Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiFacultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

PROIECT DE SPECIALITATEANALIZA ŞI PROIECTAREA FLUXURILOR FINANCIAR-MONETARE ALE

ÎNTREPRINDERII

S.C. SUMMER CONF S.R.L

ROMAN

Iaşi

2011-2012

Cuprins:

7

1. MEDIUL DESFAŞURĂRII ACTIVITAŢII UNEI INTREPRINDERI – UMARO SA

1.1 Cadrul general de organizare si desfaşurare a intreprinderii

1.2 Piaţa şi competiţia

2. ANALIZA FLUXURILOR FINANCIAR-MONETARE ALE INTREPRINDERII

2.1 Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului şi a anexelor

2.2 Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza de indicatori

2.2.1 Indicatorii de gestiune

2.2.2. Indicatorii fondului de rulment

2.2.3 Indicatorii de lichiditate

2.2.4 Indicatorii de rentabilitate

2.2.5. Indicatorii de echilibru financiar

3. DIAGNOSTIC FINANCIAR

4. PROIECTARE FLUXURI FINANCIAR-MONETARE

4.1 Proiectare fluxuri financiar-monetare de încasări

CAP. 1 MEDIUL DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII

1.1 Cadrul general de organizare si desfăşurare a activităţii întreprinderii

7

S.C SUMMER CONF S.R.L. activează pe piaţa românească din anul 1996. Principalul

obiect de activitate al societăţii este cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor

leguminoase si a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, compania desfaşurându-şi

activitatea, în principal, în judeţul Botoşani.

Nomenclatorul produselor fabricate la S.C."UMARO"S.A. Roman cuprinde:

a) grupa strunguri carusel:

strunguri carusel clasice, cu acţionare în curent continuu;

strunguri carusel cu comenzi numerice, cu cap revolver sau magazin de scule;

strunguri carusel cu traversă fixă, specializate pentru execuţia şi recondiţionarea roţilor de

vagon;

strunguri carusel cu montant fix sau deplasabil.

b) grupa maşini de prelucrat bile de rulmenţi:

maşini de pilit bile;

maşini de rectificat bile;

maşini de lepuit bile.

c) maşini pentru prelucrarea lemnului:

gatere verticale;

fierastrăie circulare şi cu panglică;

maşini de frezat;

maşini de rindeluit;

maşini de îndreptat;

strunguri de copiat şi automate;

maşini de gaurit;

maşini pentru prelucrat complex panouri de mobilă.

d) maşini la temă.

Societatea deţine un capital social de 12.462.161 lei si este o societate cu capital privat.

S.C. UMARO.A. ROMAN este organizata din punct de vedere administrativ pe sectii de

productie, astfel :

- Sectia Prelucrari are urmatoarele ateliere :

- Prelucrari usoare: - Debitare

- Confectii metalice

- Prelucrari grele: - Prelucrari la cald (Forja, Acoperiri metalice, Tratament termic,

Modelarie)

- Montaj : - Mecanic sef, Energetic.

Societatea este condusa de:

- Consiliul de Administraţie format din trei membri din care unul presedinte;

7

- Conducerea executivă formată din: director general, director tehnic şi de producţie si

director economic

Cifra de afaceri realizată în ultimii trei ani a fost urmatoarea:

anul 2008: 14.027.380 lei

anul 2009: 16.372.544 lei

anul 2010 : 4.146.901 lei

1.2. Piaţa şi competiţia

Concurentii pe piata interna sunt WMW Bacau si Titan Bucuresti, iar pe piata externa sunt

Pietro Carnaghi Italia, Dories Germania, Donobat Spania.

Analizand vanzarile din ultimii ani se constata urmatoarele:

- exportul a avut o pondere mare in cifra de afaceri, 60-80%

- scaderea vanzarilor la masinile de lemn

- s-a mentinut cererea masinilor la tema

- scaderea valorii reparatii lor capitale si modernizarilor cerute de diversi clienti.

Avand in vedere toate acestea, societatea considera ca s-a impus deja pe piata cu

produsele fabricate si are capacitatea tehnica sa se mentina.

S.C."UMARO"S.A. Roman livreaza atat pe piata interna cat si pe cea externa.

Vânzarile la export s-au facut:

- in Europa: Ungaria, Elvetia, Germania, Slovenia, Finlanda, Anglia, Franta, Italia

- Asia: India

- Africa: Egipt, Nigeria

- America: SUA, Canada

Având în vedere gradul înalt de complexitate al maşinilor unelte produse de S.C. "UMARO"

SA şi numărul foarte mare de repere ce concură la producerea lor, furnizorii de materii prime

şi materiale sunt foarte diverşi. Piesele turnate mari au fost aprovizionate de la Saturn Alba

Iulia, Turnatoria Centrala Orion Campina.

Motoarele electrice sunt aprovizionate de la Electroprecizia Săcele, Bega Electromotor

Timisoara.

Echipamentele electrice provin de la Siemens Romania (dealer autorizat pe piata interna).

La aceşti fumizori se adaugă: Auto Smart Brasov, Bendkopp Cluj Napoca, Electrical

Business Pitesti, Electro H&P Sibiu, Hansa Flex Bucuresti, International Trading Piatra Neamt,

Linde Gaz Romania Timisoara, SIM SF Roman, Mirapet Prod Cugir, Schneider Bucuresti, Self

Trust Iasi, Onix Brasov, Primagra Suceava, Robital Prodexim Bucuresti, BADR Brasov, Rocast

Bucuresti, Tech Con Industry Bucuresti şi alţi i.

7

CAP.2 ANALIZA FLUXURILOR FINANCIAR MONETARE ALE INTREPRINDERII

2.1 Analiza fluxurilor financiar-monetare pe baza bilanţului şi a anexelor

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a întreprinderii la

încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare în

vederea fundamentării unor noi strategii de menţinere şi de dezvoltare, într-un mediu concurenţial. Analiza

foloseşte în acest scop mijloace specifice şi instrumente adecvate, informaţii contabile şi financiare, în scopul

aprecierii şi evaluării riscurilor prezente, trecute şi viitoare ce decurg din situaţia financiară curentă şi din

performanţele întreprinderii.

Obiectivele analizei financiare sunt adaptate utilizatorilor. Aceşti utilizatori sunt interesaţi în anumite

aspecte ce ţin de posibila lor cooperare cu întreprinderea. Printre utilizatori pot fi amintiţi gestionarii, acţionarii

actuali şi potenţiali, creditorii (băncile), salariaţii, oragnele fiscale. Sursa de date pentru analiza financiară o

constituie documentele contabile de sinteză: bilanţul, contul de profit şi pierderi, anexa la bilanţ. Contabilitatea

furnizează cea mai mare parte a informaţiei necesare elaborării bugetelor.

Criteriile de clasament al posturilor în activul şi pasivul bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în

analiză, ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri de bilanţ: contabil, financiar, funcţional. Bilanţul

contabil este elaborat într-o viziune patrimonial-juridică; activul are un sistem dublu de clasament: după

destinaţie, care permite afectarea activelor după finalitatea lor în procesul economic (imobilizări), iar în interior,

după natură (necorporale, corporale, financiare).

În pasiv operează criteriul apartenenţei fondurilor. Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea

rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului. Bilanţul contabil, care prezintă

drepturile şi angajamentele patrimoniale ale întreprinderii, se dovedeşte insuficient adaptat analizei financiare

orientate spre gestiune, care necesită un bilanţ mai operaţional, pentru a evidenţia relaţia dintre resursele

disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii. Nici o resursă nu poate ramâne fără alocare şi orice nevoie

de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare, ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar.

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi pe cel al exigibilităţii

crescătoare a pasivului. Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezintă o alocare de fonduri

băneşti în vederea constituirii unei structuri de producţie adecvate intenţiilor productive ale întreprinzătorilor.

Elementele de activ sunt structurate după gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate în bani) în

intenţia de a obţine cea mai operativă recuperare a capitalurilor investite şi o rentabilitate ridicată. În bilanţ se

înscriu mai întâi activele cele mai puţin lichide (cu perioada cea mai mare de recuperare): imobilizările

necorporale (brevete, licenţe, mărci de fabrică şi comerciale, studii), corporale (terenuri, clădiri, maşini, utilaje,

instalaţii) şi financiare (participaţii, titluri cumpărate). Datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite în aceste

active, ele se mai numesc şi alocări permanente (stabile).

Se înscriu apoi activele circulante (stocuri, creanţe, lichidităţi) mult mai lichide decât imobilizările, din care

cauză ele sunt numite şi alocări ciclice (temporare), recuperarea capitalurilor investite făcându-se după

încheierea unui ciclu de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere). În cele din urmă, în activul bilanţului

se înscriu eventualele pierderi, care se asimilează cu o diminuare de capitaluri proprii.

7

Pasivul bilanţului reflectă, din punct de vedere financiar, sursele de provenienţa a capitalurilor proprii şi

împrumutate. Pasivele sunt structurate după gradul de exigibilitate (însuşirea lor de a deveni scadente la un

anumit termen). Mai întâi se înscriu capitalurile proprii provenite de la acţionari, apoi cele din reinevestiri ale

acumulărilor anterioare (rezerve) şi din surse publice (subvenţii, provizioane reglementate). În mod practic,

aceste surse nu au o scadenţă (decât în situaţii limită, de faliment), nu sunt deci exigibile şi de aceea se mai

numesc surse permanente (stabile). Tot în categoria surselor permanente se înscriu şi datoriile financiare,

respectiv împrumuturile contractate pe termen lung, cu scadenţă mai îndepartată. 1

Datoriile pe termen scurt (credite, furnizori, decontări) sunt cele mai exigibile şi de aceea sunt numite surse

ciclice (temporare). În cea mai mare parte, ele sunt contractate pentru necesităţi de producţie şi le întâlnim

adesea sub denumirea de datorii de exploatare.

Bilanţul financiar al S.C. UMARO S.A. se prezintă astfel :

Denumirea elementului 2009 2010 2011

Total active imobilizate, din care: 10.224.299 9.438.032 9.245.376

Imobilizari necorporale 0 0 0

Imobilizari corporale 9.628.274 9.432.007 9.239.351

Imobilizari financiare 596.025 6.025 6.025

Total active circulante, din care: 19.646.583 22.622.265 18.690.064

Stocuri 11.761.537 8.244.989 10.123.964

Creanţe 6.461.728 14.285.357 8.334.614

Disponibilităţi 1.423.318 91.919 231.486

Cheltuieli in avans 10.191 0 635

TOTAL ACTIV 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Capitaluri proprii 14.945.917 15.279.383 14.561.525

Datorii 13.154.939 16.232.681 13.030.936

Venituri in avans 1.583.086 270.416 65.797

TOTAL PASIV29.881.073 32.060.297 27.936.075

Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară care

reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de

finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat

pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare).

Studiul bilanţului implică analiza acestuia în două direcţii: orizontală şi verticală, fiecare punând în evidenţă

anumite corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.

1 Mihai Toma, Felicia Alexandru, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică,

Bucureşti, 2003

7

Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre

financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii, cum ar fi: situaţia netă, fondul de rulment,

necesarul de fond de rulment, trezoreria.

Indicatorul numit situaţie netă estimează contabil valoarea drepturilor ce le posedă proprietarii asupra

întreprinderii. Are o sferă de cuprindere mai restrânsă decât cea a capitalurilor proprii, pentru că exclude

subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele reglementate, interesând atât pe acţionari cât si pe creditorii

întreprinderii. Situaţia netă se determină cu ajutorul relaţiei:

SN=Total Activ – Datorii totale

Indicator 2009 2010 2011

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Datori i totale 13.154.939 16.232.681 13.030.936

Situatia neta 16.726.134 15.827.616 14.905.139

Situaţia netă a întreprinderii

O situaţie netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă, care are ca efect

maximizarea valorii întreprinderii (capitalurilor proprii). Invers, o situaţie netă negativă reflectă o stare de

prefaliment, fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral

capitalurile proprii, partea neacoperită rămânând exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de

insolvabilitate al întreprinderii

Analiza pe verticală a bilanţului presupune a analiza structura celor două părţi ale acestuia, şi anume

structura activului şi structura pasivului, rezultând mai multe rate de structură a bilanţului ce pun în evidenţă

caracteristici financiare ale întreprinderii.

Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii,

în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin ,,capitalistic” al acesteia ca şi

7

vulnerabilitatea sa la evoluţii le inflaţioniste.Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa

sectorială şi natura activităţii întreprinderii.

Ponderea activelor imobilizate

De-a lungul celor trei ani, valoarea activelor imobilizate ale intreprinderii a avut o

evoluţie pozitivă.

Ponderea activelor imobilizate în total activ se calculează după formula:

SI=(Activ imobilizat/Activ total)*100

Indicator 2008 2009 2010

Activ imobilizat 10.224.299 9.438.032 9.245.376

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea activelor imobilizate 34.21% 29.43% 33.09%

Situaţia activelor imobilizate ale întreprinderii

Evoluţia activelor imobilizate ale întreprinderii

În cadrul activului imobilizat se pot detalia ponderile tipurilor de imobilizări astfel:

Ponderea imobilizărilor corporale reprezintă ponderea capitalurilor fixe în patrimoniu şi reflectă indirect

intensitatea capitalistică a activităţii.

SIc=(Imobilizari corporale nete/Activ total)*100

Lei

Indicator 2008 2009 2010

Imobilizari corporale 9.628.274 9.432.007 9.239.351

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

7

Ponderea imobilizărilor corporale 32,22% 29,42% 33,07%

Ponderea imobilizărilor corporale în total activ

Ponderea activelor circulante

SC=(Activ circulant/Activ total)*100

Indicator 2008 2009 2010

Activ circulant 19.646.583 22.622.265 18.690.064

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea activelor circulante 65,75% 70,56% 66,90%

Ponderea activelor circulante în total activ

De asemenea, şi în cadrul activului circulant se pot calcula ponderile elementelor sale:

Ponderea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, care depinde de sectorul de activitate şi de

durata ciclului de producţie.

SCstocuri=(Stocuri şi producţie în curs/activ total)*100 Lei

Indicator 2008 2009 2010

Stocuri 11.761.537 8.244.989 10.123.964

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea stocurilor 39,36% 25,72% 36,24%

Ponderea stocurilor şi a producţiei în curs în total activ

Ponderea portofoliului de creanţe comerciale depinde de durata termenelor de plată convenite cu clientela.

SCcreante=(Creanţe clienţi/Activ total)*100 Lei

Indicator 2008 2009 2010

7

Creanţe clienţi 6.461.728 14.285.357 8.334.614

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea creanţelor 21,62% 44,56% 29,83%

Ponderea creanţelor comerciale în total activ

Ponderea lichidităţilor în patrimoniu este considerată ca expresie a esenţei trezoreriei.

SCdisponibilităţi=(Disponibilităţi/Activ total)*100

Indicator 2008 2009 2010

Disponibilităţi 1.423.318 91.919 231.486

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea lichidităţilor 4,76% 0,28% 0,83%

Ponderea lichidităţilor în total activ

Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii, evidenţiind gradul de

stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaţia de

resurse având maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu sau

scurt).

Ani 2008 2009 2010

Pasiv 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Situaţia pasivului întreprinderii

Ratele de structură a pasivului sunt urmatoarele:

Ponderea capitalurilor proprii în resursele de finanţare reflectă autonomia financiară globală a întreprinderii:

SCpropriu=(Capitaluri proprii/Pasiv)*100

Lei

Indicator 2008 2009 2010

Capital propriu 14.945.917 15.279.383 14.561.525

Pasiv total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea capitalului propriu 50% 47,65% 52,12%

Ponderea capitalurilor proprii în total pasiv

Creşterea ponderii capitalurilor proprii este explicată pe seama creşterii valorii rezervelor şi a diferenţelor

din reevaluare.

7

a) Ponderea datoriilor pe termen mediu şi lung în totalul capitalului reflectă autonomia la termen a

întreprinderii, respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă.

SDtl=(Datorii pe termen mediu sau lung/Pasiv)*100

Lei

Indicator 2008 2009 2010

Datorii financiare 0 0 0

Pasiv total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea datorii lor financiare 0 0 0

Ponderea datoriilor financiare în total pasiv

Se observă că întreprinderea nu a contractat nici un fel de împrumuturi pe termen mediu şi lung de la

bănci, având ponderea egală cu 0.

b) Ponderea datoriilor totale exprimă rata îndatorării globale a întreprinderii

SDatorii=(Datorii totale/Pasiv)*100

Lei

Indicator 2008 2009 2010

Datorii totale 13.154.939 16.232.681 13.030.936

Pasiv total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Ponderea datoriilor curente 44,02% 50,63% 46,64%

Ponderea datoriilor totale în total pasiv

2.2 Analiza fluxurilor financiar monetare ale întreprinderii pe baza de rate sau

indicatori

Ratele financiare sunt indicatori utilizati pentru aprecierea performantei si pozitiei financiare a unei

societati. Cea mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari se calculeaza pe baza informatiilor

furnizate de companii in situatiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-financiari consta atat in

evidentierea unui trend, cat mai ales in posibilitatea ca societatea analizata sa poata fi comparata cu alte

companii active in acelasi sector. Totodata, exista indicatori financiari care ajuta la predictia unui eventual

faliment in viitor. Indicatorii economico financiari faciliteaza lucrul cu un volum de date ridicat intr-o maniera

organizata.

2.2.1 Indicatori de gestiune

În masura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un moment dat,

acestea au un caracter static. Însă gestiunea financiar pe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea

echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică, ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie

7

a posturilor din bilanţ. Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o

dimensiune temporală în analiza bilanţului prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor componente ale

acestuia. În acest scop, se compară elemente din bilanţ cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri

caracteristice ale activităţii de exploatare, cum ar fi cifra de afaceri (CA), determinându-se ritmul de reînnoire,

prin intermediul numărului de rotaţii şi durata unei rotaţii a postului din activul sau pasivul bilanţului. Numărul

de rotaţi (N) şi durata unei rotaţii( D) evoluează invers, creşterea numărului de rotaţii antrenând reducerea

duratei unei rotaţii.

Viteza de rotaţie a activelor totale măsoară aportul activelor totale ale firmei la realizarea

cifrei de afaceri, prin rotaţia tuturor activelor de care dispune societatea.

Viteza de rotatie a activelor totale se masoara ca raport intre cifra de afaceri neta si totalul

activelor companiei, si inseamna de cate ori sunt transformate activele in vanzari pe parcursul

unui an, sau cati bani rezulta intr-un an din util izarea unor active de o anumita valoare. In

general, sectoarele caracterizate de o rata de rotatie a activelor mai mare au o marja de profit

mai mica si invers, cele cu marje de profit mai ridicate au rate de rotatie a activelor mai mici.

Un nivel mai bun al raportului s-ar putea realiza fie prin creşterea volumului vânzărilor, fie

prin disponibilizarea unor active neproductive, sau ambele măsuri.

14.027.380 = 0,47 ori/an – anul 2008

29.881.073

16.372.544 = 0,51 ori/an – anul 2009

32.060.297

4.146.901 = 0,15 ori/an – anul 2010

27.936.075

Lei

Indicator 2008 2009 2010

Cifra de afaceri 14.027.380 16.372.544 4.146.901

Activ total 29.881.073 32.060.297 27.936.075

Rotatia activului total 0,47 0,51 0,15

Durata unei rotaţii 766zile 706zile 2400 zile

Viteza de rotaţie a activelor totale

7

2.2.2 Indicatori ai fondului de rulment

Indicatorii fondului de rulment atestă sau nu un echilibru financiar funcţional deoarece resursele

permanente finanţează în totalitate nevoile permanente şi asigură totodată un surplus care poate fi utilizat

pentru acoperirea unei părţi din nevoile temporare, diminuând riscurile ce pot apare pe termen scurt.

Cele două tipuri de echilibre financiare sunt într-o relaţie de condiţionare reciprocă. Echilibrul financiar pe

termen scurt este în acelaşi timp o premisă a echilibrului financiar pe termen lung şi invers.

În situaţia în care resursele permanente ale unui agent economic depăşesc nevoile permanente, acesta

beneficiază de un excedent financiar sub forma fondului de rulment financiar sau a fondului de rulment

permanent (FR = Resurse permanente - Nevoi permanente). Această expresie a fondului de rulment mai este

denumită şi fond de rulment net.

Indicatorul care exprimă în mod corect libertatea de decizie a managerului pentru finanţarea nevoilor

permanente este fondul de rulment propriu, care se determină ca diferenţă între capitalurile proprii şi asimilate

şi nevoile permanente (activele imobilizate) şi care în condiţii minime de echilibru financiar este nul, deci nu

înregistrează o mărime negativă.

Forma financiară a fondului de rulment care exprimă în ansamblu posibilităţile băneşti

antrenate în activitatea economică curentă este dimensionată prin fondul de rulment total

(FRT) care este echivalent cu nevoile temporare. Indicatorul se calculeaza prin

scaderea valorii activelor imobilizate din totalul activelor.

Fondul de rulment total 2008 2009 2010

19.656.774 22.622.265 18.690.699

Un fond de rulment pozitiv constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană,

permitându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime,

fond de casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt.

În practică se consideră ca fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să

reprezinte valoarea a 1-3 luni cifră de afaceri.

7

Fondul de rulment net (FRN) reprezinta partea din capitalul permanent care poate fi

util izată pentru finanţarea activelor circulante, adică excedentul de capital permanent faţă de

activele imobilizate sau excedentul activelor circulante cu lichidităţi pe termen mai mic de un

an, faţă de datorii le exigibile pe termen mai mic de un an.

FRN = Capital permanent – Active imobilizate

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Fondul de rulment net 2008 2009 2010

4.721.618 5.841.351 5.316.149

Se observă ca firma înregistrează o creştere a capitalului permanent care poate fi util izat

pentru finanţarea activelor circulante.

Fondul de rulment propriu defineşte excedentul capitalului propriu faţă de activele

imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanţare a

investiţi i lor.

FRP = Capital propriu – Active imobilizate

FRP = FRN – Datorii la termen

Fondul de rulment propriu 2008 2009 2010

4.721.618 5.841.351 5.316.149

7

Evoluţia indicatorilor fondului de rulment

Gradul de acoperire a activelor circulante cu capitalul propriu se calculează după

formula : Fondul de rulment propriu/fondul de rulment total

Gradul de acoperire a activelor

circulante cu capital propriu

2008 2009 2010

0,24 0,26 0,28

După cum se observă capitalul propriu al întreprinderii nu poate acoperii rulajul de active

circulante, asta se datorează faptului că societatea nu a majorat capitalul social.

Trezoreria netă reprezintă un indicator al echilibrului financiar, rezultat al deducerii

din fondul de rulment net a nevoii de fond de rulment.

Trezoreria netă = Fondul de rulment global – necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment reprezintă suma de bani de care trebuie să dispună

societatea peste cea necesară finanţării imobilizărilor, pentru a funcţiona normal. Aceasta se

determină după formula:

NFR = activ circulant de exploatare (stocuri + creanţe + avansuri + cheltuieli în avans

legate de exploatare) – datorii de exploatare ( avansuri primite + datorii furnizori + datorii

fiscale în afara impozitului pe profit + venituri în avans legate de exploatare).

-mii lei-

NFR 2008 2009 2010

5.068.326 6.297.665 5.427.642

Trezoreria netă 2008 2009 2010

- 346.708 - 456.314 - 111.493

După cum observăm în cei trei ani trezoreria netă este negativă ceea ce însemnă că există

nevoie de lichidităţi pentru finanţare.

2.2.3 Indicatorii de lichiditate

Aceşti indicatori exprimă capacitatea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe

termen scurt. Solvabilitatea rezultă din echilibru financiar între fluxul încasărilor şi cel al

plăţilor.Gradul de solvabilitate se poate aprecia prin raportarea fonduriilor proprii la datorii le

scadente. Păstrarea solvabilităţii, pe parcursul întregului an, este strict legată de îndeplinirea

riguroasă a bugetului fiecărui agent economic şi a programului de activităţii de producţie care-i

permite să dispună de volumul de mijloace băneşti pentru a-şi onora obligaţii le scadente.

Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia, fiecare având semnificaţie

proprie: l ichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub un an sunt superioare

7

datorii lor sub 1 an, ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. Ea rezultă din

comparaţia între activele “lichide”şi pasivul exigibil.

Indicatorii de lichiditate 2008 2009 2010

Lichiditate generală 1,49 1,39 1,43

Lichiditate curentă 1,49 1,39 1,43

Lichiditate imediată 0,60 0,89 0,66

Solvabilitate generală 2,27 1,97 2,14

Rata lichidităţii generale se determină ca raport între activele curente (activele circulante) şi

pasivele curente (datorii pe termen scurt), exprimând gradul de lichiditate potenţială ,

echilibrul financiar pe termen scurt. Rata curentă indică măsura în care drepturile creditorilor

pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care pot fi transformate la nevoie în bani

lichizi.

Rata lichidităţii generale este supraunitară, ceea ce indică existenţa unei lichidităţi bune.

Rata lichidităţii imediate , acest indicator ia în considerare doar activele patrimoniale ce

pot fi transformate în monedă imediată. Acest indicator trebuie să fie minim 0,5, iar valoarea

optimă este 1.

7

Rata lichidităţii immediate se determină după formula:

(Active circulante –Stocuri)/Datorii curente

Analizănd rezultatele de mai sus observăm că societatea îndeplineşte criteriul optim

ceea ce înseamnă că dispune de lichidităţi.

Solvabilitate generală

Se determină ca raport între activele totale şi datorii le curente

Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii pe termen scurt şi pe termen

lung, precum şi marja de credit comercial a societăţii.

Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4 (īn cazul īn care ponderea

minimă a capitalului propriu īn cadrul totalului surselor de finanţare este de 30%). Īn cazul īn

care rata solvabilităţii globale este mai mică decāt 1, atunci firma este insolvabilă.

Observăm că în 2009 societatea nu prezintă o situaţie bună, coeficientul fi ind mai mic de 2,

ceea ce înseamnă că activele nu au o valoare corespunzătoare, însă în 2008 şi 2010 situaţia

se schimbă.

2.2.4 Indicatorii de rentabilitate

Pentru aprecierea gradului de eficienţă economico-financiară a activităţii

unei firme se utilizeaza un set de indicatori care au în vedere rezultatele şi

efortul consumat pentru obţinerea lor.

Indicatorii de rentabilitate 2008 2009 2010

Rata rentabil i tăţi i economice 1,29 2,15 -4,92

Rata rentabil i tăţi i f inanciare 1,44 2,18 -4,92

Rata rentabil i tăţi i resurselor

consumate

1,53 2,47 -11,3

Marja brută din vânzări 1,53 2,04 -17,3

7

Rentabilitatea economică se calculează conform formulei: Profit brut/capital

permanent

Observăm că în 2009 s-a înregistrat cea mai mare rată a rentabilităţii, dar în schimb în

2010 rentabilitate a scăzut foarte mult datorită creşterii capitalurilor permanete în special

a datorii lor mai mari de un an.

Rentabilitatea financiară reprezintă rentabilitatea capitalurilor proprii şi se determină

după relaţia : Profit net/Capitaluri proprii

Acest indicator este semnificativ, deoarece rezultatul net permite remunerarea

capitalurilor investite.

Observăm în tabelul de mai sus că în 2009 se înregistrează cea mai mare rată a

rentabilităţii f inanciare, iar în 2010 scade datorită mărimii ridicate a capitalurilor din

acest an.

Rata rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează eficienţa costurilor. În

activitatea practica, ea prezintă importanţă în estimarea şi negocierea preţurilor de

vânzare a produselor sau tarifelor pentru prestări de servicii. De asemenea permite

poziţionarea produselor sub aspectul rentabilităţii faţă de media pe întreprindere.

Se determină după formula: Profit net/Cheltuieli totale

Marja brută din vânzări

Se determină după formula :Profit brut din vânzări/Cifra de afaceri

2.5 Indicatori de echilibru financiar

Indicatorii de echilibru financiar 2008 2009 2010

Rata autonomiei financiare 1 1 1

Rata de finanţare a stocurilor 1,67 2,74 1,85

Rata datorii lor 44,02 50,63 46,65

Rata capitalului propriu faţă de activele

imobilizate

1,46 1,62 1,58

Rata de rotaţie a obligaţii lor 0,93 1,008 0,31

Rata autonomiei de financiare se calculează după formula: Capital propriu/Capital

permanent

Rata de finanţare a stocurilor se calculează după formula:

Fond de rulment/Stocuri.

7

După datele din tabel observăm că rata de finanţare a stocurilor este pozitiv ă ceea ce

înseamnă că firma îşi poate finanţa stocurile din capitalurile pe care le deţine.

Rata datorii lor Se calculează după formula Datorii totale/Active(Pasive) totale.

Observăm că în cei trei ani rata datorii lor înregistrează aproximativ aceelaşi procent.

Rata capitalului propriu faţă de activele imobilizate, se determină după formula:

Capital Propriu/Active imobilizate

Rata de rotaţie a obligaţii lor se calculează după formula: Cifra de afaceri/Media

datorii lor totale

Cap.3 DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Conceptul de diagnostic în plan economic, la nivelul unei firme, presupune reperarea

disfunţionalităţilor activităţii ei, cercetarea şi analiza faptelor şi responsabilităţilor,

identificarea cauzelor şi a măsurilor care să conducă la reglarea situaţiei. Diagnosticul

activităţii unei firme se impune nu numai în cazul în care aceasta se află în dificultate, ci şi

atunci când situaţia ei economico-financiară este normală, dar se urmareşte îmbunătăţirea

acesteia.

Prin diagnosticarea unei firme, în vederea evaluării, se urmareşte cunoaşterea tuturor

laturilor activităţii acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiare

etc, precum şi a punctelor forte şi a punctelor slabe corespunzatoare fiecareia.

În cadrul activităţii practice de evaluare a unei firme, diagnosticul trebuie să furnizeze

informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente, care constituie o bază pentru

estimarea elementelor şi variabilelor ,,cheie’’ce trebuie avute în vedere în cazul aplicării

diferitelor metode de evaluare. Întrucât evaluarea întreprinderii nu înseamnă o aplicare

mecanică a unor tehnici, ci presupune o apreciere profundă a performanţelor firmei, echipa de

evaluare trebuie să opereze cu parametri consideraţi normali pentru mediul de activitate al

firmei evaluate şi la momentul efectuării evaluării.

Pe baza diagnosticului întreprinderii evaluate se pot construi scenarii pertinente, care

trebuie să stea la baza evaluării şi, de asemenea, se pot realiza testele de coerenţă, atât între

diversele piese de diagnostic, cât şi între evaluarea propriu-zisă a afacerii şi analiza

diagnostic. Aceasta din urmă apreciere vine să confirme ideea că diagnosticul pentru evaluare

nu are doar rolul de a prezenta situaţia firmei la un moment, ci şi acela de a direcţiona şi

susţine scenariile de evoluţie a afacerii, proiecţii le economico-financiare.

Realizarea diagnosticului unei firme în scopul evaluării presupune parcurgerea

următoarelor etape :

-stabilirea problemelor supuse analizei ;

-asigurarea informaţiilor şi analiza documentelor care stau la baza lor ;

7

-analiza şi prezentarea rezultatelor într-un raport. 2

Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea succesivă

a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii: rentabilitate, l ichiditate, structură

financiară.

Diagnosticul financiar are rolul de a aprecia manifestarea funcţiei financiare a

întreprinderii. O dată stabilit, el furnizează celorlalte funcţii ale acesteia dimensiunea

resurselor financiare de care are nevoie pentru a-şi atinge obiectivele, concurând la realizarea

obiectivului global al entităţii.

Astfel, diagnosticul financiar se integrează în diagnosticul global, deoarece activitatea

unei întreprinderi (tehnică, economică, financiară, de personal şi de conducere) trebuie

studiată ca un sistem care are un scop unitar: fabricarea de produse sau prestarea de servicii.

Diagnosticul financiar se bazează pe informaţiile furnizate de contabilitate, sintetizate

în situaţii le financiare, precum şi pe cele culese prin mijloace proprii.

În ceea ce priveşte prelucrarea informaţiei contabile, aceasta se realizează cu ajutorul

instrumentelor analizei financiare.

Cu toate că obiectivele analizei financiare se caracterizează printr-o mare diversitate,

în funcţie de interesele uneori divergente ale util izatorilor, se pot totuşi găsi trei direcţii

comune ale demersurilor acestora:

a) Cunoaşterea structurii financiare, a modului de combinare a resurselor de

finantare şi a efectelor acestor combinări asupra solvabilităţii, l ichidităţii şi

autonomiei financiare a întreprinderii

b) Studiul structurii activelor deţinute de întreprindere, a alegerii făcute în

domeniul investiţi i lor sau al operaţii lor curente de exploatare, aptitudinii

acestora de a fi rentabile

c) Aprecierea performanţelor, a profiturilor, a determinării unor indicatori de

randament care să ateste aptitudinea întreprinderii de a-şi majora capitalurile şi

de a controla eventuala volatil itate a rezultatelor sale. 3

Diagnosticul financiar pus de către evaluator are rolul de a aprecia manifestarea

funcţiei financiare a întreprinderii ce face obiectul evaluării. Dacă funcţia financiară este bine

reprezentată în întreprindere, în sensul existenţei unui personal specializat care să facă

analize financiare pertinente şi formalizate, constatarile acestuia pot fi preluate de către

evaluator. Totuşi, acesta le va aprecia calitatea si în situaţia în care corespund, le va valida.

Daca în intreprindere nu există materializată o analiză financiară pe perioada trecuta (3 ani)

luată în calcul de catre evaluator, acesta o va face singur.

Modul în care se face analiza financiară şi aprecierea rezultatelor financiare,

echilibrele si resursele financiare de care s-a dispus, util l izarea acestora, randamentul

2 Adela Deaconu, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo, Deva, 20003

7

capitalurilor investite reprezintă o parte importantă a muncii de evaluare în punerea

diagnosticului financiar, care incheie diagnosticele partiale şi se bazează pe transformarea

bilanţului contabil în bilanţ financiar şi definirea unor expresii sau valori necesare metodelor

de evaluare patrimoniale.

Bilanţul contabil este principala sursă informaţională pentru toţi terţii interesaţi în

activitatea întreprinderii. Dacă informaţia contabilă constituie punctul de plecare in

diagnosticul financiar, ea nu poate fi totuşi acceptată ca atare de catre analiza financiară.

Există diferenţe între optica contabilă şi cea financiară, care urmareşte alte finalităţi şi

perspective. În opinia analiştilor financiari, faptul că informaţiile contabile sunt legale,

obligatorii, respectând reglementările juridice, iar pe de altă parte sunt informaţii normalizate

sau formalizate deformeaza, in unele cazuri, realitatea economică şi financiară a

întreprinderii.

În consecinţă, bilanţul contabil va fi reprelucrat în vederea găsirii unei imagini

financiare reale. Trebuie menţionat că evaluarea, care tinde spre o imagine economică cât mai

aproape de realitate, aduce uneori alte ajustări bilanţului financiar, ţinând cont de unii factori

care nu sunt luaţi în considerare în analiza financiară.

În vederea realizării scopului său, analiza financiară este eliberată de formalismul

caracteristic contabilităţii. Pentru o întreprindere dată, analiza financiara trebuie să depisteze

caracteristicile financiare semnificative, să perceapă punctele slabe şi forte, să ierahizeze

după mai multe criterii şi în final să ofere o apreciere pertinentă a situaţiei acesteia.

Bilanţul contabil util izat în analiza financiara furnizează date pentru doua abordări

specifice, conform următoarei scheme:

Bilanţul financiar, denumit şi bilanţ lichiditate-exigibilitate, se bazează pe bilanţul

contabil, având în centrul său noţiunea de patrimoniu şi de drepturi şi obligaţii ce apar în

legătură cu posesia şi folosirea elementelor sale.

Bilanţul contabil oferă informaţii terţilor întreprinderii şi, în special, celor care au adus

fonduri ( acţionari şi creditori).

Bilanţul financiar studiază riscul nerambursării datorii lor de către întreprindere şi

structura sa financiară, răspunzând mai ales cerinţelor creditorilor acesteia. El reflectă

solvabilitatea întreprinderii atât pe termen scurt (l ichiditatea), cât şi pe termen lung şi implicit

riscul de neplată sau faliment al acesteia. Construcţia sa se bazează pe comparaţia pe

orizontală dintre activele şi pasivele patrimoniale, în funcţie de lichiditatea, respectiv

exigibilitatea lor. Bilanţul financiar măsoară capacitatea întreprinderii de a-şi onora datorii le,

verifică lichiditatea, adică proprietatea unui activ de a fi rapid transformat în monedă pentru a

putea face faţă pasivului exigibil .

7

Desfăşurarea diagnosticului financiar într-un context de criză presupune parcurgerea

următoarelor etape:

1. declanşarea diagnosticului-prin observarea simptomelor preocupate, ca de exemplu:

-deteriorarea rezultatelor;

-dificultăţi repetate în materie de lichidităţi;

Bilant

contabil

Analiza pe baza

bilantului

propriu-zis

Analiza pe baza

contului de profit si pierdere

Reprelucrari Regrupari

Bilant

functional

+

indicatori

specifici

Bilant

financiar

+

indicatori

specifici

Bilant

ansamblu

resurse

+

indicatori

specifici

Tabloul soldurilor

intermediare de gestiune

(TSIG)

+

alti indicatori ai

rezultatelor

Puncte

fortePuncte

slabe

Diagnostic

financiar

7

2. investgaţii aprofundate-prin analiza orientată în funcţie de dificultăţile observate, ca

de exemplu:

-studiul solvabilitţ i i şi rentabilităţii.

3. formularea diagnosticului şi recomandării, ce presupune identificarea cauzelor

dificultăţilor apărute, după cum urmează:

-o gestiune slabă în cursul exploatării;

-suprainvestiţi i;

-marje comerciale insuficiente;

-perspective de evoluţie;

-recomandări pentru depreciere.

Elementele necesare diagnosticării financiare sunt sistematizate în

următorul tabel:

Denumire indicator Valorile indicatorului

2008 2009 2010

1) Indicatori de gestiune

Viteza de rotaţie a activelor totale 0,47 0,51 0,15

Viteza de rotaţie a activelor circulante 0,71 0,72 0,22

Durata de recuperare a creanţelor 102 zile 82 zile 331zile

2) Indicatori ai fondului de rulment

Fondul de rulment net 4.721.618 5.841.351 5.316.149

Fondul de rulment propriu 4.721.618 5.841.351 5.316.149

Necesarul de fond de rulment 5.068.326 6.297.665 5.427.642

Trezoreria netă - 346.708 - 456.314 - 111.493

3) Indicatori de lichiditate şi solvabilitate

Lichiditate generală 1,49 1,39 1,43

Lichiditate curentă 1,49 1,39 1,43

Lichiditate imediată 0,60 0,89 0,66

Solvabil i tate generală 2,27 1,97 2,14

4) Indicatori de rentabilitate

Rentabilitatea vânzărilor ( marja de profit) 1,53 2,04 -17,3

Rentabil i tatea economică 1,29 2,15 -4,92

Rentabil i tatea financiară a valori i nete 1,44 2,18 -4,92

Rata rentabil i tăţi i resurselor

consumate

1,53 2,47 -11,3

5) Indicatori de echilibru financiar

Rata autonomiei f inanciare 1 1 1

7

Rata de finanţare a stocurilor 1,67 2,74 1,85

Rata datori i lor 44,02 50,63 46,65

Rata capitalului propriu faţă de

activele imobil izate

1,46 1,62 1,58

Evoluţia indicatorilor economico-financiari

Analizând indicatorii calculaţi, rezultă că întreprinderea se găseşte în situaţii deosebite în funcţie de

grupele de indicatori.

Indicatorii de gestiune indică, pentru primii doi ani o situaţie satisfăcătoare a întreprinderii. Dacă

valoarea acestori indicatori ar fi crescut şi în 2010 în aceeaşi proproţie ca în anul anterior, firma ar fi avut o

situaţie foarte bună, depăşind toate valorile de referinţă ale indicatorilor. Însă, contrar aşteptărilor, se constată

o scădere a valorilor indicatorilor acestei grupe, nivelul acestora situându-se chiar sub nivelul primului an

analizat, deci o înrăutăţire a modului în care întreprinderea utilizează resursele sale fixe şi circulante.

Scăderea vitezei de rotaţie a activelor totale în anul 2010 se datorează creşterii valorii activului total,

în condiţiile în care cifra de afaceri rămâne aproximativ constată faţă de anul 2009.

Evoluţia negativă a vitezei de rotaţie a stocurilor se explică prin creşterea valorii stocurilor, până

aproape la dublarea acestora în anul 2010 faţă de anul 2009.

Indicatorii fondului de rulment indică o stare bună a întreprinderii; aceştia au valori pozitive şi în crestere,

cel mai important dintre ei, trezoreria netă, reprezintă un deficit disponibilităţi. Valorile pozitive arată că firma

are suficiente lichidităţi, ceea ce înseamnă că, din acest punct de vedere, desfăşurarea activităţii nu va avea

de întâmpinat dificultăţi.

Evoluţia fondului de rulment net este pozitivă pe parcursul celor trei ani, iar cea mai mare creştere a

înregistrat-o în anul 2009, de la 4.721.618 lei la 5.841.351 lei, în anul 2010 inregistrează o scădere. O

influenţă pozitivă asupra desfăşurării activităţii firmei o reprezintă faptul că ponderea cea mai mare în cadrul

fondului de rulment o are capitalul propriu.

Cel mai important indicator al fondului de rulment este trezoreria netă care indică o situaţie negativă a

înterprinderii în cei trei ani analizaţi, firma întâmpinând dificultăţi de derulare a activităţilor şi de a face fată

datoriilor.

Referitor la indicatorii de lichiditate, aceştia arată o situaţie satisfăcătoare a înterprinderii.

Pentru anul 2008, 2009 şi 2010 rata lichidităţii generale nu se încadrează în limite

normale 1,8 – 2, dar este supraunitară, ceea ce indică existenţa unei lichidităţi bune.

Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4.

Indicatorii de solvabilitate sunt mai mari decât nivelurile minime, ceea ce indică o stare bună, adică

întreprinderea are capacitatea de a- şi achita obligaţiile băneşti.

Pe baza indicatorilor de rentabilitate se observă că activitatea întreprinderii a devenit mai eficientă în

al doilea an dar a scăzut în al treilea, situându-se sub acesta. Situaţia se explică prin faptul că în 2010

rentabilitate a scăzut foarte mult datorită creşterii capitalurilor permanete în special a datoriilor mai mari de un

an şi în acest an s-au înregistrat pierderi.

7

Analiza întreprinderii permite diagnosticarea şi pe baza fluxurilor financiar-monetare care arată o

activitate intensă a acesteia în privinţa încasărilor din vânzarea bunurilor şi serviciilor şi a plăţilor pentru

producerea acestora pe parcursul celor patru trimestre ale anului. O situaţie bună arată şi cifra de afaceri cu

un trend ascendent pe parcursul a doi ani analizaţi şi o scădere în al treilea an.

Evolutia cifrei de afaceri

Din punct de vedere al resurselor proprii disponibile, întreprinderea are o poziţie bună pe piaţă,

neavând nevoie de împrumuturi pentru a-şi desfăşura activitatea, însă din punct de vedere al rentabilităţii

producţiei, situaţia nu este favorabilă întreprinderii.

O accentuare a producţiei şi, mai ales, o eficientizare a activitătii, în sensul obţinerii unor rezultate

maxime cu eforturi minime o creştere a vitezei de rotaţie a activelor întrprinderii, astfel încât să nu aibă loc o

imobilizare a capitalului, ar fi benefice pentru întreprindere.

Diagnosticul financiar are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al activităţii

întreprinderii care să permită evaluatorului fundamentarea unor judecăţi privind mărimea

rezultatelor obţinute, modul în care se realizează echilibrul financiar, precum şi randamentul

capitalului. Acesta va completa imaginea contabilă a întreprinderii cu elemente ale realităţii

f inanciare ale acesteia. El are în vedere nu doar ciclurile de gestiune trecută, ci şi previziunile

de randament, cu deosebire de cash-flow viitoare. Documentele util izate vor determina tipul

diagnosticului.

Astfel, diagnosticul financiar ce are ca puncte de plecare bilanţul contabil şi contul de

profit şi pierdere este un diagnostic financiar extern realizat de profesionişti care nu au

acces la contabilitatea de gestiune. Este cazul bancherilor, al investitorilor, analiştilor

financiari, etc. Acest tip de diagnostic este realizat deseori şi vizează cu deosebire creşterea,

structura şi soliditatea financiară, nivelul autofinanţării, rentabilitatea aparentă, situaţia

capitalurilor permanente şi a trezoreriei ca primă estimare a valorii întreprinderii.

7

Des util izat datorită accesibilităţii la date, diagnosticul financiar extern presupune din

partea evaluatorului multă atenţie şi prudenţă în interpretarea datelor şi a rezultatelor

calculate. Pentru o bună apreciere, experienţa practică recomandă a se urmări evoluţia în

timp a datelor, compararea indicatorilor întreprinderii cu cei ai celorlalte întreprinderi din

acelaşi sector de activitate şi introducerea corecţii lor necesare în perioada de inflaţie.

Diagnosticul financiar intern al întreprinderii permite o analiză lărgită a realităţii

f inanciare a întreprinderii, mai concret a nivelului de îndatorare şi a mărimii fluxurilor de

resurse financiare, urmare a autofinanţării, creşterii de capital, a operaţiunilor de dezinvestire

sau leasing. Evaluatorul se va poziţiona în ipostaza logică de investitor potenţial şi, prin acest

tip de diagnostic, va examina strategia de dezvoltare a întreprinderii concretizată în structura

de alocare a resurselor: investiţi i productive, investiţi i f inanciare, dividende distribuite, modul

de asigurare a sporirii necesarului financiar al exploatării şi politica financiară care îl

însoţeşte.

Nivelul de îndatorare reprezintă unul din elementele cheie pentru evaluator, el apreciind

proporţia capitalurilor proprii şi a celor împrumutate şi va judeca dacă îndatorarea este prea

îndrăzneaţă, expunând întreprinderea la un risc financiar mare sau prea prudentă şi

întreprinderea nu a profitat de oportunităţile de a investi, frânând chiar creşterea. În ceea ce

priveşte natura resurselor financiare, important este de văzut gradul de adecvare între viteza

de transformare a activelor în lichidităţi şi orizontul de exigibilitate a resurselor care asigură

finanţarea. Bazându-se pe o bază de date mai largă şi mai apropiată de realitatea financiară a

întreprinderii, diagnosticul intern are meritul de a preciza mai clar pentru evaluator

coordonatele surselor de incertitudine pe care el le va avea de urmărit în momentul estimării

valorii întreprinderii.

Există o relaţie strânsă între orientările (obiectivele) analizei financiare, pe de o parte

şi mijloacele şi instrumentele la care ea recurge pe de altă parte. Totuşi, specializarea

instrumentelor de analiză tinde a se atenua în favoarea evoluţii lor conceptuale sau tehnice

recent introduse şi care conduc la limitarea importanţei acestei relaţii. Figura următoare

sugerează o preafectare a diferitelor instrumente de analiză financiară în funcţie de orientările

studiilor care se efectuează.

Orientări ale diagnosticului Mijloace şi instrumente utilizate de diagnostic

Studiul echilibrului financiar şi al

riscului de faliment

Analiza bilanţului şi a tabloului de fluxuri

financiare

- relaţia de trezorerie

- ratele

Studiul performanţelor financiare Analiza contului de rezultate

- mărimea soldurilor de gestiune

7

- analiza ratelor

- evoluţia efectului volumului de

activitate asupra rezultatului

Un aspect al diagnosticului financiar presupune identificarea cauzelor care au

determinat dereglari in derularea fluxurilor financiar –monetare la nivelul intreprinderii.

Uneori, acesta, implica identificarea posibilitatilor de imbunatatire a performantelor

intreprinderii, respectiv a unor fenomene care ar putea influenta negativ activitatea viitoare.In

cazul nostru societatea pentru aputea face faţă unor plăţi imediate ar trebui să-şi mărească

capitalul social, acesta nu a mai fost majorat de la înfiinţarea societăţii.

Oportunitătile şi ameninţările la care este supusă S.C. UMARO S.A. sunt acelea care

rezultă din analiza mediului extern al firmei şi acestea pot fi sintetizate astfel:

- societatea s-a impus deja pe piata cu produsele fabricate de aceasta şi servicii le pe

care le oferă, dar trebuie să se menţină;

- concurenţa pe piaţa internă este mică;

- s-a menţinut cererea maşinilor la temă;

Ameninţările le care S.C. UMARO S.A. este supusă sunt următoarele:

- scaderea vanzarilor la masinile de lemn

- scaderea valorii reparatii lor capitale si modernizarilor cerute de diversi clienti.

- Criza economică din Europa.

Punctele tari ale întreprinderii sunt rezultatul unei politici manageriale ferme şi

echilibrate privind autonomia financiară, nivelul moderat al obligaţii lor menţinute în limitele

normale.

Evidenţa contabilă a firmei este adecvată unei informări permanente privind mişcările

patrimoniale şi tranzacţii le efectuate.Toate operaţii le sunt înregistrate în conturile

sintetice şi analitice cu o detaliere materiale, producţie în curs, produse finite, clienţi,

furnizori, debitori şi personal;

Indicatorii de rentabilitate sunt în creştere în cei trei ani,înregistrând în 2010 un nivel

destul de ridicat;

Întreprinderea nu înregistrează datorii restante, ea achitănduşi datorii le la timp, ceea

ce are efecte pozitive asupra activităţii de ansablu a întreprinderii;

finanţarea activităţii întreprinderii din resurse proprii, fără să apeleze la împrumuturi;

fondul de rulment este pozitiv şi format, în cea mai mare măsură de fondul de rulment propriu;

existenţa disponibilităţilor, exprimată prin indicatorii de lichiditate.

exportul are o pondere mare in cifra de afaceri, 60-80%

Puncte slabe ale societăţii, din analiza indicatorilor calculaţi sunt:

7

- indicatorii de rentabilitate au rate scăzute la nivelul ultimului an analizat, aflându-se în scădere;

- scăderea ponderii activelor circulante în total activ, de la 70,56% la 66,90% datorată în principal

scăderii disponibilităţilor societăţii;

- trezoreria negativă în anul 2010;

- viteza de rotaţie a activelor circulante se află în scădere în 2010, ceea ce semnifică o încetinire a

ritmului de activitate a întreprinderii;

- scăderea profitului care ar putea fi folosit pentru refinanţare;

Principalele propuneri pentru îmbunătăţirea şi consolidarea situaţiei financiare a societăţii:

- creşterea ponderii activelor circulante;

- îmbunătăţirea vitezei de rotaţie a activelor circulante care să ducă la accelerarea activităţii

întreprinderii;

- să îmbunătăţească durata de recuperare a creanţelor;

- sa stimuleze creşterea profitului, în vederea sporirii rentabilităţii activităţii.

Cap.4 PROIECTARE FLUXURI FINANCIAR-MONETARE

Activitatea unei întreprinderi depinde în cea mai mare parte de deciziile luate de conducerea

societăţii. Aceste decizii se bazează pe conjunctura economico-socială, nivelul cererii şi al ofertei, posibilităţi

de diversificare, dar şi pe situaţia viitoare a pieţei. Astfel, deciziile luate depind şi de previziunea financiară

(proiectarea fluxurilor financiar monetare).

Previziunea financiară are două părţi: previziunea încasărilor şi previziunea plăţilor. Fiecare dintre ele

trebuie analizată în mod separat pentru a se evidenţia trăsăturile definitorii ale fiecăruia.

Prin proiectarea fluxurilor financiar monetare, organele financiare ale întreprinderii trebuie să

urmărească urmatoarele obiective:

-stabilirea corectă a veniturilor şi cheltuielilor şi a unei relaţii optime între resursele financiare şi

posibilităţile acestora;

-asigurarea unui circuit normal al capitalurilor;

-repartizarea justă a venitului net;

-asigurarea la timp şi într-un volum corespunzător a mijloacelor băneşti necesare realizării tuturor

obiectivelor prevăzute în planul de afaceri;

-înfăptuirea cerinţelor gestiunii financiare.

Previziunea financiară utilizează pentru îndeplinirea acestor obiective totalitatea instrumentelor,

metodelor şi tehnicilor cuprinse în mecanismul financiar al întreprinderii. O primă etapă a activităţii de

7

previziune financiară o reprezinta cunoaşterea realităţii economice prin prisma informaţiilor financiare, în

funcţie de care se aprobă şi se realizează deciziile financiare care privesc întreaga activitate a agentului

economic pentru perioada la care se referă previziunea.

Proiectarea financiară urmăreşte fundamentarea de decizii financiare în legătură cu toate tipurile de

activităţi care, prin consumul de valoare pe care îl generează, realizează formarea, refacerea, dezvoltarea şi

chiar lichidarea elementelor sistemului întreprinderii.

Sunt luate în calcul activităţi ca investiţiile, reparaţiile, formarea stocurilor din mijloace circulante în

toate fazele ciclului de exploatare din întreprindere, pregătirea şi recalificarea pesonalului, acţiunile de

protecţie socială şi ecologică, cercetare ştiinţifică şi economică etc.

Orice proiectare se sprijină pe situaţia iniţială a fenomenului proiectat. Ne interesează:

- starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub aspectul valorii rămase în aceste

elemente după participarea la procesele de producţie anterioare;

- capacitatea structurii de producţie existente de a transfera valoare prin serviciile cedate de structura

economică a întreprinderii în cadrul procesului de producţie.

Proiectarea fluxurilor financiar-monetare presupune:

- proiectarea fluxurilor de încasări;

- proiectarea fluxurilor de plăţi;

- proiectarea fluxurilor de lichidităţi;

- proiectarea fluxurilor de formare şi utilizare a fondurilor băneşti.

Pentru a se realiza proiectrea fluxurilor financiar-monetare se va urmări variaţia în timp a fenomenelor,

utilizând seriile cronologice. Studierea seriilor cronologice vizează măsurarea creşterilor sau descreşterilor de

nivel şi a modificărilor de structură, precum şi determinarea influenţei factorilor sub incidenţa cărora are loc

evoluţia fenomenelor.

4.1 Proiectarea fluxurilor de încasări (cifra de afaceri)

Previziunea fluxurilor de încasări rezultă în mod direct din prognoza vânzărilor, deoarece acestea

reprezintă principala sursă de încasări. Previziunea cifrei de afaceri, ca cel mai important indicator al fluxurilor

de încasări trebuie să ţină cont de modificările ce vor avea loc în structura vânzărilor şi în gradul de

solvabilitate al clienţilor întreprinderii şi care vor influenţa decalajul între datele livrării şi datele reale ale

încasărilor.

În proiectarea fluxurilor de încasări, respectiv a cifrei de afaceri, se ţine cont de sumele înregistrate în

ultimii 3 ani de către S.C. UMARO S.A., evidenţiate în Contul de profit şi pierdere.

Indicator 2008 2009 2010

Venituri din vânzarea mărfurilor 13,842,581 14,283,940 5,629,399

Cifra de afaceri 14,027,380 16,372,544 4,146,901

7

Se observă o evoluţie a producţiei vândute în acelaşi ritm cu cifra de afaceri, ceea ce înseamnă că evoluţia

acesteia din urmă este determinată în cea mai mare măsură de producţia vândută. Creşterea valorii producţiei

vândute se explică, la rândul ei, printr-o creştere a preţurilor produselor fabricate, avându-se în vedere că

producţia fizică a întreprinderii se află în scădere.

Se observă că, de-a lungul celor trei ani, cifra de afaceri a avut o evoluţie pozitivă, crescând în anul 2009

faţă de 2010, în anul următor, înregistrându-se o scădere.

Pentru următorii ani se preconizează o creştere a cifrei de afaceri, într-o evoluţie lentă,

determinată de creşterea producţiei vândute. Această creştere nu poate fi accelerată datorită

unor venituri scăzute din vânzarea mărfurilor care ar trebui să crească foarte mult pentru a

grăbi creşterea cifrei de afaceri.

Evoluţia previzională a cifrei de afaceri

Principalele propuneri pentru consolidarea situaţiei financiare a întreprinderii sunt:

Majorarea capitalului social penru ca firma să dispună de lichidităţi

Creşterea cifrei de afaceri, creştere ce se poate realiza printr-o analiză mai

atentă a cererii de piaţă;

Creşterea rentabilităţii prin reducerea costurilor de producţie;

Reducerea duratei de încasare a facturilor;

7

Bibliografie:

Hoanta,N„Capitalul firmei”, Bucuresti, 1998;

Neagoe,I- „Finantele intreprinderii”, Iasi, 2001;

Stancu,I- „Gestiunea financiara”, Bucuresti, 1994;

Jaba,E- „Statistica”,Editura Sedcom Libris,Iasi, 1999;

Bucataru,D- „Capitalurile firmei”, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1998

Regulamentul de organizare si conducere al societatii.

Bilantul si balanta intreprinderii.

Contul de profit si pierdere.