REFERAT DE SPECIALITATE

BAZELE ASIGURARILOR

TEMA: DETERMINAREA PRIMELOR LA ASIGURARI SI BUNURI. PRIME BRUTE SI REZERVA MATEMATICA IN ASIGURARI DE VIATA

NUME COORDONATOR : DRD CARMEN SANDU

NUME STUDENT: OLTEANU CLAUDIA-MARIA

GRUPA: 15

-2009-

CUPRINS:

BIBLIOGRAFIE:

1. Gheorghe Bistriceanu “Asigurari si reasigurari in Romania” Editura Universitara Bucuresti 2007

2. Nicolae Lungu “Bazele Asigurarilor” Editura Sedcom libris Iasi 2006

3. D.A. Constantinescu “Asigurari si reasigurarI”Editura Tehnica Bucuresti 1998

4. V.Ciurel “Asigurari si reasigurari” Editura All Beck 20005. I.Vacarel “Asigurari si reasigurari” Editura Expert Bucuresti

2007

DETERMINAREA PRIMELOR LA ASIGURARI SI BUNURI.

PRIME BRUTE SI REZERVA MATEMATICA IN ASIGURARI DE VIATA.

CLASIFICARE GENERALA

Inca din antichitate oamenii s-au preocupat de protejarea vietii, a sanatatii si bunurilor lor i forma diverse care au evoluat pana la cele din prezent.

Cele mai vechi forme ale asigurarilor sunt asigurarile de viata, indemnizatiile de deces acordate in vederea acoperirii cheltuielior de inmormantare si asigurarilor de renta viagera.

Asigurarea de bunuri reprezinta un sostem de relatii economice specifice, exprimate valoric de intrajutorare si sprijin reciproc intre asigurati prin intermediul carora se formeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondul banesc necesar copensarii pagubelor provocate bunurilor proprietate a intreprinderilor sau parsonala , distruse de calamitati ale naturii sau de accidente, precum si pentru finantarea actiunilor de prevenire generatoare de pagube, in vederea mentinerii continuitatii procesului de productie.

Asigurarea de bunuri acopera o gama larga de riscuri a caror producere poate determina mari pagube materiale.De la incendiu care fiind primul risc oferindu-se èrotectia pana la cele mai variate evenimente: catasrofe naturale,tehnologige,ecologige la furt,jafuri, revolte,greve,razboi.In categoria de bunuri sunt incluse cladirile,platformele petriliere,parcuri de distractie,porturi,aeroporturi,poduri,masini,utilaje,echipamente,instalatii,opere de arata,bani si multe altele.

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului adica beneficiarului o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri se pot încheia de catre persoane fizice cat şi de persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România. Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere adica un prejudiciu persoanei respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aiba un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul poate avea interes faţă de un bun, cum ar fi:

Proprietate în comun fiind o persoană care deţine un bun în comun cu una sau mai multe persoane avand dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;

Proprietatea ipotecată în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - în calitate de creditor. În aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părţi;

Proprietatea inchiriată în cazul în care chiriaşul încheie un contract de asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

Proprietatea aflată în custodie - custodele are un interes asigurabil, în ceea ce priveşte bunul pe care îl deţine în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;

Persoanele din familia proprietarului acestea pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.

Perioda de asigurare

În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.

Începutul şi încetarea răspunderiiAsigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de

asigurător a poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele încheiate în aceasta.

Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă ca reprezentând începutul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată, şi încetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asiguratorului mai încetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situaţie ce apare în următoarele împrejurări:

prima de asigurare se plăteşte în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit şi nici în termenul de graţie oferit de asigurător;

asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile.După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a

devenit imposibilă.

Riscul asiguratÎn asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:

riscuri civile - asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi a bunurilor din acestea;

riscuri comerciale şi industriale - asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de producţie şi comercializare şi bunurile aflate în acestea.În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societăţile de

asigurare sunt:

incendiu; trăznet; explozie; ploaie torenţială;

grindină; inundaţie; furtună; cutremur; pră uşiri şi alunecări de teren;greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă; avalanşe de zăpadă; căderea pe clădiri a altor corpuri; lovirea de către un autovehicul.

Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi instalaţii, pentru cazurile de avarie accidentală. În astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt:

ruperi sau deformări în timpul funcţionării; ciocniri sau izbiri cu alte corpuri; explozii; efectele unor substanţe chimice; scurtcircuit; etc.

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.

Cele mai multe societăţi de asigurare oferă poliţe de asigurare pe mai multe nivele care, în funcţie de riscurile acoperite, pot fi:

poliţe de asigurare împotriva incendiului; poliţe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet, explozie şi

cădere de corpuri); poliţe de asigurare care acoperă, pe lângă riscurile cuprinse în poliţa standard, şi

câteva riscuri suplimentare; poliţe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile (all risks) în care nu sunt

nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse. Deşi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliţei identificate în mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauză a poliţei, a cărei funcţie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.

În general, în poliţa de asigurare de bunuri nu se acordă despăgubiri pentru pagubele provocate de război, invazie, revoluţie, naţionalizare sau rechiziţionare.

Alte excluderi se referă la uzura fizică, la pagubele provocate în urma actelor intenţionate ale asiguraţilor sau la alte evenimente non-accidentale, în urma radiaţiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

Suma asiguratăAceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii

contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora.

Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul răspunderii proporţionale.

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

a) la cl ă diri şi construcţii - valoarea de înlocuire (costul construcţiei sau achiziţionării clădirii respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe piaţa locală) din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea construcţiei);

b) la mijloacele fixe şi obiecte de inventar - valoarea de înlocuire a acestora, din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea de întreţinere a acestora);

c) la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri - preţul de cost sau de achiziţie al acestora;

d) colecţii şi obiecte de artă - valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de cataloage sau expertize.

În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevazută în tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.

Prima de asigurareLa asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei

asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente sau promile.

În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferenţiate:

- pe tipuri de localităţi (municipii, orase, comune);- pe grupe de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).În cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă se

diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei în:

- produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;- produse combustibile;- produse inflamabile;- produse explozibile.

Obligaţiile asiguratuluiAsigurarul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţia de

asigurare, a căror neîndeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea.

Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.

Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în bune condiţii, în scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.

Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubiriiCând se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă,

se declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.

Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma asigurată, nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:

principiul răspunderii proporţionale;

principiul primului risc; principiul răspunderii limitate.

Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).

Prin pagubă totală se înţelege:

a) la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;

c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.

Prin pagubă parţială se înţelege:

a) la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin repararea acestora poate fi readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care scade valoarea bunurilor;

c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea iniţială.

Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:

a) la cl ă diri - valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată si valoarea resturilor care se pot întrebuinţa sau valorifica;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat;

c) la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:

a) la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;

b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea pierderii din cantitate a aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;

c) la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea resturilor care se pot valorifica.

În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:

cheltuielile făcute în scopul limitării daunei; cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului

asigurat; daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin

distrugerea sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau împiedicarea consecinţelor producerii riscurilor.

Din cuantumul pagubei se scad:

franchisa prevăzută în contractul de asigurare; primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.

Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi anume:

dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele părţi:- asiguratul sau beneficiarul;

- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc, împreună cu acesta, bunul asigurat;

- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.

în cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;

dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a contribuit, în mod deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.

În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă din repartizarea proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. În felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.

După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă.

Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.

Determinarea primelor la asigurari de bunuri

Asigurarile de bunuri acopera o gama larga de riscuri a caror producere poate determina mari pagube materiale.De la incendiu fiind primul risc pentru care s-a oferit protectie pana la cele mai variate evenimente.

Modul de calcul al primelor la asigurarile de bunuri

Determinarea nivelului cotei de prima tarifara pe baza careia se stabileste volumul primelor de asigurare sunt platite de asigurati si are o importanta deosebita in cadrul activitatii de asigurare.Aceasta importanta rezida in faptul ca fara calcularea nivelului cotei de prima tarifara pe baza anumitor criterii un exista certitudinea ca asiguratorii vor putea realiza un fond de asigurare corespunzator raspunderilor asumate.In cazul asigurarilor de bunuri cea mai mare parte din primele incasate de asigurator se

utiliozeaza pentru plata despagubirilor cuvenite asiguratilor. Astfel in functie de principiul care se stabileste nivelul cotei de prima tarifara este marirea probabila a despagubirilor pe care asiguratu le va plati asiguratilor.Cotan de prima tarifara destinata pentru plata despagubirilor se numneste prima neta sau cota de baza Prin adaugarea la acestea a adaosului destinat acoperirii cheltuielilor privind constituirea si administrarea finantarii unor masuri de prevenire a pagubelor constituirii fondului de rezerva si realizarii de catre asigurator a unui anumit beneficiu obtinem cota de prima tarifara sau prima bruta.In vederea calcularii primei nete se porneste de la indicele de despagubire care arata cat reprezinta in medie despagubirile achitate de asigurator la fiecare 100 de unitati monetare suma asigurata pentru o anumita categorie de bunuri.Indicele mediu de despagubire poate fi luat drept baza pentru calcularea primei nete deoarece totalul asigurarilor platite de asigurarilor platite de asigurator indica volumul efectiv al raspunderii asumate de acesta intr-o prioada trecuta.Acest volum ne permite sa stabilim pe baza unor calcule de probabilitate, nivelul primei nete necesar constituirii unui fond de asigurare la nivelul raspunderii asiguratorului dintr-o perioada viitoare.

Asigurarea de viata reprezinta o forma de protectie financiara dependentilor s-au a altor persoane desemnate in cazul decesului asiguratului.In general asigurarile permite unei persoane fizice s-au juridice cu aversiuni fata de risc sa transfere riscurile catre o organizatie specializata in schimbul platii primei de asigurare.Datoria unor riscuri comune existente a caror manifestare atenuewaza producerea de pagube economice cat mai asupra populatiei au aparut asigurarile.Datoria existentei acestora conduce la formarea comunitatii de risc care presupune ca un numar mare de persoane fizice s-au juridice aflate sub incidenta riscurilor avand aversiuni altele decat acestea si interesate de acoperirea pagubelor consimt sa se apere in comun participand la formarea fondului de asigurare prin intermediul unei organizatii specializate.

Asigurarile de viata clasice un sunt intotdeauna tentante numai pentru protectia riscului de deces, motiv pentru care societatea de asigurare a propus noi tipuri de produse avand si unele avantaje: economisirea, investitii, pensie pe o perioada determinata,tratament medical, cheltuieli de inmormantare.Asadar asiguratul poate beneficia de sume importante pe durata vietii insemnand ca asigurarile pot fi si asigurari de supravietuire numite “asigurari mixte de viata” . In caz de deces beneficiarul politei va incasa suma asigurata iar in acz de supravietuire asiguratul incaseaza aceasta suma la expirarea contractului.Asigurarile pe termen lung si mediu sunt reprezentate de riscul de deces care creste in fiecare an ceea ce inseamna ca societatile de asigurari va trebui sa perceapa o prima de asigurare mai mare numitra “prima de risc” determinand valoarea probabila a riscului asumat

de-a lungul unui an. Pentru plata primei de asigurare in asigurarile de viata se poate achita o singura data sub forma primei unice, s-au in transe esalonat, se calculeaza incat sa acopore riscul pe intraga perioada asigurata.

CONCLUZIIÎn concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de închiriere sau locaţie de gestiune.