PROIECTE MULTILATERALE PENTRU DEZVOLTAREA … … · centrală a documentului constă în...

Pachetul de lucru 3. Procesul de proiectare

EUCoopC

NR. PROIECTULUI: 527301-LLP-1-2012-1-IT-LEONARDO-LMP

PROIECTE MULTILATERALE PENTRU DEZVOLTAREA INOVĂRII

D. 3.1 Descrierea profilului profesional

European Coop Campus

Cuprins

Cuvânt înainte ........................................................................................................................ 3

1. Nevoia unui sistem de credite VET pentru a face faţă mobilităţii pentru instruire în

întreaga Europă ................................................................................................................ 5

1.1. Cadrul european al calificărilor (EQF) ....................................................................... 8

1.2. Sistemul european de credite transferabile pentru educație și formare

profesională (ECVET) ............................................................................................. 10

2. Cadrul de dezvoltare al WP3 ............................................................................................ 13

3. Profilul postului al membrului ales al cooperativei (din concluziile cheie ale WP2) ....... 17


Descrierea profilului postului Pag. 3

Cuvânt înainte

Raportul WP3 se axează pe principalele componente ale procesului de proiectare referitor la

profilul unui membru ales al cooperativei (membrii consiliului de conducere sau cei care își prezintă

candidatura pentru roluri în consilii și au nevoie de instruire adecvată), pentru a colecta

observațiile și solicitările de modificări și integrări din partea partenerilor de proiect. Partea

centrală a documentului constă în prezentarea fișei de post și, în general, descrierea unei scheme

de calificare și a unui set de Unități de mobilitate pentru învățământ privitoare la membrul ales al

cooperativei. La un moment dat, se vor furniza unele îndrumări operaționale pentru

recunoașterea rezultatelor studiilor și alocarea creditelor ECVET.

Capitolul 1 abordează necesitatea unui sistem de credite VET pentru mobilitatea pentru

învățământ în Europa, furnizând o scurtă descriere a dispozitivelor EQF și ECVET, în cadrul unei noi

politici europene de recunoaștere și validare a calificărilor și competențelor.

Capitolul 2 furnizează un cadru general de dezvoltare a WP3. Accentul este atras asupra calificării,

considerată drept un element de maximă importanță de politica europeană în domeniul

transferului creditelor în VET (ECVET). Calificarea este concepută drept factor de mediere între

nevoile în continuă creștere ale pieței muncii și furnizarea de instruire oferită de instituțiile VET ca

reacție la acele nevoi. Principalii stâlpi ai proceselor de proiectare a WP3 trebuie considerați,

așadar: (a) o fișă a postului descrisă în termeni de competențe, (b) o calificare bazată pe rezultate

de învățământ organizate în unități de învățământ, (c) un set de unități de mobilitate pentru

învățământ pentru a sprijini activitățile de instruire din mai multe țări și, în cele din urmă, (d) unele

linii directoare pentru recunoașterea și acumularea creditelor ECVET.

Capitolul 3 abordează prima componentă a cadrului general al procesului de proiectare, respectiv

o fișă a postului pentru membrul ales al cooperativei. Majoritatea atenției este acordată

competențelor care caracterizează fișa postului și nu subiectelor precum procesele, sarcinile și

acțiunile, precum și descrierii rolului ocupațional al membrului ales - care nu se află pe lista de

priorități a proiectului Coop Campus. Pentru a face acest lucru, un set de competențe este extras

direct din raportul WP2.

Capitolul 4 examinează a doua componentă a cadrului general al procesului de proiectare,

respectiv un set complet de calificări pentru membrul ales al cooperativei. Schema de calificare

permite schimbarea direcției dinspre nivelul competențelor generale spre nivelul „rezultatelor

învățării”.



În contextul proiectului Coop Campus, s-a recunoscut faptul că o astfel de calificare, exprimată din

punctul de vedere al rezultatelor învățării grupate în unități de învățământ, ar fi mai eficientă dacă

ar fi adoptată dintr-un caz concret, deja existent și testat.

La nivel european, nu există exemple de calificări necesare în mod specific pentru membrii aleşi ai

cooperativelor, respectiv calificări validate de un organism competent, după cum prevede sistemul

ECVET. Însă, pentru scopul proiectului Coop Campus, este esenţial să se deţină o schemă ori

calificări existente drept punct de pornire. The Co-operative College, partenerul britanic al

proiectului, în colaborare cu The Co-operative Group (TCG), a dezvoltat calificări acreditate extern

pentru instruirea membrilor aleşi la fiecare nivel al structurii democratice. Aceasta poate fi

considerată o practică bună, potrivită în mod special scopului Proiectului Coop Campus. De

asemenea, The Co-operative College a fost de acord să pună la dispoziţie detalii asupra The Group

Board Development Centre, o calificare „internă” separată pentru membrii aleşi din Consiliile

regionale şi membrii „în exerciţiu” în consiliul Grupului care doresc alegerea sau realegerea în

cadrul Consiliului Grupului, cel mai înalt nivel în structura democratică a The Co-operative Group.

În acest mod, calificările interne efectuate de The Co-operative College pot să reprezinte un punct

de pornire pentru a) a furniza un punct de referinţă pentru o discuţie între parteneri cu privire la

calificările membrului ales şi b) dezvoltarea ulterioară a unităţilor de mobilitate pentru

învățământ.



1. Nevoia unui sistem de credite VET pentru a face faţă mobilităţii pentru instruire

în întreaga Europă

Următorul capitol abordează nevoia unui sistem de credite VET pentru mobilitate educaţională în

întreaga Europă, furnizând o scurtă descriere a dispozitivelor EQF şi ECVET, în cadrul unei noi

politici europene de recunoaştere şi validare a calificărilor şi competenţelor.

Mobilitatea muncii nu este esențială pentru a promova integrarea economică europeană și

integrarea altor măsuri pentru a crea o piață internă unică pentru bunuri și servicii, dar și pentru a

spori schimbul de experiență transnațional și pentru a se apropia și mai mult de o identitate

europeană. Totuși, realitățile economice sunt departe de a îndeplini cerințele necesare pentru a

atinge aceste scopuri. Deși pentru muncitorii europeni instruirea vocațională inițială poate

reprezenta o perioadă din viață în care li se oferă posibilitatea de a obține o experiență în

mobilitate într-o etapă timpurie, mobilitatea ucenicilor în cadrul frontierelor europene este încă

redusă cantitativ.

Dintre numeroasele motive pentru această lipsă pronunțată de tendință spre mobilitate în cadrul

ucenicilor, unul dintre cele mai grave este, cu siguranță, marea diversitate a sistemelor VET

organizate la nivel național care variază în funcție de reglementări, grade de formalizare, furnizori

instituționali de educație și instruire și alocarea responsabilităților. În schimb, aceasta dovedește o

lipsă de transparență a abilităților obținute în cursul perioadelor de mobilitate petrecute în

străinătate. Disproporția dintre procedurile de certificare și validare este foarte mare. În special,

sistemele în care există un nivel ridicat de formalizare a educației și instruirii presupun obstacole

aproape insurmontabile pentru a alinia cunoștințele, abilitățile și competențele non specifice

obținute în străinătate la normele naționale și ale prezenta în documentație. Drept consecință,

participarea în cadrul programelor de schimb tinde să rămână redusă din punct de vedere al

incidenței, deoarece perioadele de educație și instruire vocațională petrecute în străinătate nu ar

fi recunoscute drept parte integrantă a educației.

În educația superioară, această problemă a fost rezolvată prin adoptarea Sistemului european de

credite transferabile (ECTS), dezvoltat în cadrul programului ERASMUS. Conform principiului

subsidiarității prin care sunt reglementate politicile educaționale europene, ECTS nu a avut scopul

de a armoniza sistemele de educație superioară, ci, mai degrabă, de a crea un sistem de

compensare pentru a se asigura că rezultatele învățării obținute în străinătate și relevante pentru

certificare pot fi transferate în țara de domiciliu. Aceasta a făcut ca studiul într-o țară din Europa



să reprezinte o normalitate cu o bază instituțională solidă. Aceasta a dat un nou impuls reformelor

universitare urmărite în prezent de mai multe state membre UE.

Având în vedere succesul ECTS, a părut potrivit să se înființeze un sistem de transfer corespondent

– sistemul ECVET – și în cadrul sistemului de educație și instruire vocațională. Totuși, acest

domeniu este caracterizat de mai multe aspecte particulare care exclud o simplă reinterpretare a

modelului ECTS. În primul rând, instituțiile responsabile – școli, universități, afaceri, organisme

responsabile pentru certificare, camere de comerț etc. – sunt diferite de la țară la țară și pe plan

național. De regulă, există o rețea de jucători și de părți interesate implicate în acest aspect.

Așadar, sistemul ECVET trebuie să satisfacă diferite nevoi și să se dovedească adaptabil într-un

domeniu diferit, mai complex.

Schimbările înțelesului „mobilității”, precum și principalele obstacole în transferul între țări al

instruirii câștigate, pot fi rezumate precum în Figura următoare (Fig. 1).

La întâlnirea lor din Bruges din octombrie 2001, Directorii generali pentru educație și instruire

vocațională au propus lansarea unui proces de cooperare atât pentru educația și instruirea

vocațională inițială, cât și pentru cea continuă. Această inițiativă s-a concretizat în Declarația de la

Copenhaga avizată de Miniștrii Educației și de Comisia Europeană în iunie 2002. Declarația

plasează un accent ridicat asupra măsurilor care au scopul de a spori transparența și

recunoașterea și de a promova mobilitatea. S-a convenit:

• să se contracareze problema înființării Rețelei Europene de Calificare (EQF);

• să se integreze Europass-VET și Curriculum Vitae European existente într-un singur

document pentru a spori transparența calificărilor și cunoștințelor;

• să se stabilească criterii comune pentru asigurarea calității în VET;

• să se faciliteze transferul rezultatelor învățării și să se promoveze mobilitatea în cursul

educației și instruirii vocaționale inițiale, prin stabilirea unui sistem de credite în cadrul

educației și instruirii vocaționale (ECVET).



Fig. 1 – Schimbarea înțelesului și principalele obstacole ale mobilității vocaționale

Cadrul general european pentru transparență a VET și educație superioară este prezentat mai jos

(Fig. 2). Între anii 2008 și 2009, Parlamentul european și Consiliul au aprobat Recomandările

privind EQF și ECVET. Prezentăm în continuare o scurtă descriere a acestor instrumente pentru a

sublinia diferențele și caracteristicile comune, precum și funcțiile pe care ECVET le-ar putea

îndeplini drept sistem autonom.

Fig. 2 – Cadrul european de transparență în VET și HE

Pe fond albastru: Calificări naţionale şi sectoriale; Europass; Ploteus; Transferul creditelor Pe fond roşu: Asigurarea calităţii; Validarea educaţiei non-formale; Consiliere şi îndrumare; Competenţe cheie

Schimbarea concepției � Mobilitate: geografică, de formare,

ocupațională

� Mobilitate verticală în cadrul sistemelor

� Mobilitate orizontală în cadrul

sistemelor

� Mobilitate laterală în cadrul diverselor

condiții de învățământ

� Mobilitate în cadrul sistemelor

Obstacole � Pe plan național și internațional

� Între sisteme de educație și instruire și în

cadrul diverselor tipuri de învățământ

(formal, non-formal, informal)

� Spre un transfer real al abilităților

obținute

� Spre o viziune a învățământului bazată

pe caracterul central al studenților

Nivele de referinţă comune

Nivele de referinţă (galben) Relevante pentru toate persoanele interesate şi

utilizatorii (EQF)

Principii directoare (roşu) Relevante pentru cei care

întocmesc politici drept principii centrale

Instrumente şi dispozitive (albastru)

Relevante pentru cetăţeni la nivel individual



1.1. Cadrul european al calificărilor (EQF)

Cadrul european al calificărilor (EQF) facilitează compararea calificărilor în cadrul diferitelor

sisteme de educație și instruire vocațională, specificând nivele de referință care descriu rezultatele

învățământului din diferite cursuri de educație și instruire. Acestea sunt definite prin intermediul

descrierilor, precum cunoștințe, abilități și competențe.

Definiția cunoștințelor, abilităților și competențelor (KSC) este următoarea (Fig. 3).

Fig. 3 – Definiția cunoștințelor, abilităților și competențelor

Cunoștințele conțin cunoștințe teoretice și/sau faptice; abilitățile se pot referi la abilități cognitive

(rezolvarea problemelor, gândire creativă etc.) sau la abilități practice (de ex. utilizarea

instrumentelor și a materialelor); competențele, în contextul EQF, sunt descrise drept

responsabilitate și autonomie.

Descrierea rezultatelor învățării care reprezintă o calificare acordată în mod distinct față de altele

se efectuează conform diferitelor nivele. Aceasta se bazează pe criterii precum gama cunoștințelor

și abilităților, a nivelelor de specializare, precum și capacitatea de a face față situațiilor deschise,

nestandardizate, care necesită acțiune. Tabelul 1 prezintă ca exemplu definiția Nivelului 4:

Rezultatele învățării

� Cunoștințe

− Rezultatul asimilării informațiilor prin învățare. Cunoștințele reprezintă corpusul de

fapte, principii, teorii și practici care se referă la un domeniu de activitate sau de

studiu. În contextul Cadrului european al calificărilor, cunoștințele sunt descrise drept

teoretice și/sau faptice

� Abilități

− Capacitatea de a aplica cunoștințele și de a utiliza know-how-ul pentru a finaliza

sarcini și rezolva probleme. În contextul Cadrului european al calificărilor, abilitățile

sunt descrise drept cognitive (implicând utilizarea gândirii logice, intuitive și creative)

sau practice (implicând dexteritate manuală și utilizarea metodelor, materialelor și

instrumentelor)

� Competențe (nivelul de responsabilitate și autonomie)

− Capacitatea dovedită de a utiliza cunoștințe, abilități și abilități personale, sociale

și/sau metodologice, în situații de muncă sau studiu și pentru dezvoltarea

profesională și personală. În contextul Cadrului european al calificărilor, competențele

sunt descrise drept responsabilitate și autonomie



Tab. 1 – Exemplu de nivel EQF

Descrierea care definește nivelele din Cadrul european al calificărilor (EQF)

Fiecare dintre cele 8 nivele sunt definite de un set de descrieri care indică rezultatele învățării

relevante pentru calificările de la acel nivel în orice sistem de calificări

Cunoștințe Abilități Competențe

Nivelul 5

Rezultatele

învățării

relevante

pentru

Nivelul 5 sunt

Cunoștințe

comprehensive,

specializate, faptice și

teoretice în cadrul unui

domeniu de activitate

O gamă comprehensivă

de abilități cognitive și

practice necesare pentru

a dezvolta soluții creative

la probleme abstracte

Exercitarea

managementului și

supravegherii în contextul

activităților de muncă sau

studiu când există

modificări imprevizibile,

revizuirea și dezvoltarea

performanțelor propriei

persoane și ale altora

Rezultatele învățării sunt cu mult mai importante din diferite motive:

• Schimbarea punctului central de la intrări la rezultate: ce știe și ce poate să facă o persoană

• O potrivire mai bună între nevoile pieței de muncă și prevederile privind educația și

instruirea

• Facilitarea transferului și utilizării de calificări în mai multe țări și sisteme de educație și instruire

• Facilitarea validării învățământului non-formal și informal

EQF este proiectat să fie un instrument metodologic care să permită comparația internațională a

rezultatelor învățării. Așadar, în paralel cu dezvoltarea EQF, au trebuit create cadre naționale de

calificare pentru a se ocupa de descrierea sistematică a rezultatelor învățării obținute în diferite

țări. Pe această bază, funcția EQF constă în transparentizarea universală a relațiilor dintre

rezultatele învățării obținute în diverse țări independent de orice desfășurare a comparațiilor

bilaterale detaliate. Distribuirea pe categorii a nivelelor NQF în baza EQF va fi suficientă pentru ca

o țară să stabilească o relație cu toate țările care participă în cadrul sistemului.



Introducerea EQF servește, de asemenea, la transparentizarea calificărilor/competențelor în

întreaga Europă, accentul fiind plasat asupra unor întregi sisteme și nu asupra rezultatelor învățării

individuale. O descriere a acelor sisteme din perspectiva rezultatelor contribuie la o permeabilitate

sporită între învăţământul general, profesional şi superior. Se vor analiza şi competenţele obţinute

prin intermediul învăţământului informal. Următoarea schemă arată modul în care EQF permite

compararea diferitelor calificări naţionale.

Pe cât cadrele calificărilor creează transparenţă în principal în privinţa valorii relative a calificărilor,

pe atât EQF va facilita procedurile de recunoaştere, creditare şi stabilire a echivalenţei

calificărilor/competenţelor câştigate în ţările participante, fără a le înlocui însă. Clasificarea

calificărilor naţionale în conformitate cu nivelele definite de NQF şi EQF se efectuează de fiecare

ţară, iar caracterul durabil al acestora va trebui supus testului la nivel european.

1.2. Sistemul european de credite transferabile pentru educație și formare profesională (ECVET)

EQF şi ECVET se bazează amândouă pe rezultatele învăţării. Totuşi, ECVET nu are drept scop doar

creşterea transparenţei - indiferent dacă a rezultatelor individuale ale învăţării sau a sistemelor

naţionale de calificare - şi, aşadar, o condiţie prealabilă elementară pentru transferabilitatea

rezultatelor învăţării obţinute în străinătate, ci şi la recunoaşterea şi transferul acestora. ECVET a

sporit mobilitatea în cursul educației și formării profesionale iniţiale şi continue. Descrierea

perioadelor de învăţare petrecute în străinătate folosind setul de instrumente furnizat de ECVET –

prin rezultatele învăţării şi, după caz, acordarea de puncte credit reprezentând rezultatele învăţării

în relaţie cu o calificare completă – ajută în a transforma învăţământul într-o altă ţară europeană

într-o parte integrală a unei anumite calificări profesionale urmate acasă.

Dezvoltarea unui Sistem european de credite (transferabile) pentru educație și formare

profesională (ECVET), deşi se inspiră din abordarea adoptată de Sistemul european de credite

transferabile (ECTS) pentru promovarea mobilităţii studenţilor în UE care a fost implementat din

1989, ţine cont şi de aspectele specifice ale educației și formării profesionale.

ECVET este un sistem care alimentează acumularea şi transferul creditelor în cadrul educației și

formării profesionale iniţiale şi continue. Acesta furnizează mijloacele necesare pentru a

documenta şi certifica rezultatele învăţării care traversează „graniţele sistemelor” obţinute de o

persoană în cursul VET. Termenul de „graniţele sistemelor” nu se referă doar la graniţele

sistemelor VET naţionale. Mai mult decât atât, ECVET sprijină ţările care doresc să înregistreze



succese în sporirea mobilităţii studenţilor în cadrul sistemului VET naţional din punctul de vedere

al sporirii atât a permeabilităţii verticale, cât şi a celei orizontale între părţi ale sistemului şi, în

special, între educaţia şi formarea profesională şi cea superioară. Mai mult decât atât, deoarece

sistemul ţine cont şi de rezultatele învăţării obţinute în condiţii informale (inclusiv învăţarea la

locul de muncă), recunoaşterea acestora - dacă este prezentată de legislaţia naţională - va fi

simplificată.

ECVET facilitează documentarea, validarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării obţinute în

străinătate – fie ele în condiţii VET formale, fie în contexte non-formale. Sistemul este centrat pe

individ, respectiv se bazează pe validarea KSC obţinute de o persoană care, la rândul lor, oferă o

bază pentru acumularea şi transferarea acestor rezultate.

Conceptul de rezultate ale învăţării a fost ales deoarece sistemele VET şi programele individuale

variază considerabil în comparaţie cu învăţământul superior.

Descrierea rezultatelor învăţării se bazează pe aşa-zisele „unităţi” care, prin consolidarea

diverselor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe, duc la un dublu rezultat:

• Definiţia „unităţilor” indică natura cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor care trebuie

obţinute în diverse contexte de învăţare (dimensiunea calitativă).

• În acelaşi timp, poate fi legată de definiţia mai multor puncte credit care compară o unitate

cu o „calificare completă” – indiferent de cum poate fi definită în diverse contexte

naţionale (dimensiunea cantitativă).

Unităţile sunt elemente care urmează a fi transferate sau acumulate, facilitând astfel mobilitatea.

Modul în care sunt acestea combinate este un aspect care ţine de reglementările la nivel naţional,

corespunzând practicii stabilite pentru definirea profilelor profesionale sau a ariei curriculare.

Din punctul de vedere al studentului, acumularea şi transferul pot fi descrise după cum urmează:

• Cunoştinţe, abilităţi şi competenţe sunt obţinute în cursul unei şederi în străinătate sub

forma unei sau mai multor unităţi.

• Rezultatele învăţării vor fi documentate şi, la întoarcerea acasă, vor fi transferate şi

creditate asupra cursului de instruire urmat în ţară. Unităţile nou obţinute vor fi adăugate

unităţilor obţinute anterior.

• Unităţile pot fi obţinute în toate statele membre UE care au adoptat respectivele proceduri

prin validarea rezultatului experienţei profesionale. Ulterior, acestea pot fi creditate pentru



obţinerea unei calificări complete, după cum este definită în context naţional. Ţările care

participă în cadrul sistemului vor desemna organismele competente, respectiv instituţiile

din statele membre care acordă calificări acreditate.

Inevitabil, procesul implică mulţi actori naţionali, ceea ce înseamnă că trebuie încheiate

convenţii şi acorduri între instituţiile de educaţie şi instruire, întreprinderi şi autorităţile

naţionale. Vor fi necesare noi ajutoare suplimentar instrumentelor de transparenţă deja

disponibile.

• Ca principal instrument, memoriul de înţelegere este un acord voluntar încheiat între

furnizorii VET, autorităţile naţionale şi alte organisme competente în fiecare dintre ţările

participante. Acest instrument generează încredere reciprocă reglementând cooperarea în

domeniile de validare şi recunoaştere a calificărilor obţinute de un student în contextul

mobilităţii.

• Acordul de învăţământ este semnat de furnizorii VET din ambele ţări - partea care trimite şi

partea care găzduieşte - şi de student. Acesta descrie rezultatele învăţării care urmează a fi

obţinute în cursul perioadei de mobilitate, atât în termeni calitativi, cât şi cantitativi.

Pentru a rezuma, EQF şi ECVET sunt dispozitive complementare ale unui sistem integrat pentru

validarea, recunoaşterea şi certificarea calificărilor şi competenţelor între ţările europene. Acestea

reprezintă axa verticală şi orizontală a unui sistem care îmbunătăţeşte mobilitatea VET în cadrul

Spaţiului European de Învăţământ (Fig. 4).

Fig. 4 – EQF şi ECVET

EQF (axa verticală) ECVET (axa orizontală)

� Dispozitiv direcţionat spre compararea

calificărilor în cadrul Statelor membre

UE

� Punct de referinţă neutru bazat pe

rezultatele învăţării

� Meta-cadru care permite comunicarea

între diferite sisteme (ţări, educaţie

generală şi VET)

� 8 nivele progresive structurate în

cunoştinţe, abilităţi şi competenţe

Recomandarea UE din 23 aprilie 2008 cu

privire la înfiinţarea Cadrului european al

calificărilor pentru învăţământul pe tot

parcursul vieţii

� Dispozitiv care face posibilă

împărţirea unei calificări în mai multe

unităţi de învăţământ

� Fiecare unitate poate fi aşadar

capitalizată şi transferată dintr-un

sistem în altul.

� Fiecărei unităţi i se atribuie o valoare

specifică, din punctul de vedere al

punctelor de credit

Recomandarea UE din 17 aprilie 2009

privind înfiinţarea Sistemului european de

credite transferabile pentru educație și

formare profesională



2. Cadrul de dezvoltare al WP3

Următorul capitol furnizează un cadru general pentru dezvoltarea WP3. Punctul central este

direcţionat spre calificare, considerată drept element esenţial de politica europeană în domeniul

transferului creditelor în VET (ECVET). Calificarea este concepută drept factor de mediere între

nevoile într-o schimbare din ce în ce mai alertă de pe piaţa muncii şi furnizarea instruirii oferite de

instituţiile VET ca răspuns la acele nevoi.

Aşadar, principalii stâlpi de care trebuie să se ţină cont în procesul de proiectare al WP3 sunt: (a)

un profil al postului descris din punctul de vedere al competenţelor, (b) o calificare bazată pe

rezultatele învăţării organizate în unităţi de învăţare, (c) un set de unităţi de mobilitate pentru

învățământ pentru a sprijini activităţile de instruire între ţări şi, în cele din urmă, (d) unele

îndrumări pentru recunoaşterea şi acumularea creditelor ECVET.

Unul dintre principalele obstacole împotriva atragerii a mai mult interes asupra mobilității

transnaționale ca parte din instruirea și educația vocațională inițială și continuă este reprezentat

de dificultatea de identificare, validare și recunoaștere a rezultatelor învățării obținute în cursul

șederii în altă țară. Mai mult decât atât, învățământul de-a lungul vieții are loc din ce în ce mai

mult în diferite țări și într-o gamă variată de contexte, formale, non-formale și informale.

Cu alte cuvinte, ECVET este un cadru metodologic care poate fi utilizat pentru a descrie calificările

din punctul de vedere al unităților de rezultate ale învățării cu puncte asociate, cu scopul de a

transfera și acumula rezultate ale învățării. ECVET se bazează pe proiectarea unor unități de

rezultate ale învățării coerente și pline de sens și nu pe fragmentarea calificărilor. ECVET nu are

scopul și nu prevede armonizarea calificărilor și sistemelor VET; acesta are, în schimb, scopul de a

obține o comparabilitate și compatibilitate mai bună.

Conform definiției Comisiei Europene din recomandările pentru un cadru european al calificărilor

pentru învățământul de-a lungul vieții (Parlamentul European și Consiliul UE, 2008), o calificare

este „un rezultat formal al unui proces de evaluare și validare care este obținut atunci când un

organism competent determină faptul că o persoană a obținut rezultate ale învățării la un anumit

standard”.



O calificare după cum este definită mai sus este exprimată printr-un document formal (certificat,

grad, diplomă sau premiu) și se bazează pe norme și specificații care reglementează acordarea

acesteia. Aceste norme și specificații reprezintă standarde ale calificării.

Standardele calificării sunt considerate a fi norme și specificații care se aplică următoarelor

aspecte ale calificărilor:

(a) Standardele ocupațiilor pot specifica principalele funcții pe care le pot ocupa persoanele,

pot descrie sarcinile și activitățile profesionale, precum și competențele tipice ale unei

ocupații. Standardele ocupaționale răspund la întrebarea: Ce trebuie să poate face

studentul la locul de muncă?

(b) Standardele educației pot să definească rezultatele preconizate ale procesului de învățare,

conducând la acordarea unei calificări, programul de studii din punct de vedere al

conținutului, obiectivele de învățare și programul, precum și al metodelor de predare și

condițiilor de învățământ, precum învățământul în cadrul societăților sau în școli.

Standardele educaționale răspund la întrebarea: Ce trebuie să învețe studentul pentru a fi

eficient la locul de muncă?

Funcțiile standardelor drept mecanisme de coordonare între mediul de muncă și cel educațional

pot fi descrise astfel:

(a) de a îmbunătăți transparența pentru utilizatori (angajatori, profesori, studenți) privind

valoarea, natura, profilul și cerințele experiențelor de studiu specifice;

(b) de a reforma VET orientând-o asupra dezvoltării competențelor;

(c) de a furniza informații solide privind ocupațiile și așteptările angajatorilor, de a proiecta

programe de studiu și calificări adecvate;

(d) de a facilita comunicarea între părțile interesate: parteneri sociali, instructori și profesori,

experți, reprezentanți ai studenților și părinților sau alte grupuri de interes;

(e) de a flexibiliza sistemele de calificări, de a răspunde la necesitățile în continuă schimbare

ale economiei.

Cu privire la dispozitivul ECVET, trebuie să remarcăm că referința la o calificare este punctul

central, deoarece ECVET este un complex de instrumente având scopul de a despărți o calificare în

mai multe unități de învățare transferabile. Fiecare unitate de învățare se bazează pe un grup de

rezultate ale învățării.



Un model al procesului de interacțiune dintre subsistemele muncii și educației ia forma buclei de

feedback (Fretwell, 2001) ori un proces continuu de comunicare, în cadrul căruia standardele joacă

un rol de mediere. Mediul muncii formulează cerințe de angajare, iar mediul educației răspunde

cu specificații adecvate de instruire. Evaluările și monitorizarea cu regularitate asigură faptul că se

continuă comunicarea și aceasta este eficientă (Fig. 5).

Fig. 5 – Bucla de feedback între piața muncii și educație

Sursa: Fretwell, 2001

Ținând cont de definiția unei scheme de calificare, este de subliniat faptul că o calificare este o

legătură dintre un profil al postului cerut pe piața de muncă (descris în termeni de competențe) și

standardele educaționale determinate de instituțiile de instruire pentru a răspunde la acele nevoi

de instruire (dezvoltate din punctul de vedere al cailor de instruire, strategiilor și metodologiilor de

învățământ).

Pe baza a ceea ce s-a argumentat până în acest moment, putem prezenta un cadru general pentru

procesul de proiectare a WP3.

• mai întâi, se va efectua o scurtă analiză ocupațională, pentru a descrie competențele cheie

asociate profilului postului al unui membru ales al cooperativei. Aceasta va cuprinde

competențe generale și interdisciplinare, definite fără a face referire la un context național

specific sau la un sector specific al pieței muncii. Sursa cadrului general al profilului postului

va fi reprezentată de studiul asupra situației din WP2.

Piața muncii

Cerere de

competențe

Formularea cerințelor de competențe (exprimate

în standarde ocupaționale)

Certificarea competențelor (conform

standardelor de evaluare)

Procesele de învățământ (conform

standardelor educaționale)

EDUCAȚIA BAZATĂ PE COMPETENȚE



• în al doilea rând, se va introduce un program de calificare pentru membrul ales al

cooperativei, inclusiv: (a) un set de unități de învățare bazat pe rezultatele învățării, alături

de (b) o propunere privind nivelul EQF și unele indicații vaste privind procedurile de

evaluare. Pentru (a) se va utiliza o schemă a calificării bine structurată și testată, echipată

cu un set complet de rezultate ale învățării, adoptată de la The Co-operative College.

• în al treilea rând, se vor dezvolta în detaliu două unități de mobilitate pentru învățământ, în

special (a) Punerea în practică a valorilor și principiilor de cooperare și (b) Părțile interesate

și relația cu comunitatea locală. Motivul pentru care au fost selectate acele două

competențe este acela că sunt competențe interdisciplinare și pot fi recunoscute între mai

multe țări, indiferent de contextele naționale și sectoarele ocupațiilor.

• în al patrulea rând, se va identifica dezvoltarea preliminară a unui set de instrumente

pentru validarea și recunoașterea învățământului formal și informal, conform unei scheme

de linii directoare operaționale pentru alocarea creditelor ECVET, pentru a sprijini

următoarele faze ale proiectului Coop Campus.

Următoarea figură (Fig. 6) detaliază un cadru de dezvoltare pentru procesul de proiectare (WP3).

Fig. 6 – Cadrul de dezvoltare pentru procesul de proiectare al WP3

Procesul de proiectare a WP3 – schema

1. Analiza ocupațională (profilul postului): competențe extrase din studiul WP2 Analiza proceselor / activităților / sarcinilor de producție Descrierea rolului ocupațional Analiza sectoarelor și a tendințelor de angajare (nu vor fi definite în Coop Campus)

Descrierea profilului postului al membrului ales al cooperativei din punctul de vedere al competențelor

2. Schema de calificare: adoptata din The Co-operative College Procedurile de evaluare (nu vor fi

definite în Coop Campus) Un set de unități de învățare

bazate pe rezultate ale învățării

Nivelul EQF (nu va fi definit în Coop Campus)

3. Standarde educaționale: unități de mobilitate pentru învățământ (MLU) – Scop: compararea LU a partenerilor existenți

Proiectarea a două MLU în conformitate cu Recomandarea ECVET

Propunerea de nivel EQF pentru MLU Propunerea procedurilor de evaluare pentru MLU (la nivel general)

MLU 1 Punerea în practică a valorilor și principiilor de cooperare

MLU 2 Părțile interesate și relațiile cu comunitatea locală

4. Validarea și recunoașterea MLU

Liniile directoare sintetice pentru validarea, recunoașterea și acumularea rezultatelor învățării prin intermediul instrumentelor ECVET

WP4: Dezvoltarea unui set de instrumente pentru validarea și recunoașterea învățământului non formal și informal (prin intermediul portofoliului / RPL / APEL)



3. Profilul postului al membrului ales al cooperativei (din concluziile cheie ale WP2)

Următorul capitol abordează prima componentă a cadrului general al procesului de proiectare,

respectiv un profil al postului pentru un membru ales al unei cooperative. Majoritatea atenției este

acordată competențelor care caracterizează profilul postului și nu subiectelor precum analiza

proceselor, sarcinilor și acțiunilor, precum și descrierii rolului ocupațional al membrului ales – care

nu se află pe lista de priorități a proiectului Coop Campus. Pentru a face acest lucru, un set de

competențe este extras direct din raportul WP2.

Pentru a întocmi o prezentare a profilului postului al unui membru ales al cooperativei, se va aplica

studiul asupra situației efectuat în WP2.

Această analiză va cuprinde competențe generale și interdisciplinare, definite fără a face referire la

un context național specific sau la un sector specific al pieței muncii.

Fiecare competență va fi descrisă pe scurt, introducând o listă de principale domenii referitoare la

competențe.

COMPETENȚA 1: CUNOȘTINȚE ȘI IDENTITATEA COOPERATIVEI

Definițiile acordate de parteneri

• „Înțelegerea și experiența valorilor de cooperare, care îi permit să se diferențieze de alte

modele de afaceri. Comportamentul etic în corelație cu obiectivele de afaceri.” Definiția

europeană „Supravegherea modului în care valorile și principiile de cooperare sunt puse în

practică în întreprinderea cooperativă; recunoașterea valorii diversității și asumarea

responsabilității pentru strategiile pentru o participare activă ca membru; asumarea

responsabilității pentru modurile inovatoare de inter-cooperare.”

• „Rolul cooperativei în sistemul micro- și macro-economic, ca formă de alăturare a

capitalului social și al celui uman în beneficiul comunității.”

• „Caracteristicile unei cooperative care fac distincție între aceasta și alte tipuri de afaceri;

originile, înțelesul și relevanța contemporană a valorilor și principiilor cooperativei; părțile

interesate cheie din cadrul unei cooperative și beneficiile reciproce pentru acestea ale

încorporării valorilor și principiilor de cooperare în activitate.”



• „Cunoștințe privind principiile și caracteristicile definitorii ale formei și mișcărilor din cadrul

activității cooperative, cuprinzând cunoștințe generale privind modul în care aceasta

funcționează și scopul, instituțiile și obiectivele acesteia. Înțelegerea rolului, atât prezent

cât și istoric, pe care … locale și nelocale

1.2. Principalele domenii legate de competență

• Principii de cooperare

• Istoricul propriei cooperări și mișcări / sector

• Rolul economic – avantaje și limite ale cooperărilor

• Cadrul legal național

• Cadrul legal internațional

• Reciprocitate versus comunitate/ interese sociale



COMPETENȚA 2: CAPACITATEA DE CONDUCERE

2.1. Definițiile acordate de parteneri

• „Capacitatea de a conduce un grup de persoane pentru a atinge obiective comune.”

• „Participarea și administrarea cooperativei, cultivarea valorilor sociale, respectând în

același timp principiile și valorile ICA; asumarea responsabilității pentru alegerile etice;

demonstrarea voinței de compromis, a comportamentului democratic și a capacității de a

genera încredere.”

• „Toate abilitățile necesare pentru a motiva membrii cooperativei să mențină

parteneriatul.”

• „Cunoștințele, abilitățile și înțelegerea necesare pentru a impulsiona viziunea, cultura și

valorile organizației motivând, inspirând, administrând și dezvoltând oamenii, comunicând

bine atât în interiorul, cât și în exteriorul afacerii, aplicând eficient abilitățile financiare,

tehnice și de afaceri în contextul cooperativei și administrând așteptările părților

interesate”

• „Capacitatea de a anticipa acțiunile necesare și de a sintetiza și formula obiective comune

și de a motiva diverșii actori și părți interesate pentru a înțelege, valora și încerca să

îndeplinească aceste obiective.”


• Valori

• Abilități sociale și de relaționare

• Cultură organizațională

• Stiluri de capacitate de conducere

• Comunicare

• Soluționarea problemelor



COMPETENȚA 3: GUVERNANȚĂ


• „Capacitatea de a stabili strategiile, structurile și liniile directoare adecvate pentru a

îndeplini obiectivele economice și sociale ale activității. Conformitatea cu cerințele legale;

asigurarea transparenței cu privire la procesele de luare a deciziilor; și evitarea conflictelor

de interese.”

• „Administrarea întreprinderii cooperative în conformitate cu schimbul reciproc;

demonstrarea capacității de a urmări obiective de reciprocitate în cooperare; capacitatea

de a administra și transforma strategiile integrate care includ comunitatea, factori culturali

și economici.”

• „Modul în care modelele de guvernare asigură un sistem democratic de administrare și

elementele care sunt importante pentru guvernanță.”

• „Cunoștințe și înțelegere a guvernanței corporative în legătură cu o cooperativă; modul în

care legislația și codurile de bună practică afectează capacitatea de conducere și

guvernanța unei cooperative”


• Modele de guvernanță

• Cerințe legale

• Strategii de implicare/angajarea membrilor

• Misiune și viziune



COMPETENȚA 4: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE


• „Capacitatea de a administra persoanele în cadrul unei organizații, într-un mod structurat.

Aceasta cuprinde procesul de la angajarea persoanelor adecvate pentru funcție până la

efectuarea evaluării, motivare și dezvoltarea personalului.”

• „Asumarea responsabilității pentru administrarea dezvoltării profesionale a persoanelor și

grupurilor; evaluarea și revizuirea performanțelor personalului propriu și al cooperativei;

demonstrarea capacității de a demonstra incluziune, respectând diferențele prezente în

cooperativă (religie, rasă, sex, dezabilități); demonstrarea capacității de colaborare și

colectarea ideilor, obiectivelor, …”

• „Abilități, cunoștințe și înțelegerea necesară pentru planificarea, recrutarea și selecția

eficientă a resurselor umane, dezvoltarea persoanelor și echipelor,

administrarea/conducerea egalității și diversității, proiectarea, implementarea,

monitorizarea și revizuirea politicilor și procedurilor de RU, implementarea, monitorizarea

și revizuirea managementului performanțelor, administrarea și monitorizarea planurilor de

instruire și dezvoltare a persoanelor și echipelor și măsurarea/îmbunătățirea satisfacției la

locul de muncă a colegilor.”

• „Cunoştinţe despre motivaţie şi managementul acesteia, managementul echipei,

capacitate de conducere şi psihologia persoanelor, inclusiv dinamica specifică a structurilor

de organizare internă de cooperare.”


• Politici/management

• Conducerea în condiţii de egalitate şi diversitate

• Motivaţie şi angajament intrinsec

• Monitorizarea stresului şi a satisfacţiei (monitorizarea calităţii funcţiei)

• Recrutarea şi managementul voluntarilor

• Dezvoltarea resurselor umane

• Evaluarea performanţelor



COMPETENȚA 5: MANAGEMENT FINANCIAR


• „Capacitatea de planificare, organizare şi controlare eficientă a resurselor financiare ale

unei organizaţii pentru a îndeplini obiectivele financiare.”

• „Exercitarea managementului financiar etic şi supravegherea surselor de venit;

demonstrarea capacităţii de a contabiliza imobilizările necorporale”

• „Modul de predicţie şi înţelegere al indicatorilor financiari şi al situaţiilor financiare, pentru

a asigura bune fluxuri de numerar şi pentru a îndeplini obiectivele economice şi sociale,

folosind cele mai bune decizii financiare pentru cooperativă şi respectând cadrul legal.”

• „Abilităţile, cunoştinţa şi înţelegerea necesare pentru planificarea, organizarea, îndrumarea

şi controlul activităţilor financiare precum obţinerea şi utilizarea fondurilor cooperativei.”

• „Planificarea, direcţionarea, monitorizarea, organizarea şi controlul resurselor monetare

ale cooperativei, cu o înţelegere deosebită a structurilor financiare ale cooperativei spre

deosebire de IOF.”


• Înţelegerea conturilor/situaţiilor financiare

• Managementul performanţelor

• Administrarea diferitelor surse de venit

• Strategie financiară (evaluarea riscurilor şi luarea deciziilor)

• Obţinerea scopurilor economice şi sociale



COMPETENȚA 6: MANAGEMENTUL PĂRŢILOR INTERESATE EXTERNE


• „Cunoaşterea tuturor părţilor interesate care sunt relevante pentru organizaţie şi a

aşteptărilor, nevoilor, preocupărilor, dorinţelor şi autorităţii acestora. Capacitatea de a

administra relaţia cu aceştia în favoarea organizaţiei.”

• „Capacitatea de a implica părţi interesate din cadrul comunităţii, inclusiv cele care nu au

fost încă reprezentate; punerea în practică a celui de-al şaptelea principiu ICA (interes

pentru comunitate); recunoaşterea nevoilor locale atât implicite, cât şi explicite; asumarea

responsabilităţii pentru întocmirea rapoartelor care evaluează impactul social, economic şi

de mediu, folosind acelaşi instrument pentru răspundere; asumarea responsabilităţii de

inter-cooperare între cooperative şi/sau alte sisteme de cooperative; capacitatea de a

încuraja gândirea de grup cooperativă”

• „Cum să se transforme părţile interesate în resurse, în beneficiul cooperativelor şi modul în

care să se minimalizeze impactul părţilor interesate care nu sprijină sistemul cooperativei.”

• „Identificarea părţilor interesate/grupurilor de părţi interesate cheie dintr-o cooperativă;

comunicarea cu părţile interesate; îndeplinirea nevoilor părţilor interesate; înţelegerea

modului în care părţile interesate/grupurile de părţi interesate beneficiază de

implementarea valorilor şi principiilor de cooperare.”

• „Procesul de formare, monitorizare şi menţinere a relaţiilor constructive cu părţile

interesate şi atingerea obiectivelor comune şi satisfacerea intereselor.”


• Harta părţilor interesate

• Impactul social

• Strategia de comunicare

• Relaţionare şi coordonare de afaceri

• Susţinere/reprezentare politică



COMPETENȚA 7: PIAŢĂ ŞI PRODUSE/SERVICII


• „Orientare către piaţă şi client. Cunoştinţe privind produsele oferite de societate şi despre

piaţa deservită. Cunoştinţe de strategii de marketing, tehnici de cercetare de piaţă,

dezvoltarea produselor conform nevoilor clienţilor şi monitorizarea satisfacţiei clienţilor.”

• „Demonstrarea capacităţii de predicţie a nevoilor locale şi de a implementa strategii

inovative bazate pe încredere şi relaţii cu comunitatea”

• „Modul în care cooperativele pot să deţină cea mai bună poziţie de marketing şi strategie

de marketing, alături de toate cele patru P: produs, preţ, promovare, plasare.”

• „Dezvoltarea marketingului; nevoia ca agenţii de marketing să acţioneze într-un mod etic şi

responsabil din punct de vedere responsabil; marketingul relaţiilor; conceptul de

segmentare a pieţei; planificare de marketing; administrarea ideilor şi inovaţiei”

• „Înţelegerea procesului de management prin care bunurile şi serviciile ajung de la stadiul

de idee la clientul final. Aceasta include coordonarea următoarelor patru principii de

marketing: (1) identificarea, selecţia şi dezvoltarea unui produs, (2) procesele care

determină sau influenţează preţul, (3) selecţia, participarea sau influenţarea canalelor de

distribuţie pentru a ajunge la clienţi şi (4) dezvoltarea şi implementarea unei strategii de

promovare. Funcţia de cooperare este foarte importantă în cadrul acestei competenţe,

deoarece reprezintă modul fundamental în care micii fermieri se pot grupa pentru a obţine

prezenţă şi importanţă pe piaţă pentru a contracara concentrarea pronunţată şi abuzurile

de pe piaţă a 5 sau 6 distribuitori globali din lanţul de aprovizionare cu alimente.”


• Dinamica pieţei locale

• Dinamica pieţei internaţionale

• Inovaţie şi inovaţie socială

• Administrarea proiectului

• Marketing şi vânzări

• Asigurarea calităŃii şi satisfacŃia clientului



4. Schema de calificare pentru calitatea de membru al consiliului The Co-

operative Group

Următorul capitol examinează a doua componentă a cadrului general pentru procesul de

proiectare, respectiv o calificare completă pentru membrul ales al cooperativei. Schema de

calificare permite schimbarea de la nivelul competenţelor generale la rezultatele învăţării.

În contextul proiectului Coop Campus, s-a recunoscut că o astfel de calificare, exprimată în termeni

de rezultate ale învăţării grupate în unităţi de învăţământ, ar fi mai eficientă dacă ar fi adoptată

dintr-un caz concret şi deja existent şi testat.

The Co-operative College, un partener al proiectului, a dezvoltat deja o schemă internă completă a

calificării pentru activităţile sale de instruire. Aceasta poate fi considerată o practică bună,

potrivită în mod special scopului Proiectului Coop Campus. The Co-operative College a fost de acord

să pună la dispoziţie detalii asupra The Group Board Development Centre, o calificare „internă”

separată pentru membrii aleşi din Consiliile regionale şi membrii „participanţi” în consiliul Grupului

care doresc alegerea sau realegerea în cadrul Consiliului Grupului.

Standardele de calificare sunt un mecanism de coordonare puternic pentru îmbunătăţirea

potrivirii între cerere şi prevederile educaţiei, instruirii şi învăţământului. Standardele de calificare

sunt rezultatul interacţiunilor dintre mediul muncii (reprezentat de partenerii sociali, asociaţiile

profesionale, serviciile de ocupare a forţei de muncă etc.) şi al educaţiei (furnizori de instruire,

profesori, organisme de acordare, ministere ale educaţiei etc.). Această interacţiune poate fi

descrisă drept buclă de feedback, diferiţi utilizatori ai calificărilor comunicând fie direct în procesul

de definire a standardelor, fie indirect prin intermediul colectării informaţiilor privind aşteptările

angajatorului şi publicarea cerinţelor de învăţare.

Conform Recomandării ECVET (Fig. 7), „Calificare” reprezintă un rezultat formal al unui proces de

evaluare şi validare care este obţinut când o instituţie competentă determină că o persoană a

obţinut rezultatele învăţării la anumite standarde. „Rezultatele învăţării” reprezintă o situaţie a

ceea ce studentul ştie, înţelege şi poate să facă la finalizarea procesului de învăţare şi care sunt

definite din punctul de vedere al cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor.



O consecinţă directă este aceea că calificarea este independentă de o cale specifică de studiu.

Aceeaşi calificare poate fi acordată, cel puţin ca principiu, la finalul unor experienţe de instruire

diferite şi integrate în contexte de învăţământ formale, non formale şi informale.

Fig. 7 - Definiţiile calificării şi a rezultatelor învăţării

La nivel european, nu există exemple de calificări necesare în mod specific pentru membrii aleşi ai

cooperativelor, respectiv calificări validate de un organism competent, după cum prevede sistemul

ECVET. Însă, pentru scopul Proiectului Coop Campus, este esenţial să se deţină mai întâi o schemă

ori calificări existente drept punct de pornire. În acest mod, calificările interne efectuate de The

Co-operative College pot să reprezinte un punct de pornire pentru a) a furniza un punct de

referinţă pentru o discuţie între parteneri cu privire la calificările membrului ales şi b) dezvoltarea

ulterioară a unităţilor de mobilitate pentru învăţământ.

Schema de calificare descrisă în capitolul următor este extrasă din calificările „interne” ale Co-

operative College pentru consiliul The Co-operative Group. Schema are o relevanţă particulară

pentru proiectul Coop Campus, deoarece combină dovezi bazate pe evaluarea învăţământului

„informal” (învăţământul „la locul de muncă”) cu recunoaşterea studiilor anterioare şi

identificarea nevoilor de instruire şi dezvoltare ulterioară. Aceste abordări au fost convenite de

parteneri drept fiind adecvate pentru livrarea unităţilor de mobilitate.

� Definiţii

− Calificare: un rezultat formal al unui proces de evaluare şi validare care este obţinut când o instituţie competentă determină că o persoană a obţinut rezultatele învăţării la anumite standarde.

− Rezultatele învăţării: o situaţie a ceea ce studentul ştie, înţelege şi poate să facă la finalizarea procesului de învăţare şi care sunt definite din punctul de vedere al cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor

� Consecinţe directe

− Calificarea este independentă de căile de învăţământ. Aceasta poate fi acordată printr-un amestec de mai multe condiţii diferite şi integrate (formale, non formale, informale)



Structura calificărilor pentru consiliul grupului

Fiecare competenţă este exprimată drept un set de criterii cu care sunt potrivite dovezi. Societatea

la care se face referire este The Co-operative Group.

Competenţa 1

Strategică

Cunoştinţe cu privire la procesul de dezvoltare strategică în cadrul

The Co-operative Group, înţelegerea planurilor strategice ale

grupului şi capacitatea de a implementa strategia prin luarea

deciziilor.

Competenţa 2

Financiară

Capacitatea de a interpreta şi analiza informaţiile financiare şi de a le

utiliza pentru a identifica tendinţe şi monitoriza progresele

înregistrate comparativ cu bugetele şi obiectivele.

Competenţa 3

Cunoştinţe despre grup şi

mediul de afaceri

Cunoştinţe şi înţelegere a factorilor cheie care au efect asupra

activităţilor moderne, inclusiv asupra mediului comercial şi legal mai

vast.

Competenţa 4

Legală şi guvernanţă

Înţelegerea cadrului legal şi de guvernanţă în care activează atât

societatea cât şi directorii respectivi.

Competenţa 5

Valori şi principii

Înţelegerea şi demonstrarea empatiei pentru valorile şi principiile

societăţii.

Competenţa 6

Părţile interesate

Cunoştinţe şi demonstrarea empatiei pentru părţile interesate ale

societăţii.

Competenţa 7

Analitică

Capacitatea de a analiza şi înţelege informaţiile şi propunerile şi de a

traduce analiza în luarea eficientă a deciziilor.



Referinţe

Cedefop (2008), The shift to learning outcomes. Policies and practises in Europe. Luxemburg: Biroul

pentru publicaţii oficiale al Comunităţilor europene

Cedefop (2010a), Linking credit systems and qualifications frameworks. An international

comparative analysis, Luxemburg: Biroul pentru publicaţii oficiale al Comunităţilor

europene.

Cedefop (2010b), The development of ECVET in Europe, Luxemburg: Biroul pentru publicaţii oficiale

al Comunităţilor europene.

Cedefop (2013), Monitoring ECVET implementation strategies in Europe, Luxemburg: Biroul pentru

publicaţii oficiale al Comunităţilor europene.

Comisia Europeană (2009), Get to know ECVET better. Questions and Answers, Luxemburg: Biroul

pentru publicaţii oficiale al Comunităţilor europene.

RECOMANDAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 23 aprilie 2008 privind

stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii

(2008/C 111/01).

RECOMANDAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 18 iunie 2009 privind

stabilirea unui sistem european de credite pentru educație și formare profesională

(ECVET), (2009/C 155/02).

Fretwell, David H. et al (2001), A framework for defining and assessing occupational and training

standards in developing countries, Turin: European Training Foundation (ETF), 2001.

OECD (2007), Qualifications Systems: Bridges to Lifelong Learning, Education and Training Policy,

OECD Publishing.

OECD (2012), Better Skills, Better Jobs, Better Lives: A Strategic Approach to Skills Policies, OECD

Publishing.

PROIECTE MULTILATERALE PENTRU DEZVOLTAREA … … · centrală a documentului constă în...

Documents

Transcript of PROIECTE MULTILATERALE PENTRU DEZVOLTAREA … … · centrală a documentului constă în...