Bolile parodontale sunt printre cele mai cunoscute boli din lume inca din timpuri stravechi(Egipt 3700 i.Hr manuscris). Clasificarea lor este complexă și ia în considerare tabloul clinic, varsta la care sunt diagnosticate, rata de progresie a bolii, precum și factorii sistemici și locali, care pot creste riscul. Bolile parodontale includ gingivita (in care inflamatia este limitata la gingie, și este reversibilă, cu o buna igiena orala) si parodontita (in care inflamatia se extinde și rezultand în distrugerea țesutului și resorbția osului alveolar). Distrugere tisulară din parodontita se datoreaza distrugerii fibrelor de colagen ale ligamentului parodontal, rezultând o punga parodontala între gingie și dinte. Pungile parodontale nu sunt evidente la inspecție și necesită evaluarea cu ajutorul unei sonde parodontale. Parodontita este o boală care progresează încet(de cele mai multe ori), dar în care distrugerea tesuturilor este în mare parte ireversibilă. În stadiile incipiente boala este de obicei asimptomatică; nefiind dureroasă, mulți pacienți nefiind conștienți de prezenţa acesteia până când nu progresează suficient pentru a duce la mobilitatea dintelui. Pungile parodontale adânci ce apar ca urmare a distrugerii continue a fibrelor ligamentului parodontal și resorbția osului alveolar care apare în paralel cu pierderea de atașament progresează.

Parodontita avansată este caracterizată prin eritem gingival și edem, sângerări gingivale, retracţie gingivală, mobilitatea dinţilor, supurația pungilor parodontale și pierderea dintilor.

Traducere http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3228943/.