PROIECTARE CURRICULARA

PROIECTARE CURRICULARĂ

1. Curriculum naţional2. Proiectare didactică

3. Proiectarea curriculumului la decizia şcolii


Când vorbim astăzi de educaţia diferenţiată aceasta include cu necesitate abordarea individualizată a învăţării din perspectiva diferenţelor dintre elevi.

Deci diferenţierea curriculară necesită selecţionarea sarcinilor de învăţare după criteriul maturităţii intelectuale, ritmul de lucru şi nu după criteriul vârstei cronologice.


La nivelul programelor şcolare putem avea astfel: 1. Curriculum nucleu aprofundat - se adresează elevilor cu interese

cognitive normale sau mai reduse (predarea se limitează la 70 % din programă ); şcoala nu abordează deloc segmental de 30% ; este recomandat in special elevilor cu ritm lent şi moderat de învăţare - forma de diferenţiere aprofundare exclusivă a curriculumului nucleu.

2. Curriculum extins - programe incluse în Curriculum Naţional pentru segmentul de 30% ; este recomandat pentru elevii cu aptitudini şi interese cognitive superioare - forma de diferenţiere curriculară este compactizarea, accelerarea şi îmbogăţirea curriculumului.

3. Curriculum elaborat în şcoală sau Curriculum la Decizia Şcolii - activităţi adaptate specificului şcolii şi al comunităţii ; este recomandat tuturor elevilor. Se poate propune şi pentru categorii speciale de elevi pentru diversificarea activităţilor şi conţinuturilor pentru a veni în sprijinul dezvoltării aptitudinilor şi intereselor.


Există numeroase forme şi aspecte ale adaptării curriculumului la clasă, iar adaptarea se manifestă divers, pentru subiecţi diferiţi: de la elevii cu dizabilităţi până la elevii supradotaţi. Aceste direcţii, realizate de cadrul didactic la clasă sunt:

A. adaptarea conţinuturilor B. adaptarea proceselor didactice C. adaptarea mediului de învăţare - fizic,

psihologic, social (climatul de la clasă); D. adaptarea procesului de evaluare:

standarde de performanţă şi evaluare (descriptori / criteriile de evaluare).


A. adaptarea conţinuturilor - adaptarea conţinuturilor trebuie să aibă in vedere atât

aspectul cantitativ (volumul de cunoştinţe), cât şi aspectul calitativ (procesele cognitive implicate dar şi viteza şi stilul de învăţare al elevilor şi conexiunile interdisciplinare);

- adaptarea planurilor şi programelor şcolare la potenţialul de învăţare al elevului, de exemplu:

• plan de învăţământ adaptat prin alocarea unui număr mai mic de ore la anumite discipline

• adaptarea conţinuturilor din programa şcolară prin aprofundare, extindere

• selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare şi remediere şcolară suplimentare etc.


B. adaptarea proceselor didactice Procesele didactice trebuie să vizeze specificul proceselor

cognitive implicate în învăţare (potenţialul de dezvoltare), dar şi învăţarea independentă a elevului. În procesul de predare putem adapta:

- mărimea şi gradul de dificultate al sarcinii (numărul de sarcini de învăţare pe care să le realizeze elevii, tipul de probleme de rezolvat, reguli de rezolvare a sarcinii, modul de realizare al sarcinii, de exemplu, acceptarea răspunsului oral dacă elevul nu reuşeşte in scris etc.);

- metodele de predare (metode de învăţare prin cooperare, metode activ - participative, jocul didactic etc.);

- materiale didactice (materiale didactice intuitive); - timpul de lucru alocat (creşterea sau scăderea timpului de

lucru alocat rezolvării unei sarcini); - nivelul de sprijin (asigurarea sprijinului suplimentar pentru

unii elevi, de către cadrul didactic de la clasă sau prin cadre didactice de sprijin);


C. adaptarea mediului de învăţare - fizic, psihologic, social Atmosfera de lucru şi mediul de învăţare trebuie să fie

destinse, permisive, de susţinere şi securizare. Trebuie încurajate exprimarea opiniilor, acceptarea şi respectarea diferenţelor dintre indivizi, interstimularea şi comunicarea.

D. adaptarea procesului de evaluare Parcurgerea curriculumului are ca finalitate dezvoltarea

unor capacităţi individuale ce se pot exprima prin diverse proiecte şi produse (scrise, orale, vizuale, chinestezice - proiecte, portofolii etc.). Elevul poate demonstra că a înţeles sau că a rezolvat sarcina prin realizarea de diferite produse iar modalitatea de evaluare poate fi adaptată în funcţie de potenţialul individual - evaluarea prin probe scrise poate fi înlocuită prin probe orale, demonstrarea cunoştinţelor acumulate prin mijloace/activităţi practice.


Aspectele diferenţierii experienţei de învăţare din perspectiva elevului:

- extensiunea cunoştinţelor; - profunzimea înţelegerii; - ritmul de lucru / de învăţare; - stilul de învăţare (creativ, reproductiv,

investigativ etc.).Evaluarea trebuie să vizeze identificarea

progresului realizat de elev luând ca punct de plecare rezultatele evaluării iniţiale (evaluarea individualizată ).


Instrumente de planificarePlan Educaţional de Intervenţie Individualizată Planul Educaţional de Intervenţie Individualizată (personalizat) este un plan scris cu

obiective pe termen scurt şi lung, elaborat pentru a sprijini învăţarea copilului sau nevoile comportamentale. Este un document de lucru pentru toate cadrele didactice. Acesta ar trebui revizuit de cel puţin două ori pe an.

Planul Educaţional de Intervenţie Individualizată sprijină educaţia copiilor/ elevilor cu dizabilităţi / cerinţe educative speciale (CES) şi / sau a copiilor/ elevilor aflaţi in dificultate, in funcţie de rezultatele evaluării complexe, de nevoile specifice identificate (educaţionale, terapeutice, medicale, sociale), orientând intervenţia şi recuperarea.

Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată este realizat de • cadre didactice ( învăţători, profesori );• cadru didactic de sprijin/ itinerant in colaborare cu: - părinţii copilului / elevului; - specialişti colaboratori /echipa interdisciplinară (logopezi, consilieri şcolari,

personal medical, etc.); - copilul /elevul.


Un Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată poate să conţină: Informaţii generale: • Informaţii generale despre copil şi familie; • Informaţii despre ruta şcolară ( grădiniţe, şcoli urmate), şcoala de provenienţă; • Informaţii medicale şi alte examinări/evaluări - ataşate sau descrise pe scurt • Decizia de orientarea şcolară şi argumentele care au determinat luarea deciziei; • Informaţii despre nevoile/dificultăţile copilului (în cooperare cu alţi factori asiguraţi-vă că aveţi informaţii despre toate

dificultăţi /nevoile copilului - educaţionale, medicale, terapeutice etc., iar intervenţia se va focaliza pe acestea); • Informaţii despre procesul de predare - învăţare - evaluare; • Nevoia de terapie sau de alte servicii; • Informaţii despre însoţitor, dacă este disponibil /dacă există; • Informaţii despre cadrul didactic de sprijin / dacă există; • Partenerii implicaţi (modalitatea de cooperare ); • Responsabilităţi şi sarcini - intervenţia echipei interdisciplinare. Informaţii educaţionale: • Evaluare educaţională completă / detaliată (evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor); • Punctele tari şi punctele slabe ale elevilor (potenţial şi dificultăţi întâmpinate); • Obiective pe termen scurt şi lung (centrate pe anul in curs); • Strategii de învăţare - metode şi mijloace didactice (strategii adecvate pentru copil); • Interacţiunea socială (descriere, cum să fie sprijinit pentru a-şi dezvolta relaţiile sociale - conduita şi atitudinile de colaborare, cooperare cu ceilalţi elevi - ex. Implicarea în activităţi de grup şi este responsabil cu

timpul/ cu prezentarea produsului/distribuirea materialelor etc.); • Curriculum (conţinuturi de bază, conţinuturi adaptate - ex. Citeşte corect, cursiv şi expresiv un text scurt / Citeşte

corect un text scurt cunoscut; • Parteneriate în predare - învăţare (cum să asigurăm predarea - învăţarea pentru acest copil - echipa implicată : cadrul

didactic de la clasă, cadru didactic de sprijin şi după caz consilier, logoped); • Evaluarea (ce evaluăm şi cât de des); • Monitorizarea (cine şi când).


Structura unui Plan Educaţional de Intervenţie Individualizată:

1. Domeniul de intervenţie limbaj şi comunicare, cognitiv, emoţional, comportamental, psihomotor

2. Stabilirea obiectivelor - SMART 3. Stabilirea metodelor şi a mijloacelor de

realizare (Cum realizez?) 4. Perioada în care are loc intervenţia (Când?) 5. Criterii minimale pentru evaluarea progresului

(Ce evaluez?) 6. Metode şi instrumente de evaluare (Cum

evaluez?)


Principii de bază ale evaluării educaţionale

Evaluarea educaţională diferă de examinarea şi diagnoza medicală şi psihologică tradiţională prin faptul că utilizează informaţii din domenii diverse pentru a preveni problemele şi a sprijini învăţarea fiecărui copil in şcolile de masă. În plus, evaluarea educaţională aşează cadrul didactic in centrul activităţii de colectare a datelor, de planificare şi implementare a intervenţiei. Cadrele didactice sunt specialiştii in evaluarea educaţională şi planificarea şi implementarea intervenţiilor aferente. In continuare sunt prezentate câteva caracteristici şi principii esenţiale ale evaluării educaţionale:a. Preventivă

Cea mai bună metodă de a depăşi problemele/ dificultăţile educaţionale este intervenţia timpurie. Evaluarea şi intervenţia timpurie adecvată vor ameliora şansele copiilor cu probleme sociale şi cerinţe educative speciale şi vor reduce numărul intervenţiilor complicate şi costisitoare de mai târziu. În cazul unor copii, identificarea din timp a semnelor unor dificultăţi incipiente poate preveni acumularea unor probleme mult mai dificile în viitor.

Copiii cu cele mai grave probleme sociale şi dizabilităţi trebuie identificaţi încă dinainte de cuprinderea şcolară. În plus, multe probleme de învăţare vor apărea şi vor deveni vizibile imediat ce copiii încep să înveţe la şcoală. Acestea devin evidente doar în momentul în care copilul merge la şcoală datorită cerinţelor activităţilor la clasă cărora trebuie să le facă faţă copilul. De aceea, apariţia problemelor îi ia prin surprindere in multe cazuri atât pe profesori, cât şi pe părinţi. Pentru a preveni din timp astfel de probleme latente, este nevoie de o procedură solidă de monitorizare educaţională a capacităţii şi dezvoltării copilului.


b. Activă Intervenţiile educaţionale bazate pe simptome sunt corective. În această abordare -

abordarea prin care ne propunem să corectăm - problemele de dezvoltare, cognitive sau -_ sociale sunt lăsate să se dezvolte, fiind luate în considerare doar când devin destul de vizibile, grave sau deranjante. În această abordare, de exemplu doar problemele serioase, anunţate în scris, vor determina o intervenţie.

Evaluarea educaţională încearcă să identifice pre-simptomele şi să prevină problemele. Prin această abordare activă se acţionează înainte ca problemele să devină vizibile §îi atât de grave încât să afecteze procesul de învăţare. Pre-simptomele sunt identificate prin cunoaşterea structurii ierarhice a dezvoltării psihologice. De exemplu, aceste cunoştinţe ne indică faptul că disfuncţiile motorii timpurii pot duce la dificultăţi de învăţare.

c. Continuă Evaluarea educaţională este un proces continuu, care începe de când copilul intră la

grădiniţă sau şcoală şi se sfârşeşte când primeşte certificatul de absolvire. Utilizarea eficientă a informaţiilor, colectate în toate etapele de şcolarizare, este o condiţie

Procesul presupune colectarea, analiza şi utilizarea tuturor informaţiilor disponibile, in vederea îmbunătăţirii rezultatelor la învăţătură.


d. Utilizează informaţii zilnice Evaluarea educaţională utilizează toate informaţiile disponibile pe parcursul

activităţilor de predare şi altele activităţi - desfăşurate in cadrul şcolii sau în afara ei. De exemplu, eseurile scrise la lecţiile de limba română/ maternă (aveţi un exemplu in caietul de lucru

2, la paginile 18, 19, 20) vizează colectarea de informaţii despre dezvoltarea şi cunoştinţele lingvistice ale elevului (gramatică, ortografie, calitatea exprimării etc.). În plus, acestea furnizează informaţii despre sentimentele, emoţiile, ţelurile, atitudinile etc. ale elevului.

Comportamentele elevilor sunt observate de obicei pentru a afla gradul de autocontrol al elevului asupra propriilor acţiuni. În acelaşi timp, prin acest tip de observare a comportamentului se obţin informaţii utile despre situaţia emoţională, cognitivă şi socială a elevului. Mai mult, observarea relaţiilor sociale, a gradului de cooperare, a relaţiilor de putere şi a altor relaţii dintre elevi scoate la lumină aspecte importante legate de statutul social, problemele sociale şi sentimentele elevilor in clasă.


e. Structurează informaţia Evaluarea educaţională pune laolaltă diverse informaţii cheie, care formează o imagine

de ansamblu despre copil/elev. Aceasta cuprinde istoricul etapelor de dezvoltare ale copilului/elevului (de exemplu când a învăţat să meargă, vorbească, scrie; tipul de temperament şi contactele sociale etc.).

Evaluarea foloseşte informaţiile despre stadiul actual al deprinderilor/ capacităţilor copilului/elevului. La ce nivel sunt dezvoltate deprinderile cognitive ale copilului de exemplu deprinderile de scris şi ce fel de greşeli face? Ce relaţii sociale are (câţi prieteni) şi care îi este viaţa emoţională (de exemplu este un copil retras)?

Evaluarea educaţională îmbină informaţii formale şi informale. Informaţiile formale sunt, de exemplu, notele obţinute (din catalog), iar cele informale pot proveni din observaţii, discuţii cu părinţii, interpretarea lucrărilor scrise şi răspunsurilor/ prezentărilor orale ale copilului/elevului. Pe de altă parte, monitorizarea sistematică a copiilor/elevilor (de ex. prin liste de verificare şi instrumente de monitorizare) şi diagnozele şi testele standardizate pot fi integrate în evaluarea educaţională.

Cadrul didactic este persoana care are pregătirea necesară şi care are zilnic posibilitatea de a colecta toate informaţiile importante pentru construirea unei imagini coerente a

istoricului şi a situaţiei actuale de dezvoltare ale copilului/elevului. Această imagine constituie o baza solidă, necesară planificării unei intervenţii individuale adecvate, centrată pe elev/ copil.


f. Furnizează date pentru cadrele didactice, in beneficiul elevilor Datele colectate şi informaţiile obţinute în urma

evaluării educaţionale sunt utilizate pentru a ajuta cadrele didactice să înţeleagă caracteristicile unice şi nevoile de învăţare ale fiecărui copil şi elev. Aceste informaţii mai oferă cadrelor didactice şi comunităţii şcolare excelente oportunităţi de a sprijini copiii şi elevii în vederea atingerii potenţialului de învăţare. În acest scop, informaţiile vor reprezenta atât o sursă de date, cât şi o provocare pentru cadrele didactice. Prin intermediul cadrelor didactice, aceste informaţii vor reprezenta o provocare şi pentru părinţi şi colegi. Datele şi informaţiile obţinute în urma evaluării educaţionale nu trebuie să fie utilizate ca instrumente de clasificare, etichetare sau ierarhizare a copiilor şi elevilor.


g. Presupune cooperare Evaluarea educaţională necesită o bună cooperare in orice etapă: 1) colectarea datelor şi formularea

concluziilor pedagogice ce rezultă din datele colectate, 2) definirea situaţiei (problemei) 3) planificarea şi implementarea intervenţiei.

Educatorii, învăţătorii şi profesorii lucrează cu aceiaşi elevi. Totuşi, copilul de grădiniţă se află într-o cu totul altă etapă de dezvoltare decât atunci când merge la şcoala primară. De aceea, informaţiile despre dezvoltarea, trăsăturile cognitive, sociale şi emoţionale şi temperamentul copilului trebuie transmise într-o manieră pozitivă celor care lucrează cu acelaşi copil mai târziu, în învăţământul primar. Cooperarea dintre formele de învăţământ, in cadrul sistemului, poate fi denumită cooperare pe verticală.

Profesorii trebuie să împărtăşească colegilor datele colectate despre fiecare elev, deoarece acestea pot aduce colegilor informaţii extrem de importante şi greu de aflat, câteodată chiar sensibile. Adăugând aceste informaţii la imaginea generală a situaţiei elevului, situaţia poate fi mult mai bine înţeleasă decât dacă informaţiile provin doar din datele colectate de un profesor. Cooperarea multidisciplinară din sistemul de învăţământ poate fi numită cooperare pe orizontală.

Pentru ca modalităţile de oferire a sprijinului individual să fie diversificate, trebuie încurajate şi parteneriatele inovatoare dintre autorităţi şi agenţiile de voluntariat. De exemplu, cooperarea cu specialişti din domeniile sănătăţii şi social se va materializa prin identificarea mai multor factori care determină apariţia dezavantajelor din educaţie. De la bun început, este nevoie de o abordare integrată, bazată pe contribuţia medicilor (specialiştilor în sănătatea copilului), a asistenţilor sociali şi a cadrelor didactice, pentru a oferi elevului/ copilului serviciile educaţionale de care are nevoie în cadrul şcolii.


h. Structurează intervenţia şi reciproc Cadrele didactice dispun de o multitudine de căi, opţiuni şi oportunităţi prin care pot

obţine şi îmbina informaţii. În acest sens, cadrele didactice sunt experţi care pot afla informaţii individuale în fiecare zi. În plus, cadrele didactice au zilnic posibilitatea de a lucra şi interacţiona cu copiii/elevii. Informaţiile furnizate de acest mediu excelent, rezervat doar cadrului didactic, trebuie valorificate în interesul copilului/elevului.

Cadrele didactice mai au la dispoziţie o varietate de metode de proiectare a intervenţiilor individuale în timpul activităţilor de predare-învăţare obişnuite. Intervenţiile care se pot proiecta şi implementa sunt variate combinaţii ale următoarelor activităţi: joc de rol, învăţare prin cooperare, citire, scriere, vorbire, cântat, sport, desen, arte şi posibilităţile oferite de natură şi mediul social. Toate acestea oferă o multitudine de posibilităţi de planificare şi implementare a unor soluţii personalizate şi adaptate pentru a încuraja implicarea activă şi învăţarea tuturor copiilor/elevilor.

În plus dintre toţi actorii din educaţie, cadrele didactice au cele mai bune şanse de a stabili relaţii zilnice şi fireşti cu părinţii copiilor/elevilor. Este o ocazie extraordinară, din moment ce rolul părinţilor este extrem de important în învăţare şi depăşirea dificultăţilor de învăţare.

Cadrul didactic este o persoană ce deţine oportunitatea unică de a colecta informaţii individuale şi, în acelaşi timp, de a le folosi in activitatea didactică cu scopul de a promova învăţarea.


Evaluarea educaţională devine o componentă metodologică esenţială, prin faptul că asigură planificarea învăţării individualizate şi includerea tuturor copiilor in clasă. Evaluarea educaţională este şi va fi un element vital în activitatea cadrului didactic.

Evaluarea in contextul şcolar presupune utilizarea tuturor tipurilor de informaţii disponibile: activităţile zilnice şi interesele elevului, activităţile şi rezultatele şcolare, relaţiile sociale, motivaţiile, pasiunile etc. Cadrul didactic are posibilitatea de a afla informaţii informale în fiecare zi şi de-a lungul anilor. Provocarea principală a evaluării constă în găsirea modalităţilor eficiente de utilizare a informaţiilor în interesul copilului şi elevului.

În plus, evaluarea educaţională beneficiază de surse formale de informare: teste de atingere a standardelor curriculare, rezultatele la teste, monitorizare, liste de verificare etc. Există o multitudine de instrumente adecvate ce pot fi utilizare în scopuri educaţionale, dar acestea trebuie adaptate la condiţiile naţionale şi locale, necesitând cooperare intre cadrele didactice, alţi experţi şi universităţi.

PROIECTARE CURRICULARA

Documents

Transcript of PROIECTARE CURRICULARA