Şcoală Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă “Iaşi

Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcoli postliceale sanitare Calificarea profesională:asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu Diabet zaharat de tip 2

Îndrumător,Prof. Negreanu Georgeta

Candidat,Ungur Daniel-Mihai

Promoţia 2015

Îngrijireabolnavului

cu Diabet zaharat de tip 2

2

Cuprins

I.ARGUMENT..............................................................................................................- 4 -

II.ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DIABET ZAHARAT DE TIP 2...................- 5 -

OBIECTIV 1:.................................................................................................................- 5 -Notiuni generale de anatomie si fiziologie.............................................................- 5 -

OBIECTIV 2..................................................................................................................- 8 -a) Definiţia..............................................................................................................- 8 -b) Clasificare...........................................................................................................- 8 -c)Etiologie...............................................................................................................- 9 -d) Simptomatologie...............................................................................................- 10 -e) Diagnostic.........................................................................................................- 11 -f)Evoluţie şi prognostic.........................................................................................- 11 -g)Tratament...........................................................................................................- 12 -h)Complicaţii........................................................................................................- 13 -

DIETA IN DIABETUL ZAHARAT DE TIP II....................................................................- 17 -Dieta diabeticilor: legumele si fructele oleaginoase............................................- 17 -Atentie! – care este diferenta intre legume crude vs. legume fierte......................- 17 -Dieta diabeticului: grasimile din alimentatie.......................................................- 18 -Dieta in diabet: cerealele......................................................................................- 18 -

REGIM PENTRU DIABET: FRUCTELE...........................................................................- 18 -Cele mai indicate fructe sunt: kiwi, grapefruit, mere...........................................- 18 -Regim pentru diabet: alte surse de carbohidrati..................................................- 19 -

OBIECTIV 3:...............................................................................................................- 20 -Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu diabet zaharat de tip 2.....................................................................................................- 20 -a.Fişa tehnică nr.1................................................................................................- 20 -b.Fişa tehnică nr.2................................................................................................- 22 -c)Fişa tehinică nr. 3..............................................................................................- 24 -d)Fişa tenică nr.4..................................................................................................- 26 -

OBIECTIV NR. 4:.........................................................................................................- 28 -Procesul de îngrijire al unui pacient cu diabet zaharat de tip 2:.........................- 28 -a) Interviu..........................................................................................................- 28 -b) Nevoile fundamentale după Virginia Henderson..........................................- 30 -

c) Plan de ingrjire……………………………………………………………………..- 32 -OBIECTIV 5:...............................................................................................................- 33 -

Educatia pentru sanatate la un pacient cu Diabet zaharat de tip 2.....................- 33 -

III.BIBLIOGRAFIE...................................................................................................- 34 -

IV.ANEXE...................................................................................................................- 35 -

3

I.Argument

Diabetul zaharat de tip 2 este o boală caracteristică prin lipsa de răspuns la insulină a ţesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrană celulară. Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu diabet zaharat de tip 2. Problemele pe care le poate prezenţa un bolnav cu diabet zaharat de tip 2 şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:

Hiperglicemie Durere în membrele inferioare Insomnii nocturne Anxietate Edeme membrelor inferioare Polidipsie (sete exagerată) Poliurie Prurit

Obiectivele prezentului proiect sunt: obiectiv 1 Care sunt cauzele diabetului zaharat de tip 2 obiectiv 2 Care sunt metodele de tratament obiectiv 3 Educaţia pacientului cu Diabet zaharat tip 2.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza următoarele competenţe profesionale:1. Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative.2. Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea pacientului

şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire.4. Cunoaşterea stilului de viaţă,a condiţiilor de trăi şi de muncă, a efectelor asupra stării de

sănătate.5. Asigurarea mediului adecvat odihnei şi supravegherea bolnavului.6. Elaborează planul de îngrijire (planul nursing).7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite afecţiuni.8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru recoltări de produse

biologice,patologice.Explorări funcţionale, examen radiologic etc.9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgenţă.10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui grad ridicat

de sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu Diabet zaharat de tip 2 s-a finalizat prin analiză unui caz cu diabet zaharat de tip 2-caz pentru care s-a elaborate un interviu.Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale-conform principiului Virginiei Henderson. În final a fost elaborate planul de îngrijire la un pacient cu diabet zaharat de tip 2 respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă,

4

obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate,precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

II.Îngrijirea bolnavului cu Diabet zaharat de tip 2

Obiectiv 1:

Notiuni generale de anatomie si fiziologie.

PANCREASUL - NOŢIUNI DE ANATOMIE Sl FIZIOLOGIE

Pancreasul este o glanda cu funcţie atât exocrină cât şi endocrină.

Este o anexă a tubului digestiv.

Localizare:

Pancreasul este situat în cavitatea abdominală, pe peretele profund şi este acoperit anterior de peritoneu.

Are formă de cârlig sau de J culcat.

Este situat la nivelul vertebrelor: T 12, L1 şi L2.

Are o greutate de aproximativ 100 grame, o lungime de 15 - 20 centimetri şi o grosime de 2 centimetri.

Anatomie

Pancreasul este alcătuit din:

• cap

• corp

• coadă

Capul este porţiunea cea mai lată, înconjurată de duoden. Capul prezintă în porţiunea inferioară un proces numit uncinat, la nivelul căruia trec arteră şi venă mezenterică superioară. Posterior de capul pancreasului trece canalul coledoc iar anterior se află colonul transvers. Capul este înconjurat de segmentele duodenului.

Din cauza raportului capului cu canalul coledoc, în cazul apariţiei unor tumori ale capului pancreasului canalul coledoc poate fi obstruat, cu apariţia icterului.

Colul pancreasului vine în raport cuoriginea venei porte şi cu venă cava inferioară.

5

Corpul are un aspect triunghiular şi are raporturi cu: faţă posterioară a stomacului, aorta, rinichiul stâng, glanda suprarenală stîngă, arteră şi venă splenică, colonul transvers şi ansele intestinale.

Coada pancreasului se îndreaptă către splină de care este legată prin ligamentul splenopancreatic.

Structura pancreasului

Din punct de vedere structural, este o glanda friabilă - se poate rupe uşor în cazul unor traumatisme.

La exterior pancreasul prezintă o capsulă conjunctivă de grosime redusă, care trimite la interior septuri care formează lobulii pancreatici.

Cea mai mare parte a pancreasului este reprezentată de ţesutul exocrin, format din acini care au structura asemănătoare glandelor sanitare. Din acest motiv, pancreasul mai este cunoscut sub numele de glanda salivară a abdomenului.

De la nivelul acinilor se desprind ducte colectoare are confluează şi formează ductul principal Wirsung şi canalul accesor Santorini. Ductul principal Wirsung străbate pancreasul de la coadă la cap şi deschide împreună cu canalul coledoc în ampulă hepatopancreatica numită Vater.

Ductul accesor Santorini ia naştere din canalul principal, la nivelul capului şi se deschide la nivelul duodenului ÎI la nivelul papilei mici.

Pancreasul endocrin este format din insulele Langerhans care sunt răspândite difuz. Reprezintă doar aproximativ 1 - 3 % din volumul pancreasului.

Insulele Langerhans sunt distribuite mai ales la nivelul cozii pancreasului. Insulele Langerhans sunt formate din cordoane de celule, înconjurată de sinusoide. Cordoanele celulare sunt reprezentate de structuri celulare care secretă glucagon (celulele alfa) şi celule care secretă insulină (celulele beta). Celulele beta, care secretă insulină sunt cele mai numeroase.

Vascularizatia pancreasului

Arterele pancreasului provin din arteră hepatică, arteră splenică şi din arteră mezenterică superioară.

Arterele pancreatice care provin din arteră mezenterică superioară şi arteră hepatică asigura irigaţia capului pancreasului. Arterele care provin din arteră splenică iriga corpul şi coadă.

Venele pancreasului ajung în venă splenică şi mezenterică superioară şi în final în vena porta.

Inervatie

6

Pancreasul este inervat de către ramuri care provin din plexul celiac.

Secreţia pancreatică

Celulele endocrine ale pancreasului eliberează direct în circulaţia sangvină glucagon, insulină, stomatostatina şi polipeptidulpancreatic.

Celulele exocrine, organizate în acini, produc enzime digestive:

• peptidaze

• lipaze

• amilaze

• nucleaze.

Aceste enzime sunt răspunzătoare pentru digestia proteinelor, lipidelor, glucidelor şi acizilor nucleici.

Cantitatea de suc pancreatic secretată zilnic este de 1, 2 - 1, 5 litri.

Sucul pancreatic conţine o cantitate mare de bicarbonati, care neutralizează aciditatea gastica. Atunci când secreţia de bicarbonat pancreatic este insuficientă creşte riscul de apariţie a ulcerelor duodenale.

Secreţia pancreatică este stimulată în mai multe etape:

• etapă cefalică -mirosul, gustul, văzul alimentelor stimulează secreţia pancreatic prin intermediul nervului vag

• etapă gastica - distensia gastica şi prezenţa produşilor de digestie stimulează secreţia pancreatică prin nervul vag şi prin gastrină

• etapă intestinală - este stimulată de colecistokinina şi secretină, care sunt eliberate de către celulele endocrine ale duodenului şi jejunului, că răspuns la pătrunderea alimentelor în intestinul subţire.

Obiectiv 2

Diabetul zaharat

Diabetul este o boală cronică în care nivelul glucozei ("zahărului") din sînge ( glicemia ) creşte peste normal. Excesul de glucoză în sînge este dăunător sănătăţii. Glucoză provine din digestia alimentelor. Pentru a putea pătrunde în celule unde este folosită drept combustibil, glucoză are nevoie de insulină, un hormon secretat de pancreas. Diabetul

7

apare fie din cauza productei insuficiente de insulină de către pancreas, fie mai ales datorită insensibilităţii celulare la insulină. În ambele situaţii nivelul glucozei din sînge depăşeşte valorile normale.

a) Definiţia

Diabetul zaharat tip 2 (denumit în trecut diabet non-insulino-dependent sau diabet cu debut la vârstă adultă) se caracterizează prin faptul că pancreasul continuă să producă insulină, uneori chiar mai multă decât în mod natural.

Însă organismul dezvoltă rezistenţă la efectele insulinei, astfel încât în realitate există un deficit insulinic.

  Normal Diabet latent DiabetGlicemia pe nemâncate 70-110 mg/dl >111 si < 126 mg/dl Peste 126 mg/dlGlicemia provocata (la 2 ore dupa ingestia a 75 g glucoza)

< 140 mg/dl >140 si < 200 mg/dlPeste 200 mg/dl 

Simptome de diabet

b) Clasificare

OMS recunoaşte trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 şi gestational (de sarcina). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 şi diabetul zaharat tip 2.

1.

Diabetul de tip I , juvenil sau insulino-dependent, care apare la copii sau tineri. Este considerat o boală auto-imună, în care sistemul imun atacă celulele producătoare de insulină din pancreas şi acesta nu mai poate fabrică suficientă insulină. Aceşti bolnavi au adesea nevoie de injecţii cu insulină pentru tot restul vieţii.

2.

Diabetul de tip II , de maturitate sau non-insulino-dependent. Acesta apare la persoane trecute de obicei de 40 de ani şi reprezintă cea mai răspândită formă de diabet (90-95% din total). La aceşti bolnavi, pancreasul produce insulină, dar organismul nu o poate folosi eficient. Rezultatul este acumularea glucozei în sânge ( hiperglicemia ). Diabetul de tip ÎI apare în 80% din cazuri la persoane supraponderale. Date recente au stabilit că este vorba de o rezistenţă a celulelor la acţiunea insulinei provocată de consumul excesiv de grăsimi animale.

N.B. Pentru a află dacă sunteţi supraponderal, calculaţi-va indicele de masă corporală (IMC) după formulă: IMC = G(kg)/I(m)2.

Un rezultat peste 25 indică prezenţa supraponderalităţii, iar peste 30 a obezităţii.

8

c)Etiologie

Tipul II este cauzat de un deficit de insulină produs prin scăderea capacităţii secretorii beta insulare şi/sau insulinorezistenta.

Tipuri specifice produse prin:

• deficite genetice ale celulelor beta;

• defecte genetice ale acţiunii insulinei;

• pancreatopatii exocrine: pancreatice, tumori, pancreatectomii, hemocromatoză;

• endocrinopatii: sindrom Cushing, acromegalie, feocromocitom;

• medicamente sau substanţe chimice: acid nicotinic, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, gonisti alfa şi beta adrenergici, tiazide, dilantin, alfa interferom, pentamidina, vacor;

• infecţii: rubeolă congenitală, virusul citomegalic;

• forme rare autoimune;

• sindroame genetice rare.

Următoarele persoane au risc crescut de a face prediabet şi diabet de tip 2:

• geamănul monozigot al unui pacient cu DZ tip 2 (50%);

• rude de gradul 1 obeze ale unui pacient cu DZ tip 2 (50%);

• femeile care au născut un copil cu greutate mare la naştere (peste 3000g) (45%);

• persoanele aparţinînd unui grup etnic cu prevalenţa mare a diabetului (românii au prevalenţa mică a diabetului);

• persoanele vîrstnice (peste 60 ani), sedentare şi hipertensive (30%);

• persoanele obeze (25%);

• persoanele cu rude de sânge cu diabet (inclusiv bunici, străbunici) (25%)

d) Simptomatologie

Simptomele diabetului de tip 2 se pot dezvoltă foarte lent. De fapt, pacientul poate experimenta simptome uşoare timp de mai mulţi ani fără să îşi dea seama. Simptomele diabetului de tip ÎI care trebuie să alerteze pacientul sunt:

• Sete şi urinare frecvenţa. Atunci când zahărul în exces se acumulează în sânge, lichidul este eliminat din ţesuturi. Că şi rezultat pacientul bea mai multă apă decât de obicei şi urimeaza mult mai des. 

• Foame. Fără suficientă insulină, muşchii şi organele sunt epuizate de energie. Acest lucru declanşează o foame intensă.

• Pierderea în greutate. Fără capacitatea de a metaboliza glucoză, organismul utilizează combustibili alternativi, stocaţi în muşchi.

9

• Obosealǎ.• Vedere înceţoşată. • Vindecarea rănilor se realizează mult mai încet.• Infecţii frecvente.• Apariţia unor zone pe piele mai întunecate decât culoarea normală.

Unii pacienţi care au deja alte boli cronice grave sunt diagnosticaţi cu diabetul zaharat tip 2. În timp, pot aparea complicatii renale, oculare, cardiovasculare şi nervoase.Semnele de alarmă ale acestor complicaţii sunt:

- amorţeli, furnicături, durere, arsură, umflarea membrelor superioare sau inferioare (neuropatie diabetică)

- vedere intetosata, distorsionată sau puncte luminoase sau întunecate în câmpul vizual, pierdere a vederii parţială sau totală sau senzaţia de "vedere printr-un val" (retinopatia diabetică)

- dureri la nivelul toracelui sau dificultăţi în respiraţie: acestea pot fi semne ale unor probleme cardiace sau vasculare.

e) Diagnostic

Diagnosticul de diabet se stabileşte prin depistarea unor concentraţii crescute ale glucozei sanguine. Glicemia este frecvent verificată în timpul evaluărilor medicale de rutină.Verificarea anuală a glicemiei este deosebit de importantă la persoanele în vârstă, deoarece diabetul este mult mai frecvent la aceşti indivizi. Este posibil că un anumit individ să aibă diabet, în special diabet de tip 2, şi să nu ştie acest lucru. Medicul trebuie să verifice glicemia şi la persoanele care prezintă sete intensă, urinare crescută, senzaţie intensă de foame, infecţii frecvente, sau oricare alte complicaţii asociate cu diabetul.Pentru a măsură glicemia, se preleva o mostră sanguină după ce persoană a întrerupt alimentaţia timp de 12 ore. Însă este posibilă şi recoltarea de sânge după ce individul a mâncat. După masă, creşterea glicemiei este normală, însă valoarea acesteia nu trebuie să fie prea mare. În caz de repaus alimentar glicemia nu trebuie niciodată să fie mai mare de 126 mg/dL. Chiar şi după masă, glicemia nu trebuie să depăşească 200 mg/dL. De asemenea, medicii măsoară nivelul unei proteine sanguine, denumită hemoglobină ArC (denumită şi hemoglobină glicozilată). Această analiză este utilă pentru confirmarea diagnosticului la adulţii la care concentraţia sanguină a glucozei este numai uşor crecuta.Uneori poate fi efectuat un alt test, denumit testul de toleranţă la glucoză; de exemplu, acesta poate fi utilizat la femeile însărcinate care prezintă manifestări de diabet gestational, sau la persoanele vârstnice care au simptome de diabet, însă la care glicemia este normală după repaus alimentar. Acest test nu se foloseşte însă de rutină pentru identificarea diabetului. Procedura constă în repaus alimentar, urmat de recoltarea unei mostre sanguine pentru a se determina glicemia; după aceea, individul evaluat consumă o soluţie specială care conţine o cantitate standard de glucoză. Ulterioar se recoltează din

10

nou sânge de mai multe ori în următoarele 2-3 ore, determinându-se de fiecare dată glicemia pentru a vedea dacă această creşte anormal de mult.

f)Evoluţie şi prognostic

După un număr de ani, diabetul poate produce complicaţii grave la nivelul:

• ochilor (retinopatia diabetică) - vezi fig. 4 anexe• rinichilor (nefropatia diabetică) • nervilor (neuropatia diabetică) • vaselor de sânge (ateroscleroza accelerată) • gingiilor, dinţilor, organelor genitale, etc.

De asemenea, există riscul scăderii bruşte a nivelului glucozei din sânge ( hipoglicemie ) sau creşterii ei ( hiperglicemie ), cu comă şi risc de deces.

Din aceste motive este esenţială menţinerea sub control a diabetului. Această presupune următoarele obiective:

1. controlul glicemiei

2. controlul grăsimilor sangvine

3. controlul greutăţii corporale

4. scăderea riscului complicaţiilor

o vasculare (ateroscleroza, hipertensiunea)

o oculare

o renale

o nervoase

Soluţia

Dietă şi exerciţiul fizic sunt cheia realizării obiectivelor de mai sus. În plus, persoanele care suferă de diabet de tip I şi unii din cei cu diabet de tip ÎI necesită administrare de insulină sau alte medicamente care scad nivelul sangvin al glucozei. Din acest motiv, va recomandăm să apelaţi la sfatul medicului specialist pentru a stabili schemă terapeutică cea mai eficientă pentru cazul dvs.

11

g)Tratament

Tratament ambulatoriu

Schimbarea stilului de viaţă într-unul sănătos face parte din modalităţile de tratament ambulator. Pacienţii trebuie să cunoască cât mai multe despre boală lor pentru a fi cât mai motivaţi, mai complianţi şi pentru a se simţi mai bine şi mai în siguranţă ştiind că-şi pot ţine sub control boală.

Tratamentul ambulatoriu include: - dietă adecvată în care carbohidraţii sunt repartizaţi pe parcursul întregii zile

- efectuarea unui program de exerciţii fizice

- monitorizarea zilnică a glicemiei

- luarea medicaţiei antidiabetice orale dacă această a fost prescrisă de specialist

- evitarea deshidratării prin aport crescut de lichide

- doze mici de aspirina.

- este recomandat că cei cu diabet să poarte la mâna sau la gât o curea cu plăcută de identificare, pentru a fi mai uşor diagnosticat în cazul unei urgenţe

- cei care au diabet trebuie să recunoască rapid semnele de hipo sau de hiperglicemie şi să ştie se-şi acorde singuri primul ajutor rapid

- o atenţie deosebită trebuie acordată pielii, dinţilor, picioarelor şi gingiilor.

Tratament medicamentos

Unii pacienţi cu diabet zaharat tip 2 răspund bine la medicaţia antidiabetică; această stimulează producţia proprie de insulină, reduce rezistenţă periferică la acţiunea insulinei sau încetineşte absorbţia carbohidraţilor.

Unii pacienţi nu au nevoie de medicaţie, în timp ce la alţii un singur medicament este suficient, de asemenea se pot asocia mai multe antidiabetice orale în funcţie necesarul fiecăruia şi de nivelul glicemiei.

Unii pacienţi cu diabet zaharat tip 2 iau tratament antihipertensiv sau de scădere a colesterolului plasmatic, cât şi doze mici de aspirina pentru a preveni infarctul miocardic, accidentele vasculare cerebrale sau obstrucţiile vaselor mari periferice.

Tratament chirurgical

12

Tratamentul chirurgical nu este indicat în cazul diabetului zaharat de tip 2. Totuşi, pacienţii supraponderali sunt consideraţi candidaţi pentru chirurgia gastrointestinală (inel gastric), care ajută la scăderea spectaculoasă în greutate. Totuşi, există multe riscuri ale acestei operaţii şi de aceea mulţi specialişti nu o recomandă.

Alte tratamente

Unii pacienţi sunt tentaţi să încerce produse sau pilule care promit vindecarea, însă aceste remedii pot fi foarte scumpe şi dăunătoare. Însă, alegerea unor medicamente alternative sau plante nu se va face decât după o discuţie prealabilă cu medicul specialist care va prescrie aceste remedii.

h)Complicaţii

Diabetul este o afecţiune care nu se manifestă prin durere, decât atunci când apar complicaţiile. Acesta este şi motivul pentru care mulţi pacienţi cu diabet zaharat neglijează boală şi intervin mult prea târziu. Menţinerea unui nivel ridicat al glicemiei în sânge, pe perioade lungi de timp, şi lipsa unui tratament adecvat, pot da naştere unui lanţ de consecinţe grave, care se manifestă la nivelul principalelor organe ale corpului. Asocierea unui diagnostic de diabet zaharat cu o alimentaţie nesănătoasă, bogată în carbohidraţi, grăsimi, a lipsei activităţii fizice şi a fumatului, poate accelera apariţia complicaţiilor. Principalele dezechilibre pe care le produce hiperglicemia sunt: ateroscleroza (depunerea plăcilor de grăsime, colesterol şi calciu pe pereţii vaselor sangvine) şi neuropatia (lezarea nervilor şi transmiterea defectuoasă a semnalelor nervoase către organe).

Complicaţiile în diabetul zaharat sunt determinate de hipo şi hiperglicemie şi se împart în două categorii: complicaţii cronice şi complicaţii acute.

Complicaţiile cronice apar în majoritatea cazurilor după 10-15 ani de la diagnosticarea bolii şi sunt date de modificări macrovasculare, microvasculare şi nervoase. Printre cele mai frecvente complicaţii cronice sunt:

Angiopatia diabetică reprezintă totalitatea modificărilor la nivelul vaselor de sânge, cauzate de ateroscleroza. În funcţie de tipul vaselor afectate, angiopatia poate fi de două tipuri: macroangiopatie şi microangiopatie. Din cauza modificărilor vasculare, pacientul prezintă un risc crescut de infarct miocardic, atac cerebral vascular, insuficientă renală şi retinopatie.

Retinopatia diabetică este o complicaţie determinată de afectarea vaselor mici ale retinei. Aproape toţi pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 dezvoltă o formă de retinopatie, iar la cei cu diabet de tip 2, această apare la mai puţin de 60% din cazuri. Retinopatia este o boală care progresează în timp, fiind cea mai frecvenţa cauza de orbire la pacienţii cu vârstă între 20 şi 54 de ani.

Nefropatia diabetică – este o boală renală cronică, progresivă, care se manifestă prin apariţia unor leziuni la nivelul rinichilor, cauzate de nivelul mare al concentraţiei de

13

glucoză în sânge. Hiperglicemia afectează funcţionarea nefronului, unitate morfo-funcţională care asigura funcţia de filtrare a rinichilor. Nefropatia diabetică apare la aproximativ 1/3 din pacienţii cu diabet zaharat, fiind principala cauza de insuficientă renală cronică terminală.

Neuropatia diabetică este cea mai frecvenţa complicaţie în diabetul zaharat şi se manifestă prin dereglări la nivelul structurilor nervoase. Tulburările nervoase declanşează un lanţ de disfuncţii. Neuropatia duce la scăderea sensibilităţii dureroase, tactile, termice şi vibratorii în anumite părţi ale corpului şi, în unele cazuri, apar modifică ale musculaturii. Picioarele sunt cel mai frecvent afectate de neuropatie, ulceratiile fiind printre principalele manifestări ale acesteia.

În funcţie de segmentele afectate, neuropatia diabetică poate fi periferică (afectează picioarele, braţele şi degetele), neuropatie vegetativă sau autonomă (afectează inima, sistemul digestiv, tractul urinar, organele sexuale, plămânii, ochii), neuropatia focală(afectează un singur nerv).

Tulburări de dinamică sexuală – se manifestă prin impotenţa la bărbaţii cu diabet şi uscăciune vaginală la femei.

Piciorul diabetic – Una din complicaţiile cronice ale diabetului zaharat, sindrom care include ulcere (mal perforant) infecţii şi osteoartropatia diabetică.Cauzele apariţiei piciorului diabetic sunt neuropatia (afectarea nervilor piciorului), arteriopatia(afectarea vaselor de sânge ale piciorului) şi slăbirea sistemului imunitar(care predispune la infecţii).Piciorul diabetic este o complicaţie frecvenţa a diabetului zaharat,circa 15% dintre bolnavi urmând să sufere de ulcere diabetice .Este cea mai frecvenţa cauza de amputaţie atraumatica de picior, iar majoritatea cazurilor de amputaţie pot fi evitate.Cele mai bune metode de prevenire a piciorului diabetic sunt un control bun al glicemiei şi profilaxia leziunilor susceptibile la infecţie.

Iată câteva sfaturi pentru îngrijirea picioarelor la diabetici:

• evitaţi mersul desculţi, fără ciorapi

• purtaţi pantofi comozi (încălţările noi vor fi purtate progresiv câteva ore pe zi până la acomodarea piciorului)

• spălaţi zilnic picioarele cu apă (nu fierbinte) şi săpun,având grijă să le uscaţi după (pentru a evita apariţia micozelor)

• folosiţi creme hidratante pentru combateria uscăciuni pielii (uscarea excesivă a pielii poate duce la apariţia de fisuri, ce pot constitui poartă de intrare pentru infecţii)

• tăiaţi unghiile drept pentru a prevenii formarea de unghii încarnate

14

• inspectaţi frecvent spaţiile dintre degete şi unghiile pentru apariţia de infecţii fungice

• purtaţi şosete din bumbac, care absorb transpiraţia

• urmăriţi atent leziunile ce apar la nivelul piciorului: tăieturi,răni,băşici,bătături,eroziuni

• consultaţi medical diabetolog dacă apar tulburări de sensibilitate (furnicături,prurit,senzaţie de arsură,hipersensibilitate la atingere,diminuarea sau pierderea sensibilităţii la durere,cald/rece) sau semne de infecţie.

Infecţiile urinare – sunt o problema cu care se pot confruntă diabeticii. Nivelul ridicat al glucozei în sânge şi afectarea funcţiilor vezicii urinare cauzate de neuropatie, favorizează dezvoltarea infecţiilor urinare.

Complicaţii mucoaso-cutanate – se manifestă prin infecţii ale pielii şi mucoaselor (candidoze, conjunctivite, foliculite, micoze) sau dermatopatie diabetică, sclerodermie, xantomatoză etc. La diabetici infecţiile tind să fie mai severe şi frecvente, în principal, din cauza funcţiei alterate a leucocitelor. Atitudinea necorespunzătoare faţă de boală şi multiplele tulburări metabolice pot duce la apariţia complicaţiilor acute ale diabetului zaharat. Cetoacidoză diabetică şi comă hiperosmolara sunt complicaţii severe, cu o rată crescută de mortalitate.

Cetoacidoză este cea mai severă complicaţie a diabetului şi este asociată cu deficitul de insulină, cuplat cu o creştere a concentraţiei de cetone. Incapacitatea organismului de a utiliza glucoză că donor de energie, şi înlocuirea acesteia cu acizii graşi că sursă energetică determina acumularea de corpi cetonici la nivel sangvin. De cele mai multe ori, cetoacidoză este cauzată de întreruperea aportului e insulină, dar poate fi determinată şi de stres fizic (infecţii, intervenţii chirurgicale) sau emoţional. Cetoacidoză se manifestă prin greaţă, vărsături, dureri abdominale, cuplate cu o rată crescută de formare a urinei. În lipsa unui tratament corespunzător, pacientul poate ajunge în comă. Persoanele care folosesc pompă de insulină sunt mai predispuse acestei complicaţii deoarece chiar şi întreruperea de scurtă durata a eliberării de insulină poate duce la un deficit de insulină.

Comă hiperosmolara este o complicaţie a diabetului non-insulinodependent şi apare în special la persoanele vârstnice. Această apare că urmare a deshidratării profunde, asociată cu o hiperglicemie ridicată. Comă hiperosmolara poate fi precipitată de afecţiuni grave cum ar fi: accidentul vascular cerebral, infarct miocaric, infecţii; deproceduri cum ar fi dializă peritoneală sau hemodializă, alimentaţia prin sondă cu formule proteice şi folosirea perfuziilor cu încărcare înalta de carbohidraţi; sau de utilizarea steroizilor, fenitoinului, agenţilor imunosupresivi şi diuretice. Comă hiperosmolara poate apărea şi la pacienţii insulino-dependenţi care primesc suficientă insulină pentru a preveni cetoză, dar insuficientă pentru a controla hiperglicemia.

15

Hipoglicemia – se manifestă prin scăderea concentraţiei de glucoză în sânge şi este întâlnită atât la pacienţii cu diabet de tip 1, cât şi la cei cu diabet de tip 2. Hipoglicemia este periculoasă deoarece glucoză este resursă energetică primară a creierului. În absenţa să, funcţionarea creierului se alterează şi poate surveni decesul, dacă episodul se prelungeşte.

Primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă pacietul cu diabet zaharat este că un astfel de diagnostic trebuie să determine o schimbare majoră a stilului de viaţă, a obiceiurilor şi a atitudinii faţă de propria sănătate. Monitorizarea constanţa a bolii, tratamentul şi o bună colaborare cu medicul, pot preveni apariţia complicatilor sau limitarea evoluţiei acestora.

Dieta in diabetul zaharat de tip II

Dieta diabeticilor: legumele si fructele oleaginoase

Legumele, in special cele care se consuma proaspete, trebuie sa faca parte din dieta zilnica a

oricarei persoane si nu doar din dieta zilnica a diabeticilor.

Sunt recomandate legume consumate crude, in salate, rase ori taiate la cutit/robot – dupa

consistenta lor:

Morcovi;

Telina;

Radacinoase albe (radacina de patrunjel, radacina de pastranac);

Castraveti;

Rosii;

Ardei de orice fel;

Verdeata de orice fel: marar, patrunjel, rozmarin, busuioc verde, busuioc rosu, cimbru

etc.

Ceapa;

Usturoi;

Napi;

16

Ciuperci consumate crude, in salate;

varza si alte crucifere: broccoli, conopida, gulie etc.

germeni de legume sau cereale;

Dovlecei cruzi in salate (au gust dulce si sunt foarte apreciati de catre maestri

bucatari);

Atentie!: NU se va pune ulei la salate, insa uleiul poate fi inlocuit cu seminte – acestea se pun

primele in bolul de salata si pe masura ce tocati restul legumelor, acestea se inmoaie si devin

delicioase. Puteti folosi amestec de seminte de dovleac, seminte de floarea-soarelui, de chia,

de in, de canepa, miez de nuca necopt, alune necoapte – semintele fiind in mod anume

indicate celor care sufera de diabet zaharat de tip II. Semintele sunt esentiale in protectia

sistemului nervos si a nervilor periferici, despre care stim ca diabetul ii afecteaza, ducand la

aparitia neuropatiilor.

Semintele se vor consuma intotdeauna CRUDE! Coapte sau prajite ori folosite sub orice

forma care presupune preparare termica - semintele devin din medicamente otravuri!Atentie! – care este diferenta intre legume crude vs. legume fierte

Legumele crude, ca cele din lista de mai sus, au un indice glicemic mic si pot reprezenta 60-

70 % din cantitatea de alimente consumate zilnic de catre un pacient diabet. Deci legumele

proaspete sunt predominante in dieta diabeticului.

Fierte insa, aceste legume isi modifica indicele glicemic si pot deveni contraindicate in

diabet. De exemplu un morcov romanesc are un indice glicemic de aproximativ 15 daca este

consumat crud, dar daca fierbem morcovul, acesta va avea un indice glicemic in jur de 55!

Asadar morcovul fiert ar trebui consumat mai rar de catre pacientul diabetic, la fel si alte

legume fierte.

In salata de “albituri” rase, cu morcov si eventual verdeata, puteti adaunga putin otet sau iaurt

proaspat ori lamaie pentru un gust delicios. NU puteti folosi maioneza si niciun alt tip de sos

care contine ulei. Desi este adesea recomandat uleiul extravirgin, totusi diabeticul, mai ales

cel supraponderal, ar trebui sa consume cu foarte mare atentie uleiul. Puteti consuma insa

masline.Dieta diabeticului: grasimile din alimentatie

Grasimile trebuie evitate cat mai mult, uleiul folosit cat mai rar in salate sau mancaruri,

ciorbe etc. Daca se poate, nu folositi deloc, chiar daca aveti in casa ulei extravirgin. Evitati de

asemenea preparatele care nu se pot gati decat cu ulei.

In privinta altor alimente bogate in grasimi, este recomandat sa evitati consumul de cascaval,

alimente care contin ulei, unt, margarina, smantana, caimac, evitati consumul carnii de porc

(chiar si slaba) sau a carnurilor din comert care sunt injectate. Este recomandata carnea BIO

– sunt destui producatori pe piata romaneasca. Carnea de curcan este cea mai recomandata,

apoi cea de peste, pui si fructe de mare.

17

Oul este recomandat la cateva zile, dar nu mai mult de 3 oua pe saptamana (atentie si la alte

preparate care contin ou).

Puteti consuma:

Carne de curcan, de pui din pasari crescute ecologic, carne de peste, fructe de mare;

Branza de vaca, urda;

Lapte proaspat;

Ou ocazional;

Fructe oleaginoase si seminte – acestea sunt surse bogate de “uleiuri”, de acizi grasi

omega 3 si omega 6;

Veti evita consumul de ulei.

Dieta in diabet: cerealele

Cerealele sunt recomandate sub forma de fulgi bio, ca fulgii de orz si ovaz in special – aceste

cereale avand un indice glicemic mic. Este de preferat sa evitati sau sa consumati ocazional

fulgi de porumb sau de grau.

Painea va fi consumata cu mare atentie, de preferat nu mai mult de o felie la masa. Pentru cei

care reusesc, painea poate fi exclusa total din alimentatie.

Prajiturile, pastele si alte alimente care contin si faina, foietajele – consumate absolut

ocazional. Daca totusi doriti paste (dar nu mai des de o portie la 2 saptamani), incercati

pastele de casa, integrale 100%. Stim ca este o veste proaspa pentru iubitorii de paste si

produse de panificatie, insa diabetul nu este prieten deloc cu “fainoasele”.Regim pentru diabet: fructeleCele mai indicate fructe sunt: kiwi, grapefruit, mere.

Totusi fructele vor fi consumate cu moderatie, nu mai mult de un fruct pe zi. Daca este vorba

despre pepene sau fructe mari, nu se vor consuma decat sub forma de felii: o felie/zi. Desi

contin fructoza si alte zaharuri, totusi fructele sunt foarte bogate in vitamine si antioxidanti,

dar si enzime si alte substante specifice, benefice sanatatii, de aceea fructele nu ar trebui

exluse din alimentatie. Variati fructele de la o zi la alta.

Fructele foarte dulci se vor consuma ocazional si nu zilnic: struguri, pere, pepene, sharon etc.Regim pentru diabet: alte surse de carbohidrati

Cartofii, orezul, fainoasele, pastele, zaharul si orice aliment care contine zahar (atentie si la

sosurile bogate in zahar, la iaurturile care contin zahar – cititi eticheta produselor) trebuie

scoase din alimentatie, cel putin pana la un nivel acceptat al glicemiei.

Zaharul va fi inlocuit cu indulcitori artificiali. La pofte mari, puteti alege un sortiment de

dulceata, ciocolata sau biscuiti – sortimente speciale pentru cei care sufera de diabet,

indulcite doar cu indulcitori artificiali.

Sucurile din comert vor fi evitate, acestea contin zahar.

18

Obiectiv 3:

Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu diabet zaharat de tip 2

a.Fişa tehnică nr.1

Măsurarea şi notarea diurezeiDiureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.Scop:

• Obţinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal şi asupra altor îmbolnăviri

• Cunoaşterea volumului diurezei• Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de

urină emisăUrmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări – ieşire).

Materiale necesare se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă

distilată (pentru a nu modifică compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice

19

borcan de 2-4 litri pe care-l vom gradă noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast

se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului

colectarea începe dimineaţă, la o anumită ora, şi se termină în ziua următoare, la aceeaşi ora

Pentru o determinare corectă1. pacientul urinează dimineaţă la o ora fixă; această cantitate de urină, de la prima

emisie, se aruncă2. se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a două zi, la

aceeaşi ora, păstrându-se şi urină de la ultima emisieDe reţinut

golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare pentru a împiedică procesele de fermentaţie, se vor adaugă, la urină colectată, cristale

de timol recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se

ţine la răcoare şi ferit de lumina, pentru a preveni descompunerea urinei după golirea recipientului, acesta se va spală şi dezinfecta conform cerinţelor pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urină din 24 de ore pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urină

Precizare. Pentru determinarea toleranţei la glucide, 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală de pe 24 de ore

Notarea diurezeiDiureza se notează zilnic în foaia de temperatura a pacientului

prin hasurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatura corespunde la 100 ml de urină cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, în mod normal, este de aproximativ 1500

ml.

20

b.Fişa tehnică nr.2

Măsurarea pulsului

Definiţie:Reprezinta expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan osos si este sincronă cu sistola ventriculară. Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele exsistent in sistemul arterial si cel impus în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmica a arterei.

Scop:Observarea stării pacientuluiLocul de electie:Pe orice arteră ce poate fi comprimată pe plan osos:radială, femurală,

humerală, caroclida, temporală, pedioasa.Materiale necesare:

Ceas cu secundar Pix roşu Foaie de temperatură

Pregătirea bolnavului:Psihica: se anunţă bolnavul si explica tehnicaFizica: Se aşează in poziţie comodă de preferat decubit dorsal pentru a putea masura pulsulTehnica:

21

Se fixează artera cu vârful degetelor de la capat Se număra pulsaţiile timp de un minut

Notare:Grafic: un pătrăţel=4 pulsaţii se unesc pe punctele pentru graficCifric: exemplu: Pd – 75 pulsaţii/min

Ps - 80 pulsaţii/minFrecvenţa pulsului:

Nou născut: 130-140 p/min Copil mic: 100-120 p/min 10 ani: 90-100 p/min Adult: 60-80 p/min Vârstnic: 80-90 p/min

Factori care influenţeaza pulsul:Factori biologici:

Vârsta: frecvenţa creste la copilul mic si vâstnic Inalţimea corporală: persoanele mai scunde au frecvenţa pulsului mai mare decât

a celor mai înalte Somnul: frecvenţa pulsului in timpul somnului este mai redusă Alimentaţia: în timpul digestiei frecvenţa pulsului creşte Efortul fizic: determină cresterea frecvenţei pulsului care scade după încetarea

efortuluiFactori psihologici

Emoţiile Plânsul: produc creşterea frecvenţei pulsului Mânia

Factorii socialiMediul ambiant: prin concentraţia in oxigen a aerului inspirat, influenţează frecvenţaDeviaţii de la normal:

Tahicardie: creşterea frecvenţei pulsului peste normal Bradicardie: scaderea frecvenţei pulsului sub valoarea normală

22

c) Fişa tehinică nr. 3

Măsurarea Glicemiei cu GlucometrulGlucometrul are la baza o tehnologie avansată care permite să se monitorizeze glicemia

simplu şi precis, într-un timp foarte scurt.GLUCOMETRUL este un sistem test de asistenţă pentru investigarea nivelului de glucoză

în sânge. Este utilizat în cazurile pacienţilor cu diabet zaharat atât în condiţii casnice cât şi clinice.

Pachetul conţine: Glucometru, teste, lantete sterile, dispozitiv de înţepare, soluţie de control.

Glucometrul este cel mai performant sistem de măsurare a glicemiei datorită avantajelor sale unice:1.)Prelevarea probei de sânge din zone alternative2.)Cantitate mică de sânge3.)Înţepare fără durere4.)Precizie PRELEVAREA SÂNGELUI DIN ZONE ALTERNATIVE

Glucometru poate preleva proba de sânge necesară testării din zone alternative cum ar fi: braţ, antebraţ, palmă, coapsă.

23

CANTITATE MICĂ DE SÂNGEAceastă este posibil deoarece glucometrul necesită o proba de sânge de mărimea unui vârf

de ac. ÎNŢEPARE FĂRĂ DURERE

Înţeparea este nedureroasă, datorită cantităţii mici de sânge necesară testării şi a construcţiei speciale a dispozitivului de înţepare, acul având o cursa calculată cu exactitate. PRECIZIE

Gradul de eroare este foarte mic (aprox. 0,1%, posibil doar prin tehnică de biosensor culometric). Tehnică de recoltare a glicemiei cu glucometrul

Spălarea mâinilor cu apă caldă şi săpun, ştergerea lor după spălare Se scot bandeletele de test din folie. Se introduce capătul cu 3 liniuţe negre al bandeletei de test în fanta pentru

bandeletă. Se împinge bandeletă înăuntru până când se opreşte

Glucometrul porneşte automat şi apare : Ora, luna şi ziua Mesajul “Aplicaţi proba de sânge”, indică faptul că glucometrul este pregătit să se

aplice proba de sânge pe bandeletă de test pentru glicemieObţinerea unei picături de sânge

Se utilizează dispozitivul de înţepare pentru a obţine o picătură de sânge, corespunzător locului din care se face prelevarea.

Înainte de a preleva o probă de sânge din vârful degetului, antebraţ, braţ sau de la baza degetului mare, locul prelevării trebuie sa fie uscat, curat şi cald.

Pentru a încălzi locul prelevării, se spală cu apă caldă, se freacă pielea energic timp de câteva secunde sau se aplică o compresă caldă.

Înainte de a înţepa vârful degetului sau baza degetului mare, se lasă braţul în jos pentru a ajuta circulaţia sângelui.

Se evită zonele cu pilozitate. Nu se stoarce locul înţepării. Se aplică imediat proba prelevată pe bandeleta de test.

Lanţetele şi dispozitivul de înţepare Lanţetele sunt de unică folosinţă. Se utilizează o lanţetă nouă la fiecare monitorizare. La aruncarea lanţetelor folosite, se respectă normele igienico-sanitare.

Aplicarea picăturii de sânge pe bandeleta de test Se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei de test. Sângele va

fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea. Pe ecranul de afişaj se vede numărătoarea inversă. Daca nu începe numărătoarea inversă : înseamnă că nu s-a aplicat o cantitate

suficientă de sânge pe bandeleta de test. Se aplică o a doua picătura de sânge pe bandeletă la cel mult 30 secunde de la prima aplicare.

Dacă nici acum nu începe numărătoarea inversă şi au trecut mai mult de 30 secunde, se aruncă bandeleta de test, se opreşte glucometrul, se încearcă din nou cu o nouă bandeletă.

24

Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj şi este stocat în memoria glucometrului.

Oprirea glucometrului Când se scoate bandeleta de test din fanta aparatului, glucometrul se opreşte

automat. La aruncarea bandeletei folosite, se respectă normele igienico-sanitare.

Se notează valoarea glicemiei în fişa de consultaţii, foaia de observaţie sau biletul detrimitere.

d) Fişa tenică nr.4

Administrarea medicamentelor pe cale I.V.Definiţie: Prin injecţia intravenoasă se inţelege introducerea cu ajutorul unui ac montat la o

seringă a unei substanţe medicamentoase în lumenul unei vene.Injecţia intravenoasă are două etape:

1 Funcţia venoasă2 Injectarea substanţei medicamentoase in venă

Materiale necesare: a) Seringi de unica folosinţăb) Ace sterilec) Garoud) Taviţă renalăe) Alcool sanitarf) Tampoane de vatăg) Substanţă medicamentoasăh) Pilă

Pregătirea pacientului

25

Pacientul trebuie asezat in decubit dorsal cu braţul in extensie şi suspendaţie.Locul injecţiei

La venele de la plica cotului Venele antebraţului Venele de pe partea dorsală a mâinii La copii vena jugulară si maleolară internă

La alegerea unei vene se iau in consideraţie urmatoarele contraindicaţii Membrul paralizat sau lezat Când exista procese infecţioase sau supurative, poate da in septicemie Nevralgie

Tehnica injectarii1 Spălarea mâinilor plus manuşi sterile2 Pregatirea seringii: montarea, aspirarea medicamentului3 Scoaterea bulelor de aer obligatoriu, poate da in embolie4 Aplicarea garoului la braţ la unirea treimii inferioare cu treimea medie 5 Dezinfectarea tegumentului si evidenţierea venei6 Imobilizarea tegumentului cu policele de la mâna stângă, cu mâna dreaptă se ţine

seringa cu acul cu bizoul in sus şi se pătrunde oblic prin tegument in vena, după care se introduce acul in axul longitudinal al venei 1, 2 cm.

7 Verificarea poziţii acului prin retragerea pistonului 8 Desfacerea garoului (se injectează lent medicamentul)9 Se extrage acului sub un tampon de vată şi se comprima locul fără a se flecta

braţul dupa care supraveghem starea bolnavului.Incidente si accidente

1 Injectarea paravenoasă (se produce tumefierea bruscă a zonei din jurul acului)2 Perforarea venei se manifestă prin apariţia unui hematon 3 Flebalgie 4 Valuri de căldura si uscarea gurei datorită injectării rapide a substanţei 5 Embolie gazoasă datorita introducerii acului in venă 6 Embolie uleioasă datorită introducerii soluţiilor uleioase 7 Stare lipotimică colaps cu senzaţie de ameţeală şi de senzaţie de rau.

26

Obiectiv nr. 4:

Procesul de îngrijire al unui pacient cu diabet zaharat de tip 2:

a) Interviu

1. Informaţii generale: a. Numele şi prenumele: I.M.b. Vârsta: 65 ani.c. Starea civilă: văduvă.d. Copii: 2. e. Profesia: asistent medical.f. Localitatea de domiciliu: Tătăranu jud. Vrancea.g. Diagnosticul la internare: Diabet zaharat tip 2.h. Data internării: 30.11.2014.

2. Obişnuinţe de viaţă: a. Consumatoare de: Cafea

27

b. Dietă/ regim alimentar: 6-8 mese zi (fără zahăr)/hipoglicemic (fără sare)/hiposodat.

c. Alergii cunoscute: nu declară.

3. Probleme de sănătate: a. Antecedente medicale personale: diagnosticată de circa 10 ani cu HTA

si obezitate gr.II.b. Antecedente heredocolaterale: nu le cunoaşte.c. Motivele internării actuale: edeme ale membrelor inferioare, prurit.

sete continua, poliurie. d. Istoricul stării actuale: De câteva luni remarcă edeme la membrele

inferioare cu prurit, sete continua, oboseală, lipotimie. În prezent se internează cu dureri ale membrelor inferioare edeme, oboseală, poliurie in cantitate de L/zi.

4. Examenul clinic general: a. Tegumente şi mucoase: edeme, prurit. b. Greutate: 94 kg.c. Înălţime: 1.67 m. d. Ţesut celular subcutanat: adipos. e. Sistem ganglionar şi limfatic: ganglioni limfatici nepalpabili.f. Aparat loco-motor: normal g. Aparat respirator: murmuri vezicular fiziologic. h. Aparat cardio-vascular: TA-185/80 mmHg.

P=75 p/min.i. Aparat digestiv: abdomen mărit de volum. j. Aparat uro-genital: normal. k. Sistem nervos şi organe de simţ: uşor alterate.

5. Investigaţii: a. Examenul sângelui:Hb-12,8 g%

Ht- 41 % Gl- 220 mg% Tr- 180,000/mm TGO- 22 U.I. TGP- 36 U.I. Ts- 4 mm Tc- 8 mm

b. Examenul urinei: albumină absent glucoză prezent

sendiment prezent pigmenţi biliari

c. Alte examene de specialitate: ecocardiografie abdominală.

6. Tratamente:

28

a. Tratament medicamentos: tertensiv furozemid

7. Epicriza şi recomandări la externare: Pacientul a fost internat in clinică de specialitate timp de 5 zile. În urma tratamentului starea pacientului s-a ameliorat. La externare se recomandă regim alimentar conform toleranţei digestive evitând alimentele bogate in grasimi saturate si colesterol, alimentaţie fără sare, hipoglucidică. Să respecte un regim de viaţă sănătos cu gimnastică uşoară, control peste 3 luni.

b) Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de independenţă

Manifestări de dependenţă

Sursa de dificultate

1. A respira şi a avea o bună circulaţie.

Torace normal-conformat 18 R./min.

Ta-185/80mmHg P-75/min.

2. A bea şi a mânca. Sete continuaApetit diminuat

Diabet

3. A elimina. PoliurieGlicozoriePigmenţi biliari prezenţi in urină

Boală actuală

4. A se mişca şi a păstra o bună postură.

Pacientul prezintă edeme, astenie

Boala de bază

29

fizică5. A dormi, a se odihni. Pacientul prezintă

o stare de somnolenţă insoţită de astemie fizică si psihică

6. A se îmbrăca şi dezbrăca.

Bolnavul nu prezintă dificultate in satisfacerea acestei nevoi

Se imbracă conform vîrstei si anotimpului

7. A menţine tegumente curate şi îngrijite.

Bolnavul îşi satisface nevoia fără dificultateTegumentele sunt curate, ingrijite

Edeme, prurit la nivelul membrelor inferioare

8. A păstra temp. corpului în limite normale.

36,7 g C

9. A evita pericolele. Nevoia este satisfăcută fără dificultate

Pericol imminent de complicaţii severe

Diabet

10. A comunica. Pacienta este sociabilă, comunicativă, colaborează cu echipa de ingrijire

11. A se realiza. Se consideră realizată12. A se recrea. Citeşte, vizionează tv,

croşeteazăBolnava trebuie să evite eforturile fizice si psihice

13. A învăţa. Pacienta învaţă să se adapteze in starea actuală

Instruită să respecte regimul alimentar si tratamentul

30

c) Plan de ingrjireDATA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE30.11.2014 1.Prurit Reducerea

prurituluiSimptomatologie s-a ameliorat.

2.Edeme membrelor inferioare

Reducerea edemelor.

Furosemid 1tb/zi Edemele sau diminuat

3.Polidipsie (sete exagerată)

Diminuarea polidipsiei.

Reducerea lichidelor. Ameliorat

4.Poliurie Reducerea poliuriei

Interzicerea lichidelor în cantităţi mari.

Cantitatea de urina a revenit la normal1,5-2,5l/zi

5.Poliurie Reducerea polifagiei

Instituirea unui regim alimentar conform bolii respective.

Polifagia sa diminuat.

1.12.2014 1.Durere în Calmarea Administrarea de Durerea s-a

31

membrele inferioare

durerilor Antialgice FLAMEXIN

ameliorat.

2.Constipaţie Combaterea constipaţiei şi restabilirea tranzitului normal.

Administrarea de laxative:DULCOLAXsau clisma evacuatoare.

S-a restabilit tranzitul normal.

3.Hiperglicemie Monitorizarea glicemiei şi diminuarea ei.

Administrarea de antidiabetice orale DIAPREL.

Revenirea glicemiei la normal.

4.Insomnii nocturne

Restabilirea unui somn normalLinistirea bolnavului.

Administrarea de DIAZEPAM 1cp.oral seara cu 2-3 ore înainte de culcare.

Bolnavul are un somn odihnitor.

5.Anxietate Îndepărtarea anxietăţiiÎncurajarea pacientului

PsihoterapieDiscuţii cu bolnavul despre boală să şi evoluţia ei.

Pacientul este liniştit.

3.12.2014 Starea generală s-a ameliorat, pacientul mai prezintă un discomfort datorită gradului de obezitate. Ca urmare se externează cu recomandările: -regim igieno-dietetic -tratamentul medicamentos -monitorizarea zilnică a glicemiei -revine la control

Obiectiv 5:

Educatia pentru sanatate la un pacient cu Diabet zaharat de tip 2

Pacienţii cu diabet zaharat tip 2 sunt în majoritate supraponderali sau obezi şi au, în general, un stil de viaţă nesănătos (obiceiuri alimentare nesănătoase, sedentarism) care a contribuit, alături de alţi factori, la apariţia afecţiunii. De aceea, se impune ca imediat după diagnosticare să se identifice modalităţile de intervenţie asupra stilului de viaţă. Prin ameliorarea stilului de viaţă se urmăreşte atingerea şi menţinerea greutăţii corporale ideale, scăderea valorilor glicemice, normalizarea valorilor lipidelor serice şi a acidului uric (sau aducerea cât mai aproape de normal), menţinerea unor valori optime ale tensiunii arteriale, uneori în asociere cu medicaţia specifică. Fumatul reprezintă un factor de risc cardiovascular independent , de aceea se va insista pentru renunţare la fumat şi la consumul de etanol. Recomandări standard:

Se recomandă modificarea obiceiurilor alimentare anterioare şi se asigură accesul la un dietetician.

32

Se individualizează dieta în funcţie de vârstă, sex, înălţime, greutate, gradul de efort fizic, preferinţe, tradiţia locală, nivelul de cultură.

Monitorizarea aportului de carbohidraţi este o componentă esenţială a strategiei de obţinere a controlului glicemic optim.

Se restricţionează consumul de alcool. Aportul de grăsimi saturate trebuie să reprezinte < 7% din aportul caloric total. Aportul de lipide trans va fi redus la minimum . Exerciţiul fizic se introduce treptat, în funcţie de abilităţile individuale; se

încurajează prelungirea duratei şi creşterea frecvenţei activităţii fizice (acolo unde este necesar) până la 30 - 45 min./zi, 3 - 5 zile/săptămână sau 150 min./săptămână .

În absenţa contraindicaţiilor persoanele cu diabet zaharat tip 2 trebuie încurajate să practice antrenamente de rezistenţă de trei ori pe săptămână .

Renunţarea la fumat . Studiile epidemiologice au asigurat o documentaţie convingătoare privind legătura cauzală dintre fumat şi riscul de sănătate. Studiile efectuate pe pacienţi diabetici au evidenţiat constant un risc crescut de boală cardiovasculară şi deces prematur la fumători. Fumatul este deasemenea asociat cu apariţia prematură a complicaţiilor microvasculare şi ar putea juca un rol în apariţia diabetului zaharat de tip 2.

III.Bibliografie

1.Titircă L. -Ghid de nursing, Ed.Viata Medicală Românească Bucureşti,1999

2.Titircă L.-Urgențe medico-chirurgicale.Sinteze, Ed.Viața Medicală, Bucuresti, 2013

3.Borundel C.-Manual medicină internă pentru cadre medii, Ed.All, Bucuresti, 2012

4.Beurean M.-Ghid de urgențe în medicina internă, Ed.Scripta, Bucuresti, 1999

5.Jurnalul Roman de Diabet.Nutritie si Boli Metabolice / Vol.13/nr.4/20

33

IV.Anexe

Fig 1.Pancreasul

34

35

Fig 2. Poza medicala Diabetul zaharat tip 2

36

37

Fig.4 Picior diabetic

Fig 5. Retinopatie diabetic

38

Fig 7. Glucometrul tehnica in imagini

Fig.8 Glucometru

39

Fig.9 Imagine dieta Diabet zaharat tip 2

Fig. 10 Educatie pentru sanatate in imagini

40