efectiv a betonului este:

M Θi * K Θi

K Θi -coeficient de echivalare a gradului de maturizare al betonului evaluat latemperatura Θi

* si cel evaluat la temperatura etalon +20°C.Gradul efectiv de maturizare efectiv a betonului pentru un interval de timp tk este:

M =Σ( Θi* +10)* ti * K Θi

tk = Σ ti

Calculul efectiv al gradului de maturizare al betonului s-a realizat cu ajutorul MicrosoftExcel si este prezentat in cele ce urmează:

16



Ziua OraTemperatura beton

Kθi tᵢ θi'+10°CMθ

θᵢ [°C] θ ' [°C]ᵢ t [h°C]ᵢ tk [h°C]

1

7 1013 0,936 9 23 193,75 193,75

16 169 0,948 7 19 126,08 319,84

23 2

5,5 0,906 7 15,5 98,30 418,14

2

6 912 0,924 9 22 182,95 601,09

15 157,5 0,948 12 17,5 199,08 800,17

3 05 0,918 2 15 27,54 827,71

3

5 1011 0,912 8 21 153,22 980,93

13 1211 0,912 5 21 95,76 1076,69

18 10 5,5 0,881 6 15,5 81,93 1158,6224 1

2,5 0,840 8 12,5 84,00 1242,62

4

8 46,5 0,868 3 16,5 42,97 1285,58

11 98,5 0,893 7 18,5 115,64 1401,23

18 86,5 0,868 5 16,5 71,61 1472,84

13 53,5 0,780 7 13,5 73,71 1546,55

5

6 24 0,820 7 14 80,36 1626,91

13 66,5 0,881 2 16,5 29,07 1655,98

15 75,5 0,854 5 15,5 66,19 1722,17

20 43,5 0,610 10 13,5 82,35 1804,52

6

6 34,5 0,660 6 14,5 57,42 1861,94

12 66,5 0,820 6 16,5 81,18 1943,12

18 75,5 0,800 2 15,5 24,80 1967,92

20 42 0,420 11 12 55,44 2023,36

7

7 03 0,420 6 13 32,76 2056,12

13 65,5 0,660 5 15,5 51,15 2107,27

18 5

3 0,560 5 13 36,40 2143,6723 1

Ziua Ora Temperatura beton Kθi tᵢ θi'+10°C Mθ

17




8

6 -21 0,000 7 11 0,00 2143,67

13 4

4 0,270 4 14 15,12 2158,79

17 4

1 0,000 6 11 0,00 2158,79

23 -2

-2,5 0,000 7 7,5 0,00 2158,79

9

6 -3

-2 0,000 5 8 0,00 2158,79

11 -1

-0,5 0,000 4 9,5 0,00 2158,79

15 0

-2 0,000 5 8 0,00 2158,79

20 -4

-2 0,000 10 8 0,00 2158,79

10

6 00,5 0,270 7 10,5 19,85 2178,63

13 1

2 0,420 6 12 30,24 2208,87

19 3

1,5 0,270 5 11,5 15,53 2224,40

24 0

1 0,135 6 11 8,91 2233,3111

6 2

3 0,330 4 13 17,16 2250,47

10 4

4,5 0,610 8 14,5 70,76 2321,23

18 5

3,5 0,660 5 13,5 44,55 2365,7823 2

2,5 0,560 6 12,5 42,00 2407,78

18



12

5 3

3,5 0,560 5 13,5 37,80 2445,58

10 4

4,5 0,710 7 14,5 72,07 2517,64

17 5

3,5 0,610 6 13,5 49,41 2567,05

23 2

3 0,760 8 13 79,04 2646,09

13

7 4

5 0,884 2 15 26,52 2672,61

9 6

4,5 0,884 6 14,5 76,91 2749,52

15 3

2 0,854 7 12 71,74 2821,25

22 1

2,5 0,820 7 12,5 71,75 2893,00

14

5 4

5 0,868 7 15 91,14 2984,1412 6

7 0,900 5 17 76,50 3060,64

17 8

5,5 0,878 6 15,5 81,65 3142,3023 3

Ziua OraTemperatura beton

Kθi tᵢ θi'+10°CMθ


15

5 2 3,5 0,878 5 13,5 59,27 3201,56

10 56 0,892 7 16 99,90 3301,47

17 74,5 0,878 6 14,5 76,39 3377,85

23 22,5 0,878 8 12,5 87,80 3465,65

16 7 3 4 0,912 2 14 25,54 3491,199 5

19



5,5 0,936 6 15,5 87,05 3578,2415 64 0,918 7 14 89,96 3668,20

22 23 0,906 7 13 82,45 3750,65

17

5 44,5 0,936 7 14,5 95,00 3845,65

12 56,5 0,968 5 16,5 79,86 3925,51

17 8 5 0,972 6 15 87,48 4012,9923 2

1,5 0,942 7 11,5 75,83 4088,82

18

6 10,5 0,936 6 10,5 58,97 4147,79

2.3.Interpretarea rezultatelor

Temperatura (Θi ) variază între -3°C si +16°C.Intervalul de timp în care s-a realizatstudiul a fost de 21 zile.

• Gradul de maturizare al betonului si rezistenţa după 17 zile: Pentru stabilirea momentului când se poate decofra elementul executat,respectivcând se poate face transferul de eforturi in cazul elementelor precomprimate,se compară MΘ

ef

calculat ,cu gradul de maturitate al betonului,Mβ,calculat si acesta la o temperatura standardde 20°C si reprezentat prin nivelul de întarire β exprimat ca procent din clasa.

Gradul de maturizare al betonului după 17 zile,la ora 6 am este MΘ=4262,8 h°C carecorespunde unui nivel de intărire β=66.98%.

60%..................................3720 h°C70%..................................5520 h°C..............................................................

20



10%..................................1800 h°Cx%................................542,8 h°C

X= = 3,02%

β= 70-3,02= 66,98 %

Rezistenţa betonului după 17 zile este:

Rb= = 10,72 N/mm2

In cazul de faţa pentru decofrarea placii trebuie sa se asigure o rezistenţa lacompresiune de aproximativ 85% din clasa.În ziua 17,la temperaturile înregistrate de lamomentul executării elementului,s-a atins o rezistenţa de aprox. 67% din clasa.Prin urmareelementul de tip placă nu se poate decofra in ziua 17.

• Numarul de zile după care betonul nu mai este afectat de îngheţ:

Pentru perioadele de timp friguros se compară MΘef cu gradul critic de maturizare

Mk stabilit în condiţii de laborator la temperatura standard de 20°C.Valorile lui Mk sunt infuncţie de tipul cimentului si raportul A/C.

M K=1500 h°C

Gradul critic de maturizare pentru betonul de clasă C16/20, având raportul A/C=0,7şi realizat cu CEM I 32,5 este de 1500 h°C, care a fost depăşit in ziua 4 la ora 24:00. Dupaacest interval betonul nu mai trebuie protejat de îngheţ şi eventualele temperaturi negativece pot apărea nu mai afectează betonul.

APLICAŢIA 3EXECUTIA STÂLPILOR DIN BETON ARMAT MONOLIT UTILIYÂND

SISTEME DE COFRARE CMS(COFRAJ METALIC PENTRU STÂLP)

21



DATE DE TEMA:

-SECTIUNE STALP: 3N-50X50(cm)

- ÎNALŢIME STÂLP:3N-3,65 m

-POZIŢIE STÂLP ÎN PLAN: 2N+1-INTERIOR

-PENTRU UTILIZAREA PANOULUI DE TIP P1 TURNAREA BETONULUI IN STÂLP SE VAFACE CU BENA

3.1.Caracteristici:

Cofrajul tip CMS se utilizeaza la cofrarea stâlpilor din beton armat

monolit.Principalele elemente ale cofrajului sunt panourile P1÷P4.Panourile se îmbinaintre ele pe verticala prin intermediul unor caloţi metalici prevazuţi cu bolţuri.Pentrulatura stalpului mai mica de 500 mm se utilizeaza caloţi scurţi,iar pentru latura cuprinsa între 500 si 950 mm se utilizeaza caloţi lungi.

Legatura dintre două panouri aşezate pe un calot lung se realizeaza cu cleştiK.

Pentru asigurare împotriva ridicării cofrajului în timpul turnării se minteazacleme CL1(servesc la sigurarea panourilor de cofraj situate la niveluri diferite pe caloţiiintermediari) si CL2(sevesc la asigurarea panourilor de la partea inferioara a cofrajuluipe caloţii de baza sau la partea superioară pe calotii de capăt).

Pentru şprăiţuire se utilizeaza tălpi spraiţ ST şi bare şpraiţ S1 şi S2.

3.2Fazele tehnologice de montaj ale cofrajului destâlp - sistem CMS:

22



23



•Faza 1 – Nivelarea şi curăţarea “suprafeţei suport” respectiv trasarea poziţieicofrajului:

Pe o zonă cu aproximativ 250 (mm) mai mare pe fiecare direcţie faţă de conturulsecţiunii stâlpului, se procedează la nivelarea “suprafeţei suport” (îndepărtarea prin dăltuire adiverselor asperităţi şi proeminenţe, respectiv a agregatelor fixate parţial în beton). Dupăaceastă operaţie, zona (ele) se curăţă de impurităţile rezultate prin suflare cu jet de aer comprimat, ulterior procedându-se la trasarea conturului secţiunii stâlpului cu ajutorul sforii detrasaj (prin raportare la axele construcţiei).

• Faza 2 – Montarea caloţilor de bază şi solidarizarea acestora pe “suprafaţa

suport”:

Se montează caloţii de bază (scurţi şi lungi după necesitate) în sistem morişcă,realizându-se secţiunea de stâlp dorită. Rama obţinută prin montarea caloţilor de bază seaşează pe conturul secţiunii trasate, după care poziţia acesteia este ajustată. În vederea împiedicării deplasării de la poziţie a caloţilor de bază, aceştia se fixează pe “suprafaţa suport“ prin intermediul unor bucăţi de scândură care îi încadrează, respectiv care se fixează prinbatere cu cuie de beton.

24



Se verifică orizontalitatea sistemului de caloţi montat, cu ajutorul nivelei cu bulă de aer,orice abatere ajustându-se prin introducerea unor pene de lemn (prin batere uşoară) înlocaţiile necesare, între “suprafaţa suport” şi caloţi.

• Faza 3 – Montarea primului rând de panouri P2

Se monteză primul rând de panouri P2 în sistem morişcă peste caloţii de bază (prinintroducerea bolţurilor Ø12 ale caloţilor de bază în orificiile Ø14 practicate în marginileinferioare orizontale ale panourilor P2). Panourile se asigură la nivelul caloţilor de bază prinintermediul clemelor (CL2). Pe una din laturile stâlpului, nu se va monta un panou, rămânândastfel o “fereastră de vizitare şi curăţire” (care este obligatorie). Pe laturile stâlpului unde suntmontate câte două panouri P2 alăturate (situate în acelaşi plan), marginile verticale tangenteale acestora se vor asigura cu cleşti (K) – (este cazul panourilor montate pe caloţii lungi). Se

verifică distanţa dintre panourile aşezate pe acelaşi calot, abaterea admisă fiind de maxim 1.2(mm).

• Faza 4 – Montarea primului rând de caloţi intermediari

Peste panourile P2 montate, se fixează primul rând de caloţi intermediari (scurţi şi lungidupă necesitate), aceştia introducându-se cu bolţurile inferioare Ø12 în orificiile Ø14 practicate în marginile superioare (orizontale) ale panourilor P2.

• Faza 5 – Montarea primului rând de panouri P1

Peste primul rând de caloţi intermediari deja pozaţi (faza 4), se montează în morişcăprimul rând de panouri P1 (prin introducerea bolţurilor superioare Ø12 ale caloţilor intermediari în orificiile Ø14 practicate în marginile inferioare orizontale ale panourilor P1). Pe laturilestâlpului unde sunt montate câte două panouri P1 alăturate (situate în acelaşi plan), marginileverticale comune ale acestora se vor asigura cu cleşti (K) – (este cazul panourilor montate pecaloţii lungi). De asemenea, marginile inferioare ale panourilor P1 respectiv marginilesuperioare ale panourilor P2 se vor asigura la nivelul primului rând de caloţi intermediari prinintermediul clemelor (CL1).

25



• Faza 6 – Montarea celui de-al doilea rând de caloţi intermediari

Peste panourile P1 deja pozate, se montează următorul rând de caloţi intermediari (aldoilea rând), bolturile inferioare Ø12 de pe elementele acestora introducându-se în orificiileØ14 practicate pe marginile superioare ale panourilor P1. După montarea sistemului de caloţi,

se verifică orizontalitatea cofrajului cu ajutorul nivelei cu bulă de aer, iar verticalitatea cuajutorul firului cu plumb. În caz că este necesar, se corectează verticalitatea (deci implicit şiorizontalitatea marginilor superioare ale cofrajului, respectiv a sistemelor de caloţi) prinintermediul unor pene de lemn care se bat uşor sub caloţii de bază.

• Faza 7 – Montarea tălpilor de şpraiţ şi a şpraiţurilor inferioare S1

Pentru stâlpii marginali şi de colţ

→ se fixează talpa de şpraiţ pe un dulap de lemn (50 x 250 x 750) cu ajutorul a patru cuie Ø4x 90 ;

→

se aşează talpa cu dulapul la ≈ 1700 (mm) distanţă de latura stâlpului, pe axa unuia dintrepanourile din dreptul planşeului ;→ se montează şpraiţul S1 ;→ se lestează talpa de şpraiţ cu ajutorul unor dale prefabricate de beton de 50 (kg) fiecare [1

bucată pentru cofraje de stâlpi având înălţimea de până la 3.60 (m), şi 2 bucăţi pentrucofraje de stâlpi având înălţimea cuprinsă între 3.60 ÷ 5.40 (m)] ;

→ se repetă operaţiile pentru montarea a încă unui şpraiţ S1 pe una din laturile stâlpuluiortogonală cu prima.

Pentru stâlpii curenţi

Se montează tălpi de şpraiţ şi şpraiţuri S1 pe cele patru direcţii (pe fiecare latură a

stâlpului), în acest caz nefiind necesară lestarea tălpilor. Se pot monta şpraiţuri pe douădirecţii ortogonale şi în cazul stâlpilor curenţi, dar este necesară lestarea tălpilor acestora.

• Faza 8 – Montarea alternativă a panourilor P1 (şi P2 când se ating cotele de

pozare a pâlniilor de turnare) şi a caloţilor intermediari, precum şi a clemelor

CL1 respectiv a cleştilor (K)

Se montează alternativ panourile de cofraj P1 respectiv caloţii intermediari, având grijă ca

din 3 în 3 rânduri, să se monteze câte un rând de panouri P2, astfel încât să fie posibilă fixarea

pâlniilor de turnare a betonului. La nivelul caloţilor intermediari, panourile montate se asigură

prin intermediul clemelor (CL1).

26



• Faza 9 – Montarea ultimului rând de panouri P1 sau P2 şi a ultimului rând de

caloţi intermediari (scurţi sau lungi) cu clemele (CL1) şi cleştii (K)

corespunzători, respectiv a şpraiţurilor superioare S2

După montarea ultimului rând de panouri P1 sau P2 care se fixează la nivelul marginilor orizontale inferioare pe caloţii intermediari anterior montaţi (prin introducerea orificiilor Ø14practicate în acestea în bolţurile Ø12 de pe caloţi) asigurându-se cu clemele (CL1), respectiv lanivelul marginilor verticale comune (dintre panourile coplanare) prin intermediul cleştilor (K), semontează ultimul rând de caloţi interemdiari (lungi sau scurţi). Ulterior, se fixează şpraiţurile S2

cu un capăt pe structura cofrajului iar cu celălalt la nivelul tălpii de şpraiţ.

• Faza 10 – Montarea panourilor de completare P3 şi P4 , a caloţilor de capăt

(scurţi sau lungi), respectiv a clemelor (CL1 şi CL2) şi cleştilor (K)

corespunzători

După montarea panourilor de completare P3 şi P4, acestea se asigură la nivelulmarginilor inferioare (fixate pe ultimul rând de caloţi intermediari) cu ajutorul clemelor (CL1),respectiv la nivelul marginilor verticale comune (dintre panourile coplanare) prin intermediulcleştilor (K). Ulterior la nivelul marginilor orizontale superioare ale acestor panouri pozate, semontează caloţii de capăt (lungi sau scurţi) care se asigură prin intermediul clemelor (CL2).După montarea caloţilor de capăt, se execută operaţiile de verificare pregătindu-se cofrajulpentru turnarea betonului (iniţial prin pâlniile de turnare).

Notă 1 – după curăţarea spaţiului interior al cofrajului prin fereastra de vizitare de la bază(respectiv după evacuarea surplusului de apă rezultat în urma udării suprafeţei suport),aceasta se va obtura în felul următor :

→ în golul rămas se montează un panou P4 fixat cu două cleme (CL2) la partea inferioară agolului ;

→ la partea superioară a golului se montează două panouri P4 prinse între ele cu şuruburi,care se asigură la nivelul primului calot intermediar cu ajutorul a două cleme (CL 1) ;

→ în spaţiul rămas liber dintre panourile P4 deja pozate, se montează un panou P3 care sefixează cu ajutorul şuruburilor.

Notă 2 – pentru închiderea ferestrelor de turnare a betonului, se execută fazele :

27

Marginile verticale ale panourilor coplanare se asigură prinintermediul cleştilor (K). În poza alăturată se poate observa aspectulcă peste rândul de panouri P2 de la baza cofrajului, urmează douărânduri de panouri P1, după care obligatoriu se montează un rând depanouri P2 astfel încât să fie posibilă montarea pâlniei de turnare abetonlui. A se observa înălţimea obţinută între baza cofrajului şimarginea inferioară a pâlniei (3.00 m).



→ se scot clemele (CL1) şi şuruburile cu care este fixată pâlnia de cofraj, după care aceastaeste extrasă din locaş ;

→ în golul rămas se montează un panou P4 fixat cu două cleme (CL1) la partea inferioară agolului ;

→ la partea superioară a golului se montează două panouri P4 prinse între ele cu şuruburi,care se asigură la nivelul calotului intermediar cu ajutorul a două cleme (CL 1) ;

→ în spaţiul rămas liber dintre panourile P4 deja pozate, se montează un panou P3 care se

fixează cu ajutorul şuruburilor.Notă 3 – pentru asigurarea unui panou la nivelul caloţilor intermediari sunt necesare 1 clemă(CL1), respectiv la nivelul caloţilor de bază şi capăt câte 1 clemă (CL2). De asemenea, fixareamarginilor verticale comune ale panourilor coplanare se face cu câte un cleşte (K) (panouri P2,P3) şi cu doi cleşti (K) pentru panourile P1.

28

proiect_tehnologie

Documents

Transcript of proiect_tehnologie