Petru I, numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnitor al Moldovei între 1375 și 1391. A fost, după

ultimele cercetări, fiul unui anume Ștefan, acesta la rândul său, fiu al lui Bogdan I al Moldovei. Petru I a

fost fratele lui Roman I și al lui Ștefan I. După cercetări, se pare depășite, Petru I ar fi fost fiul lui Costea al

Moldovei și al Mușatei. A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav Iagello. În 1387, printr-un act

omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Când pe tronul Munteniei a ajuns

Mircea cel Bătrân (1386), Petru I a urmat o politică apropiată de a acestuia. Diplomației lui i se datoreaza,

deși nu pe față, tratatele favorabile dintre Mircea cel Bătrân și Vladislav al Poloniei (1389 și 1390), tratate

prin care craiul polon este pus într-o poziție de egalitate față de domnii români și mai ales față de Mircea

cel Batrân.

Se căsătorește cu sora regelui Vladislav Jagello, împrumutându-l pe acesta cu 3.000 ruble de argint

(1388), pentru care i s-a amanetat Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați. Până la urmă, suma nu a

fost returnată niciodată în întregime. Tot în timpul domniei lui s-au bătut bani moldoveni de argint, care pe

o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour.

Petru I a întins Moldova mult spre sud, și i se atribuie construirea cetății Sucevei, a întemeiat cetatea și

mănăstirea Neamțului. Tradiția spune că mănăstirea Neamțului a fost ridicată de către niște ucenici de-ai

lui Nicodim, ctitorul Vodiței din Țara Românească. Mănăstirea a fost înzestrată cu 2 sate, 2 mori și o vie.

Tot el a fixat scaunul Moldovei la Suceava.

Roman I, frate cu Petru I, a venit la domnia Moldovei după moartea fratelui său, preluând tronul în

intervalul decembrie 1391 - martie1392.

Ca domn, Roman I a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, precum a recunoscut-o mai întâi fratele

său Petru I (1387). În 1393, îl ajută pe cneazul Podoliei Teodor Koriatovici împotriva ducelui Witold al

Lituaniei, în lupta lor pentru cetatea Camenița și teritoriul înconjurător. Fiind învinși (la Bratzlaw) Teodor

Koriatovici se refugiază în Ungaria, iar Roman I pierde curând domnia și este inlocuit de fratele

său Ștefan I.

În 5 ianuarie 1393 Roman I se folosește titulatura "Noi Roman voievod al Moldovei și

moștenitor (domnitor) al întregii Țării Românești de la munte până la malul mării". El nefiind niciodată

domnitor al Valahiei (Mari) sau Muntenia aici face referire prima dată la Moldova ca fiind micul teritoriu

unde s-a creat entitatea teritorială moldovenească, apoi se referă la întreaga Țară Românească a

Moldovei din estul Carpaților până la Marea Neagră.

Unul din cele mai vechi documente din Moldova este Uricul lui Roman I  din 1392 prin care voievodul,

împreună cu fiii săi Alexandru și Bogdan, dăruiesc lui Ivănuș Viteazul "pentru credincioasa slujbă" trei

sate pe Siret, fiind păstrat în original la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Actul

este redactat în limba slavonă, pe pergament, cu sigiliu de ceară atârnat și cu șnur de mătase roșie.