Programul de - UPSC

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ” DIN

CHIȘINĂU

Facultatea Filologie și Istorie

Catedra Istorie și Geografie

Fișa disciplinelor

Programul de calificare profesională

continuă

GEOGRAFIE

Chișinău, 2021

Denumirea programului de studii Geografie

Ciclul Calificare profesională continuă

Denumirea cursului Geografie Generală

Facultatea/catedra responsabilă de curs Filologie și Istorie / Istorie și Geografie

Titular de curs Gheorghi Niculița, dr., conf. univ.

Cadre didactice implicate –

e-mail [email protected]

Codul cursului

Număr de

credite ECTS

Anul Semestrul Total ore Total ore

contact direct Studiu individual

F.01.O.001 6

180 50 130

Descriere succintă a integrării cursului în programul de studii

Disciplina „Geografie Generală” este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare profesională suplimentară a

cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie” în calitate de disciplină fundamentală. Ea

cuprinde 180 ore, dintre care 50 ore – contact direct: 16 - teoretice şi 34 ore – seminare, 130 ore – lucrul individual. Disciplina

contribuie la pregătirea/instruirea profesională pentru obținerea unei noi calificări, precum și dezvoltarea personală şi

profesională a cadrelor didactice în bază de competențe.

Competenţe dezvoltate în cadrul cursului

cunoașterea istoriei și etapele de dezvoltare a geografiei ca știință;

cunoașterea legităților generale de dezvoltare a învelișului geografic;

cunoașterea conceptelor, principiilor și metodelor de bază ale Geografiei;

cunoașterea abordărilor contemporane ale procesului de evoluție a învelișului geografic în condițiile de

antropizare a mediului geografic;

capacitatea de implicare reală, responsabilitate şi atitudine constructivă în îndeplinirea sarcinilor profesionale.

identificarea problemelor ce există în relația om-natură în perspectiva păstrării echilibrului ecologic.

Finalităţi de studii realizate la finele cursului

Să explice conceptele de bază ale cursului Geografie generală;

să elaboreze curbe hipsometrice, profile geografice, diagrame, schiţe de hartă etc.;

să evalueze resursele informaţionale cu caracter geografic;

să realizeze liste bibliografice tematice;

să aprecieze rolul aplicativ al studiilor geografice;

să evalueze impactul antropic asupra mediului înconjurător;

să argumenteze interacţiunea dintre societate și mediul înconjurător.

Precondiții

Discipline anterior studiate: Geografie fizică generală (ciclul liceal).

Condiţii prealabile:

- operaţionalizarea termenilor în domeniul geografiei generale etc.

- deprinderi de muncă intelectuală: capacitatea de a elabora un referat/portofoliu, de a colecta și rezuma sursele

bibliografice, de informare şi documentare, de organizare independentă a activității de învățare etc.

- deprinderi de analiză şi sinteză: capacitatea de a analiza materialele cartografice, grafice etc.

Unități de curs

Tema 1. Geografia generală – ştiinţă complexă. Obiectul de studiu. Definiție și noțiuni. Metodele și mijloacele de

cercetare geografică. Subdiviziunile geografiei și legătura cu alte științe. Importanța geografiei fizice ca știință. Etapele

inițiale de cunoaștere a suprafeței terestre și dezvoltare a Geografiei (până în sec VII î.Hr.). Geografia în Grecia și Roma

Antică (până în sec. IV d.Hr.). Geografia creștino-dogmatică în evul mediu. (sec.IV - XV)

Tema 2. Epoca marilor descoperiri geografice. Importanța descoperirilor științifice ale lui Copernic (sistema

heliocentrică, a.1543), G.Galilei (asemănările între planete), I Kepler (legitățile mișcării planetelor) în evoluția geografiei.

Înaintarea portughejilor dea lungul țărmului de vest al Africii, descoperirea Americii de către H. Columb, expediția lui F.

Magelan, tratatul de la Tordesilia dintre Spania și Portugalia (a.1494). Studierea suprafeței terestre în secolul XVIII:

expedițiile în Oceanul Pacific ale lui V. Bering și A. Ciricov (a.a.1725-1741), expediției franceze condusă de J. Laperuz

(a.a. 1785-1788), expedițiile în jurul lumii sub conducerea lui J. Cuc (a.a. 1768 - 1779) și descoperirea de noi teritorii.

Expedițiile în interiorul Africii. Cercetările științifice în Siberia și Extremul Orient. Studierea suprafeței terestre și

dezvoltarea geografie în secolul XIX. Organizarea Societăților de Geografie: în Paris (1821), Berlin (1828), Londra (1830),

Rusia (1845). Cercetările lui D. Livingston în Africa de Sud. Studierea suprafeței terestre și ajunsurile geografiei la sfârșitul

secolului XIX. Cercetările Arcticii și expedițiile lui F. Nansen. Expedițiile în Asia Centrală. Etapa geografiei contemporane

(din 1871). Evoluția concepțiilor geografice în spațiul românesc.

Tema 3. Pământul între planetele Sistemului Solar. Universul și elementele lui. Structura Sistemului solar. Caracteristici

generale ale Soarelui: dimensiunea, densitatea substanței, temperatura, volumul radiației solare. Planetele Sistemului solar și

sateliții lor. Grupurile de planete: Mercurii, Venera, Pământ și Martie (de tip ”Pământ”); Jupiter, Saturn, Uran și Neptun

(planete gigantice). Caracteristicile lor. Planeta Pluton și asteroizii de la hotarul dintre grupurile de planete. Ipoteze despre

originea şi evoluţia Universului. Forma și dimensiunile Pământului și Lunii în dinamică. Mișcările planetei și consecințele

geografice: anuală (viteza liniară și distanța parcursă), diurnă (viteza centrifugă și consecințe naturale). Mișcarea în cuplu a

Pământului și Lunii în jurul centrului de greutate comun și consecințele naturale. Direcția mișcării Pământului în jurul axei,

modul de determinare a timpului mișcării și durata zilei solare și astrale. Viteza unghiulară și determinarea vitezei liniare de

mișcare la diferite latitudini. Unghiul de înclinație a axei Pământului față de planul orbitei și consecințele geografice: cercurile

polare, tropicele, echinocțiile și solstițiile, anotimpurile. Polurile geografice.Consecințele geografice de mișcare diurnă a

Pământului. Durata maximală și durata minimală a zilei pe parcursul anului. Variația unghiului poziției soarelui pe bolta

cerească față de linia orizonului între solstițiile de vară și de iarnă. Linia de schimbare a datelor. Calendarul Iulian și

Grigorian. Magnetizmul Pământului. Polurile magnetice. Câmpul magnetic la suprafața terestră și elementele lui: declinația

magnetică; înclinația magnetică; inducția (intensitatea) magnetică. Sateliții, asteroizii, cometele, meteorii și meteoriții.

Tema 4. Structura internă a Pământului și rolul ei geografic. Individualitatea Pământului: importanța densității substanței

și a structurii interne a Pămânrului și influența asupra naturii. Definiția densității substanței planetei. Calcularea masei și

densității medii a substanței planetare. Observările asupra mișcării undelor seismice provocate de cutremurile de pământ și

importanța lor practică. Tipurile de unde seismice: superficiale, longitudinale, transversale. Straturile interne ale planeteiși

caracteristicile lor. Tipurile de scoarță terestră. Forța de gravitație. Căldura internă a Pământului. Orizontul izotermic,

gradientul geotermic, treapta geotermică. Învelișul geografic în relații permanente cu sferele interne, ca părți componente –

suprafață și conținut, ale planetei Pământ.

Tema 5.. Morfologia generală a Pământului. Continentele și oceanele. Dezmembrarea verticală a scoarței terestre. Nivelul

ridicat al suprafeței continentale și coborât al fundului oceanic – rezultatul deosebirilor calitative al tipurilor de scoarță terestră.

Caracterul treptat al suprafeței și unitățile de relief: câmpiile și țările montane pe continente; depresiunile, lanțurile montane

submese și fosele abisale - albia oceanică. Curba hipsometrică a uscatului și curba batimetrică a fundului oceanic. Cotele

absolute continental și oceanic și treptele secundare. Nivelele hipsometrice și unitățile geomorfologice de rang secundar.

Treapta hipsometrică 0-200m față de nivelul oceanului – câmpii joase (șesuri); 200-500m – câmpii înalte și platouri; mai

înaltă de 500m – podișuri, munți, lanțuri montane, țări montane. Nivelul hipsometric al regiunilor și zonalitatea naturală pe

câmpii și zonalitatea verticală pe munți. Treptele batimetrice în albia oceanică: 0-200m – șelful continental; panta

continentală; marginea continentală submersă; depresiunile și fosele abisale. Continent – noțiune geografică. Definiția.

Eurasia, Africa, America de Nord, America de Sud, Antarctida și Australia. Parte a lumii – noțiune istorico-culturală. Europa,

Asia, America, Africa, Antarctica, Australia și Oceania. Hotarele continentelor și ale părților lumii.

Tema 6. Atmosfera și climatele terestre. Definiția atmosferei. Ipoteze despre geneza și stadiile de formare a raportului de

gaze în atmosfera terestră. Componența gazoasă actuală. Rolul componentelor gazoase în formarea proprietăților fizice și

chimice ale atmosferei. Criteriile subdivizării verticale a atmosferei: densitatea și caracterul mișcării aerului. Straturile

concentrice ale atmosferei: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera și exosfera. Radiația solară – definiție. Intensitatea

radiației solare. Constanta solară. Radiația solară la suprafața terestră și mecanizmul schimbării valorilor radiației sumare și a

bilanțului radiativ odată cu latitudinea. Particularitățile de încălzire și răcire a solului, bazinelor acvatice și a aerului și

interdependeța lor. Inversiile de temperatură. Definiția înghețurilor la suprafața solului (de primăvară și toamnă). Înghețurile

radiaționale și advective. Rolul reliefului în manifestarea lor. Indicii regimului termic al aerului. Repartiția căldurii pe

suprafața terestră. Brâiele de căldură: legitatea repartiției căldurii pe Pământ – zonalitatea. Presiunea atmosferică – esență și

explicație. Presiunea normală. Mijloacele și unitățile de masurare a presiunii aerului atmosferic. Câmpurile barice. Câmp

baric, depresiune (minim) barică – ciclon, anticiclon. Gradient baric orizontal. Vântul. Tipurile geografice de mase de aer și

fronturile atmosferice. Repartiția zonală și regională a presiunii atmosferice la nivelul mării și vânturile în straturile inferioare

ale troposferei. Zonele: ecuatorială, subtropicală, minimele și maximele barice ale latitudinilor temperate, maximele barice

ale latitudinilor polare. Centrele barice de presiune înaltă și presiune scăzută. Circulația generală a atmosferei. Circuitul apei

în atmosferă. Evaporarea și evaporabilitatea. Umiditatea absolută și relativă. Elasticitatea vaporilor de apă. Coeficientul de

umiditate. Indiciul de ariditate. Condensația și sublimația. Precipitațiile atmosferice. Repartiția precipitațiilor pe suprafața

terestră. Tipurile și subtipurile de climate terestre.

Tema 7. Caracteristici generale ale Hidrosferei. Oceanul Planetar. Proprietățile fizico-chimice ale apei și rolul ei în

învelișul geografic.Unitatea și părțile componente ale hidrosferei. Distribuirea apei pe Pământ. Oceanul Planetar. Schimbul

de substanțe și energie dintre continente și oceane. Părțile componente ale Oceanului Planetar. Nivelul oceanelor și mărilor.

Vârsta geologică a albiilor oceanice. Relieful și structura geologică a fundlui oceanic. Sedimentele de fund. Transparența și

culoarea apei marine. Răspândirea razelor de lummină. Regimul conținutului de gaze în mări și oceane. Dinamica apei.

Valurile. Curenții oceanici și curenții marini. Curenții calzi și curenții reci. Fluxul și refluxul. Procesul de amestec și mișcarea

verticală a apei. Regimul termic al apei oceanice. Ghețurile. Oceanul Planetar - mediu de viață și resurse naturale.

Tema 8. Apele uscatului. Apele subterane. Hotarele și orizonturile părții subterane a hidrosferei. Apele freatice. Nivelul

și componența chimică. Repartiția zonală și regională a apelor freatice. Apele freatice din regiunile înghețului peren din

Asia de Nord și America de Nord. Apele freatice din zona pădurilor, zona stepelor, zona deșerturilor și semideșerturilor,

zona pădurilor ecuatoriale. Apele subterane de adâncime. Apele arteziene. Mișcarea apelor subterane. Ieșirea apelor

subterane la lumina zilei. Izvoarele. Gheizerele.

Tema 9. Rîurile. Sistemele de rîuri. Scurgerea apei de pe uscat. Rolul climei și a altor factori fizico-geografici în scurgerea

de suprafață. Modulul de scurgere, coeficientul de scurgere, grosimea stratului de scurgere. Repartiția zonală a scurgerii pe

suprafața terestră. Regiunile scurgerii periferice, bazinele de scurgere internă, raioanele lipsite de scurgere. Sisteme de rîuri

și structura rețelei hidrografice. Lucrul apei rîurilor. Acțiunea reciprocă dintre apele curgătoare și structura geologo-

geomorfologică a scoarței terestre. Bazinul rîului și linia de cumpănă a apelor. Formarea sistemelor de rîuri și a bazinelor

hidrografice. Densitatea rețelei fluviale. Alimentarea rîurilor. Izvorul și albia rîului. Scurgerea apei în rîuri. Debitul apei în

rîuri. Gura de vărsare. Transportul substanței solide în rîuri. Tipuri de rîuri după sursa predominantă de alimentare și regimul

de scurgere: ecuatorial, subecuatorial-tropical, subtropical- mediteran, subtropical-musonic, temperat maritim, temperat

continental, temperat semideșertic, temperat musonic, subpolar al regiunilor de îngheț peren, polar, lacustru, montan. (M.I.

Livovici, 1964) Oscilațiile neperiodice a nivelului apei în rîuri. Regularizarea scurgerii apei în rîuri. Regimul chimic al rîurilor.

Condițiile de viață în rîuri.

Tema 10. Lacurile. Ghețarii. Lacurile. Definiție. Geneza chiuvetelor lacurilor. Volumul (masa) de apă în lacuri..

Condițiile fizico-geografice de formare a lacurilor. Regimul hidrologic și chimic al apei. Regimul termic al apei lacurilor.

Lacurile – mediu de viață. Tipurile geografice de lacuri și repartiția lor zonală. Lacurile regiunii de tundră; lacurile de tip

Canadian și Carel; lacurile de tip Laurențian și Ladoga; lacurile de tip Seligher-Ilmen; lacuri de mlaștină și ale regiunilor

boreale; lacurile Est-Siberiene (lacuri tectonico-glaciare); lacurile stepelor asiatice; lacurile regiunilor de stepă premontană;

lacuri de tip Aralo-Caspic; lacurile Kazahstanului; lacurile podișului Anatoliei; lacuri de tip Australian; lacuri de tip

Chinezesc-Florida; lacuri de tip Est-African. Lacuri tectonice - Victoria, Baical; lacuri carstice. Ghețarii. Linia zăpezilor –

definiție. Altitudiea liniei zăpezilor la diferite latitudini. Ghețurile continentale și montane. Importanța climei locale în

formarea ghețarilor și poziția liniei zăpezilor. Alimentația ghețarilor. Structura și mișcarea ghețarilor. Clasificarea ghețarilor.

Aisbergurile. Lucrul ghețarilor. Glaciațiunea contemporană a Terrei. Înaintarea (extinderea) și retragerea glaciațiunilor.

Tema 11. Scoarța terestră și relieful uscatului. Definiție (relief). Procesele morfogenetice endogene și exogene. Elemente

structurale de bază ale scoarței terestre continentale și formele principale ale macroreliefului continental. Platformele și

regiunile de geosinclinal și macrorelieful care le corespunde. Relieful – factor azonal și manifestarea în natură.

Tema 12. Țară montană. Definiție. Structura geologică a munților cutați (de încrețire). Procesele distructive în țările

montane. Zonalitatea de altitudine a reliefului montan. Morfologia țărilor montane tinere. Structura geologică și morfologia

țărilor montane constituite din munți regenerați. Dezmembrarea orizontală a țărilor montane. Legități de amplasare a

sistemelor montane. Morfologia regiunilor vulcanice.

Tema 13. Relieful de câmpie. Argumentarea noțiunii ”câmpie”. Câmpii stratificate. Câmpii acumulative. Câmpii

denudaționale (de soclu). Zonalitatea reliefului de câmpie. Clasificarea câmpiilor după formă: plate, concave, convexe,

deluroase, văluroasă.

Tema 14. Complexele erozionale și acumulative de relief. Eroziunea plană și eroziunea de albie. Eroziunea liniară – râpa,

vâlcea, înălțimi, ueduri. Dezmembrare erozională a câmpiilor. Relieful văilor de râuri de câmpie. Disimetria văilor și a

regiunilor de cumpănă. Alunecările de teren și sufoziile. Carstul. Zonele carstice (după H. P. Kossac).

Tema 15. Relieful regiunilor de manifestare a glaciațiunilor. Centrele glaciațiunii pleistocene și calotele glaciare. Numărul

epocilor glaciare în diferite regiuni și limitele de extindere a glaciațiunilor. Acțiunea geomorfologică a ghețarilor și zonalitatea

complexelor de relief glaciar. Relieful regiunilor de denudație glaciară (exarație). Relieful regiunilor cu forme de acumulare

glaciară: morene, drumline, came (pl.), oze. Relieful fluvio-glaciar și eolian al regiunilor extraglaciare. Câmpiile de zandru.

Acumulările de loess.

Tema 16. Complexele reliefului de deșert. Procesele geomorfologice în regiunile aride. Deșerturile de pietriș (hamadele).

Deșerturile de nisip (erg - Africa; nefud - pen. Arabia; cum - Asia Centrală). Barhane.Takâre.

Tema 17. Țărmurile și insulile. Elementele morfologice ale țărmului. Țărm de tip Dalmațian. Fiordurile, ”șherele”.

Estuarele. Limanele. Marșele. Formele eoliene de relief ale litoralelor - dunele de nisip. Suprafețele insulare. Arhipelagurile.

Tipurile de insule: continentale, vulcanice, de corali. Barierele de corali. Atolurile.

Tema 18. Biosfera. Biosfera și învelișul geografic. Biosfera – fenomen planetar. Apariția vieții pe Pământ. Compoziția și

hotarele Biosferei. Elementele componente și activitatea substanței vii. Biosfera – sistemă naturală. Rolul substanței vii în

învelișul geografic. Substanța vie și radiația solară. Substanța vie și atmosferă. Substanța vie și hidrosfera. Substanța vie și

scoarța terestră. Influența reciprocă a geosferelor în Biosferă. Legitățile geografice specifice învelișului geografic.

Tema 19. Neomogenitatea spațială a învelișului geografic. Brâele geografice (definiție), zonele naturale (definiție) și

sectoarele geografice. Zona ecuatorială. Brâele (zonele) subecuatoriale. Brâele tropicale. Brâele subtropicale. Brâul temperat

al emisferei de Nord. Brâul temperat al emisferei de Sud. Brâul subarctic al emisferei de Nord. Brâul subantarctic al emisferei

de Sud. Regiunile polare. Zonalitatea de altitudine. Ritmicitatea în Învelișul geografic. Direcțiile dezvoltării învelișului

geografic. Dialectica vieții. Omul și învelișul geografic.

Tema 20. Popoarele lumii. Apariția omului pe Pământ. Rasele umane contemporane. Evoluția numerică a populației.

Repartizarea și densitatea populației pe Terra. Migrația populației și valorificarea naturii pe diferite continente: America de

Nord, America de Sud, Australia și Oceania. Relația reciprocă dintre societatea umană și mediul geografic.

Tema 21. Probleme globale ale mediului înconjurător. Problema alimentației populației și a resurselor naturale. Problema

aprovizionării populației cu apă potabilă. Probleme ecologice planetare: poluarea mediului înconjurător; încălzirea globală,

calitatea mediului ambiant.

Metode și tehnici de predare și învăţare

Expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, aplicații de teren, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.

Strategii de evaluare

Proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, simularea, autoevaluarea.

Bibliografie

Obligatorie:

ARMAŞ, Iu., (2006), Teorie şi metodologie geografică. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

Atlasul geografic al lumii. Ed. Corint, Bucureşti, 2009.

Atlas de Geografie pentru clasa a V-a. Chişinău, 2014.

Atlas. Geografie fizică generală. Clasa a X-a. Chişinău, 2012.

Atlas geografic şcolar, clasele 5-11. Ed. Iulian, Chişinău, 2012.

Atlas. Geografia continentelor şi oceanelor. Clasele 6-7. Ed. Pontos, Chişinău, 2004.

COZARI, T., (2013), Atlas zoologic. Ed. Ştiinţa, Chişinău.

BARROW, J.D., (1994), Originea Universului. Ed. Humanitas, Bucureşti.

BROWN, L., (2003), Probleme globale ale omenirii. Ed. Tehnică, Bucureşti.

CODREANU, I., COLŢA, V., (2007), Exerciţii practice la geografia fizică generală. Chişinău.

COMĂNESCU, L., (2009), Geografie fizică generală. Ed. CREDIS, Bucureşti.

DEDU, I.I., (2010), Enciclopedie de Ecologie. Ed. Ştiinţa, Chişinău.

DONISĂ, I., (1977), Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

ELENICI, M., (1996), Geografie fizică generală. Sibiu.

Geografia. Enciclopedie pentru întreaga familie. Ed. Teora, Bucureşti, 2005.

HAWKING, St., (1994), Scurtă istorie a lumii. De la Bing Bang la găurile negre. Ed. Humanitas, Bucureşti.

IELENICZ, M. şi colab., (1999), Dicţionar de geografie fizică. Ed. Corint, Bucureşti.

LUNGU, M., (2012), Atlas geografic. Ed. Steaua Nordului, Constanţa.

LUPAŞCU, Gh., (2002), Geografie fizică generală. Ed. Universităţii „Al. Ioan Cuza”, Iaşi.

MAC, I., (2000), Geografie generală. Ed. Europontic, Bucureşti.

MEHEDINŢI, S., (1981), Obiectul şi definiţia geografiei. Bucureşti.

MIHĂILESCU, V., (1968), Geografie teoretică. Ed. Academiei, Bucureşti.

MORARIU, T., VELCEA, V., (1971), Principii şi metode de cercetare în geografie fizică. Bucureşti.

POPESCU, M., Geografie fizică. Ed. Teora, Chişinău.

POSEA, Gr., ARMAŞ, Iu., (1998), Geografie fizică. Terra – cămin al omenirii şi sistemul solar. Ed.

Enciclopedică, Bucureşti.

UNGUREANU, Al., PETREA, D., (2005), Geografie generală. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti.

Opțională:

НЕКЛЮКОВА, Н.П., (1975), Общее землеведение. Атмосфера. Биосфера. Географическая оболочка. М.

НЕКЛЮКОВА, Н.П.,(1975), Общее землеведение. Земля как планета. Атмосфера. Гидросфера. М.

ШУБАЕВб Л. П. (1969) Общее землеведение. Высшая школа, Москова.



Denumirea cursului Sisteme Geografice Informaţionale / Geografia Turismului

Facultatea/catedra responsabilă de urs Filologie și Istorie / Istorie și Geografie

Titular de curs Danilescu Ion, dr., conf. univ., Vasile Maxim, dr., conf. univ.


e-mail [email protected], [email protected]

Codul

cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.A.016 2 60 10 50


Obiectivele Sistemelor Informaționale Geografice constau în familiarizarea studenţilor cu legităţile de

bază ale învelişului geografic ca sistem material unic, care a apărut în rezultatul evoluţiei principalelor geosfere și

a societății umane. Ea cuprinde 60 ore, dintre care 10 ore – contact direct: 4 - ore prelegeri, 6 - ore seminare, 50

ore – lucrul individual. Pe parcursul studierii acestei discipline (SIG=GIS) studenţii vor conştientiza, că în

rezultatul activităţii societăţii, învelişul geografic îşi poate pierde proprietatea de bază – autoreglarea. Acest pericol

impune aplicarea unui anumit sistem de monitorizare a situaţiei actuale a învelişului geografic şi elaborarea

tehnologiilor de redresare/prognozare a evoluției acesteia.

Obiectivele Geografiei Turismului constau în:

- evidenţierea trăsăturilor principale ale activităţilor turistice mondiale din punct de vedere geografic:

distribuţia potenţialului turistic, factori, forme, fluxuri, regiuni, tipuri, impactul asupra mediului

mailto:[email protected]

- analiza principalilor parametri spaţiali ai turismului : distribuţia, dinamica, structurile şi impactul economic

- ilustrarea rolului activităţilor turistice în amenajarea spaţiului şi în dezvoltarea durabilă

- ilustrarea rolului activităţilor turistice în crearea unor modele socioculturale


Curriculumul de față este un instrument de lucru și are înglobat următoarele funcţii:

- realizarea unei instruiri ce facilitează perceperea coerentă de către studenți a unor domenii educaţionale bine

precizate şi a unor secvenţe semnificative din realitatea înconjurătoare;

- realizarea unui proces educaţional diferenţiat prin selectarea secvenţelor semnificative de conţinuturi, a

activităţilor optime de învăţare, precum şi a parcursurilor individuale de instruire;

- deplasarea semnificativă de accent în procesul de instruire din zona conţinuturilor spre domeniul construirii

competenţelor asumate;

- corelarea competenţelor cu unităţile de conţinut, nu în mod mecanic şi biunivoc, ci într-un sens larg, având în

vedere că orice competenţă specifică asumată poate fi realizată prin diferite unităţi de conţinut.

De asemenea, curriculumul permite realizarea unui proces educaţional care, din perspectiva apropiată, să

conducă la:

- construirea unor competenţe clare şi evaluabile;

- creşterea interesului participativ în instruirea individuală;

- încurajarea interesului pentru informare, investigare şi în general pentru o raportare corectă la problemele

abordate;

- realizarea unor activităţi independente;

- asumarea unor responsabilităţi şi a unor atitudini de analiză complexă a unui sistem obiectiv de valori.


Pe parcursul studierii acestei discipline studenţii vor conştientiza, că în rezultatul activităţii societăţii

umane, învelişul geografic și sferele lui componente în parte îşi pot pierde proprietatea de bază – autoreglarea.

Acest pericol impune aplicarea unui anumit sistem de monitorizare a situaţiei actuale a învelişului geografic şi

elaborarea tehnologiilor de redresare a acesteia. Sisteme Informaționale Geografice studiază învelişul geografic

nu numai la nivelul structural de geocomponente şi geosfere, iar geosistemele sunt studiate la nivel planetar. La

fel studiază interacţiunile dintre componentele naturale şi părţile structurale ale învelişului geografic. Bazele

teoretice și practice ale acestei discipline (GIS) servesc ca suport pentru studierea - Sisteme Informaționale

Geografice la nivel de geosisteme de diferit rang taxonomic.

- să pună în discuţie și să se implice în activitatea unor instituţii de stat şi asociaţii nonguvernamentale

preocupate de problemele GIS.

Să utilizeze diverse metode şi procedee de acumulare a informaţiei despre acţiunile instituţiilor de stat, a

organizaţiilor obşteşti din Republica Moldova şi alte state din Europa în domeniul identificării, valorificării şi

protecţiei mediului în care locuim;

Geografia turismului în context interdisciplinar să permită specialistului să cunoască şi să aplice

cunoştinţele obţinute:

- Originile turismului şi evoluţia sa istorică

- Localizarea activităţilor turistice

- Potenţialul turistic

- Distribuţia spaţială

- Fluxurile turistice – fluxuri majore, fluxuri minore, -distribuţie spaţială

- Spaţiile turistice - concept, tipologie.

- Marile centre şi regiuni turistice ale lumii

- Tipologia turistică – metode, criterii, localizare

- Protecţia patrimoniului turistic.

- Politicile turistice de amenajare şi dezvoltare

Precondiții

Pentru însuşirea cursului sunt necesare cunoştinţe din cadrul școlii medii generale cât și programele informative

teleradio, presă și alte izvoare.

Repartizarea orelor de curs

1. GIS - definiția. Tipuri de informație: grafică – raster și vectorială, baza de date. Sisteme de operare și

gestiune a bazelor de date. Sistemul global de poziționare (Global Positioning System), GPS.

NAVSTAR. Strategiile principale globale. Principiile instituționale, științifice și operațonale. Activitățile

de monitorizare.

2. Organizarea monitorizării mediului. Organizarea sistemului de control al calității, etapele și cele …

nerezolvate. ArcGIS. Tipurile de cartare. Captarea datelor. Relațiile spațiale. Hărți GIS. Centrul de

informații științifice de studiere a Terrei.

3. Utilizarea GIS. Situația actuală. Istoricul activității GIS. Crearea sistemului global. Tipurile de cartare.

Captarea datelor. Relațiile spațiale. Hărți GIS. Centrul de informații științifice de studiere a Terrei.

4. Curentele științifice de cartografiere landșaftică. Metodele de cartare la distanță. ArcGIS Analist.

Metodele de regionare. Metodele de evidențiere a Landșaftelor, raioanelor și regiunilor landșaftice.

Platforma ArcGIS, extensii. Noua arhitectură GIS a ESRI. Arhitectura, Funcțiile.

5. Spații geografice emițătoare și receptoare de turișt.

6. UE cea mai atractivă sub aspecte turistic la nivel mondial.

7. America de Nord - analizată spațial - geografic sub aspect turistic. Asia de Est și Sud Est ca spațiu

geografic atractiv sub aspect turistic.

8. Dezvoltarea turismulu la nivel internațional până și în contextul declanșării fenomenului de pandemie.


Expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.



Bibliografie

Obligatorie:

1. Popov, L. Tehnologii informaţionale. Modulul Sistemul de operare Microsoft Windows 7, Presa

universitară bălţeană, 2013.

2. Caisîn, S., Fedotova, S., Pascari, I., Ţurcan, G. Iniţiere în utilizarea ICT în şcoală: suport didactic pentru

profesori. Partea II / Univ.de Stat din Moldova, Univ.Pedagogică „Ion Creangă”, Institutul de instruire

continuă, 2007.

3. Roşcovan D, Danilescu I., Geografia fizică generală. USM, Chişinău, 2001.

4. Cocean P., Geografia Turismului,Ed.Carro,Bucuresti,1996

5. Cristureanu Cristina, Economia si politica turismului international, Casa editoriala pentru turism, B1992

6. Pacuraru Alexandru, Geografia Turismului International,Ed Presa Universitara Clujeana 2007

7. BolocanD.,Geografia Turismului, Chisinau Universul 2010

8. Florea S., Potentialul turistic al Republicii Moldova Ed. Labirint ,Chisinau 2005

Opţională:

1. Popov, L., Tehnologii informaţionale de comunicare, Indicaţii metodice cu aplicaţii şi însărcinări practice

pentru lucrări de laborator (pentru studenţii Facultăţilor Economie şi Ştiinţe ale Naturii şi Agroecologie),

Modulul Sistemul de operare Microsoft Windows 2000 Professional, Presa universitară bălţeană, Bălţi,

2007.

2. Primul Raport Naţional „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova”. Aprobat prin

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 288 din 15 martie 2005, Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 25 martie 2005, nr. 46-50, Art. 340.

3. Muntele I.,Geografia Turismului Ed.UniversitatiiAl. I. Cuza, Iasi 2000.

4. Sarodoev, ITurismul in Republica MoldovaChisinau ed Regionica 2002.

5. Sochirca V., bejan I.,Resurse TuristiceEd CEP USM Chisinau 2011.



Denumirea cursului Geografia continentelor și oceanelor





Codul cursului

Număr de

credite ECTS


contact direct Studiu individual F.02.0.010 4

120 30 90

ceanelorDescriere succintă a integrării cursului în programul de studii

Cursul face parte din categoria disciplinelor fundamentale, în care se studiază învelișul geografic la nivel regional. În cadrul lui

se analizează complexele naturale de rang superior – continentele și oceanele , din punct de vedere al legităților generale de

formării landșaftice interne. Caracterizarea fiecărui continent se face după un plan, dictat de caracterul formării complexelor

naturale în procesul interacțiunii elementelor componente ale mediului natural, și cuprinde două compartimente de bază: privire

de ansamblu asupra condițiilor naturale ale continentului și privire regională. În cadrul privirii de ansamblu se studiază unii

componenți ai naturii în ordinea determinată de influența mai mare a unui component asupra altuia. Privirea generală asupra

naturii începe cu caracterizarea așezării geografice, deoarece anume ea condiționează trăsăturile principale ale naturii Apoi

urmează studierea reliefului pe fondul istoriei dezvoltării geologice. Specificul climatic și caracterul reliefului determină

particularitățile de formare a lumii organice, repartiția teritorială a tipurilor de vegetație, sol și a faunei. În procesul de studiu se

acordă atenție factorului uman, reflectat în gradul de valorificare a mediului înconjurător şi calitatea lui.


să cunoască ipotezele despre apariţia şi evoluţia continentelor ca elemente de relief planetar;

să cunoască formele majore de relief ale continentelor;

să reproducă factorii de climatogeneză a continentelor;

să înţeleagă rolul factorilor de mediu în formarea complexelor teritoriale naturale;

să argumenteze relaţiile dintre mediul social şi cel natural;

să explice condiţiile de mediu şi caracteristicile complexelor teritoriale la nivel de zonă geografică, zonă naturală,

regiune fizico-geografică;

să interpreteze problemele ecologice globale.


să aplice cunoştinţele teoretice în activitatea instructiv-educativă şi cercetările ştiinţifice;

să utilizeze cunoştinţele geografice la nivel regional în studierea ţinutului natal;

să fie capabili de a argumenta geneza şi urmările cataclismelor naturale la nivel planetar şi regional;

să justifice rolul activităţii antropice în modificarea mediului geografic;

să utilizeze cunoştinţele geografice în modelarea condiţiilor de mediu;

să utilizeze cunoştinţele geografice în prognozarea modificării calităţii mediului;

să clasifice sursele de cunoaştere geografică;

să estimeze potenţialul recreativ al unui complex natural;

să evalueze modul de manifestare a legităţilor geografice la nivel local.

Precondiții

Pentru realizarea obiectivelor cursului Geografia Continentelor și Oceanelor sunt necesare cunoştinţe din programele de

Geografie de la treapta învăţământului preuniversitar, din cursurile universitare studiate în anii I-III, precum şi deprinderi de

utilizare a acestora în practică.

Unități de curs

Partea I. Continentele Nordice. Eurasia și America de Nord.Tema 1. Poziția fizico-geografică. Caracterizare comparativă

a naturii continentelor nordice. Eurasia și America de Nord – continente şi părți ale lumii. Aşezare, puncte extreme de nord

șide sud, întindere în direcție latitudinală și schimbarea valorilor radiative, limitele de est și de vest, suprafața și configurația

continentelor și rolul lor în particularirățile de asemănare și individualitatea naturii.

Tema 2. Evoluţia tectonică și paleogeografică a naturii continentelor nordice. Relieful și zăcămintele subsolice. Principalele unităţi structural – tectonice (precambriene, paleozoice (caledonice, hercinice), mezozoice (nevadice, laramice) şi

alpine). Evoluţia continentelor în cuaternar. Relieful. Caracterizare de ansamblu. Unităţi morfostructurale de platformă şi de

orogen. Repartiţia zonală a morfosculpturilor: criogene, glaciare, erozionale, carstice și eoliene, în raport cu factorii naturali şi

antropici. Zăcămintele subsolice.

Tema 3. Clima continentelor nordice. Factorii climatogeni: poziţia geografică şi radiaţia solară, câmpurile şi centrele

barice, circuitul maselor de aer, suprafaţa activă (relieful, oceanul şi curenţii, mările interne, etc.). Analiza elementelor climatice:

temperatura aerului, precipitaţiile, repartiţia spaţială şi în timp. Regiuni climatice şi tipurile de climă: arctică, subarctică,

temperată ( maritimă, de tranziţie, continentală ), subtropicală, montană.

Tema 4. Râurile, lacurile și ghețarii Eurasiei și Americii de Nord. Apele interne: mări, lacuri, râuri. Specificul reţelei

hidrografice, determinat de sursele de alimentare şi regimul de scurgere. Tipuri de lacuri după originea cuvetei, repartiţia

spaţială. Gheţarii. Problemele de protecţie a apelor.

Tema 5. Particularităţile biogeografice. Vegetația și solurile. Fauna. Vegetaţia mediteraneană: păduri veşnic verzi din

arbori cu frunza aspră, tufişurile (macvisul). Spectrul pedologic zonal: soluri poligonale, solurile de tundră, solurile de pădure

–podzolice, brune, cenuşii, cafenii, solurile de cernoziom, soluri castanii, etc. Spectrul zonal în raport cu latitudinea

geografică, climatul oceanic şi continental. Etajarea verticală a componenţilor biogeni.

Tema 6. Zonalitatea latitudinală. Zone biogeografice, specificul structurilor zonale ale Eurasiei și Americii de Nord:

tundra arctica, tundra subarctică, tundra cu păduri, zona de deşert, pădurile conifere, pădurile mixte, pădurile foioase, stepa cu

păduri, stepa. Fauna continentelor.

Tema 7. Principiile regionării fizico- geografice, regionarea și caracterizarea naturii țărilor fizico-geografice.

Caracterizarea fizico –geografică a următoarelor unități taxonomice: Insulele Arctice şi Islanda, Fenoscandia, Europa

Hercinică şi Insulele Britanice, Munţii brâului Alpino-Himalayan şi depresiunile intramontane, Câmpia Europei de Est,

Peninsule şi insule mediteraneene. Asia de Nord, Asia de Est, Asia Centrală, Asia de Sud Est, Asia de Sud, Asia de Sud Vest.

Subcontinentele Estul Extracordilier şi Munţii Cordilieri. Particularităţile naturii Groenlandei, Arhipelagului Canadian,

Câmpiilor Laurenţiene, Câmpiilor Centrale, Munţilor Apalaşi și a insulei New Faundlend, Marile Câmpii, Câmpiile Litorale.

Tema 8. Caracterizarea țărilor fizico-geografice Fenoscandia și Câmpiile Laurențiene. Amplasarea teritorială,

hotarele, asemănările și deosebirile în natură și factorii care le determină. Baza tectonico-structurală, principalele morfostructuri

și morfosculpturi, repartizarea lor teritorială. Particularitățile climatice și apele de suprafață. Vegetația, solurile și lumea animală.

Valorificarea terenurilor. Zăcămintele subsolice

Tema 9. Caracterizarea țărilor fizico-geografice Europa Hercinică și Câmpiile Ccentrale din America de Nord.

Amplasarea teritorială, hotarele, asemănările și deosebirile în natură și factorii care le determină. Baza tectonico-structurală,

principalele morfostructuri și morfosculpturi și repartizarea lor teritorială. Particularitățile climatice și apele de suprafață.

Vegetația, solurile și lumea animală. Valorificarea terenurilor. Zăcămintele subsolice.

Tema 10. Caracterizarea țărilor fizico-geografice Alpino-Carpatice și Munții Cordilieri. Amplasarea teritorială,

hotarele, asemănările și deosebirile în natură și factorii care le determină. Baza tectonico-structurală, principalele morfostructuri

și morfosculpturi și repartizarea lor teritorială. Particularitățile climatice și apele de suprafață. Vegetația, solurile și lumea

animală. Valorificarea terenurilor. Zăcămintele subsolice

Tema 11. Caracterizarea țării fizico-geografice Câmpia Europei de Est.(caracterizarea țărilor fizico-geografice se face

după plunul de descriere le temele precedente.)

Tema 12. Caracterizarea țării fizico-geografice Câmpia Siberiei de Vest.

Tema 13. Caracterizarea fizico-geografică a subcontinentului Asia Centrală. Țara fizico-geografică Mongolia de

Nord.

Tema 14.Caracterizarea fizico-geografică a subcontinentului Asia Înaltă. Țara fizico-geografică Podișului Sicano-

Tibetan.

Tema 15. Caracterizarea fizico-geografică a subcontinentului Asia de Sud-Vest. Țara fizico-geografică Asia

Mediteraneană (Levantul).

Tema 16. Caracterizarea fizico-geografică a subcontinentului Asia de Vest. Țara fizico-geografică Podișul Asia Mică.

Tema 17.Caracterizarea fizico-geografică a subcontinentului Asia de Est. Țara fizico-geografică China de Nord Est și

Peninsula Coreea.

Tema 18. Caracterizare fizico-geografică a țarii China de Nord Vest.

Tema 19. Caracterizare fizico-geografică a subcontinentului Asia de Sud. Țara fizico-geografică Șesul Indo-Gangetic.

Tema 20. Caracterizare fizico-geografică a țării Peninsula Hindustan.

Tema 21. Caracterizare fizico-geografică a țării Peninsula Indochina.

Tema 22. Caracterizare fizico-geografică a țării Arhipelagul Malaez.

Partea II. Continentele sudice. Tema 1. Caracterizare geografică de ansamblu, comparativă, a naturii continentelor sudice

tropicale America de Sud, Africa, Australia și Oceania. Elementele naturale asemănătoare și factorii care le condiționează.

Individualitatea naturii fiecărui continent determinate de: poziția fizico geografică și punctele extreme (întindere latitudinală),

suprafață, configurația și specificul orografic.

Tema 2. Evoluţia tectonică și paleogeografică a naturii continentelor sudice tropicale. Relieful și zăcămintele

subsolice. Etapele: precambriană, paleozoică, mezozoică și cainozoică. Principalele unităţi structurale ce stau la baza lor: de

platformă și de orogen de vârstă precambriană, paleozoică, mezozoică și cainozoică. Relieful. Unităţi morfostructurale de

platformă: câmpii, platouri și podișuri de soclu, câmpii și platouri stratificate, câmpii acumulative, repartiţia zonală a

morfosculpturilor. Structura geologică și zăcămintele subsolice.

Tema 3. Clima şi apele de suprafaţă ale Americii de Sud, Africii și Australiei. Factorii climatogeni – poziţia

geografică şi radiaţia solară, câmpurile şi centrele barice, circuitul maselor de aer, suprafaţa activă (relieful, curenţii oceanici).

Circulația maselor de aer pe anotimpuri. Analiza elementelor climatice – temperatura aerului, precipitaţiile, repartiţia şi regimul

acestora. Tipuri de climă: ecuatorială, subecuatorială, tropicală, subtropicală, temperată. Specificul reţelei hidrografice în raport

cu relieful şi sursele de alimentare, regimul de scurgere. Sistemul fluvial Amazon.

Tema 4. Particularităţile biogeografice. Zonalitatea latitudinală. Flora și fauna continentelor sudice tropicale.

Particularităţile biogeografice comune tuturor continentelor și individualitatea lor: pădurile ecuatoriale şi subecuatoriale,

savanele şi rariştile de pădure ( Lianosul, campos limpos, campos serados, caatinga), pampa, semideşerturile şi deşerturile

zonelor tropicale. Specificul floristic al deșerturilor litorale, natura Insulelor Ţara Focului. Spectrul zonal de soluri: soluri

feralitice, cernoziomuri, soluri cenuşii, soluri castanii. Fauna. Spectrul zonal al biodiversității. Împărățiile biogeografice:

holarctica, paleotropicală, neotropicală, Cap.

Tema 5. Principiile regionării fizico geografice, regionarea fizico geografică și caracterizarea naturii țărilor.

Regionarea fizico-geografică a Americii de Sud. Principiile regionării. Subcontinentele Estul Extraandin şi Munţii Anzi.

Particularităţile fizico-geografice a ţărilor Câmpia Amazonului, Lianos Orinoco, Podişul Guyanei, Podişul Braziliei, Câmpiile

Interne, Precordilierii şi Pampa secetoasă, Podișul Patagoniei și Țara Focului. Specificul naturii Munţilor Anzi. Etajarea

verticală. Regionarea fizico-geografică a Africii. Principiile regionării şi unităţile taxonomice: subcontinente – Africa Joasă, şi

ţările fizico-geografice – Munţii Atlas, Sahara, Sudan-Guineia, Depresiunea Congo şi versanţii înconjurători. Africa Înaltă -

Podişul Etiopiei şi Platourile Somaliei, Podişul Africii de Est, Africa de Sud (Podişul Africii de Sud, Munţii Capului, Insula

Madagascar). Particularitățile biogeografice ale naturii Australiei şi Oceaniei determinate de: izolarea teritorială pe parcursul

erelor geologice, individualitatea florei şi faunei zonelor naturale: pădurile, savanele și rariștile de pădure, semideșerturile și

deșerturile.

Tema 6. Caracterizarea țărilor fizico-geografice Șesul Amazonului, Depresiunea Congo și versanții podișurilor

înconjurătoare. Amplasarea teritorială, hotare, asemănările și deosebirile în natură și factorii care le determină. Baza tectonico-

structurală, principalele morfostructuri și morfosculpturi și repartizarea lor teritorială. Particularitățile climatice și apele de

suprafață. Vegetația, solurile și lumea animală. Valorificarea terenurilor. Zăcămintele subsolice.

Tema 7. Caracterizarea țărilor fizico-geografice Podișul Braziliei și a Podișului Africii de Est. (caracterizarea țărilor

fizico-geografice se face după planul de descriere le temele precedente)

Tema 8. Caracterizarea țărilor fizico-geografice ale Australiei și a Oceaniei.

Tema 9. Caracterizare generală a Oceanului Mondial. Părțile componente ale lui.

Tema 10. Caracterizarea fizico-geografică a Oceanelor Pacific și Atlantic.

Tema 11. Caracterizarea fizico-geografică a Oceanelor Indian și Înghețat de Nord.

Tema 12. Caracterizarea naturii Antarctidei. Istoria descoperirii și explorarea Antarctidei. Particularităţile litologice ale

continentului. Regiunile de platformă și de orogen. Regionarea fizico-geografică: Antatctida de Est și Antarctida de Vest.

Manifestarea intereselor economice şi politice în organizarea şi realizarea expediţiilor în Antarctida, spre Polul de Sud ale lui R.

Amudsen și R. Scott. Clima și specificul lumii organice ale Antarctidei. Regionarea climatică și caracterizarea climei zonei

pripolare, de pantă și de litoral. Diversitatea biologică pe continent, speciile de animale și plante.


Expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, aplicații de teren ăi studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.


Proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, lucrări practice, autoevaluarea.

Bibliografie

Obligatorii:

1. Atlasul fizico-geografic al lumii. M. 1964

2. Hărți geografice tematice: Harta fizică a lumii, Harta tectonică, Harta climatică., Harta zonelor naturale, Harta politico-

administrativă a lumii.

3. Marin Ion, Continentele. Geografia regională, Bucureşti, 1995.

4. Vlasova T.V. Geografia fizică a părților lumii. Chișinău, Lumina, 1972.

5. Физическая география материков и океанов, под общей редакцией А.М.Рябчикова, М.,1988.

6. Хромов С.П. Метеорология и климатология для географических факультетов. Л.,1983.

7. Мильков Ф.Н. Физическая география. Учение о ландшафтах и географическая зональность. Воронеж, 1986.

8. Вальтер Г. Растительность земного шара. М. 1975.

9. Забродская М.П.Факторы пространственной дифференциации материков. На примере Африки. Воронеж, 1983 .

10. David A. Ross. Introducere în oceanografie. Editura științifică și enciclopedică. București, 1976.

11.Г.К.Тушинский,М.И.Давыдова.Практикум по физической географии СССР. М. “Просвещение”,1976.

12. Р.А.Ерамов. Практикум по физической географии материков. М. “Просвещение”,1987.

Suplimentară:

1. Бейклес, Джон. Америка глазами первооткрывателей., М. Прогресс,1969.

2. Миклухо Маклай Н.Н. На берегу Маклая. М. Изд. Ак.Наук,1961.

3. Анри Боли. Северная Америка. М. ОГИЗ, 1948.

4. Фробель Ю. Америка: её жизнь и природа. Путишествия проффессора Ю. Фробеля, в 5-ти книгах. (2-я книга)

М.,1866.

5. Пименова Э. За океаном. Природа и люди Америки. Спб. тип. Е. Евдокимов,1901.

6. Магидович Иосиф Петрович. История открытия и исследования Северной Америки. М., 1962.

7. Магидович Иосиф Петрович. История открытия и исследования Центральной и Южной Америки. М., 1965.

8. Возгрин В.Е. Гренляндия и гренландцы., М. Мысль, 1994.

9. Шрейдер Э., Шрейдер Ф. От Аляски до Огненной Земли.М., Мысль, 1965.

10. Бейтс Г. У. Натуралист на реке Амазонке. Рассказ о тропических картинах природы. Перевод с английского. М.,

Географ гиз., 1958.

11. Гмболдт Александр. Картины природы. Перевод с немецкого. М. Географгиз., 1959.

12. Майкл Эндрюс. Полёт Кондора. Исследования живой природы Анд. Перевод с английского. М. Мысль., 1969.



Denumirea cursului Convenții de Mediu/ Geografia relatiilor

economice internationale


Titular de curs Begu Adam, dr. hab., prof. univ.;



Codul cursului

Număr de

credite ECTS


contact direct Studiu individual S.02.A.017 3 90 20 70


Cursul Convenții de Mediu vine să familiarizeze studenții cu Convențiile Internaționale de Mediu la care Moldova este parte.

Disciplina dată este componentă a Planului de învățământ de calificare profesională continuăa cadrelor didactice din

învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie”. Ea cuprinde 90 ore, dintre care 20 ore – contact direct: 6 ore - teoretice

şi 14 ore – seminare, 70 ore – lucrul individual. Disciplina contribuie la pregătirea/instruirea profesională pentru obținerea unei

noi calificări, precum și dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice în bază de competențe.Geografia Relaţiilor

Economice Internaţionale este un curs preconizat pentru grupele de recalificare profesională de studii în domeniul Geografiei

şi are drept scop, a iniţia cadrele didactice, în ale cunoaşterii fenomenului etapizării, dezvoltării şi extinderii REI. Geografia

Relațiilor Economice Internaţionale suportă modificări în timp şi spaţiu în cadrul diferitor etape de dezvoltare. Disciplina în

cauză are domeniu de studiu şi cercetare,formele REI, care reprezintă o multitudine de varietăţi ale comerţului internaţional.


să explice noţiunile de bază ale cursului: convenție, țară parte, obligațiuni și drepturi ale țării, beneficii etc.;

să cunoască scopul convențiilor internaționale de mediu;

să aprecieze importanţa cunoştinţelor din domeniul convențiilor internaționale de mediu pentru ştiinţele geografice;

să stabilească locul convențiilor internaționale de mediu în contextul ştiinţelor geografice;

să aprecieze rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre conservarea biodiversității, diminuarea

impactului antropic asupra ecosistemelor naturale, dreptul la informație și participare în luarea deciziilor ș.a.


Să conștientizeze necesitatea conlucrării cu instituțiile internaționale în soluționarea problemelor de mediu.

Să utilizeze cunoştinţele obținute în educaţia ecologică a noii generaţii.

Să influenţeze opinia publică cu privire la exploatarea rațională a resurselor naturale de pe Terra și conlucrarea

cu țările vecine în soluţionarea problemelor de mediu.

Să elaboreze proiecte individuale privind implimentarea prevederilor convențiilor internaționale de mediu în aria

localității de baştină și să propună măsuri de atenuare a impactelor negative asupra mediului, corectitudinea

managementului ş.a. şi elaborarea recomandărilor de ameliorare a situaţiei.

Precondiții

Pentru reușita cursului sunt necesare cunoștințe și competențe formate în cadrul disciplinelor Geografia mediului, Climatologie,

Conservarea Biodiversității, Protecția mediului etc., participări la stagii organizate de Direcțiile de învățământ în probleme

privind Curriculum la Geografie și modalitățile de aplicare.

Unități de curs

1.Introducere. Cooperarea internațională în domeniulprotecției mediului. Noţiunile de bază: convenție, țară parte,

obligațiuni și drepturi ale țării, beneficii.

2. Scopul convențiilor internaționale de mediu și importanţa cunoştinţelor din domeniul dat pentru ştiinţele geografice.

3. Rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre conservarea biodiversității (Convențiile de la

Berna, 1979; Rio, 1992; Bonn, 1979; Washington, 1973).

4. Rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre conservarea zonelor umede, a peisajelor europene

și a fl. Dunărea (Ramsar, 1971; Florența, 2000; Sofia, 1994).

5. Rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre diminuarea impactului antropic asupra

ecosistemelor naturale (Espoo1995; Helsinki, 1992; Geneva, 1979; Stocholm, 2001).

6. Rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre impactului antropic asupra ecosistemelor naturale

și urbane (Helsinki, 1992; Rotterdam, 1998).

7. Rolul convențiilor internaționale de mediu în promovarea ideilor despre problemele globale de mediu (Paris, 1994;

Viena, 1985; Rio, 1992). Tema 1. Generalităţi. Obiectul de studiu. Metodele de cercetare. Tema 2. Etapele dezvoltării Geografiei

Relaţiilor Economice Internaţionale. Tema 3. Dezvoltarea Geografiei REI în cadrul Europei. Tema 4. Ce reprezintă Relaţiile

Economice Internaţionale la etapa globalizării și internaționalizarii activității de producție. Tema 5.Circuitul Comercial Mondial

la etapa actuală - state cu balanță economică excedentară, echilibrată și deficitară. Tema 6. Dezvoltarea Geografiei REI în

contextul extinderii activității Corporațiilor Transnaționale.





Bibliografie

Obligatorie:

1. Convenţia privind poluanţii organici persistenţi (Stocholm, Suedia 2001) www.pops.int

2. Convenţia privind peisajul european (Florenţa, Italia 2000) www.coe.int

3. Convenţia privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului

(Aarhus, 25 iunie 1998) www.unece.org/env/pp/

4. Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţemânt în cunoştinţa de cauză aplicabilă anumitor produşi

chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional, (Rotterdam, 10 septembrie 1998)

www.pic.int

5. Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Sofia, 29 iunie 1994)

www.icpdr.org

6. Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare

(Paris, 17 iunie 1994) www.unccd.org

7. Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992)

http://www.unece.org/env/teia/welcome.htm

8. Convenţia Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (New-York, 9 mai 1992)

http://unfccc.int

9. Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki, 17

martie 1992) www.unece.org/env/water

10. Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 5 iunie 1992) http://www.biodiv.org

11. Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontier (Espoo, 25 februarie

1991) http://www.unece.org/env/eia/

12. Convenţia privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora (Basel, 22

martie 1989) www.basel.int

13. Convenţia pentru protecţia stratului de ozon (Vienna, 22 martie1985) www.unep.ch/ozone/

14. Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi (Geneva, 13 noiembrie 1979) www.unece.org

15. Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 19 septembrie 1979)

www.coe.int

16. Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (Washington, SUA

1973) www.cites.org

17. Convenţia asupra conservării speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 23 iunie 1979) http://www.cms.int

18. Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice

(Ramsar, 2 februarie 1971) http://www.ramsar.org

http://www.pops.int/

http://www.coe.int/

http://www.unece.org/env/pp/

http://www.pic.int/

http://www.icpdr.org/

http://www.unccd.org/

http://www.unece.org/env/teia/welcome.htm

http://unfccc.int/

http://www.unece.org/env/water

http://www.biodiv.org/

http://www.unece.org/env/eia/

http://www.basel.int/

http://www.unep.ch/ozone/

http://www.unece.org/

http://www.coe.int/

http://www.cites.org/

http://www.cms.int/

http://www.ramsar.org/

19. Maxim V.(2015), Geografia Relațiilor Economice Internaționale Curs Universitar, Chișinău 2015

Opţională:

1. Protocolul de la Kyoto (Kyoto, 11 decembrie 1997) 2. Protocolul privind registrele emisiilor şi transferul poluanţilor (PRTR)

3. Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (New York, SUA 2001)

4. Protocolul referitor la substanţele care distrug stratul de ozon (Montreal, 16 septembrie 1987)

5. Acordul privind conservarea liliecilor în Europa (Londra, 04 decembrie 1991)

6. Acordul privind conservarea păsărilor migratoare de apă african-eurasiatice (Haga, 16 iunie 1995)



Denumirea cursului Biopedogeografie si Landșaftologie


Titular de curs Begu Adam, dr. hab., prof. univ.



Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S .01.0.007 3 90 20 70


Cursul Biopedogeografie și Landșaftologie vine să informeze studenţii despre răspândirea contemporană a speciilor ameninţate

cu dispariţia şi a biomurilor pe suprafaţa Terrei. Disciplina dată este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare

profesională suplimentară a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie” în calitate de

disciplină obligatorie. Ea cuprinde 90 ore, dintre care 20 ore – contact direct: 6 ore - teoretice şi 14 ore – seminare, 70 ore –

lucrul individual. Disciplina contribuie la pregătirea/instruirea profesională pentru obținerea unei noi calificări, precum și

dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice în bază de competențe.


să explice noţiunile de bază ale cursului: areal, biocenoză, ecosistem, biotă, biom, regn, peisaj/lanșaft;

să cunoască concepţiile contemporane ale regionării biotice și peisajere;

să aprecieze importanţa cunoştinţelor din domeniul biopedogeografiei și landțaftologiei pentru ştiinţele geografice;

să stabilească locul Biopedogeografiei și Landșaftologiei în contextul ştiinţelor geografice;

să aprecieze rolul Biopedogeografiei și Landșaftologiei în promovarea ideilor despre evoluţia şi repartizarea lumii organice

și a peisajelor pe Terra.


Să conștientizeze necesitatea protejării speciilor rare și a comunităților vulnerabile de pe Terra.


Să influenţeze opinia publică cu privire la exploatarea resurselor florictice şi faunistice de pe Terra, fiind activ în

soluţionarea problemelor de mediu.

Să elaboreze proiecte individuale privind conservarea biodiversităţii în aria localității de baştină și să propună

măsuri de atenuare a impactelor negative asupra peisajelor, corectitudinea managementului ş.a. şi elaborarea

recomandărilor de ameliorare a situaţiei.

Precondiții

Pentru reușita cursului sunt necesare cunoștințe și competențe formate în cadrul disciplinelor Geografia fizică generală,

Climatologie, Geografia continentelor și oceanelor etc., participări la stagii organizate de Direcțiile de învățământ în probleme

privind Curriculum la Geografie și modalitățile de aplicare.

Unități de curs

1. Introducere. Biopedogeografia ca ştiinţă şi obiectul de studiu. Noţiune de floră, faună, comunitate vegetală, lume

animală, biotă şi biom. Biosfera şi rolul ei în viaţa Terrei. Istoria dezvoltării Biopedogeografiei. 2. Arealul. Noţiune de areal.

Tipurile de areal. Metode de transcriere ре hărţi contur. Structura şi dinamica arealului. Aclimatizarea şi reaclimatizarea.

Migraţiile şi invaziile. 3. Biocenoza. Noţiune de biocenoză. Criteriile de bază. Dinamica biocenozei. Clasificarea. Scheme ale

continentului ideal propuse de V. Koppen (1900) şi C. Troll (1947). 4. Regionarea biotică a uscatului. Principiile regionării.

Regnurile biopedogeografice ale uscatului: Oriental, Afrozropical, Australasiatic. Poziţia geografică. Specificul climei și

solului. Principalii taxoni endemici ai florei şi faunei. 5. Regnurile biopedogeografice ale uscatului Antarctis, Neotropis,

Nearctis, Palearctis. Poziţia geografică. Specificul climei și solului. Principalii taxoni endemici ai florei şi faunei. 6.

Principalele tipuri de Biomuri ale Terrei. Pădurile ecuatoriale şi tropicale umede sempervirescente. Răspândirea. Condiţiile

climatice. Solul, vegetaţia şi lumea animală specifică. Biomasa. Savanele. Răspîndirea. Principalele tipuri de formaţii de savane

şi solurile ре care se dezvoltă. Condiţiile formării. Vegetaţia şi lumea animală specifică.Biomasa. Pustiurile. Răspîndirea.

Tipurile edafice de pustiu. Condiţiile formării. Adaptările plantelor şi animalelor la secetă şi ariditate sporită. Vegetaţia şi

lumea animală specifică. Biomasa. 7. Principalele tipuri de Biomuri ale Terrei. Pădurile subtropicale. Răspîndirea.

Condiţiile climatice. Solul, vegetaţia şi lumea animală specifică. Biomasa. Stepa şi analoagele ei: preria, pampa, tussoka.

Răspîndirea. Condiţiile climatice. Solul, vegetaţia şi lumea animală specifică. Biomasa. 8. Principalele tipuri de Biomuri ale

Terrei. Pădurile cu frunza căzătoare. Răspîndirea. Structura verticală. Condiţiile climatice şi edafice. Vegetaţia şi lumea

animală specifică. Biomasa. Pădurile conifere. Răspîndirea. Condiţiile climatice şi edafice. Specificul solurilor. Vegetaţia şi

lumea animală specifică. Biomasa.Tundra şi analoagele ei. Răspîndirea. Condiţiile climatice şi edafice. Adaptările plantelor şi

animalelor. Vegetaţia şi lumea animală specifică. Biomasa. 9. Landșaftologia ca știință. Obiectul și metodele de studiu.

Sferele landşaftice/Zonele naturale) ale Terrei. Specificul zonalităţii pe verticală. 10. Procedeele de regionare landşaftică,

scopul lor. Regionări după factorul dominant şi reciprocitatea fiecărui element şi factor, avantajele şi dezavantajele.





Bibliografie

Obligatorie:

1. Begu A. Biogeografie ecologică. Chişinău, 2006.

2. Muică C., Geacu S., Sencovici M. Biogeografie generală. Bucureşti: Transversal, 2006. 313 p.

3. Călinescu R., Bunescu A., Biogeografia, 1972.

4. Pop I., Biogeografie ecologică, Vol. I-II, Cluj-Napoca, 1977, 1979.

5. Costache N., Biogeografie, Bucureşti, 1995.

6. Почвоведение, под редакцией Кауричев И.С., Москва, 1975.

7. Atlas Moldavskoi SSR. (1978), Edit. Glav. Upr. Geod. I cartog. Pri SM SSSR, Moskva.

8. Proca V.E. Analiz landšaftnoi structury i dinamichi sovremnyh landšaftoobrazuiusčih proiectov Codr Moldavii,

Moskva.1970.

9. Demeter T. Pedologie generală. Univ. București. 2009. 173 p.

Opţională:

1. Лемме Г., Основы биогеографии, Москва, 1976.

2. Mititiuc M., Curs de biogeografie, Partea I, II, Iaşi, 1976, 1978.

3. Алёхин В., География растений с основами ботаники, Москва, 1961.

4. Бобрынский Н., Гладков Н., География животных, Москва, 1961.

5. Воронов А., Дроздов Н., Миало Е., Биогеография мира, Москва, 1985.

6. Второв П., Дроздов Н., Биогеография, Москва, 1978.

10. Воронов А., Биогеография с оснований экологии, Москва, 1987.

11. Boboc N., Bejan Iu., Castraveţ T., Muntean Valentina, Ţîţu P. Metode de analiză a peisajelor din câmpia Prutului

mijlociu. Buletinul AŞM. Ştiinţele vieţii. Nr. 2 (317) 2012. P. 167-177.



Denumirea cursului Sisteme Geografice Informaţionale / Geografia Turismului


Titular de curs Danilescu Ion, dr., conf. univ., Vasile Maxim, dr., conf. univ.


e-mail [email protected], [email protected]

Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.A.016 2

60 10 50


Obiectivele Sistemelor Informaționale Geografice constau în familiarizarea studenţilor cu legităţile de bază ale

învelişului geografic ca sistem material unic, care a apărut în rezultatul evoluţiei principalelor geosfere și a societății umane.

Ea cuprinde 60 ore, dintre care 10 ore – contact direct: 4 - ore prelegeri, 6 - ore seminare, 50 ore – lucrul individual. Pe parcursul

studierii acestei discipline (SIG=GIS) studenţii vor conştientiza, că în rezultatul activităţii societăţii, învelişul geografic îşi

poate pierde proprietatea de bază – autoreglarea. Acest pericol impune aplicarea unui anumit sistem de monitorizare a situaţiei

actuale a învelişului geografic şi elaborarea tehnologiilor de redresare/prognozare a evoluției acesteia.

Obiectivele Geografiei Turismului constau în:

- evidenţierea trăsăturilor principale ale activităţilor turistice mondiale din punct de vedere geografic: distribuţia

potenţialului turistic, factori, forme, fluxuri, regiuni, tipuri, impactul asupra mediului

- analiza principalilor parametri spaţiali ai turismului : distribuţia, dinamica, structurile şi impactul economic

- ilustrarea rolului activităţilor turistice în amenajarea spaţiului şi în dezvoltarea durabilă

- ilustrarea rolului activităţilor turistice în crearea unor modele socioculturale


Curriculumul de față este un instrument de lucru și are înglobat următoarele funcţii:

- realizarea unei instruiri ce facilitează perceperea coerentă de către studenți a unor domenii educaţionale bine

precizate şi a unor secvenţe semnificative din realitatea înconjurătoare;

- realizarea unui proces educaţional diferenţiat prin selectarea secvenţelor semnificative de conţinuturi, a

activităţilor optime de învăţare, precum şi a parcursurilor individuale de instruire;

- deplasarea semnificativă de accent în procesul de instruire din zona conţinuturilor spre domeniul construirii

competenţelor asumate;

- corelarea competenţelor cu unităţile de conţinut, nu în mod mecanic şi biunivoc, ci într-un sens larg, având în

vedere că orice competenţă specifică asumată poate fi realizată prin diferite unităţi de conţinut.

De asemenea, curriculumul permite realizarea unui proces educaţional care, din perspectiva apropiată, să conducă

la:

- construirea unor competenţe clare şi evaluabile;

- creşterea interesului participativ în instruirea individuală;

- încurajarea interesului pentru informare, investigare şi în general pentru o raportare corectă la problemele

abordate;

- realizarea unor activităţi independente;

- asumarea unor responsabilităţi şi a unor atitudini de analiză complexă a unui sistem obiectiv de valori.


Pe parcursul studierii acestei discipline studenţii vor conştientiza, că în rezultatul activităţii societăţii umane, învelişul

mailto:[email protected]

geografic și sferele lui componente în parte îşi pot pierde proprietatea de bază – autoreglarea. Acest pericol impune aplicarea

unui anumit sistem de monitorizare a situaţiei actuale a învelişului geografic şi elaborarea tehnologiilor de redresare a

acesteia. Sisteme Informaționale Geografice studiază învelişul geografic nu numai la nivelul structural de geocomponente şi

geosfere, iar geosistemele sunt studiate la nivel planetar. La fel studiază interacţiunile dintre componentele naturale şi părţile

structurale ale învelişului geografic. Bazele teoretice și practice ale acestei discipline (GIS) servesc ca suport pentru

studierea - Sisteme Informaționale Geografice la nivel de geosisteme de diferit rang taxonomic.

- să pună în discuţie și să se implice în activitatea unor instituţii de stat şi asociaţii nonguvernamentale preocupate de

problemele GIS.

Să utilizeze diverse metode şi procedee de acumulare a informaţiei despre acţiunile instituţiilor de stat, a organizaţiilor

obşteşti din Republica Moldova şi alte state din Europa în domeniul identificării, valorificării şi protecţiei mediului în care

locuim;

Geografia turismului în context interdisciplinar să permită specialistului să cunoască şi să aplice cunoştinţele

obţinute:

- Originile turismului şi evoluţia sa istorică

- Localizarea activităţilor turistice

- Potenţialul turistic

- Distribuţia spaţială

- Fluxurile turistice – fluxuri majore, fluxuri minore, -distribuţie spaţială

- Spaţiile turistice - concept, tipologie.

- Marile centre şi regiuni turistice ale lumii

- Tipologia turistică – metode, criterii, localizare

- Protecţia patrimoniului turistic.

- Politicile turistice de amenajare şi dezvoltare

Precondiții

Pentru însuşirea cursului sunt necesare cunoştinţe din cadrul școlii medii generale cât și programele informative teleradio,

presă și alte izvoare.

Repartizarea orelor de curs

9. GIS - definiția. Tipuri de informație: grafică – raster și vectorială, baza de date. Sisteme de operare și gestiune a

bazelor de date. Sistemul global de poziționare (Global Positioning System), GPS. NAVSTAR. Strategiile

principale globale. Principiile instituționale, științifice și operațonale. Activitățile de monitorizare.

10. Organizarea monitorizării mediului. Organizarea sistemului de control al calității, etapele și cele … nerezolvate.

ArcGIS. Tipurile de cartare. Captarea datelor. Relațiile spațiale. Hărți GIS. Centrul de informații științifice de

studiere a Terrei.

11. Utilizarea GIS. Situația actuală. Istoricul activității GIS. Crearea sistemului global. Tipurile de cartare. Captarea

datelor. Relațiile spațiale. Hărți GIS. Centrul de informații științifice de studiere a Terrei.

12. Curentele științifice de cartografiere landșaftică. Metodele de cartare la distanță. ArcGIS Analist. Metodele de

regionare. Metodele de evidențiere a Landșaftelor, raioanelor și regiunilor landșaftice. Platforma ArcGIS, extensii.

Noua arhitectură GIS a ESRI. Arhitectura, Funcțiile.

13. Spații geografice emițătoare și receptoare de turișt.

14. UE cea mai atractivă sub aspecte turistic la nivel mondial.

15. America de Nord - analizată spațial - geografic sub aspect turistic. Asia de Est și Sud Est ca spațiu geografic atractiv

sub aspect turistic.

16. Dezvoltarea turismulu la nivel internațional până și în contextul declanșării fenomenului de pandemie.





Bibliografie

Obligatorie:

9. Popov, L. Tehnologii informaţionale. Modulul Sistemul de operare Microsoft Windows 7, Presa universitară bălţeană,

2013.

10. Caisîn, S., Fedotova, S., Pascari, I., Ţurcan, G. Iniţiere în utilizarea ICT în şcoală: suport didactic pentru profesori.

Partea II / Univ.de Stat din Moldova, Univ.Pedagogică „Ion Creangă”, Institutul de instruire continuă, 2007.

11. Roşcovan D, Danilescu I., Geografia fizică generală. USM, Chişinău, 2001. 12. Cocean P., Geografia Turismului,Ed.Carro,Bucuresti,1996 13. Cristureanu Cristina, Economia si politica turismului international, Casa editoriala pentru turism, B1992 14. Pacuraru Alexandru, Geografia Turismului International,Ed Presa Universitara Clujeana 2007 15. BolocanD.,Geografia Turismului, Chisinau Universul 2010 16. Florea S., Potentialul turistic al Republicii Moldova Ed. Labirint ,Chisinau 2005

Opţională:

6. Popov, L., Tehnologii informaţionale de comunicare, Indicaţii metodice cu aplicaţii şi însărcinări practice pentru lucrări

de laborator (pentru studenţii Facultăţilor Economie şi Ştiinţe ale Naturii şi Agroecologie), Modulul Sistemul de

operare Microsoft Windows 2000 Professional, Presa universitară bălţeană, Bălţi, 2007.

7. Primul Raport Naţional „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova”. Aprobat prin Hotărîrea

Guvernului Republicii Moldova nr. 288 din 15 martie 2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25 martie 2005,

nr. 46-50, Art. 340. 8. Muntele I.,Geografia Turismului Ed.UniversitatiiAl. I. Cuza, Iasi 2000. 9. Sarodoev, ITurismul in Republica MoldovaChisinau ed Regionica 2002.

10. Sochirca V., bejan I.,Resurse TuristiceEd CEP USM Chisinau 2011.



Denumirea cursului Meteorologie și Climatologie





Codul cursului

Număr de

credite ECTS



F.01.O.005 3

90 30 60

Eorologie Descriere succintă a integrării cursului în programul de studii

Obiectivele cursului de Meteorologie și Climatologie constau în familiarizarea studenţilor cu legitățile care stau la baza

proceselor şi fenomenelor din atmosferă în legătură indisolubilă cu hidrosfera și formele planetare de relief, megarelieful și

mezorelieful. Pe parcursul studierii acestei discipline vor fi tratate noţiunile generale cu privire la caracteristicile fizice ale

atmosferei, componentele bilanţului radiativ şi caloric, apa din atmosferă, procesele termodinamice, dinamica atmosferei şi

formarea tipurilor principale de climă. Atenţie deosebită se acordă şi problemelor legate de aspectele aplicative ale meteorologiei

ca prognozarea vremii şi prevenirea fenomenelor meteorologice de risc.


să determine definția și obiectul de studiu al disciplinei;

să identifice etapele de dezvoltare ale meteorologie și climatologiei ca știință;

să cunoască legităţile fundamentale ale proceselor și fenomenelor fizice din atmosferă;

să determine obiectivele şi funcţiile serviciului meteorologic;

să descrie procesele și fenomenele rezultate din interacţiunea dintre atmosferă şi suprafaţa terestră;

să identifice cauzele intensificării proceselor de risc din atmosferă.


să înțeleagă corect informațiile meteorologice despre starea vremii;

să aprecieze importanţa Serviciului vremii pentru economia naţională;

să determine posibilităţile de realizare profesională în calitate de cercetător în laboratoarele de specialitate;

să propună soluţii de rezolvare a problemelor ecologice de risc determinate de starea atmosferei;

să propună şi să implementeze inovaţii în organizarea şi dirijarea observărilor asupra stării vremii pe terenul geografic

școlar;

să aplice cunoştinţele teoretice la interpretarea originii și evoluției proceselor fizice din atmosferă.

Precondiții

Discipline anterior studiate: Geografie fizică generală (ciclul liceal), fizica..


- operaţionalizarea termenilor din domeniul geografiei generale la compartimentul ”atmosfera”, etc.




Unități de curs

Tema 1. Introducere. Definiţia, obiectul şi sarcinile meteorologiei. Ramurile meteorologiei, importanța lor practică, legătura

cu alte ştiinţe. Metodele, procedeele şi mijloacele de cercetare în meteorologie. Scurt istoric al dezvoltării meteorologiei.

Tema 2. Noțiuni generale despre atmosferă. Originea şi forma atmosferei. Compoziţia aerului atmosferic. Impurităţile

atmosferice şi poluarea atmosferei. Legile fundamentale ale gazelor şi densitatea aerului atmosferic. Variaţia densităţii aerului

în raport cu altitudinea. Masa atmosferei terestre. Structura verticală a atmosferei.

Tema 3. Radiaţia solară, terestră şi atmosferică. Soarele şi activitatea solară. Principalele legi ale radiaţiei. Compoziţia

spectrală a radiaţiei solare. Radiaţia solară directă. Constanta solară. Insolaţia. Slăbirea intensităţii radiaţiei. Mersul diurn şi

anual al intensităţii radiaţiei solare directe. Radiaţia difuză. Radiaţia totală. Radiaţia reflectată. Albedoul. Radiaţia terestră şi a

atmosferei. Bilanţul radiativ-caloric la suprafaţa terestră şi în atmosferă. Utilizarea energiei solare în economie.

Tema 4. Regimul termic al solului, bazinelor acvatice și aerului.Temperatura solului. Importanţa cunoaşterii temperaturii

solului. Proprietăţile calorice ale solului. Propagarea căldurii în sol. Mersul diurn al temperaturii solului. Îngheţul solului.

Repartiţia temperaturii pe verticală în sol. Temperatura straturilor mai adînci ale scoarţei terestre. Regimul termic al suprafeței

subiacente și al atmosferei. Regimul termic al marilor bazine acvatice. Mersul diurn şi anual al temperaturii suprafeţelor

acvatice întinse. Circuitul caloric în sol şi în apă.Temperatura aerului. Transportul căldurii în atmosferă. Mersul diurn al

temperaturii aerului. Mersul anual al temperaturii aerului. Repartiţia temperaturii pe verticală în troposferă. Procesele

adiabatice din atmosferă. Temperatura potenţială, echivalentă şi echivalent-potenţială. Condiţiile de stabilitate verticală în

atmosferă. Inversiunile de temperatură din troposferă. Utilizarea datelor privind regimul termic al atmosferei în economie.

Tema 5. Regimul umezelii aerului. Condensarea vaporilor de apă. Precipitațiile și regimul lor. Sistemul de faze al apei.

Originea, modul de răspîndire şi rolul vaporilor de apă din atmosferă. Mărimi care definesc umiditatea aerului. Evaporaţia.

Tensiunea de saturaţie. Viteza de evaporaţie. Evaporaţia în condiţii naturale. Mersul diurn şi anual al evaporării. Variaţia

diurnă şi anulă a tensiunii vaporilor şi a umezelii relative. Utilizarea datelor privind umezeala aerului în

economie.Condensarea vaporilor de apă. Condiţiile condensării vaporilor de apă din atmosferă. Rolul răcirii aerului. Nucleele

de condensare. Condensarea vaporilor de apă la suprafaţa terestră. Roua și bruma. Condensarea vaporilor de apă în stratul

inferior al atmosferei. Ceaţa şi pîcla. Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă. Norii. Clasificarea internaţională a

norilor. Caracterizarea principalelor genuri de nori. Structura microfizică a norilor. Geneza norilor. Nebulozitatea. Mersul

diurn şi anual al nebulozităţii. Precipitații atmosferice. Principalele forme şi tipuri de precipitaţii. Geneza precipitaţiilor.

Mersul diurn al precipitaţiilor. Mersul anual al precipitaţiilor.

Tema 6. Presiunea aerului. Dinamica atmosferei. Noţiuni generale despre presiunea aerului. Variaţia presiunii atmosferice

cu altitudinea. Gradientul baric vertical şi treapta barică. Variaţiile periodice şi neperiodice ale presiunii atmosferice. Variaţiile

diurne şi anuale. Cîmpul baric. Topografia barică. Izobare.Dinamica atmosferei. Noţiuni generale. Gradientul baric orizontal.

Forţa de abatere a mişcării de rotaţie a Pămîntului (forţa Coriolis). Forţa de frecare. Forţa centrifugă. Vîntul geostrofic. Vîntul

în prezenţa forţei de frecare. Direcţia, viteza şi presiunea vîntului. Durata deplasării şi structura vîntului. Variaţia diurnă şi

anuală a vitezei şi direcţiei vîntului. Cîmpul curenţilor atmosferici. Circulaţia termică a aerului. Vînturile locale. Energia

eoliană şi utilizarea ei.

Tema 7. Vremea şi mersul vremii. Activitatea ciclonică şi anticiclonică. Noţiuni generale despre vreme. Masele de aer.

Clasificarea maselor de aer. Principalele tipuri geografice de mase de aer şi caracteristicile lor. Fronturile atmosferice. Geneză

şi clasificare. Principalele tipuri de fronturi atmosferice: front cald, front rece şi front oclus. Influenţa orografiei asupra

fronturilor atmosferice.Consideraţii generale asupra activităţii ciclonice. Geneza şi evoluţia ciclonului. Structura ciclonului

tânăr şi vremea. Traiectoriile ciclonilor în Europa. Ciclonii tropicali. Anticiclonii şi influenţa lor aupra vremii. Traiectoriile

anticiclonilor mobili în Europa. Fenomenul convectiv şi vremea. Noţiuni generale de prevedere a timpului. Sateliţii artificiali

meteorologici.

Climatologie

Tema 8. Întroducere. Noţiuni generale. Elementele şi factorii climatici.Definiţia şi obiectul climatologiei. Ramurile

climatologiei şi importanţa lor practică. Legătura climatologiei cu alte ştiinţe. Scurt istoric al climatologiei. Factorul radiativ al

climatului şi repartiţia lui geografică. Repartiţia radiaţiei totale la suprafaţa Pămîntului. Repartiţia geografică a bilanţului

radiativ-caloric la suprafaţa Pămîntului. Factorii dinamici ai climatului. Trăsăturile fundamentale ale circilaţiei generale a

atmosferei. Cîmpul baric şi sistemele curenţilor planetari din troposfera superioară şi stratosferă. Cîmpul baric şi circulaţia

atmosferică în troposfera inferioară şi la suprafaţa terestră. Importanţa climatogenetică a alizeelor şi a zonei ecuatoriale.

Circulaţia musonică. Rolul climatic al curenţilor oceanici. Factorii geografici ai climatului. Influenţa uscatului şi a mării asupra

climatului. Influenţa reliefului asupra climatului. Influenţa vegetaţiei asupra climatului. Influenţa stratului de zăpadă şi gheaţă

asupra climatului. Influenţa antropică asupra climatului. Repartiţia geografică a principalelor elemente climatice. Repartiţia

geografică a temperaturii aerului. Repartiţia geografică a umezelii atmosferice. Repartiţia geografică a nebulozităţii. Repartiţia

geografică a precipitaţiilor atmosferice. Repartiţia geografică a precipitaţiilor sub formă de zăpadă.

Tema 9. Clasificarea climatelor. Problemele de bază ale clasificării climatelor. Clasificarea climatelor după W. Kuppen.

Clasificarea climatelor după Emm. De Martone. Clasificarea climatelor după L.S. Berg. Clasificarea climatelor după B.P.

Alisov. Tipurile geografice de climat și caracterizarea lor. Tipurile de climat din zona ecuatorială. Tipurile de climat din zonele

musonilor ecuatoriali (zonele subecuatoriale). Tipurile de climat din zonele tropicale. Tipurile de climat din zonele

subtropicale. Tipurile de climat din zonele temperate. Tipurile de climat din zonele subarctică şi subantarctică. Tipurile de

climat din regiunile polare nordice şi sudice.

Tema 10. Mezo- şi microclimatul. Oscilaţiile şi schimbările climei. Noţiune de mezo- şi microclimat. Mezoclimatul pădurii.

Mezoclimatul urban. Microclimatul bazinelor de apă şi regiunilor de litoral. Rolul reliefului în formarea mezo- şi

microclimatului.Generalităţi asupra noţiunilor de oscilaţie şi schimbare a climei. Metoda de cercetare a schimbărilor şi

oscilaţiilor climei. Ipoteze cu privire la cauzele schimbării climei.


Expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, observațiile în natură, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.



Bibliografie

Obligatorie:

1. Arghiuş, V., Meteorologie şi climatologie, suport de curs şi seminar/lucrări practice.

2. Bejenaru, Gh., Castraveț, T. (2013), Hidrologie generală. Suport curs., UnAȘM, Chișinău. 3. Bejenaru, Gh., Castraveț, T. (2014) Hidrologie generală. Suport curs. P. 2, UnAȘM, Chișinău.

4. Bogdan O. Riscurile climatice din România. Bucureşti, 1999.

5. Bogdan O. (2009) Bazele teoretice ale meteorologiei , Editura Universităţii “ Lucian Blaga”, Sibiu.

6. Ciulache, S.,(2004), Meteorologie şi Climatologie, Editura Universitară Bucureşti

7. Coşcodan M. (2007) Meteorologie, Climatologie, Editura Universităţii de Stat, Chişinău

Opţională:

1. Erhan E. Curs de meteorologie – climatologie, partea I-a. Meteorologie, Iaşi, 1983.

2. Erhan E. Curs de meteorologie – climatologie, partea II-a. Climatologie, Iaşi, 1988.

3. Diaconu C., Șerban P. (1994), Sinteze și regionalizări hidrologice, Edit. Tehnică, București;

4. Drobot R. (1997), Bazele statistice ale hidrologiei, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

5. Pantazică Maria (1985), Hidrometrie, Edit. Universității „Al. I. Cuza” Iași;

6. Pișota I. (1995), Hidrologie, Edit. Universității București;

7. Pișota I., Zaharia Liliana (1995), Hidrologie. Caiet de lucrări practice, Edit. Universității București;

8. Popa R. (1997), Elemente de hidrodinamica râurilor, Edit. Didactică și Pedagogică, București; 9. Pop, Gh.,(1988), Introducere în meteorologie şi climatologie, ESE, Bucureşti

10. Gâștescu P. (1969), Lacurile de pe glob, Edit. Științifică, București; 11. Gâștescu P. (1998), Hidrologie, Edit. Roza vânturilor, Târgoviște;

12. Gâștescu P. (1998), Limnologie și Oceanografie, Edit. H.G.A., București;

13. Grecu Florina (1997), Gheață și ghețari, Introducere în glaciologie, Edit. Tehnică, București;

14. Romanescu Gh. (2002), Hidrologie generală, Edit. Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava;

15. Schram Maria, Pantazică Maria (1983), Hidrologia uscatului, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași;

16. Stănescu I. (2000), Hidrologie, Edit. Universității „Al. I. Cuza”, Iași;

17. Zăvoianu I. (1999), Hidrologie, Edit. Fundației “România de mâine”, București.

18. Tiscovschi, A., Diaconu, C., (2004), Meteorologie şi hidrologie – lucrări practice, Ed. Univ., Bucureşti

19. Stoica C., Cristea N. Meteorologie generală. Editura tehnică, Bucureşti, 1971.

20. Алисов В.П., Полтараус Б.В.. Климатология. Изд. Московсково ун-та, Москва, 1974.

21. Лассе Г.Т. Климат Молдавской ССР. Гидрометеоиздат, Ленинград, 1978.

22. Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР. Л. Гидрометеоиздат, 1982.

23. Стихийные метеорологические явления на Украине и в Молдавии. //Климатологическое пособие. //УкрНиг Ми,

Гидрометеоиздат, Ленинград, 1991.



Denumirea cursului Hidrologie





Codul cursului

Număr de

credite ECTS



F.01.O.004 2

60 30 30


Diciplina Hidrologia face parte din grupul de obiecte de studiu fundamentale. Ea familiarizează studenţii cu

cunoștințe despre apele de care dispune planeta Pământ: geneza, cantitatea, proprietăţile lor fizice, chimice,

distrubuția și problemele asigurării populației cu apă potabilă. Hidrologia contribuie la justificarea hidrosferei ca

parte componentă a învelişului geografic, prin intermediul conţinuturilor: oceanografice, hidrogeologice,

potamologice, limnologice, telmotologice şi glasiologice. În fiecare din compartimente se ține cont de starea

ecologică a mediului acvatic și căile de ameliorare a componenței chimice și proprietăților fizice a apelor.


- Să înțeleagă noţiunile şi proprietăţile generale ale hidrosferei;

- Să aprecieze rolul circuitului apei în natură ca distribuitor al substanței și energiei în învelișul geografic;

- Să explice locu resurselor acvatice în viața omului şi necesitatea de protejare a acestora;

- Să monitorizeze potenţialului resurselor hidrologice în plan global şi regional;

- Să aplice cunoștințele în scopul utilizării raționale și reducerii riscului de degradare a resurselor de apă potabilă.


Aplicare: să stabilească caracterul zonal şi azonal a temperaturii şi salinităţii în Oceanul Planetar;

- să estimeze starea actuală a resurselor acvatice, gradul lor de poluare şi utilizarea apei;

- să calculeze elementele morfometrice a râurilor şi lacurilor;

- să calculeze elementele scurgerii, debitul lichid şi debitul solid.

Integrare: să acumuleze deprinderi pentru prognozarea consecințelor oscilațiilor de nivel a apei în rîuri; - să stabilească tipul de alimentare a râurilor, lacurilor, mlaştinilor, apelor subterane;

- să estimeze regimul hidrologic al râurilor şi lacurilor;

- să evalueze resursele acvatice, gradul de poluare şi utilizare.

Precondiții

Cursul Hidrologie are tangenţe cu disciplinile Geografia Fizică Generală, Geologia, Geomorfologia, Meteorologie-

climatologie, etc., de aceea cunoașterea legităților generale ale naturii este obligatorie.

Unități de curs

1. Introducere. Noțiuni, definiții, generalităţi. 2. Oceanul Planetar și părțile componente. Generalităţi. Dinamica apei în

Oceanul Planetar. Masele de apă oceanică. Curenţii oceanici.3. Apele subterane – generalităţi. Apele minerale. Izvoarele.

4.Râurile – generalităţi. Dinamica apei în râuri. Alimentarea râurilor. Regimul hidrologic al râurilor. Scurgerea râurilor. Termica

şi regimul de îngheţ al râurilor. Aluviunile râurilor. Caracteristicile hidrochimice ale apei râurilor. 5.Lacurile – generalităţi.

Dinamica apei în lacuri. Proprietăţile termice ale lacurilor. Compoziţia chimică a apei din lacuri. Sedimentele din lacuri. 6.

Mlaştinile – generalităţi. 7. Gheţarii – generalităţi. 8. Problemele regionale și problemele globale ale protecției ecologice a apei.




Proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, autoevaluarea.

Bibliografie

1. I. Pişota, I. Buta. Hidrologie. Bucureşti. 2000

2. I. Pișota, L. Zaharia. Hidrologia uscatului. București, 2003.

3. L. Chirică, C. Diaconu. Hidrologie generală. Chişinău. 2000.

4. L. Chirică. Indicaţii metodice pentru lucrările de laborator la Hidrologie. Chişinău. 1996.

5. D. Scrădeanu, A. Gheorghe. Hidrologie generală, 2015.

6. I. Zăvoianul. Hidrologie. Ediția a- IV-a, 2006.

7. David A. Ross. Întroducere în Oceanografie. Editura științifică și enciclopedică București,1976.

8. Л. Давыдов. Общая гидрология. Л. 1975.

9. Л. Чеботарев. Гидрология суши и расчеты речного стока. Л. 1953.

10. В. Н. Михайлов, А. Д. Добровольский. Общая гидрогеология. М. 1991.

11. Л. Кирикэ. Лиманы Причерноморья за последние 20 тыс. лет. Кишинев. 1995.

12. G. Romanescu. Hidrologie generală. Iaşi 2006.



Denumirea cursului Geomorfologie





Codul cursului

Număr de

credite ECTS



F.01.O.003 2

60 30 30


Cursul ”Geomorfologie” este parte a Geografiei fizice generale și a grupului disciplinelor fundamentale. Obiectivele lui se

vor realiza în baza cunoștințelor obținute în studierea cursului de Geologie și asigură continuitatea în însușirea Învelișului

Geografic. În cadrul cursului se studiază legitățile de formare a morfologiei suprafeței terestre ca urmre a interacțiunii forțelor

endogene și exogene. Sarcinile cursului constau nu numai în descrierea formelor de relief dar și în aprecierea rolului pe care îl

au în realizarea activității altor elemente ale naturii, cum ar fi factorii climatici, hidrologici, biologici, antropici etc. Studierea

reliefului se va realiza prin prisma rolului în viața omului.


Cunoaşterea aspectelor teoretice şi metodologice de bază ale geomorfologiei (principii, metode, mijloace, indicatori,

date şi informaţii).

Însuşirea modului de explicare a proceselor geomorfologice ca continuare a celor geologice.

Colectarea, prelucrarea şi interpretarea datelor şi materialelor geomorfologice.

Cunoaşterea tipurilor genetice de relief şi al relaţiei acestora cu factorii morfogenetici.

Explicarea sistemului geomorfologic la scară globală prin prisma reliefului local.

Elaborarea unor documente geologo-geomorfologice (texte ştiinţifice, hărţi, diagrame, imagini, fotografii etc.).

Caracterizarea complexă a unor obiecte, procese, fenomene geologice-geomorfologice de risc (alunecări de teren…) și

argumentarea căilor de combatere.


Explicarea conceptelor de bază ale cursului;

Elaborarea curbelor hipsografice, profile şi hărţi morfografice, diagrame geocronologice, cheme de regionări

geomorfologice;

Evaluarea resurselor informaţionale cu caracter geologo-geomorfologic;

Aprecierea rolului activităţii antropice în formarea şi modificarea reliefului Terrei;

Aplicarea metodelor de prevenire şi combatere a fenomenelor geologoo-geomorfologice de risc.

Precondiții

Discipline anterior studiate: Geografie generală, Geologie, Climatologie, Hidrologie etc.


- operaţionalizarea termenilor în domeniul: geologiei, topografie-cartografii, hidrologiei etc.

- deprinderi de muncă intelectuală: capacitatea de a elabora un referat/portofoliu, de a căuta și rezuma sursele


deprinderi de analiză şi sinteză: capacitatea de a analiza materialele cartografice, grafice etc.

Unități de curs

Tema 1. Relieful – sistem al mediului geografic. Caracteristicile reliefului ca sistem al mediului geografic. Elemente de

morfografie: forme pozitive de relief; forme negative de relief; forma planimetrică a reliefului. Elemente de morfometrie:

dimensiunile planimetrice şi altimetrice ale formelor de relief. Direcţiile în studiul reliefului. Etapele necesare studierii

reliefului unei regiuni. Metode folosite în studierea reliefului.

Tema 2. Meteorizarea şi acţiunea vieţuitoarelor. Meteorizarea – caracteristici generale. Procesele de meteorizaţie:

dezagregarea, alterarea chimică. Acţiunea vieţuitoarelor în geneza reliefului. Depozitele şi formele de relief rezultate prin

meteorizare şi acţiunea vieţuitoarelor. Microrelieful rezultat prin meteorizare şi acţiunea vieţuitoarelor.

Tema 3. Gravitaţia, procesele şi formele de relief legate de acţiunea ei. Gravitaţia – caracteristici generale. Procese

gravitaţionale brusce: Prăbuşirile: definiţie, condiţii de realizare, tipuri. Alunecările de teren: definiţie, condiţii de realizare,

declanşarea şi desfăşurarea procesului, componentele alunecărilor de teren, tipuri de alunecări, măsuri de prevenire şi combatere

a alunecărilor de teren. Curgerile de pe versanţi: torenţii noroioşi, curgerile de noroi, curgerile de nisip, curgerile de cenuşă

vulcanică, curgerile de lavă. Procesele gravitaţionale lente. Deplasările uscate. Deplasările în depozite prin îngheţ-dezgheţ.

Crepul (reptaţia). Coraziunea (deraziunea). Tasarea. Sufoziunea.

Tema 4. Pluviodenudarea şi relieful creat. Definiţie şi condiţii care favorizează pluviodenudarea. Impactul picăturilor de

ploaie mari şi a boabelor de grindină. Spălarea în suprafaţă: condiţii de realizare, desfăşurarea procesului, măsuri de prevenire

şi combatere. Şiroirea: condiţii de realizare, forme de relief create. Torenţialitatea: condiţiile de realizare, elementele

componente ale unui torent, formarea şi evoluţia torenţilor, consecinţe, importanţa cunoaşterii torenţialităţii, măsuri de

prevenire şi combatere a activităţii torenţiale.

Tema 5. Acţiunea apelor curgătoare permanente şi relieful rezultat. Apele curgătoare permanente – caracteristici generale.

Procesele fluviatile: eroziunea, transportul şi acumularea. Formele de relief create de către apele curgătoare. Formele de

eroziune: albia minoră, albia majoră (lunca), terasele, versanţii, glacisurile şi pedimentele, văile, captările. Forme de relief de

acumulare create de apele curgătoare: conurile aluviale, deltele continentale, glacisurile aluviale, piemonturile, câmpiile de nivel

de bază.

Tema 6. Gheţarii şi relieful creat. Gheţarii – caracteristici morfogenetice. Geneza şi dinamica gheţarilor de pe uscat. Tipuri

de gheţari: gheţarii montani şi gheţarii de calotă. Procese şi forme de relief glaciare. Relieful creat de eroziune. Relieful de

eroziune specific gheţarilor montani: circurile glaciare (căldări, kar), văile glaciare (troghuri), platourile glaciare, custurile

(karlingurile), şeile de transfluenţă, spinările de berbeci, striurile glaciare. Relieful de eroziune creat de gheţarilor de calotă:

fjeldul, nunatakurile, rocile mountonate şi striurile, văile glaciare. Relieful de acumulare.

Tema 7. Apa mărilor, oceanelor şi relieful litoral. Domeniul litoral – caracteristici morfologice. Forme de manifestare

dinamică a apei mării şi procesele morfodinamice. Valurile, curenţii de apă, mareele etc. Formele de relief create prin dinamica

apei mărilor şi oceanelor: faleza, platforma de abraziune, plaja, estuarele, deltele, terasele litorale, atolii. Tipuri de ţărmuri.

Evoluţia liniei de ţărm şi a litoralului pe ansamblu.

Tema 8. Vântul şi relieful creat prin acţiunile sale. Vântul – agent morfogenetic. Procesele şi formele de relief rezultate:

Coroziunea şi relieful rezultat (eroziunea eoliană): alveole, forme de relief rezidual, dreikanterele (pietre şlefuite), yardangurile.

Deflaţia, acumularea şi formele de relief rezultate: câmpurile de pietre din regiunile deşertice (hamade, reguri), câmpurile de

nisip, acumulările de loess.

Tema 9. Omul – agent morfogenetic. Relieful antropic. Acţiunile antropice directe creatoare de forme de relief. Influenţa

indirectă în schimbări morfodinamice. Specificul reliefului antropic.

Tema10. Rocile şi relieful specific. Morfolitologia – caracteristici generale. Relieful dezvoltat pe calcare şi dolomite. Relieful

dezvoltat pe argile. Relieful dezvoltat pe gresii. Relieful dezvoltat pe conglomerate. Relieful dezvoltat pe nisip. Relieful dezvoltat

pe loess. Relieful dezvoltat pe roci metamorfice. Relieful dezvoltat pe roci eruptive.

Tema 11. Structurile geologice şi relieful specific. Structurile geologice şi rolul lor morfogenetic. Relieful dezvoltat pe

structuri sedimentare: Structura tabulară (orizontală) şi relieful dezvoltat pe ea. Structura monoclinală şi relieful dezvoltat pe ea.

Structura cutată şi relieful dezvoltat pe ea. Relieful dezvoltat pe structuri magmatice şi eruptive. Magmatismul şi corpurile create

în scoarţă. Relieful de eroziune dezvoltat pe acesta. Vulcanismul şi relieful dezvoltat. Relieful dezvoltat pe structuri complexe.

Relieful dezvoltat pe structura faliată. Relieful dezvoltat pe structura discordantă.


Expunerea, explicația, aplicatii de teren, studiul de caz, discuția, dezbaterea, problematizarea, lucrul în echipă etc.


Proiectul, portofoliul, rezolvarea de probleme, modelarea, autoevaluarea.

Bibliografie

Obligatorie:

BĂCĂUANU, V., DONISĂ, I., HÂRJOABĂ, I., (1974), Dicţionar geomorfologic. Bucureşti: Albatros.

BĂCĂUANU, V., (1989), Geomorfologie. Iaşi.

BĂLTEANU, D., (1983), Experimentul de teren în Geomorfologie. Editura Academiei, Bucureşti.

BĂLTEANU, D., (1984), Relieful – ieri, azi, mâine. Editura Albatros, Bucureşti.

BLEAHU, M., Tectonica globală. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. I – 1983, vol. II – 1989.

BOBOC, N., DONISĂ, I., (1994), Geomorfologie. Chişinău: Lumina.

CIOACĂ, A., (2006), Probleme speciale de geomorfologie. Editura România de Mâine, Bucureşti.

COTEŢ, P., (1969), Geomorfologie cu elemente de geologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

ANASTASIU, N., (1981), Minerale şi roci sedimentare – determinator, Tipografia Universităţii Bucureşti.

ANASTASIU, N., MUTIHAC, V., GRIGORESCU, D., POPESCU, Gh., (1998), Dicţionar de Geologie. Ed. Didactică

şi Pedagogică R.A., Bucureşti.

ANDRONE, DELIA ANE-MARIE, (2008), Geologie generală. Vol. I, Mineralogie. Ed. Tehnopress, Iaşi.

BLEAHU, M., (1983), Tectonica globală. Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.

CÂRCIUMARU, M., (1996), Paleobotanica, Ed. Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi.

DAMIAN, R., (2001), Geologie generală, Editura Universităţii din Bucureşti.

DINU, C., (1985), Geologie structurală. Ed. Tehnică, Bucureşti.

DRAGOMIR, B.P., ANDROHOVICI, A., (1995), Geologie generală – lucrări practice, Editura Universităţii Bucureşti.

DRAGOMIR, B.P., (2003), Geologie fizică. Ed. Universităţii Bucureşti.

GRIDAN, T., ICLEANU, N., (2006), Încălzire globală sau glaciaţiune. Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti.

FILIPESCU. S., (2002), Stratigrafie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj.

FRUNZESCU, D., (2002), Geologie generală şi stratigrafică. Ed. Universităţii din Ploieşti.

FRUNZESCU, D., (2002), Geologie structurală şi stratigrafică, Ed. Universităţii din Ploieşti.

MAREŞ, I., ALEXE, I., MĂRUNŢIU, M., (1983), Petrologia rocilor magmatice şi metamorfice – caiet de lucrări

practice, Tipografia Universităţii Bucureşti.

MUTIHAC, V., FECHET, R., (2003), Geologie, manual. Ed. Tehnică, Bucureşti.

PALMER, D., (2000), Atlasul lumii preistorice. Ed. Aquila ’93, Oradea.

RĂDULESCU, D., (1981), Petrologie magmatică şi metamorfică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

ŞECLĂMAN M., MARIN, C., LUCA, A., (1999), Introducere în Geologie generală, Editions du Goeland,

Bucureşti.

ŢICLEANU, N., PAULIUC, S., (2003), Geologie generală, Ed. Universitară Bucureşti.

DERCOURT, J., PAQUET, J., (1990), Geologie: objectif et methodes. Dunod, Bordas, Paris.

ELMI, S., BABIN, C., (2002), Histoire de la Terre. Dunod, Paris.

LUNDGREN, W.L., (1999), Enviromental Geology. Printce Hall, New Jersey.

NELSON, St., (2003), Types of Metamorphism, Geology 212, USGS.

PAQUET, J., (2000), Geologie. Dunod, Paris.

ENE, M., (2012), Geomorfologie tectono-structurală. Bucureşti: Editura Universitară.

GRASU, C., (1997), Geologie structurală, Editura Tehnică, Bucureşti.

GRECU, F., (2008), Geomorfologie dinamică. Bucureşti.

GRECU, F., COMĂNESCU, L., (1997), Studiul reliefului. Îndrumător pentru lucrări practice, Editura Universităţii,

Bucureşti.

GRIGORE, M., (1972), Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.

ICHIM, I., RĂDOANE, M., DUMITRU, D., Geomorfologie, vol. I şi II, Suceava: Editura Universităţii Ştefan cel Mare,

2000, 2001;

ICHIM, I., RĂDOANE M., BĂTUCĂ, D., (1989), Morfologia şi dinamica albiilor de râuri, Editura Tehnică,

Bucureşti.

IELENICZ, M., (2004), Geomorfologie. Bucureşti: Editura Universitară.

IELENICZ, M., (2000), Profilul geomorfologic şi profilul geografic, Revista Terra, volumul XXXL, nr. 1.

ILIE, I., (1973), Terase şi suprafeţe de nivelare, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti.

IRIMUŞ, I. A., (1997), Cartografierea geomorfologică, Editura „Focul Viu”, Cluj-Napoca.

LOGHIN, V., (2009), Elemente de geomorfologie fluviatilă. Târgovişte: Editura Valahia University Press.

MAC, I., (1986), Elemente de geomorfologie dinamică. Bucureşti: Editura Academiei Române.

MAC, I., TUDORAN, P., (1975), Iniţieri practice în cunoaşterea reliefului. Cluj-Napoca.

MARIN, I., MARIN, M., (2002), Mari unităţi naturale ale Terrei. Editura Universităţii din Bucureşti.

MARKOV, K., (1956), Probleme fundamentale ale geomorfologiei, curs litografiat, Bucureşti.

OLLIER, C. D., (1981), Tectonics and Landforms, Edit. Longman, London.

PANIZZA, M., (2002), Geomorfologia. Bologna: Editura Pitagora.

PETROV, M.P., (1986), Deşerturile Terrei. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

POSEA, Gr., ILIE, I., GRIGORE, M., POPESCU, N., (1970), Geomorfologie generală. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică.

POSEA, G., (2002), Vulcanismul şi relieful vulcanic (hazarde, riscuri, dezastre...). Ed. Fundaţiei „România de Mâine”,

Bucureşti.

POSEA, G., CIOACĂ, A., (2003), Cartografierea Geomorfologică, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

SURDEANU, V., (1998), Geografia terenurilor degradate, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca.

TUDOR, D., (2005), Dicţionar de geologie, geomorfologie şi geofizică. Bucureşti.

TUFESCU, V., (1966), Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată. Editura Academiei, Bucureşti.

ŢÎCU, L., (2014), Glosar la Geomorfologie (concepte, principii, teorii şi metode). Chişinău.

UNGUREANU, I., (1978), Hărţi geomorfologice. Editura Junimea, Iaşi.

VIERS, G., (1990), Elements de Geomorphologie, Editura Nathan, Paris.

АНАНЬЕВ, Г.С., СИМОНОВ, Ю.Г., СПИРИДОНОВ, А.И., (1992), Динамическая геоморфология. МГУ, Москва.

ЛЕОНТЬЕВ, О.К., РЫЧАГОВ, Г.И., (1988), Общая геоморфология. Вышая Школа, Москва.

ГЕРАСИМОВ, И.П., МЕЩЕРЯКОВ, Ю.А., (1970), Рельеф Земли. Недра, Москва.

ЩУКИН, И.С., (1960, 1964, 1974), Общая геоморфология. Т. 1-3. МГУ, Москва.



Denumirea cursului Geologie

eFacultatea/catedra responsabilă de curs Filologie și Istorie / Istorie și Geografie




Codul cursului

Număr de

credite ECTS



F.01.O.002 3

90 30 60


Geologia face parte din grupul disciplinelor fundamentale în studierea geografiei. Din limba greacă termenul ”geologie” se

traduce ca ”știința despre Pământ” și reprezintă o totalitate de științe depre geneza și structura planetei, bazată pe rezultatele

studierii proceselor geologice, a rocilor din componența scoarței terestre și a litosferei în ansamblu. Geologia poate fi considerată

ca știința despre componența, structura, legitățile evoluției Pănântului și formarea scoarței terestre, bază de dezvoltare a

învelișului geografic. Litosfera împreună cu atmosfera și hidrosfera au condiționat apariția lumii organice și a Biosferei. Cursul

îşi propune ca scop să contribuie la reactualizarea datelor privind geneza și evoluţia Pământului ca corp cosmic în componnța

Sistemului Solar.


Cunoaşterea şi utilizarea definiţiilor, termenilor specifici geologiei, descrierii mineralelor, rocilor şi fosilelor, pentru

explicarea şi interpretarea principalelor procese şi fenomene.

Dobândirea de cunoştinţe privind înţelegerea structurilor geologice prin prisma teoriei tectonicii globale în context

sistemic şi depistarea legităţilor care guvernează procesele geologice, în vederea evaluării obiective a rezultatelor

obţinute în urma investigaţiilor geografice.

Înţelegerea reprezentării ideilor şi concepţiilor asupra organizării litosferei superioare prin intermediul materialelor

grafice: hărţi geologice, secţiuni geologice şi coloane stratigrafice însuşindu-şi metodelor de analiză şi interpretare a

materialului grafic.

Transpunerea în practica de teren a cunoştinţelor dobândite la curs în vederea observării şi interpretării competente a

realităţilor geologice şi geomorfologice.

Construirea de conexiuni logice prin care să se reconstituie procesele geologice în desfăşurarea lor temporală şi spaţială,

cu toate implicaţiile ce derivă din ele.


Definirea cadrului conceptual, să sprijine reflecţia asupra terminologiei şi cercetării teoretice a conceptului de Educaţie

civică;

determinarea mijloacelor necesare: concepte, metode, referinţe politice şi juridice, exemple, studii de caz, materiale

pentru instruire;

definirea competențelor de bază necesare pentru exercitarea democraţiei în societatea contemporană;

promovarea conceptului şi experienţei în ceea ce priveşte Educaţia civică într-o societate democratică;

evaluarea propriului demers didactic şi analiza critică a succeselor/insucceselor;

proiectarea programului personal de formare, racordat la necesităţile personale, profesionale, ale comunităţii.

Realizarea materialelor grafice utilizând programe informatice cu bază geografică şi aplicând strategiile de muncă eficientă şi

responsabilă, în echipă, pe baza principiilor, normelor şi a valorilor codului de etică profesională, acceptând diversităţile de

opinie.

Precondiții

Discipline anterior studiate: Geografie fizică generală, chimie, fizică, etc.


- operaţionalizarea termenilor în domeniul geografiei etc.




Unități de curs

Tema 1. Geologia – ştiinţă geografică. Definirea geologiei ca ştiinţă. Domeniul de acţiune al geologiei. Geologia în relaţie

cu alte ştiinţe. Metode şi principii de cercetare în geologie.

Tema 2. Geologia istorică. Scara geocronologică. Noțiunile: eon, eră, perioadă, epocă, etaje, subetaje – criteriile de

delimitări în unități cronologice. Scara timpului geologic. Eonul Kriptozoi (Precambrianul). Era Arheozoi. Era Proterozoi și

subdiviziunile cronologice: carelă, baicalică, rifeu și vendian.

Tema 3. Eonul Phanerozoic: Era Paleozoi și perioadele; cambrian, ordovic, silur, devon, carbon, permian.

Tema 4. Era Mezozoi cu perioadeele: trias, juras și cretaceu.;

Tema 5.. Era Kainozoi (neozoic) cu subdiviziunile: terțiar (paleogen, neogen), quaternar. Epocile geologice paleocen, eocen,

oligocen, miocen, pliocen, pleistocen și holocen.

Tema 6. Elemente de mineralogie. Definirea mineralelor. Compoziția chimică a mineralelor. Clasificarea mineralelor.

Proprietăţile fizice și morfologice ale mineralelor. Rețele cristaline ale mineralelor. Densitatea/ greutatea specifică.Mineralele –

elemente constituente ale rocilor. Mineralele în scoarţa terestră.

Tema 7. Noțiuni de petrologie. Procesele magmatice – caracteristici generale. Compoziţia mineralogică a rocilor magmatice.

Structurile rocilor magmatice. Condiţiile de formare a rocilor magmatice. Clasificarea rocilor magmatice.

Tema 8. Procese și roci sedimentare. Rolul proceselor exogene în formarea rocilor sedimentare. Componentele şi structurile

rocilor sedimentare. Clasificarea rocilor sedimentare. Nomenclatura rocilor sedimentare.

Tema 9. Procese şi roci metamorfice. Condiţii de producere a metamorfismului. Compoziţia mineralogică a rocilor

metamorfice. Condiţii de formarea a rocilor metamorfice. Faciesul metamorfic.Nomenclatura rocilor metamorfice.

Tema 10. Tectonica globală. Ipoteze despre geneza planetei. Ipoteze despre mărirea volumului Pământului. Teoria derivei

continentelor.Teoria expansiunii fundurilor oceanice. Argumentele geofizice care susţin conceptul tectonicii globale. Conceptul

tectonicii globale:

Tema 11. Plăcile tectonice. limitele şi alcătuirea plăcilor tectonice; mişcarea plăcilor; tipuri de plăci tectonice şi distribuţia

plăcilor tectonice. Formarea bazinelor oceanice şi a catenelor orogenice prin prisma tectonicii globale. Geosinclinalul.

Tema 12. Procese magmatice. Definiţii şi probleme generale. Procesele magmatice. Compoziţia chimică şi proprietăţile fizice

ale magmelor. Cauzele proceselor magmatice. Consolidarea şi cristalizarea magmelor.

Tema 13. Procese vulcanice. Structura vulcanului. Tipuri de manifestări vulcanice. Produsele vulcanismului. Manifestări

postvulcanice.

Tema 14. Seismicitatea globului terestru. Definiţii şi probleme generale. Cauzele declanşării cutremurelor de pământ.

Elementele unui cutremuri. Clasificarea cutremurelor. Efectele cutremurelor. Distribuţia în timp şi spaţiu a cutremurelor.

Tema 15. Mişcările şi deformaţiile scoarţei terestre. Definiţii şi probleme generale. Cauzele mişcărilor tectonice. Tipuri de

mişcări tectonice. Structuri aplicative şi rupturale. Structuri diapire. Deformaţii rupturale. Tipuri de falii. Sisteme de falii.

Structuri complexe de încălecare. Pânzele tectonice.


Expunerea, explicația, aplicații de teren, studiul de caz, discuția, dezbaterea, problematizarea, lucrul în echipă etc.



Bibliografie

Obligatorie:

ANASTASIU, N., (2005), Minerale şi roci sedimentare – determinator, Ed. Universităţii Bucureşti.

ANASTASIU, N., MUTIHAC, V., GRIGORESCU, D., POPESCU, Gh., (1998), Dicţionar de Geologie. Ed.

Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti.

ANDRONE, DELIA ANE-MARIE, (2008), Geologie generală. Vol. I, Mineralogie. Ed. Tehnopress, Iaşi.

BACIU, C., COSTIN, D., (2008), Geologie ambientală. Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

BALOG, A., (2012), Geomorfologie şi geologie inginerească. Ed. UT Press, Cluj-Napoca.

BALOG, A., (2011), Geologie inginerească. Îndrumător pentru lucrări de laborator. Ed. UT Press, Cluj-Napoca.

BENEA, M., (2003), Mineralogie ambientală, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

BLEAHU, M., (1983), Tectonica globală. Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.

BOEGIU, S., (2003), Geologie generală. Îndrumător de lucrări practice. Tipografia Universităţii din Craiova.

CÂRCIUMARU, M., (1996), Paleobotanica, Ed. Glasul Bucovinei, Helios, Iaşi.

DAMIAN, R., (2001), Geologie generală, Editura Universităţii din Bucureşti.

DINU, C., (1985), Geologie structurală. Ed. Tehnică, Bucureşti.

DRAGOMIR, B.P., ANDROHOVICI, A., (2001), Geologie generală. Lucrări practice, Editura Universităţii

Bucureşti.

DRAGOMIR, B.P., (2003), Geologie fizică. Ed. Universităţii Bucureşti.

GRIDAN, T., ICLEANU, N., (2006), Încălzire globală sau glaciaţiune. Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti.

FILIPESCU. S., (2002), Stratigrafie, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj.

FRUNZESCU, D., (2002), Geologie generală şi stratigrafică. Ed. Universităţii din Ploieşti.

MAREŞ, I., ALEXE, I., MĂRUNŢIU, M., (1983), Petrologia rocilor magmatice şi metamorfice – caiet de lucrări

practice, Tipografia Universităţii Bucureşti.

MÂRZA, I., CONSTANTINA, C., (2005), Elemente de geologie şi geomorfologie. Ed. Todesco, Cluj-Napoca.

MUTIHAC, V., FECHET, R., (2003), Geologie, manual. Ed. Tehnică, Bucureşti.

OLARU, L., (2008), Geologie fizică. Ediţia a II-a. Ed. Universităţii „Al. Ioan Cuza”.

PALMER, D., (2000), Atlasul lumii preistorice. Ed. Aquila ’93, Oradea.

PETRESCU, I., (1990), Perioadele glaciare ale Pământului. Ed. Tehnică, Bucureşti.

RĂDULESCU, D., (1981), Petrologie magmatică şi metamorfică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

ŞECLĂMAN M., MARIN, C., LUCA, A., (1999), Introducere în Geologie generală, Editions du Goeland,

Bucureşti.

ŢICLEANU, N., PAULIUC, S., (2003), Geologie generală, Ed. Universitară Bucureşti.

URUIOC, S., (2010), Elemente de geologie, Ed. Eurobit, Timişoara.

URUIOC, S., (2010), Introducere în geologie, Ed. Solness, Timişoara.

Opţională:

DERCOURT, J., PAQUET, J., (1990), Geologie: objectif et methodes. Dunod, Bordas, Paris.

ELMI, S., BABIN, C., (2002), Histoire de la Terre. Dunod, Paris.

LUNDGREN, W.L., (1999), Enviromental Geology. Printce Hall, New Jersey.

NELSON, St., (2003), Types of Metamorphism, Geology 212, USGS.

PAQUET, J., (2000), Geologie. Dunod, Paris.



Denumirea cursului Geoecologia (Geografia) Mediului





Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.O.014 5 150 20 130


Disciplina „Geoecologia mediului” este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare profesională suplimentară a

cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie” în calitate de disciplină obligatorie. Ea cuprinde

150 ore, dintre care 20 ore – contact direct: 130 ore – studiu individual. Disciplina contribuie la pregătirea/instruirea profesională

pentru obținerea unei calificări, care permite de a argumenta relațiile dintre societatea umană și mediul geografic în condițiile

contemporane complicate.


Să identifice și să integreze geografia mediului în cadrul ştiinţelor naturii.

Să determine componentele de bază ale mediului și interconexiunile existente la nivel de geosistem.

Să cunoască structura și funcţionalitatea mediului pe baza principiilor și legităților din geosistem.

Să evalueze impactului activităţilor socio-economice/umane asupra mediului la nivel local, regional şi global.

Să abordeze integrat mediul în contextul strategiei de dezvoltare durabilă.



Să delimiteze trăsăturile cantitative și calitative ale învelișului geografic, menite să asigure existența, dezvoltarea și

funcționarea durabilă a lui și a componentelor de mediu.

Să integreze cunoștințele despre potenţialului natural al mediului cu potențialul mediului transformat de om, în aprecieri

ale problemelor de mediu existente pe glob.

Să identifice amprenta ecologică personală în relațiile complexe om-mediu.

Precondiții

Experiență de predare a disciplinelor geografice, participări la stagii organizate de Direcțiile de învățământ în probleme privind

asigurarea curriculară și activitățile de asigurare a calității instruirii.

Unități de curs

Noțiuni generale. 2. Mediul înconjurător abordat ca sistem.3. Funcționalitatea învelișului geografic. Impactul antropic și

protecția mediului. 4. Date generale. Atmosfera - componentă a mediului. 5. Hidrosfera - componentă a mediului. 6. Solul și

subsolul – componente ale mediului. Biosfera – componentă a învelișului geografic și mediu de viță. 7. Societatea civilă și

geografia mediului. Ariile naturale protejate. 8. Așezările omane - componente ale mediului. Deșeurile, gestionarea și

controlul circuitului lor. 9. Accidentele tehnologice. 10. Gestionarea riscurilor naturale și tehnologice. Planificarea de mediu

si dezvoltarea durabilă. 11. Planificarea environmentală și dezvoltarea durabilă. Sfera noțiunii de planning environmental.

12. Perspective asupra planificării environmentale. 13. Caracteristicile procesului de planificare. 14. Participanții în procesul

de planificare. 15. Definiția și conceptul de dezvoltare durabilă. 16. Condiții de asigurare a dezvoltării durabile.


Expediția, expunerea, explicația, discuția, dezbaterea, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.



Bibliografie

1. Bălteanu, D., Şerban, N., (2004), Modificări globale ale mediului, Editura Credis, Bucureşti.

2. Mac, I., (2003), Ştiinţa mediului, Editura Europontic, Cluj-Napoca.

3. Neacşu, P. (1986), Ecologie şi protecţia mediului, II, Univ. Bucureşti.

4. Roşu, Al., Ungureanu I., (1977), Geografia mediului înconjurător, Bucureşti.

5. Sorocovschi, V., editor (2002), Riscuri şi catastrofe, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca.

6. Şchiopu, D., Vîntu, V. (coordonatori), (2002), Ecologie şi protecţia mediului. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

7. Vădineanu, A., (1998), Dezvoltarea durabilă, vol I, Teorie şi practică, Editura Universităţii, Bucureşti.

8. Ungureanu Irina, (2005), Geografia Mediului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.



Denumirea cursului Geografia Republicii Moldova





Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.0.013 2 60 10 50


Cursul „Geografia Republicii Moldova” se referă la ciclul cursurilor regionale. În cadrul predării lui se urmăreşte

scopul de a familiariza studenţii cu particularităţi geografie specifice teritoriului ţării. El include două

compartimente de bază: caracterizarea fizico-geografică; caracterizarea economică. Studierea compartimentului

fizico-geografic prevede studierea particularităţilor naturii ţării în legătură cu poziţia geografică, specificul

geologo-tectonic şi morfologic, condiţiile climatice. Interacţiunea factorilor de mediu determină reţeaua

hidrografică şi lumea organică – bază dezvoltării economice a ţării şi obiect de studiu în cadrul

compartimentului doi, care include aprecierea economică a resurselor naturale, geografia populaţiei şi aşezărilor

umane, ramurile economiei naţionale şi legăturile externe, sectorul serviciilor. Programa prevede caracterizarea

integrală a ramurilor agriculturii şi a industriei de prelucrare a materiilor prime agricole. Ramurile economice

naţionale se vor cerceta în contextul problemelor socio-economice caracteristice perioadei de tranziţie la

economia de piaţă. În compartimentul doi al cursului o deosebită atenţie va fi acordată descrierii regiunilor

geografice, în limitele cărora se manifestă influenţa factorului natural cît şi cel economic, istoric, demografic.


În cadrul studierii cursului cursanții vor fi capabili:

Să identifice poziția fizico-geografică a republicii;

Să aprecieze poziția economico-geografică;

Să identifice condițiile și resursele naturale;

Să descrie evoluția economiei naționale în raport cu factorii de mediu și politici;

Să prognozeze direcțiile de dezvoltare a republicii în dependență de condițiile sociopolitice.


Definirea cadrului conceptual, să sprijine reflecţia asupra terminologiei şi cercetării teoretice a conceptului de Educaţie

civică;

determinarea mijloacelor necesare: concepte, metode, referinţe politice şi juridice, exemple, studii de caz, materiale

pentru instruire;

definirea competențelor de bază necesare pentru exercitarea democraţiei în societatea contemporană;

promovarea conceptului şi experienţei în ceea ce priveşte Educaţia civică într-o societate democratică;

evaluarea propriului demers didactic şi analiza critică a succeselor/insucceselor;

proiectarea programului personal de formare, racordat la necesităţile personale, profesionale, ale comunităţii.

Precondiții

Experiență de predare a disciplinelor Geografice, participări la stagii organizate de Direcțiile de învățământ în probleme

privind Curriculum la Geografie, cunoașterea legităților de dezvoltare a naturii.

Unități de curs

Geografia fizică a Republicii Moldova.

Tema 1. Aprecierea poziţiei geografice, coordonatele punctelor externe, suprafaţa şi hotarele. Particularităţile

generale ale naturii. Baza tectonică şi evoluţia paleogeografică a teritoriului Republicii Moldova. Structura

geologică.

Tema 2. Particularităţile generale ale reliefului. Rolul proceselor endogene şi exogene în formarea reliefului.

Caracterizarea proceselor geomorfologice, alunecări de teren şi eroziunea de suprafaţă, carstice, eoliene.

Regionarea geomorfologică şi caracterizarea lor: Platoul Moldovei de Nord, Cîmpia colinară a Bălţului,

Podişurile Nistrului şi Ciuluc, Podişul Codrilor, Cîmpiei de mijloc a Prutului, Cîmpia Moldovei de Sud, Cîmpia

Bugeac, Colinele Tigheci, Ramificaţiile de S-Wa Podişului Podoliei, Cîmpia Nistrului Inferior.

Tema 3. Clima şi apele de suprafaţă, factorii climatogeni: radiativi, dinamici şi fizico-geografici. Elementele

climatice: temperaturile, presiunea atmosferică, regimul vînturilor, precipitaţiile atmosferice. Calamităţile

naturale: seceta, îngheţurile de primăvară şi toamnă, grindina, poleiul etc. Apele curgătoare. Caracterizarea

generală, densitatea reţelei hidrologice, alimentarea şi regimul rîurilor. Caracterizarea sistemelor fluviale Nistru

şi Prut. Lacurile naturale, geneza şi repartiţia lor. Lacurile de acumulare. Apele minerale şi termale. Importanţa

economică a apelor.

Tema 4. Vegetaţia naturală şi solurile. Diversitatea zonală a vegetaţiei Caracterizarea principalelor tipuri de

vegetaţie: silvostepă, stepă, fîneţe, silvică, acvatică. Speciile rare incluse în Cartea Roşie. Regionarea

geobotanică. Solurile, Factorii de pedogeneză. Tipurile de sol: cernoziomurile, cenuşii şi brune de pădure,

aluviale, saline. Eroziunea solurilor.

Tema 5. Caracterizarea formaţiunilor floristice. Regiunile floristice: Regionarea Europeană a pădurilor

foioase din Codru, de dumbrava a Prutului, de dumbravă şi carpen a Podişului Nistrului, Regiunea Mediteraneană

de păduri cu dumbrăvi din stejar pufos. Regiunea.

Tema 6. Fauna Republicii Moldova. Diversitatea lumii animale. Animalele verebrate şi nevertebrate ale zonei de

pădure, stepă, cîmpiilor valorificate, bazinelor acvatice. Speciile de animale incluse în Cartea Roşie.

Geografia economică a Republicii Moldova.

Tema 7. Apreciere economică a condiţiilor şi resurselor naturale. Organizarea administrativ-teritorială. Populaţia

şi aşezările umane. Evoluţia numerică şi fenomenele demografice în Republica Moldova. Structura populaţiei pe

vîrste şi gen, structura etnică. Forţa umană de muncă şi problema utilizării ei. Migraţiile interne şi externe.

Geografia aşezărilor umane: rurale, urbane. Evoluţia proceselor de urbanizare.

Tema 8. Caracterizarea generală a economiei naţionale. Premizele apariţiei, evoluţiei şi diversităţii de ramuri

economice. Specializarea economică: agricultura şi ramurile industriale.

Tema 9. Geografia ramurilor agriculturii şi industriei alimentare. Caracterizarea generală a agriculturii. Factorii

de dezvoltare a agriculturii. Fondul funciar, aspecte regionale. Industria alimentară, caracterizarea generală.

Industria vinicolă şi a conservelor. Centrele de amplasare.

Tema 10. Ramurile fitotehniei şi zootehniei. Caracterizarea culturilor cerealiere, tehnice şi multianuale. Aspecte

regionale. Ramurile vităritului.

Tema 11. Caracterizarea ramurilor industriei grele şi uşoare. Caracterizarea generală a acestor ramuri, baza

materială, amplasarea întreprinderilor. Energetica şi industria constructoare de maşini. Industria materialelor de

construcţie, chimică, de producere a mobilei. Geografia ramurilor industriei uşoare. Baza de materie primă,

amplasarea ramurii.

Tema 12. Caracterizarea ramurilor din sectorul serviciilor. Indicii nivelului de viaţă a populaţiei. Caracterizarea

ramurilor infrastructurii, sociale: învăţămîntul, ştiinţa, ocrotirea sănătăţii, comerţul intern şi serviciile sociale.

Aspecte geografice.

Tema 13. Transporturile şi căile de comunicaţie. Dezvoltarea ramurilor la diferite etape. Circuitul mărfurilor.

Dinamica transportului de mărfuri în perioada postbelică. Caracterizarea ramurilor de transport; feroviar, rutier,

fluvial şi aerian. Dezvoltarea turismului.

Tema 14. Comerţul şi relaţiile economice externe. Importanţa comerţului pentru Republica Moldova.

Dezvoltarea comerţului după obţinerea independenţei. Caracterizarea indicilor exportului şi importului. Partenerii

principali din sfera comerţului extern.

Tema 15. Caracteristice economico-geografice regionale. Principiile regionării, regiunile economice geografice.

Caracterizare generală a unităţilor teritorial-administrative.

Tema 16. Economia regiunilor de Nord, Centru, Sud şi Est a Republicii Moldova. Caracterizarea comparativă a

regiunilor de Nord şi centru: cadrul natural, populaţia, economia Caracterizarea economică geografică a or.

Chişinău. Caracterizarea comparativă a regiunilor de Sud şi Sud-Est.




Proiectul, portofoliul, PP, eseuri, rezolvarea de probleme economico-geografice, simularea, autoevaluarea.

Bibliografie

1. Rîmbu N.L., Prirodnîe uslovia i resursî Moldavskoi SSR, Chişinău, 1985.

2. Rîmbu N.L., Prirodno-geograficeskoe raionirovanie Moldavskoi SSR, Chişinău, 1982.

3. Rîmbu N.L., Geografia fizică a RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1980.

4. Rîmbu N.L., Mîtcu, Geografia Republicii Moldova, Chişinău, 1996.

5. Crupenicov I. A., Istoria geograficeskoi mîsli v Moldavii, Chişinău, 1974.

6. Lasse G. F., Climat Moldavskoi SSR, Leningrad, 1978.

7. Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Chişinău, 1981.

8. Atlas Moldavskoi SSR, Moskva, 1978-1990.

9. Capcelea A., Osiiuc V., Relief i exoghennîe proţesî Codr Moldavii, Chişinău, 1989.

10. Postolachi G., Vegetaţia Republicii Moldova, Chişinău, 1995.

11. Bevza Gh. Apa - bogăţie a poporului, Chişinău, 1981.

12. Verin V.N., Pameatniki Moldavii, Chişinău, 1980.

13. Ursu A., Prirodnîe uslovia i gheografia pociv Moldavii, Chişinău, 1976.

14. Anuarul statistic, „Economia naţională a Republicii Moldova”, Chişinău, 1997-1998.

15. Matei Mîtcu, Seliskoe rasselenie v Moldavskoi SSR, Chişinău, 1974.

16. Matei Mîtcu, Economia protecţiei mediului înconjurător, ASEM, Chişinău, 1998.

17. Roşca P., „Economia generală”, Chişinău, 1997.

18. Pozdîrca M., Stegaru A.S., ş.a. „Ăconomico-geograficeskie problema transporta Moldavskoi SSR”,

Chişinău, 19981.

19. Strategia naţională pentru dezvoltarea durabilă. Moldova-21, Chişinău, 2000.



Denumirea cursului Didactica Geografiei


Titular de curs Zamfir Tatiana, profesor de geografie, grad didactic superior

Cadre didactice implicate


Codul cursului

Număr de

credite ECTS



F.02.O.012 5 150 30 120


Disciplina „Didactica Geografiei” este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare profesională suplimentară a

cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Geografie” în calitate de disciplină obligatorie. Ea cuprinde

150 ore, dintre care 30 ore – contact direct; 120 ore – lucrul individual. Discipline contribuie la pregătirea/instruirea profesională

pentru obținerea unei noi calificări, precum și dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice în bază de competențe.


● Dezvoltarea și aplicarea competențelor necesare pentru realizarea activităților de învățare la distanță;

● Valorificarea eficientă a platformelor online dedicate educației – Virtual Learning Environment ● Studierea practicilor de valorificare eficientă a resurselor TIC.

● Identificarea problemelor ce există în comunitate și propunerea soluțiilor pentru rezolvarea acestora.


● Definirea cadrului conceptual, să sprijine reflecţia asupra terminologiei şi cercetării teoretice a disciplinei Geografie;

● determinarea mijloacelor necesare: concepte, metode, , exemple, studii de caz, materiale pentru instruire;

● definirea competențelor specifice necesare pentru formarea competențelor cheie la disciplina geografie;

● promovarea conceptului şi experienţei în ceea ce priveşte Didactica Geografiei;

● evaluarea propriului demers didactic şi analiza critică a succeselor/insucceselor;

● proiectarea programului personal de formare, racordat la necesităţile personale, profesionale, ale comunităţii.

Precondiții

Experiență de predare a disciplinei Geografie, participări la stagii organizate de MECC și DGETS în probleme privind

Curriculum la disciplina Geografie

Unități de curs

1. Geografia și domeniile de competențe-cheie: competențele-cheie în sistemul educațional al Uniunii Europene. 2. Abordare

interdisciplinară – tendință actuală în învățarea geografiei. 3. Transpuneri ale realităţii: fotografiile, desenele, modelele,

schiţele, imaginile picturale, planurile şi hărţile 4. Structuri şi sisteme utilizate în predarea geografiei. 5. Practici de

valorificare eficientă a resurselor TIC la Geografie în diverse contexte de organizare a procesului educațional 6.

Normarea eficientă a temelor pentru acasă la geografie, în vederea asigurării calității procesului de predare-

învățareevaluare 7. Instrumentele evaluării competențelor la geografie versus finalități. 8. Evaluarea în bază de

competențe la Geografie: aspecte practice și de corelare a instrumentelor curriculare 9. Specificul activităților și a

produselor de învățare în contextul curriculumului, ediția 2019 la disciplina GEOGRAFIE 10. Atelier de lucru privind

proiectarea activităților didactice în baza Curriculumului disciplinar la treapta gimnazială și liceală





Bibliografie

Obligatorie:

1. Codul Educației al Republicii Moldova. Legea nr. 152 din 17 iulie 2014.

2. Curriculum Disciplina Geografie (disciplină obligatorie pentru învățământul general, treapta gimnazială) Aria

curriculară: Educaţie socioumanistică. Clasele V-IX. Chișinău, 2019.

3. Curriculum Disciplina Geografie (disciplină obligatorie pentru învățământul general treapta liceală) Aria curriculară:

Educaţie socioumanistică. Clasele X-XII, Chișinău 2019.

4. Ghid de implementare a Curriculumului „Geografie” pentru treapta gimnazială (clasele V-IX). Chișinău, 2019.

5. Ghid de implementare a Curriculumului „Geografie” pentru treapta liceală (clasele X-XII). Chișinău, 2019.

Opţională:

● Planul cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, anul de studii 2020-2021, aprobat prin ordinul MECC nr.

396 din 06 aprilie 2020.



Denumirea cursului Topografie și Cartografie


Titular de curs Danilescu Ion, dr., conf. univ.



Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S.01.O.006 3 90 30 60


Disciplina „Topografia şi Cartografia” este componentă a Planului de învățământ de (re)calificare profesională suplimentară a

cadrelor didactice din învățământul preuniversitar la specialitatea „Educaţie civică/Educație pentru societate” în calitate de

disciplină obligatorie. Ea cuprinde 90 ore, dintre care 30 ore – contact direct: 8 ore - teoretice şi 14 ore – seminare, 60 ore –

lucrul individual. Discipline contribuie la pregătirea/instruirea profesională pentru obținerea unei noi calificări, precum și

dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice în bază de competențe.

Disciplina dată are o structură mai deosebită, ea este formată din două părti disctinte - Topografia şi Cartografia.

Topografia se ocupă cu elaborarea şi construcţia diferitor aparate şi instrumente optice şi mecanice folosite în domeniile

topografice, cât şi metodele distincte de lucru în direcţia planimetrică cât şi cea altimetrică, pentru reprezentarea şi redarea

suprafeţei curbe a Terrei pe o suprafaţă plană, iar pe de altă parte modalităţile de utilizare a aparatelor mecanice şi cele optice

tradiţionale cât şi cele sofisticate, cu utilajele contemporane de prelucrare a datelor obţinute prin metodele de distanţă, cu

metodele sofisticate de prelucrare a datelor obţinute de sateliţii artificiali.

Cartografia se ocupă cu studierea metodelor şi procedeelor de reprezentare şi redare a formelor de relief pe plan local,

regional, continental sau global a hărţilor geografice la diferite scări, Obiectul de studiu include studiul şi procedeele de aplicare

a diferitor proiecţii cartografice. Ca scop final este nu numai construcţia hărţilor fizico geografice, dar şi a hărţilor tematice

pentru diferite scopuri ştiinţifice, practice… Beneficianţi ai acestui curs sunt instituţiile de cercetări ştiinţifice, şcolilor de cultură

generală, instituţiilor de proiectări pentru a difenitiva diferite planuri – cum ar fi cele hidrologice, mineralogice, climaterice,

turistice... şi de amenajare a terenurilor în diferite scopuri practice, necesare societăţii umane.


Misiunea curricumului în formarea profesională constă în următoarele:

1. Corelarea conţinutului curricular cu prevederile cadrului Naţional al Calificărilor la Programul de studii

”Geografia”. Corelarea conţinutului curricular cu Planul de Învăţământ pentru programul de recalificare profesională

suplimentară.

2. Structurarea competenţelor, unităţilor de conţinut şi a finalităţilor de studiu la disciplina indicată;

3. Formularea obiectivelor de referinţă a activităţilor didactice, care fiind puse în relaţie cu unităţile de conţinut,

prefigurează anumite activităţi: cunoştinţele, abilităţi, atitudini.

4. Formularea sugestiilor privind modalităţile specifice de predare – învăţare-evaluare a disciplinei de studii.

Disciplina este predată în limba română şi în caz de necesitate, în limita rusă. Beneficiari ai disciplinei sunt studenţii de

la programul de formare profisională (specialitatea) ”Geografia”, ciclul I – licenţă, (frevenţa zi şi redusă).

Beneficianţi ai acestui curs sunt instituţiile de cercetări ştiinţifice, şcolilor de cultură generală, instituţiilor de proiectări

pentru a difenitiva diferite planuri –cum ar fi cele hidrologice, mineralogice, climaterice... sau de amenajare a terenurilor în

diferite scopuri practice, necesare şi societăţii omeneşti.

- Adaptarea profesională la diverse aparate şi materiale cartografice şi geografice;

- Argumentarea propriei poziţii în luarea unei decizii profesionale.

- Elaborarea proiectelor de cercetare şi amlasare eficientă a obiectivelor de menire naturală şi socială;

- Să cunoască bine de a citi hărţile topografice şi geografice;

- Generalizarea cunoştinţelor din ştiinţele căpătate;

- Aplicarea cunoştinţelor teoretice în dependenţă de necesităţile practice; Elaborarea strategiilor de cercetare;


- A explica esenţa principalelor noţiuni ştiinţifice de profil;

- Adaptarea profesională la diverse aparate şi materiale cartografice şi geografice; - Argumentarea propriei poziţii în luarea unei decizii profesionale.

- Generalizarea cunoştinţelor din ştiinţele căpătate;

- Aplicarea cunoştinţelor teoretice în dependenţă de necesităţile practice; - Să aplice tehnologiile informaţionale moderne

Să utilizeze metodele contemporane de cercetare.

Precondiții

Pentru însuşirea cursului sunt necesare cunoştinţe din cadrul școlii medii generale,cunoștințe din programele universitare

studiate cât și programele informative teleradio, presă și alte izvoare, cât și capacități de utilizare a acestora în practică.

Unități de curs

1. Obiectul de studiu, definiţia şi ansamblul de ştiinţe în măsurarea suprafeţei terestre. Busola - istoricul ei,

alidada, nivelele, echerul topografic, semnalizarea şi jalonarea. Instrumentele şi metodele de măsurat a unghiurilor

topografice.2. Lunetele nivelmetrului, teodolitului, chipregelului…, Cercurile verticale, alidade, orizontale şi

limbajele lor de gradaţie. Ridicările topografice, unghiurile topografice, marcarea lor, Ridicările planimetrice…

triangulare, tahimetrică, intersecţiei, drumuirii, formele de calcul. 3 Sistemele de proiecţii. clasificarea lor.

Istoricul de apariţie a proecţiilor cartografice. Proiecţiile cartografice... Proecţiile azimutale, cilindrică, conică,

policonică...,4. Elementele de bază cartografice în hărţile topografice. Generalităţile cartografice (selectarea,

schematizarea, rmonizarea). Metodele de reprezentare, amplasare şi scriere. 5. Ansamblul de ştiinţe în redarea şi

măsurarea suprafeţelor terestre. Ramurile - Geodezia. Topografia. Fotogrametria. Teledetecţia. Holografia.

Cartografia. Instrumentele şi metodele de măsurat a unghiurilor topografice. Altimetrul. 6. Ridicările topografice,

unghiurile topografice, marcarea lor. Coordonatele rectangulare, polare plane şi bipolare plane. Calcului

distanţelor, suprafeţelor, orientării unei drepte. Metodele, utilizarea şi precizia nivelmentului barometric. 7.

Ridicările planimetrice…de triangulare, tahimetrică, intersecţiei, drumuirii, formele de calcul. Triangularea

topografică locală, proiecţia triangulaţiei, recunoaşterea terenului, măsurarea bazei de triangulaţie. Măsurarea

unghiurilor. Orientarea triangulaţiei. Determinarea orientării cu giroscopul şi prin

observaţii cu ajutorul soarelui. Compensările triangulaţiilor. Tahimetria cu mirele pe verticală, orizontală. 8.

Metodele liniilor de profil. Metoda cu izograful. 9. Elementele de bază a hărţilor topografice. Noţiunile generale şi

detaliate. Reprezentarea formelor şi a înălţimilor de relief, redarea arealelor şi tipurilor de vegetaţie, sistemelor

hidrografice, localităţilor, căilor şi tipurilor de comunicaţie, politico-administrative…10. Limbajul desenului

topografic. 11. Generalităţile cartografice. Selectarea, chematizarea, armonizarea…


Expunerea, explicația, ridicarea tipografică, discuția, dezbaterea, studiul de caz, problematizarea, lucrul în echipă etc.



Proiectul, portofoliul, încmirea planului topografic, discifrarea hărților, simularea, autoevaluarea.

Bibliografie

Obligatorie:

17. Năstase A. Osaci-Costache G., Topografie – Cartografie. Editura România de Mâne, Bucureşti, 2001

18. Năstase A. Osaci-Costache G., Topografie – Cartografie. Lucrări practice. Editura România de Mâne, Bucureşti, 2002

19. Roşcovan D, Danilescu I., Geografia fizică generală. USM, Chişinău, 2001.

20. Булат М.Г. Топография аэрокосмическими методами. ЛГУ. Кишинëв 1987

21. Гедымин А.В., Практикум по картографии с основами топографии. Просвещение. Москва, 1981

Opţională:

1. Nastase A. şi Cernea D., Cartografie generală. Manual practic, Bucureşti, 1974

2. Фельдман Е.С. Умей читать топографическую карту, Lumina Chişinău, 1979.

3. Năstase A ., Topografie. Editura România de Mâne, Bucureşti, 1998.



Denumirea cursului Geografia resurselor naturale /Probleme ecologice în R. Moldova.


Titular de curs Vasile Maxim, dr., conf.univ.



Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S.01 .A.008 2 60 20 40


Prezenta disciplină se caracterizează prin cunoașterea noțiunilor de ordinul ce reprezintă resursele naturale ca factor de producție

și care sunt principiile și legitățile geografice de bază în vederea repartizării în cadrul anumitor spații geografice la nivel

continental, regional sau statal. Cursul include criterii diferite de clasificare a resurselor naturale inclusiv epuizabile și

inepuizabile, reginerabile, lichide gazoase solide etc


.Cadrele didactice își formează onouă imagine corectă despre rolul și importanța resurselor naturale la nivel de repartizare și

utiolizare la nivel mondial ca de exemplu prezența și repartitia resurseloe energetice (cărbune, petrol, gaze naturale , șisturi) la

nivel mondial. Deasemenea cunoașterea bazinelor importante la nivel mondial de resurse metalifere și nemetalifere

etc.Conflictele contemporane geopolitice declanșate de către unele state în vederea împărțirii unor resurse naturale strategice.

Un loc aparte revine lucrului cu hărțile de specialitate unde cadrele didactice înregistrează deprinderi profesionale în vederea

prezenței majore sau infime de anumite resurse naturale în cadrul unor state regiuni sau continente

Finalităţi de studii

Cadrele didactice spre finele cursului vor putea cu ușurință să caracterizeze prezența unor resurse naturale în cadrul anumitor

spații geografice. Conform datelor statistice, vor putea aprecia rezervele sigure și estimative de anumite resurse naturale și care

sunt ponderea lor la nivel mondial, regional și statal.

Un loc aparte revine cunoașterii efectelor negative asupra mediului înconjurător de pe urma extracției și utilizării la scară

mondială și care sunt metodele de valorificare și utilizare rațională cu efecte durabile.

Resursele naturale sunt clasificate în dependență de importanța lor la nivel local, național și mondial cu referință la anumite

spații geografice concrete.

Precondiții

Disciplina în cauză are un suport prealabil cu alte disciplini inclusiv cu Geografia generală în care cadrele didactice cunosc

elementele fizico-geografice și economico-geografice la nivel general. Element important ce ține de precondiții este considerat

cunoașterea hărții și metodele de lucru în vederea determinării repartizării unor resurse naturale la nivel național, regional și mondial. Unități de curs

1.Clasificarea resurselor naturale.2Resurse naturale organice petroliere , carbonifere, de turbă și șisturi bituminoase.Repartiția

spațial-geografică la nivel mondial 3. Resurse metalifere și nemetalifere și extiderea spațial-geografică. 4 Resurse naturale de

origine faunistică și floristică la nivel mondial și național. 5. Resurse pedologice la nivel mondial.6Resursele de apă potabilă

la nivel mondial.

Metode și tehnici de predare

Lucrul cu hărțile de specialitate , date statistice , prezentarea proiectelor în PP

Strategii de evaluare, examen

Bibliografie

Obligatorie

1. Ciubară S., Sochircă V., Colţa P. (1996), Geografia umană şi economică a lumii -Europa, Ed. Tipcim, Cimişlia

2. Ciubară S., Calanda Z., Sochircă V. (2000), Geografia umană şi economică a lumii- Asia, Ed. Tipcim, Cimişlia

3. Ciubară S. (2000), Geografia umană şi economică a lumii (manual pentru ci. A Xl-a), Ed. Lumina, Chişinău

4. Hârjoabă I., Rusu E. (1995), Geografia continentelor — Africa, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

5. Maksakovskii V. (1996), Gheograficeskaia kartina mira, 3 voi., Bolişoe knijnoe izdatelistvo, Iaroslavli

6. Maksakovskii V. (1997), Istoriceskaia gheografia mira, Ekopros, Moscova

7. Maşbiţ la. (1998), Kompleksnoe stranovedenie, Ed. SGU, Smolensk

8. Maşbiţ la. (1999), Osnovî stranovedenia, Ed. Prosveşcenie, Moscova

9. Matei H., Neguţ S., Nicolae I. (1998), Enciclopedia Europei, Ed. Meronia, Bucureşti

10. Matei H., Neguţ S., Nicolae L, Radu C. (2000), Enciclopedia statelor lumii, Ed. Meronia, Bucureşti

11. Neguţ S., Matei H., Nicolae I., Radu C. (1999), Enciclopedia Asiei, Ed. Meronia, BucureştiNicolae I., Matei H., Neguţ S.,

Radu C. (2000), Enciclopedia Australiei şi Oceaniei, Ed. Meronia, Bucureşti.

12. Negoescu B., Vlăsceanu Gh. (1998), Terra. Geografie economică, Ed. Teora,

Bucureşti

13. Rusu E. (1999), Geografia continentelor - Australia şi Oceania, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

14. Smirneaghin L. (1989), Raionî S.Ş.A: portret sovremennoi Ameriki, Ed. Mâsli, Moscova

15. Sochircă V., Ciubară S., Buga O. (1995), indicaţii metodice pentru lucrările

practice la cursul universitar „ Geografia economică şi umană a lumii", ŞPT-24, Chişinău

17. *** (1997), Ekonomicna i soţialina gheografia svitu.Atlas dlea 10-go klasu, Kiev

18. *** (1997), Gheograficeskii atlas. Ekonomiceskaia i soţialinaia gheografia. 10-i klass, Ed. GUGK, Moscova

19. *** (2000), Gheograficeskii atlas mira., Ed. Ianea Seta şi Rosmăn, Riga-Moscova

20. *** (1998), Mică enciclopedie de geografie, Larousse, Bucureşti

21. *** (1998), Soţialino - ekonomiceskaia gheografia zarubejnogo mira (şubred. V. Voi 'skii), Ed. Kron-Press, Moscova

22. *** (1978-1986), Stranî i narodî, 20 voi, Ed. Mâsli, Moscova

23. *** (1986), Ekonomiceskaia gheografia kapitalisticeskih i razvivaiuşcihsea stron(sub red. V. Voliskii ş.a.), Ed. MGU,

Moscova

24. *** Anuarul statistic al Republicii Moldova, DASS al Republicii Moldova. - Chişinău: Statistica, 1995-2014.

25. *** Recensământul populaţiei 2004. Culegere statistică (în 4 volume) / Biroul Naţional de Statistică al Republicii

Moldova. Chişinău, 2014vol.1 ; vol.2 .

26. *** Dicţionar statistic al Moldovei. Departamentul Statisticii al Republicii Moldova. Vol.I-IV. - Chişinău,

http://www.eia.gov/energyexplained

http://hawkson.travellerspoint.com

http://www.toptenz.net/top-10-most-remote-places-on-planet-earth.php

http://blog.therealestatehomeguide.com/the-highest-places-where-people-live

http://www.environmentalgraffiti.com/featured/highest-cities-in-the-world

http://raonline.ch/pages/bt



Denumirea cursului Geografia Ramurilor Economiei Mondiale





Codul

cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.0.009 3

90 20 70


Disciplina încadrează noțiunea de Economie Mondială, care reprezinta totalitatea Economiilor naționale a statelor lumii, care

participă la diviziunea internațională a muncii (ceea ce reflectă o specializare a unor state în anumite domenii de activitate cu

mărfuri bunuri și servicii și comercializarea lor la nivel internațional).....Ramura economiei reprezintă totalitatea agenților

economici, care produc mărfuri, bunuri și servicii similare pentru economia națională în rezultatul diviziunii interne a muncii

prin intermediul cooperării de producție. Se caracterizează apariția dezvoltarea și extinderea ramurilor Economiei Mondiale.


Disciplina în cauză scoate în evidență cunoașterea fenomenului diviziunii geografice a muncii, care a stimulat apariția

Ramurilor Economiei atât la nivel național cât și internațional. Disciplina stimulează cunoașterea celor mai importante ramuri

ale Economiei Mondiale și repartizarea spațial-geografică în cadrul unor grupe de state și regiuni continentale. Ciclul de lecții

se combină cu lucrul individual în vederea pregătirii unor proiecte pentru caracterizarea ramurilor și a subramurilor

economiei mondiale.


Cadrele didactice necesită cunoașterea celor mai importante probleme legate de exinderea fenomenului pandemic asupra

Economiei Mondiale în general șî asupra unor ramuri în particular.

Precondiții

Cursul este strâns dependent și de alte discipline geografice, ca de exemplu Geografia resurselor naturale Geografia Umană

Regională, Geografia Populației.

Unități de curs

1.Ce reprezintă Economia Mondialăși care sunt cele mai importante etape de dezvoltare. 2 Apariția și dezvoltarea ramurilor

EM prin prisma diviziunei geografice a muncii.3.Caracterizarea Ramurilor Industriei Energetice.4Caracterizarea Ramurilor

http://www.eia.gov/energyexplained

http://hawkson.travellerspoint.com/

http://www.toptenz.net/top-10-most-remote-places-on-planet-earth.php

http://blog.therealestatehomeguide.com/the-highest-places-where-people-live

http://www.environmentalgraffiti.com/featured/highest-cities-in-the-world

http://raonline.ch/pages/bt

Industriei siderurgicela nivel mondial. 5. Caracterizarea ramurilor Industriei constructoare de mașini și prelucrarea metalelor.

6 Industria petrochimică, producția celulozei și hârtiei la nivel mondial.7. Industria Ușoară și Alimentară la nivel

Mondial.8Ramurile Agriculturii la nivel Mondial.9.Turismul ca ramură de performanță a EM

Metode și tehnici de predare și învățare

Lucrul cu hărțile de specialitate (harta de contur) prezentarea proiectelor, comparativă ; statistică și economică

Strategii de evaluare examen cu utilizareași nivelul de cunoaștere a hărților de specialitate.

Bibliografie

1. ALEXANDRU, Dumitru; NEGUŢ, Silviu (coordonatori). Geografie economică mon-dială. Bucureşti: Atelierul Poligrafic al ASE, 1993.

2. AUR, Nicu: GHERASIM, Cezar. Geografie economică mondială. Bucureşti: Ed. Fun-daţiei România de mâine, 2004. ISBN 973-725-148-2.

3. BÂRDAN, Veaceslav. Geografia economică mondială. Chişinău: Ed. Reclama, 2008.

ISBN 978-9975-937-90-0. 4. BEJAN, I.; REVENCO, A.: REVENCO, M. Indicaţii metodice la disciplina Geogra-fia ramurilor economiei mondiale.

Chişinău: Universitatea AŞM, 2012. 5. BRAN, F.; ISTRATE, I.; ROŞU, A. G. Geografia economică mondială. Bucureşti: Editura Economică. 1996. ISBN 973-

9198-25-2. 6. BP Statistical Review of World Energy. June 2012. bp.com/statisticalreview. 7. CIUBARĂ, Sezont; NIREAN, Vera. Geografia umană şi economică generală.

Cimişlia: Ed. Tipcim, 1997. ISBN 9975-64-012-5. 8. CIUBARĂ, Sezont. Geografia umană şi economică a lumii. Chişinău: Lumina, 1997. ISBN 9975-65-373-3. 9. CIUBARĂ, S.; CALANDA, Z.: SOCHIRCĂ, V. Geografia umană şi economică а lu-mii. Asia. Cimişlia: Ed. Tipcim, 2000.

ISBN 9975-64-022-2. 10. Economia mondială în cifre. Bucureşti: Institutul naţional de statistică, 2011.

11. FAO Statistical Yearbook 2012. 12. MARIN, Ion; NEDELCU, Adrian. Geografie Mondială. Ploieşti: Ed. Prahova, 1995. 13. MATEI, Constantin (coordonator). Geografia economică şi socială mondială. Volumul I.

Harta politică şi geografia populaţiei. Chişinău: Ed. Evrica, 1999. ISBN 9975-941-51-6. 14. MATEI, Constantin (coordonator). Geografia economică şi socială mondială. Volu-mul II. Geografia ramurilor

economiei mondiale. Chişinău: Ed. Evrica, 2004. ISBN 9975-942-48-2. 15. MATEI, H.; NEGUŢ, S.; NICOLAE, I. Enciclopedia statelor lumii. Ediţia IX-a. Bu-cureşti: Ed. Meronia, 2003. ISBN

973-8200-37-7 16. NEGOESCU, Bebe; VLĂSCEANU, Gheorghe. Geografia economică mondială Re-sursele Terrei. Bucureşti: Ed.

Meteor Press 2001. 2003. ISBN 973- 85264-4-2. 17. NEGUŢ, Silviu (coordonator). Geografie economică mondială. Bucureşti: Ed. Meteor

Press, 2003. ISBN 973-728-002-4. 2006. ISBN 973-728-002-x. 18. PLĂMĂDEALĂ, Gh. Geografia economică mondială. Bălţi: Presa universitară băl-ţeană, 2009. ISBN 978-9975-931-

54-0. 19. RABOCA, Nicolae. Energetica mondială. Prezentare geografică. Cluj-Napoca: Ed. Sarmis, 1995. ISBN 973-96117-

0-2. 20. SIMON, Tamara; ANDREI, Mădălina T. Geografia economică a Terrei. Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de mâine,

2004. ISBN 973-582-727-1. 21. Statistical Yearbook, 2010. New York: UN, 2011. 22. Steel Statistical Yearbook, 2012. Brussels: Economics Committee Worldsteel Asso-ciation, 2012.

Denumirea programului de studii

Geografie


Denumirea cursului Geografia Umană Regională





Codul

cursului

Număr de

credite ECTS



S.02.O.011 4

120 30 90


Geografia umană regională este un curs preconizat pentru cadrele didactice I. Necesitatea studierii acestui curs de către

cadrele didactice este dictată de structura propriu-zisă a ştiinţelor geografice, în care Geografia umană regională este

o parte indispensabilă, studierea căreia este obligatorie pentru recalificare unui specialist cu pregatire in domeniul

geografiei. Una din funcţiile de bază ale cursului constă în pregătirea profesională a cadrelor didactice, pentru predarea

acestei discipline în ciclul preuniversitar, în clasele ,,XI”.Geografia umană regională are drept domeniu de studiu

caracteristicile clasificării statelor lumii şi a regionării lumii sub raport uman -geografic, particularităţile poziţiei

economico-geografice, ale condiţiilor şi resurselor naturale, ale populaţiei şi ramurilor economiei, ale continentelor, regiunilor

şi a statelor lumii. Această disciplină cu caracter regional pune în evidenţă specificul geografic al regiunilor şi statelor lumii,

legităţile de organizare spaţială a societăţii în cadrul unor regiuni şi state ş.a. Un obiectiv aparte revine scoaterea in evidența a

celor mai importante modificări de pe harta politică la fel și a potențialului economic a statelor din cadrul Euroasiei, Americiii

de Nord și de Sud la fel și din cadrul Africii.


Obiectivele generale care trebuie să fie realizate în rezultatul predării/studierii acestei discipline sunt:Cele mai

importante modificări de pe harta politică în contextul polarizării sferelor de influență în cadrul extiderii fenomenelor

integraționiste la nivel global

cunoaşterea particularităţilor repartiţiei populaţiei, a resurselor naturale şi a economiei la nivel regional;

• aprecierea poziţiei economico-geografice a diferitelor obiecte socio-umane (regiuni, state, oraşe ş.a.);

• clasificarea statelor lumii după diferite criterii în codițiile unor modificări majore geopolitice la nivel mondial;

• explicarea terminologiei geografice de profil;

• caracterizarea economico-geografică complexă a diferitelor unităţi noi taxonomice

(continente, regiuni, state ş.a.) în baza unui algoritm;

• identificarea poziţiei pe hartă a obiectelor noi geografice;aplicarea adecvată a cunoştinţelor în efectuarea lucrărilor de

laborator noi proiete individuale(filme de popularizare cu caracter socio-uman și economic; elaborarea şi completarea

materialelor geocartografice ;


Finalezarea cursurilor la disciplina în cauză va permite cadrelor didactice să poată determina cu ajutorul variabilelor însușite

pe parcursul perioadei predarii cursului ,să determine categoriile de state după nivelul dezvoltării economice, la fel și a

regiunilor din cadrul anumitor continente, depistarea celor mai importante resurse naturale din cadrul anumitor state (cu ajutorul

hărților) prezența sau lipsa potențialului economic și social-uman, a infrastructurii transporturilor din cadrul unor spații

geografice continentale, regionale sau statale. Cu ajutorul datelor statistice se va cunoaște cele mai dezvoltate state după nivelul

creșterii sau descreșteri P1B și PNB IDU la fel și fluxurile cele mai importante de comercializare a produselor industriale,

agricole și de servicii între anumite state sau grupări regionale integraționiste.

Precondiții

Disciplina în cauză este strânsă dependentă de Geografia Resurselor ,Geografia Ramurilor și Geografia Populației

Unități de curs

Tema1.Etapele formarii hărţii politice . Clasificarea statelor lumii după diferite criterii.Etapa antică, medievală, Marele

Descoperiri Geografice, interbelică, postbelică și contemporană.Clasificarea statelor după : așezarea geografică, suprafață, formă

de guvernare și împărțire teritorială, după nivelul dezvoltării economice (PIB,PNB). Tema 2. Regionarea economico-geografică

– Statele din cadrul Europei de Nord, Europei de Vest, Europei Centrale, de Sud și de Sud-Est. Regiuni economice din Cadrul

Asiei Centrale , Asiei de Est și de Sud Est etc. Tema 3. Caracterizarea economico-geografică a regiunilor şi statelor lumii.

Europa:Caracterizarea economico-geografică generală. Sistemele Integraționiste din cadrul Europei. UE structura și potențialul

economic, politic șocio-cultural. Tema 4. Caracterizarea economico-geografică a Europei de Vest . Caracterizarea economico-

geografică a Franţei . Poziția economico-geografică . Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și

constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri. Tema 5.

Caracterizarea economico-geografică a Germaniei. Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și

constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri. Tema 6.

Caracterizarea economico-geografică a Marii Britanii. Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și

constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri.Tema 7. Caracterizarea

economico-geografîcă a Europei de Est . Federația Rusă- Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și

constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri. Tema 8. Asia.

Caracterizarea economico-geografică a Asiei Centrale și de Est ( pe exemplul unor state- Cazahstan, Japonia Republica

Populara Chineza). Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și constructoare de mașini,

transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri. Tema 9. Caracterizarea economico-geografîcă

generală a Americii de Nord Sistemul Integraționist Nord American NAFTA.Tema10. Caracterizarea economico-geografică a

S.U.A. Regiunile economico-geografice din SUA Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și

constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri.Tema 11.

Caracterizarea economico-geografică comparativă a Canadei și a Statelor Unite ale Mexicului. Ramurile de specializare:

industria energetică, industria metalurgică și constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de

exporturi și importuri. Tema 12. America Latină. Caracterizarea economico-geografică. Caracterizarea economico-geografice

a Americii Centrale Istmice și insulare. . Caracterizarea economico-geografică a Americii de Sud Andine. Caracterizarea

economico-geografică a Americii de Sud Atlantice . Caracterizarea economico-geografică a Argentinei . Ramurile de

specializare: industria energetică, industria metalurgică și constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii,

fluxurile de exporturi și importuri. Tema 13. Caracterizarea economico-geografică a Braziliei .Sistemul Integraționist

MERCASOR.Ramurile de specializare: industria energetică, industria metalurgică și constructoare de mașini, transporturile,

serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi și importuri. Tema 14. Africa. Caracterizarea economico-geografică

generală. Caracterizarea economico-geografică a Africii de Nord , Centrale și de Vest . Ramurile de specializare: industria

energetică, industria metalurgică și constructoare de mașini, transporturile, serviciile, ramurile agriculturii, fluxurile de exporturi

și importuri.Tema 15. Australia și Noua Zelandă- Entități de bază a Ocianiei ca spațiu social- economic .

Metode și tehnici de predare și învățare

Lucrul cu hărțile de specialitate inclusiv cu hărțile de contur, prezentarea proiectelor în PP, filme didactice, metode

economice și statistice, avantaje și dezavantaje comparative după poziția geografică și potențialul economic.

Strategii de evaluare Prezentarea proiectelor

Lucrări de evaluare. Examene cu utilizarea hărților și a atlaselor de specialitate

Bibliografie

1. Obligatorie: Ciubară S., Sochircă V., Colţa P. (1996), Geografia umană şi economică a lumii -Europa, Ed. Tipcim,

Cimişlia

2. Ciubară S., Calanda Z., Sochircă V. (2000), Geografia umană şi economică a lumii- Asia, Ed. Tipcim, Cimişlia

3. Ciubară S. (2000), Geografia umană şi economică a lumii (manual pentru ci. A Xl-a), Ed. Lumina, Chişinău

4. Hârjoabă I., Rusu E. (1995), Geografia continentelor — Africa, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

5. Maksakovskii V. (1996), Gheograficeskaia kartina mira, 3 voi., Bolişoe knijnoe izdatelistvo, Iaroslavli

6. Maksakovskii V. (1997), Istoriceskaia gheografia mira, Ekopros, Moscova

7. Maşbiţ la. (1998), Kompleksnoe stranovedenie, Ed. SGU, Smolensk

8. Maşbiţ la. (1999), Osnovî stranovedenia, Ed. Prosveşcenie, Moscova

9. Matei H., Neguţ S., Nicolae I. (1998), Enciclopedia Europei, Ed. Meronia, Bucureşti

10. Matei H., Neguţ S., Nicolae L, Radu C. (2000), Enciclopedia statelor lumii, Ed. Meronia, Bucureşti

11. Neguţ S., Matei H., Nicolae I., Radu C. (1999), Enciclopedia Asiei, Ed. Meronia, Bucureşti

12. Nicolae I., Matei H., Neguţ S., Radu C. (2000), Enciclopedia Australiei şi Oceaniei, Ed. Meronia, Bucureşti

13. Negoescu B., Vlăsceanu Gh. (1998), Terra. Geografie economică, Ed. Teora,

Bucureşti

14. Rusu E. (1999), Geografia continentelor - Australia şi Oceania, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

15. Smirneaghin L. (1989), Raionî S.Ş.A: portret sovremennoi Ameriki, Ed. Mâsli, Moscova

16. Sochircă V., Ciubară S., Buga O. (1995), indicaţii metodice pentru lucrările

practice la cursul universitar „ Geografia economică şi umană a lumii", ŞPT-24, Chişinău

17. *** (1997), Ekonomicna i soţialina gheografia svitu.Atlas dlea 10-go klasu, Kiev

18. *** (1997), Gheograficeskii atlas. Ekonomiceskaia i soţialinaia gheografia. 10-i klass, Ed. GUGK, Moscova

19. *** (2000), Gheograficeskii atlas mira., Ed. Ianea Seta şi Rosmăn, Riga-Moscova

20. *** (1998), Mică enciclopedie de geografie, Larousse, Bucureşti

21. *** (1998), Soţialino - ekonomiceskaia gheografia zarubejnogo mira (şubred. V. Voi 'skii), Ed. Kron-Press, Moscova

22. *** (1978-1986), Stranî i narodî, 20 voi, Ed. Mâsli, Moscova

23. *** (1986), Ekonomiceskaia gheografia kapitalisticeskih i razvivaiuşcihsea stron(sub red. V. Voliskii ş.a.), Ed.

MGU, Moscova

24. *** Anuarul statistic al Republicii Moldova, DASS al Republicii Moldova. - Chişinău: Statistica, 1995-2014.

25. *** Recensământul populaţiei 2004. Culegere statistică (în 4 volume) / Biroul Naţional de Statistică al Republicii

Moldova. Chişinău, 2014vol.1 ; vol.2 .

26. Matei C. H., Neguţ S., Nicolae I., Vintilă-Rădulescu Ioana, Radu Carerina, Enciclopedia Europei, Editura Meronia,

Bucureşti, 2005

27. Matei C. H., Neguţ S., Nicolae I., Enciclopedia Statelor Lumii, Editura Meronia, Bucureşti, 2005

28. Nedea Petronela-Sonia, Traficul rutier transfrontalier în sud-vestul României - Impact asupra mediului şi a aşezărilor,

Editura Universitară, Bucureşti, 2011

29.Nedea Petronela-Sonia, Geografie economică, Editura Universitară, Bucureşti, 2012

29. Negoescu B., Vlăsceanu Gh., Geografie economică. Resursele Terrei, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2001 .

31. Neguţ S., Geografia turismului, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2003.

32. Neguţ S. (coordonator), Geografie economică mondială, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005, 2007, 2009, 2010

33. Popovici I., Terra - Prezent şi viitor, Editura Albatros, Bucureşti, 1978

34. Rusu E., Geografia continentelor. Australia şi Oceania, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1999

35. Rusu E., Geografia continentelor. Africa, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007

36. Simon Tamara, Geografia populaţiei Terrei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007



Denumirea cursului Geografia populației și așezărilor umane

Facultatea/catedra responsabilă de curs Filologie și istorie/Istorie și Geografie

Titular de curs Vasile Maxim, dr., conf. univ.

Cadre didactice implicate -

e-mail maxivali@ yahoo.com

Codul cursului

Număr de

credite ECTS



S1.03.O.031 2 60 30 30


Cursul respectiv se integrează deplin în cadrul ciclului de studii pentru recalificare profesională, fiind considerate drept suport

de curs obligatoriu în vederea obținerii cunoștințelor fundamentale de geografia populației și așezărilor umane, necesare

ulterior în vederea diversificării cunoștințelor în domeniul geografiei. Face parte din Categoria formativă a disciplinelor

fundamentale (DF) și în același timp de disciplină generală DG-generală, DS-de specialitate, DEeconomică/managerială, DU-

umanistă.


Gnoseologice:

- Cunoașterea conceptelor generale ale geografiei populației și așezărilor umane;

- Interpretarea proceselor și fenomenelor geodemografice în contextul epocii și lumii în permanentă schimbare;

- Aplicarea cunoștințelor teoretice în dependență de noile relații ale activității profesionale.

Pronostice:

- Prognozarea perspectivelor de evoluție a geografiei populației în comun cu dezvoltarea economică-socială și

culturală;

- Evaluarea perspectivelor implementării noilor conținuturi în învățământ.

Praxiologice:

- Identificarea imperativelor de formare profesională în dependență de dezvoltarea geodemografiei;

- Documentarea holistică în raport cu problema de interes profesional;

- Evaluarea perspectivelor implementării noilor conținuturi în învățământ;

- Evaluarea proiectelor de activitate profeională din diverse perspective.


Finalitățile cursului se vor axa pe buna cunoaștere a Populaţia Terrei, prin evoluţia sa spectaculoasă, dinamica activă şi

diversitatea structurală, abordată în conformitate cu sublinierea importanţei factorului uman în gestionarea durabilă a

planetei, păstrând o imagine globală şi de detaliu asupra fiecărui fenomen analizat. Cursul îşi propune să contribuie la

clarificarea conceptelor, principiilor, metodelor specifice geografiei populaţiei, la analizarea mişcării naturale şi a

mobilităţii teritoriale, a distribuţiei spaţiale a populaţiei şi a structurii complexe a acesteia, abordarea sistemică a

fenomenelor şi proceselor geodemografice, utilizarea corectă a indicatorilor geodemografici, analiza comparativă a

fenomenelor şi proceselor geodemografic

Precondiții

Susținerea celor două evaluări curente obligatorii, lucrului individual, promovarea cursului de Geografie Generală

Unități de curs

1. Geografia populaţiei – componentă de bază a geografiei umane (definiţii, concepte de bază, principii

ştiinţifice, relaţia cu alte ştiinţe) ; 2. Evoluţia geografiei populaţiei ca ştiinţă (etapa antică, etapa medievală, etapa modernă, etapa contemporană, şcolile

de geografie umană, tendinţe actuale) ;

3. Distribuţia spaţială a populaţiei (factori, răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine, răspândirea populaţiei pe

ţări, densitatea populaţiei) ;

4. Mişcarea naturală a populaţiei (natalitatea, fertilitatea, mortalitatea, mortalitatea infantilă, soldul natural, tipuri de

reproducere umană) ;

5. Mobilitatea teritorială a populaţiei (factorii migraţiei, imigrarea, emigrarea, soldul migrator, tipuri şi forme de

migraţiune, consecinţele migraţiei, soldul general) ;

6. Dinamica populaţiei (evoluţia numărului populaţiei, evoluţia numerică a populaţiei pe continente şi mari regiuni

geografice, tendinţe şi prognoze) ;

7. Structura populaţiei (structura pe medii de viaţă, structura pe grupe de vârstă şi sexe, structura socioeconomică,

structura rasială, structura lingvistică, structura coinfesională)

8. Tipuri de așezări umane urbane și rurale din cadrul diferitor spații geografice la nivel de state ,grupe de state și

continente. Clasificarea așezărilor Urbane și Rurale

Strategii, metode și tehnici de predare și învăţare

Discuția, dezbaterea, folosirea resurselor comunității, jocul de rol, proiectul, prezentarea etc.


Evaluare curentă. Pe parcursul semestrului studenţii vor fi evaluaţi prin teste, lucrări practice, elaborarea lucrărilor scrise şi

participarea activă la seminare

Evaluare finală. Cursul se va finaliza printr examen. Nota finală va reieşi din următoarele criterii: 20% -

participarea activă la lecţii; 20% - lucrul în echipă (sarcini, teme pentru acasă); 20% - scrierea unei lucrări; 40% -

răspunsul de la examen. Bibliografie

1. Hachi M., Sochircă E., Geografia populației (note de curs), Chișinău, 2012;

2. Simon, Tamara (2007), Geografia populaţiei Terrei, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti;

3. Ilinca, N. (2008), Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Editura CDPress, Bucureşti;

4. Erdeli, G. Dumitrache, Liliana (2001), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti;

5. Cucu, V. (1997), Geografie umană generală. Geografia populaţiei, Casa de editură Viaţa românească, Bucureşti;

6. Surd, V. şi colab. (2001), Geodemografie, Presa universitară clujeană, Cluj Napoca;

7. Ungureanu, Al., Muntele, I. (2006), Geografia populaţiei, Editura Get Libris, Iaşi.

Programul de - UPSC

Documents

Transcript of Programul de - UPSC