Examen de obţinere a certificatului de calificare

profesională – nivel 2

TEMA: Dedurizarea şi demineralizarea apei CALIFICAREA: OPERATOR ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ ANORGANICĂ

2008

2

CUPRINS Capitolul 1. Memoriu explicativ....................... pag. 3

Capitulul 2. Continut propriu-zis..................... pag. 4

Capitolul 3. Norme de PM si PSI..................... pag. 22

Capitolul 4. Concluzii ..................................... pag. 25

Capitolul 5. Bibliografie.................................. pag. 26

3

Capitolul 1. Memoriu explicativ

Calitatea apei necesara fiecarui tip de folosinta este o problema de

mare actualitate si se poate spune ca, in prezent, este factorul care decide

orientare alimentarilor cu apa. In afara faptului ca aceasta calitate trebuie sa

corespunda perfect cerintelor consumatorilor, ea este aceea care stabileste si

categoria de sursa de apa ce poate fi folosita, precum si tehnologia de tratare

necesara atingerii indicatorilor de calitate solicitati, factori determinanti in

alcatuirea unui sistem de alimentare cu apa. Aceasta a facut ca, in ultimul

timp, problemele de calitate a surselor de apa si a apei livrate consumatorilor

sa capteze atentia specialistilor in domeniu, in vederea solutionarii tuturor

aspectelor ce se ridica.

Dupa ce au fost folosite, apele capata denumirea de ape reziduale. Ele

pot fi ape reziduale menajere si ape reziduale industriale.

Apele reziduale menajere sunt provenite din activitatea gospodareasca

in locuinte si unitati de folosinta sociala: restaurante, camine, institutii etc.

Poluantii acestor ape sunt constituiti, in general, din resturi alimentare,

dejectii, sapun, detergenti, microorganisme, oua de paraziti etc;

Apele reziduale industriale sunt provenite din activitatea ramurilor

industriale, in tehnologiile de obtinere a materiilor prime, intermediare si

produse finite.

4

Capitolul 2. Tratarea apelor 2.1. Intoducere

Apele reziduale industriale pot fi impartite la randul lor in trei grupe:

- ape de racire, la care principalul agent de poluare este caldura;

- ape de spalare si transport, provenite din sectiile de conditionare a

materiilor prime si de la operatiile de spalare a instalatiilor chimice.

Poluantii acestor ape sunt impuritatiile materiilor prime si substantele

partial dizolvate din acestea;

- ape provenite din sectiile de productie unde au fost utilizate direct in

procesul de fabricatie ca mediu de dizolvare sau reactie, ele contin

cantitati importante de substante provenite din materiile prime,

intermediare si finite si din aceste motive formeaza apele reziduale cu

efect poluant major.

Deversarea apelor reziduale in rauri constituie un pericol pentru

vietuitoarele din apele naturale, dar si pentru sanatatea oamenilor si viata

animalelor .

Acestea se datoreaza fie actiunii toxice a substantelor pe care contin:

fenoli, amoniac, hidrogen sulfurat, saruri ale metalelor grele etc., fie

absorbtiei oxigenului liber din apa. O parte din substantele organice

aflate in apele reziduale se oxideaza usor cu oxigenul dizolvat in apa.

Apa devine moarta din punct de vedere bilogic. Datorita lipsei de oxigen,

scad brusc si propietatile de autoepurare ale apei.

Pentru ca apele reziduale sa poata fi evacuate in rauri, se impun

urmatoarele conditii:

- sa contina sub 30 mg suspensii in litru;

5

- sa consume cel mult 20 mg oxigen la litru in cinci zile;

- debitul de apa reeceptor sa fie de opt ori mai mare decat debitul apelor

reziduale;

- apele sa nu fie colorate intr-o grosime de 0,5 mml;

- aciditatea sa fie sub 2 g HCl/l, alcalinitatea sub 1 g NaOH/l

- sa nu contina mai mult de 10 mg clor liber/l ;

- sa nu contina mai mult de 20 mg/l metale( in afara de Na, K, Ca, Mg )

si mai mult de 0,5 mg As/l si 10 mg sulf/l;

2.2. Apa industrială

Apa industriala este apa necesara realizarii unui numar mare de

procese tehnologice din diferite ramuri industriale si alimentarii

cazanelor cu abur.

In industria chimica, apa are foarte multe utilizari, fie ca dizolvant

pentru gaze sau diferite substante, fie ca reactant in numeroase reactii, fie

ca agent purtator de caldura, utilizata pentru incalzire si racire.

Calitatea apei necesara industriei chimice variaza in functie de

operatia in care este utilizata. Sunt instalatii care impun utilizarea unei

ape demineralizate, adica lipsa complet de anioni si cationi. Apa folosita

ca reactant trebuie sa fie fara culoare, limpede , sa nu contina saruri de

fier si mangan si nici compusi organici.

Apa naturala, folosita in scopuri industriale, nu satisface toate

conditiile impuse de fiecare ramura industriala din cauza diferitelor

substante dizolvate pe care le contine. Este necesara deci o pregatire a

6

apei prin diferite metode, alese atat dupa natura apei, cat si dupa

necesitatile impuse de folosirea ei.

Dupa compozitia chimica a sarurilor care predomina, apele pot fi:

- ape calcaroase, care au un continut mare de saruri de calciu

- ape selenitoase, care contin preponderent sulfat de calciu si magneziu

- ape feruginoase, care contin bicarbonat deros si hidroxid feros

- ape magneziene, care contin saruri de magneziu

- ape dure, care au un continut ridicat de saruri de calciu si magneziu

- ape alcaline, care contin carbonati acizi alcalini si alcalino-pamantosi.

In afara acestor saruri, apele naturale mai po contine siliciu sub forma

coloidala ca acid metasilicic (H2SiO3) sau ca metasilicic de magneziu sau

potasiu (MgSiO3 ; K2SiO3) si de asemenea pot contine dizolvate gaze ca

CO2 si O2.

Toate aceste substante care se gasesc dizolvate in apa aduc prejudicii

in folosirea ei. Astfel, sulfatul de calciu, bicarbonatul de calciu si

magneziu si licea din apa utilizata la alimentarea generatorilor de abur se

depun pe peretii cazanelor si conductelor, formand o crusta aderenta care

micsoreaza coeficinetul de trasmitere a caldurii si care poate produce

fisuri datorita supraincalzirii locale a tablei cazanului. Prezenta CO2 si O2

duce la ruginirea instalatiilor.

2Fe + O2 + 4CO2 + 2H2O = 2Fe(HCO3)2

2Fe(HCO3)2 + ½ O2 +H2O = 2Fe(OH)3 + 4CO2

Dioxidul de carbon rezultat din reactiile de mai sus isi continua

actiunea coroziva dupa prima reactie, atat timp cat exista oxigen in apa.

7

Apele cu continut mare de saruri de calciu si magneziu prezinta

inconveniente si la folosirea apei in spalatorii, deoarece consuma inutil

sapun prin formarea de sapunuri de Ca, Mg, Fe, insolubile. Consumul

inutil de sapun este in functie de continutul de saruri, dupa cum rezulta in

tabelul urmator. Se constata ca din 500 g sapun adaugat la 100 l apa, o

cantinate mai mica sau mai mare de sapun se transforma in saruri

insolubile, care se pierd fara a contribui la spalare.

Consumul de sapun in functie de continutul in saruri de calciu si

magneziu in apa dura.

Continutul de saruri de Ca din

100l/apa (g)

5 10 15 20 25

Din 500g sapun se transforma in

saruri insolubile

75 150 225 300 375

Pentru a inlatura inconvenientele prezentate, apele naturale necesare in

diferite domenii industriale sunt supuse unor tratamente de purificare si

corectare a calitatilor, care comporta urmatoarele etape:

- limpezire

- dezinfectare

- degazare

- demanganizare

- deferizare

- desiliciere

- dedurizare

- demineralizare

8

Operaiile de limpezire si dezinfectare se realizeaza ca si la apa

potabila.

Degazarea se realizeaza prin insuflarea de vapori de apa.

Cele mai importante operatii de purificare a apelor industriale sunt

dedurizarea si demineralizarea.

2.3. Duritatea apei

Sarurile de calciu si magneziu dizolvate in apa ii confera duritate.

Duritatea apei poate fi:

- duritate temporara. Dt, determinata de prezenta in apa a bicarbonatilor

de calciu si magneziu. Prin fierberea apei, bicarbonatii se descompun,

dupa reactiile:

Ca(HCO3)2 = CaCO3 + CO2 +H2O

Mg(HCO3)2 = MgCO3 + CO2 + H2O

Carbonatii se descompun sub forma de precipitate

- duritatea permanenta, Dp, determinata de prezenta in apa a clorurilor

si sulfatilor de calciu si magneziu. Aceste saruri raman dizolvate in

apa chiar si dupa fierbere.

Suma duritatilor temporara si permanenta formeaza duritatea totala a

apei DT .

DT = Dt + Dp

9

Duritatea apei se exprima in grade germane. Un grad german

corespunde la 10 mg CaO/l ( totalitatea sarurilor de calciu si magneziu

este socotita in echivalenti de CaO).

Dupa valoarea duritatii, apele industriale se clasifica in:

- ape foarte moi 1-5 ºGe

- ape moi 5-10 ºGe

- ape mijlocii 10-20 ºGe

- ape dure 20-30 ºGe

- ape foarte dure >30 ºGe

2.4. Procedee de durizarea apelor

Prin dedurizarea apei se inteleg operatiile de indepartare a ionilor de

calciu si de magneziu.

In prezent se cunosc mai multe procedee de dedurizare a apei si se

aplica, in practica, in functie de natura duritatii apei, cat si de gradul de

dedurizare cerut de diversele folosinte ale apei.

Procedeul termic. Pentru apele cu duritate temporara mare, aceasta se

inlatura prin incalzirea apei aproape de fierbere. Bicarbonatii se

descompun si precipitatele se depun ca namol:

Ca(HCO3)2 → CaCO3 + CO2 + H2O

Procedee chimice. Tratandu-se apa cu diferiti reactivi chimici, se

poate inlatura aproape total duritatea apei.

10

In tehnologiile moderne se aplica procedeul cu var si soda si

procedeul cu schimbatori de ioni.

2.4.1. Procedeeul de dedurizare cu schimbatori de ioni

Substantele care pot schimba cationii se numesc cationiti sau

schimbatori de cationi, iar acele care pot schimba anionii se numesc

anioniti sau schimbatori de anioni.

Primele substante utilizate de dedurizarea apei au mai fost zeolitii.

Zeolitii sunt aluminosilicati naturali cu formula generala Al2O3 · SiO2 ·

Na2O , avand structura rigida formata din atomi de aluminiu, siliciu si

oxigen, asemanatoare cu un fagure de miere, in ale carui goluri sunt

asezati ionii de sodiu ce se pot misca cu usurinta.

Cand apa dura trece prin zeoliti, ionii de sodiu ies din aceste goluri si

trece in solutie, locul lor fiind luat de ionii de calciu si de magneziu.

Dupa inlocuirea aproape totala a ionilor de sodiu din zeolit, acesta se

regenereaza, prin reactia inversa, trecand o solutie de clorura de sodiu

prin zeolit.

Mai tarziu s-au sintetizat schimbatori de ioni asemanatori cu zeoliti,

numiti permuliti, care au capacitate si viteza de schimba mai mare decat

zeolitii.

Ionul de schimb in structura permutitului este tot sodiu. Permutilul de

sodiu este prezentat prin simbolul Na2P.

11

Trecand apa printr-un strat de premutit au loc reactiile:

Na2P + Ca(HCO3)2 = CaP + 2NaHCO2

Na2P + Mg(HCO3)2 = MgP + 2NaHCO3

Na2P + CaCl2 = CaP + 2NaCl

Na2P + MgSO4 = MgP + Na2SO4

Schimbul ionic fiind cantitativ, se poate obtine o apa dedurizata

complet, dar care va avea loc o reactie bazica cu atat mai mare, cu cat

duritatea temporara a apei brute a fost mai mare. De aceea in practica se

trateaza mai intai apa cu lapte de var pentru inlaturarea duritatii

temporare si apoi se trece prin coloana cu permutit de sodiu.

Cand toti ionii de sodiu din permutit au fost inlocuiti cu ioni de calciu

si magneziu, permutitul devine inactiv, si se impune regenerarea lui.

Regenerarea se realizeaza prin tratarea permutitului cu o solutie de

NaCl 10-15 % :

CaP + 2NaCl = Na2P + CaCl2

MgP + 2NaCl = Na2P + MgCl2

In operatiile de dedurizare si regenerare, permutitul se faramiteaza din

cauza variatiilor de volum ale cationilor, care se schimba (Na+ cu Ca2+ si

Mg2+ ) si care au volume ionice diferite. Acesta a adus la cautarea altor

schimbatori de ioni cu calitati superioare : schimbatorii de ioni de natura

organica, fie naturali (carbuni tineri), fie artificiali (rasini ionice).

12

Rasinile ionice pot avea in structura lor ca ion de schimb H+ sau Na+

(se noteaza HR sau NaR ).

Pentru dedurizarea apei se utilizeaza rasini ionice in forma NaR si au

loc aceleasi reactii ca in cazul folosirii permutitului de sodiu:

2NaR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2NaHCO3

2NaR + MgSO4 = MgR2 + Na2SO4

In industrie dedurizarea apei cu schimbatori de ioni se realizeaza in

filtre cilindrice verticale construite din tabla de otel antiacid, umplute cu

un strat de rasina cationica, avnad ca suport un strat de pietris (fig. 1).

Operatia de dedurizare cuprinde urmatoarele etape : afanarea cationului,

regenerarea, spalarea si dedurizarea.

Fig.1 Schema instalatiei pentru dedurizarea

apei cu schimbatori de ioni.

1- coloana de cationit

2- strat de nisip

13

Afanarea urmareste indepartarea impuritatilor de pe rasina si se

realizeaza prin spalarea c apa a rasinii circa 20 min, pana cand apa de

spalare nu mai este tulbure.

Regenerarea cationului este operatia prin care cationul isi recapata

capacitatea de schimb. Regenerarea se realizeaza cu o solutie de NaCl

10-15% cand se urmareste ca ionul de schimb sa fie Na+, sau cu H2SO4

sau HCl 1-4%, cand ionul de schimb trebuie sa fie H+.

Reactiile care au loc sunt:

CaR2 + 2NaCl = 2NaR + CaCl2

MgR2 + 2NaCl = 2NaR + MgCl2

Spalarea care are ca scop indepartarea urmelor agentilor de regenerare

si a produsilor rezultati in procesul de regenerare, se efectuaza cu apa

demineralizata timp de 30 de min.

Dedurizarea apei se realizeaza prin trecerea apei dure prin filtrul cu

cationit cu o viteza reglata in functie de gradul de incarcare al filtrului.

Din practica s-a constatat ca dedurizarea este mai eficienta cand sensul

de circulatie al apei dure prin filtru este invers sensului de circulatie al

solutiei de regenerare si al apei de spalare.

Se considera ca schimbatorul de ioni din filtru s-a saturat cu ioni de

calciu si magneziu si trebuie regenerat cand apa dedurizata are duritatea

0,2 grade germane.

In industriile moderne dedurizarea apei se realizeaza cu ajutorul

schimbatorilor de ioni. Schimbatorii de ioni sunt substante naturale

(zeoliti, carbuni tineri) sau artificiale( permutiti, rasini) insolubile in apa,

14

acizi sau baze si care in structura lor complexa au un cation sau anion

slab legat pe care pot sa-l schimbe usor cu un alt cation sau anion dintr-o

solutie cu care vin in contact.

Prezenta substantelor organice, ca si ionilor de Fe2+ si Mn2+

influenteaza negativ actiunea clorului, deoarece maresc consumul de clor

si dau produsi de reactie care confera apei miros si gust neplacut.

Necesarul de clor pentru dezinfectarea apei se determina

experimental, in laborator si prezinta clorul consumat de substante

organice si reducatoare in apa, precum si clorul rezidual (clor liber gasit

in apa dupa cel putin 30 min. de la tratarea apei). Conform STAS 1342-

91 pentru apa potabila, clorul rezidual trebuie sa fie de 0,1 -,025 mg/l,

pentru mentinerea unui potential sterilizant al apei.

Dupa tratarea apei cu clor sau substante clorigene, trebuie inlaturat

excesul de clor care este foarte periculor, deoarece confera apei

corozivitate. Apa corosiva ataca tevile de plumb, formandu-se clorura d

plumb care provoaca boala plumbului ( saturnismul). Excesul de clor se

poate indeparta cu amoniac, care fixeaza clorul sub forma de cloramine

sau prin absorbtie pe carbune activ.

2.4.2. Dedurizarea apei prin procedeul var-soda

Procedeul cu var si soda. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca

hidroxidul de calciu precipita carbonatii acizi care alcatuiesc furitatea

15

temporara si neutralizeaza dioxidul de carbon, iar carbonatul de sodiu

precipita sarurile care formeaza duritatea permanenta.

Ionii de calciu se indeparteaza sub forma de carbonat, iar cei de

magneziu sub forma de hidroxid, Ca(OH)2 si MgCO3 fiind partial

solubili.

In prima etapa, la tratarea apei cu lapte de var au loc urmatoarele

reactii.

Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O

Mg(HCO3)2 + Ca(OH)2 = MgCO3 + CaCO3 + 2H2O

CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O

Prin tratarea ulterioara cu soda, clorurile si sulfatii precipita tot sub

forma de carbonati:

CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl

MgCl2 + Na2CO3 = MgCO3 + 2NaCl

MgSO4 + Na2CO3 = MgCO3 + Na2SO4

CaSO4 + Na2CO3 = CaCO3 + Na2SO4

Carbonatul de magneziu, fiind partial insolubil, se va gasi partial in

solutie. Precipitarea totala a lui se va realiza cu un exces de lapte de var

sau cu hidroxidul de sodiu rezultat din reactia de caustificare a

carbonatului de sodiu:

16

MgCO3 + Ca(OH)2 = CaCO3 + Mg(OH)2

Ca(OH)2 + Na2CO3 = 2NaOH + Na2CO3

MgCO3 + 2 NaOH = Mg(OH)2 + Na2CO3

Se cunosc doua variante ale acestui procedeu: cu var rece si cu var

cald. Procedeul cu var cald se intrebuinteaza mai ales pentru purificarea

apei folosita la alimentarea cazanelor de abur. Desfasurarea procesului

are loc la temperature de 40-60º C, fapt care accelereaza reactiile, ajuta la

decantarea namolului si la descompunerea partiala a carbonatilor acizi

Cantitatile de reactivi se stabilesc printr-un calclu stoechiometric, in

functie de duritatea apei.

Operatia de dedurizare se realizeaza intr-o instalatie ( fig.2 ), alcatuita

din doua reactoare, un dispozitiv pentru prepararea laptelui de var, ventile

si pompe pentru evacuarea precipitatelor, filtru pentru retinerea

suspensiilor fine.

Laptele de var se prepara in dispozitivul 6 si trece cu apa bruta in

reactorul 1, unde au loc reactiile:

Ca(HCO3)2 + Ca(OH)2 = 2CaCO3 + 2H2O

CO2 + Ca(OH)2 = CaCO3 + H2O

Apa eliberata de duritatea temporara trece prin filtrul 3 in reactorul 2,

unde se adauga solutia de carbonat de sodiu.

Aici au loc reactiile :

17

CaCl2 + Na2CO3 = CaCO3 + 2NaCl

MgCO3 + 2 NaOH = Mg(OH)2 + Na2CO3 Apa dedurizata trece prin filtrele 4 si 5 la consumator. Precipitatele se

evacueaza din reactoarele 1 si 3 cu ajutorul pompelor.

Fig.2 instalatia de

epurare a apei prin

procedeul cu var si

soda.

1-reactor ptr. tratare cu

lapte de var

2-reactor ptr. tratare cu

soda

3,4- filtre in interiorul

reactoarelor

5- filtru

6- dispozitiv ptr prepararea laptelui de var

18

2.4.2. Demineralizarea apei

Prin demineralizare se intelege operatia de indepartarea completa a

anionilor si cationilor dizolvati in apa. Demineralizarea apei se poate

realiza prin procedee fizice si chimice.

Procedee fizice:

Cel mai simplu procedeu de demineralizare consta in evaporarea apei

in vaporizatoare si condensarea vaporilor.

Procedeul este cunoscut sub denumirea de “distilare a apei”.

Prin osmoza inversa se poate realiza demineralizarea apei, fara

transformarea fazei, utilizand membrane semipermeabile din acetat de

celuloza modificata sau fibre poliamidice, asezate in instalatii de diferite

conceptii. In membranele semipermeabile se concentreaza sarurile,

rezultand apa pura.

Procedee chimice:

Demineralizarea totala a apei se poate realiza prin schimb ionic

utilizand rasini schimbatoare de ioni.

Operatia de demineralizare se poate realiza intr-o instalatie alcatuita

din doua fibre, unul cu cationit puternic acid si celalalt cu anionit

puternic bazic, sau dintr-un singur filtru cu strat mixt, format dintr-un

cationit puternic acid amestecat cu un anionit puternic bazic.

Demineralizarea apei se realizeaza trecand apa bruta printr-un filtru cu

cationit ( fig. 3), unde are loc schimbul cationic. Rasina cedeaza ionii de

hidrogen si retine in schimb alti cationi in apa, conform reactiilor:

19

2HR + Ca(HCO3)2 = CaR2 + 2CO2 + 2H2O

2HR + HCl = RCl + H2O

2HR + H2SiO3 = CaR2 + 2H2O

Fig.3. Schema instalatiei pentru demineralizarea apei cu schimbatori de

ioni

1- filtru cu cationit RH

2- filtru cu anionit ROH

3- degazor

Apa care iese din filtrul cu cationit este acida ; ea contine acizi

minerali formati in urma schimbului ionic si dioxidul de carbon provenit

din duritatea temporara.

Dioxidul de carbon s inlatura trecand apa printr-un degazor, in care

dioxidul de carbon ste eliminat prin incalzire cu abur. Apa acida trece

20

prin cel de-al doilea filtru cu anionit puternic bazic, unde se retin toti

anionii, inclusiv acidul silicic, realizandu-se astfel si desilicierea apei:

2ROH + H2SO4 = R2SO4 + 2H2O

ROH + HCl = RCl + H2O

2ROH + H2SiO3 = R2SiO3 + 2H2O

Apa trecuta prin filtrele cu schimbatori de cationic si anioni este

realizata total si neutral ( pH = 7 ).

Regenerarea rasinilor se realizeaza prin spalarea filtrului cationic cu o

solutie de H2SO4 4% :

CaR2 + H2SO4 = 2HR + CaSO4

MgR2 + H2SO4 = 2HR + MgSO4

si a celui anionic cu o solutie de NaOH sua Na2CO3 5%

R2SO4 + 2NaOH = 2ROH + Na2SO4

RCl + NaOH = ROH + NaCl

In tehnica moderna, demineralizarea apei se realizeaza in cea mai

mare parte cu schimbatori de ioni. In unele cazuri cand apa bruta are un

grad mare de mineralizare se aplica mai intai un tratament cu var si soda

pentru micsorarea duritatii, apoi se trece la deminerelizarea cu

schimbatori de ioni, reducandu-se asfel pretul de cost al apei

21

demineralizate. Intalatiile industriale sunt alcaturite din trei, patru perechi

de filtre. Unele se realizeaza demineralizarea, altele se regenereaza, altele

se spala. Asfel procesul de demineralizare este continuu.

22

Capitolul 3. Protectia muncii si PSI

Lucrarile si efectuarile analizelor implica folosirea curentului electric

si a dispozitivelor de incalzire. Pentru evitarea accidentelor provocate de

actiunea curentului electric, alimentarea de la retea trebuie sa se faca de la

tabloul cu sigurante, fexibile calibrate sau intrerupatoare automate de

asemenea trebuiesc respectate urmatoarele reguli:

instalarea prizelor la perete la o inaltime de 1,5 m de la podea, iar pe

mesele din laborator, la suprafata meselor.

afisarea tensiuni pe o placuta langa priza

evitarea contactului direct cu anumite parti metalice ale instalatilor

care au intrat sub tensiune in mod intamplator. Aceste aparate vor fi

legate la pamant sau la priza conform normelor de electrica securitate.

Verificarea instalatiei de legatura la pamant cel putin la 2 ani de catre

persoanele specializate

Indepartarea obiectelor inutile de pe mesele de laborator

Introducerea in circuit a aparatului de masurat pentru controlul

tensiunii si intensitatea curentului electric.

Accidentul de munca este vatamarea violenta a organismului precum

si intoxicatia acuta profesionala care se produce in timpul procesului de

munca si care provoaca incapacitatea temporala de munca.

23

Tipuri de accidente

1.Accidente mecanice

2.Accidente electrice

3.Accidente chimice

Accidente mecanice - se produc in urmatoarele actiuni fizice

vatamatoare ale obictelor, uneltelor si agregatelor utilizate in productie.

Accidentele de munca se clasifica dupa efectele provocate asupra

omului, in ordinea calitatii: zgarieturi, taieturi, rani.

Prevenirea accidentelor mecanice

efectuarea unui instructaj temenic al elevilor

asigurarea utilitatilor necesare la parametri prescrisi

punerea in functiune numai a aparatelor si a utilajelor care au dispozitiv

de protectie

curatirea, aerisirea, descongestionarea cailor de acces

interzicerea stationarii sub instalatiile ridicate si transportat

Masuri de prim ajutor

Daca se produc hemoragii se aplica un garou pentru oprirea lor

Daca apar fracturi se imobilizeaza accidentul

Accidente electrice se produc datorita nerespectari masurilor de

protectia muncii privind:

folosirea curentului electric la tensiuni ce depasesc pe cele stabilite

pentru aparate sau utilaje

24

atingerea conductorilor neizolati

alimentarea aparatelor electrice

Masuri de prim ajutor

intreruperea curentului electric si scoaterea accidentului de sub tensiunea

cu protejarea salvatorului

Accidente chimice pot provoca arsuri, intoxicatii acute sau cronice.

Pentru prevenirea accidentelor se pot lua o serie de masuri: protectia

personala, asigurarea manipularii corecte a utilajului si a substantelor

chimice.

25

Capitolul 4. Concluzii

Apa este una din materiile prime cele mai des folosite in industria

chimica; o alta utilizare fiind ce de agent termic. Datorita proceselor care au

loc apa utilizata in industria chimica trebuie sa indeplineasca anumite

conditii de calitate dintre care cele mai importante sunt duritatea apei si

gradul de mineralizarea al acesteia. Exista mai multe procedee de

indepartarea a duritatii apei si substantelor minerale dizolvate in apa. Dintre

cele mai cunoscute sunt dedeurizarea apei prin procedeul var-soda, precum

si procedeul cu schimbatorii de ioni, acesta fiind mai modern.

Demineralizarea apei se realizeaza prin procedeul cu schimbatori de ioni,

acesta fiind un procedeu modern prin care se indeparteaza din apa toti anioni

si cationii.

26

Capitolul 5. Biblografie

1. M. Teodorescu, Tehnologia fabricarii si prelucrarii produselor

chimice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.

2. V. Rojanschi, T Ognean, Cartea operatorului din statii de

tratare si epurarea apelor, Editura Tehnica, 1989.

3. C. Simion, A.M. Simion, Poluare si viata, Ed. Printech, 2006.