PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ România...

PPrrooggrraammuull ddee ccoonnvveerrggeennţţăă 22000066--22000099

1

GUVERNUL ROMÂNIEI

PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ

BUCUREŞTI - IANUARIE 2007 -


2

Cuprins

1. INTRODUCERE.............................................................................................................. 7

2. CADRUL GENERAL AL POLITICII ŞI OBIECTIVELE ACESTEIA ................... 9

2.1 Obiectivele şi priorităţile Guvernului........................................................................... 9

2.2 Politica monetară şi valutară ........................................................................................ 9

2.3 Politica fiscală ............................................................................................................... 10

2.4 Reforme structurale ..................................................................................................... 11

2.4.1 Piaţa muncii............................................................................................................. 11

2.4.2 Îmbunătăţirea mediului de afaceri........................................................................... 14

2.4.3 Dezvoltarea regională.............................................................................................. 16

2.4.4. Reforma administraţiei publice .............................................................................. 17

3. SCENARIUL MACROECONOMIC........................................................................... 20

3.1 Ipoteze privind mediul economic internaţional........................................................ 20

3.2 Evoluţii macroeconomice recente .............................................................................. 21

3.3 Scenariul de dezvoltare pe termen mediu şi evoluţii ciclice ..................................... 24

3.3.1 Evoluţii ciclice......................................................................................................... 24

3.3.2 Scenariul de dezvoltare pe termen mediu ............................................................... 25

4. COMPARAREA CU ULTIMA EDIŢIE A PEP ŞI ANALIZA DE

SENSITIVITATE MACROECONOMICĂ ........................................................................ 31

4.1 Compararea cadrului macroeconomic....................................................................... 31

4.2 Compararea deficitului bugetar ................................................................................. 34

4.3 Analiza de sensitivitate macroeconomică................................................................... 34

4.3.1 Impactul salariului nominal..................................................................................... 34

4.3.2 Impactul producţiei agricole.................................................................................... 35

4.3.3 Impactul deprecierii cursului de schimb ................................................................. 35

5. FINANŢELE GUVERNAMENTALE GENERALE - DEFICIT ŞI DATORIE ..... 36

5.1 Obiective şi strategie de politică bugetară ................................................................. 36

5.2 Evoluţia finanţelor publice în 2005 şi 2006 ................................................................ 37

5.3 Cadrul cheltuielilor bugetare pe termen mediu ........................................................ 37

5.4 Impactul aderării la Uniunea Europeană asupra finanţelor publice ...................... 40

5.5 Calculul deficitului structural şi ciclic........................................................................ 41


3

5.6 Datoria publică şi strategia datoriei ........................................................................... 43

5.6.1 Managementul datoriei guvernamentale şi finanţarea deficitului bugetar .............. 43

5.6.2 Piaţa titlurilor de stat ............................................................................................... 44

5.6.3 Obiectivele managementului datoriei guvernamentale în perioada 2007-2009...... 45

5.7 Analiza de sensitivitate................................................................................................. 46

5.7.1 Analiza pe Buget ..................................................................................................... 46

5.7.2 Analiza pe Datorie publică ...................................................................................... 47

5.8 Consecinţele bugetare ale reformelor stucturale importante .................................. 48

Sistemul de pensii ............................................................................................................ 48

6. CALITATEA FINANŢELOR PUBLICE.................................................................... 50

6.1 Cadrul general al politicii în domeniul finanţelor publice/Strategia de politică

fiscală ................................................................................................................................... 50

6.2 Venituri bugetare ......................................................................................................... 51

6.2.1 Măsuri principale adoptate prin noul Cod Fiscal .................................................... 51

6.2.2 Alte măsuri .............................................................................................................. 53

6.3 Cheltuieli bugetare ....................................................................................................... 54

6.3.1 Cheltuielile publice destinate învăţământului ......................................................... 54

6.3.2. Cheltuielile destinate cercetării .............................................................................. 54

6.3.3 Cheltuielile destinate infrastructurii ........................................................................ 55

7. SUSTENABILITATEA PE TERMEN LUNG A FINANŢELOR PUBLICE.......... 58

7.1 Situaţia actuală ............................................................................................................. 58

7.1.1 Evoluţia ratelor de fertilitate ................................................................................... 58

7.1.2 Evoluţia ratelor de mortalitate................................................................................. 58

7.1.2 Evoluţiile în rata de participare pe piaţa forţei de muncă ....................................... 59

7.1.3 Evoluţia sistemului de pensii................................................................................... 59

7.1.4 Evoluţia sistemului de sănătate ............................................................................... 61

7.2 Măsuri pentru imbunătăţirea sustenabilităţii finanţelor publice ............................ 62

7.2.1 Sectorul de pensii .................................................................................................... 62

7.2.2 Sectorul de sănătate................................................................................................. 63

8. CARACTERISTICI INSTITUŢIONALE ALE FINANŢELOR PUBLICE ........... 65

8.1 Instituţii implicate în elaborarea legii bugetului ....................................................... 65

8.2 Cadrul instituţional de coordonare, implementare şi gestionare a fondurilor

comunitare .......................................................................................................................... 66

8.3 Imbunatatirea planificarii bugetare pe termen mediu ............................................. 67


4

8.4 Reforma administraţiei fiscale .................................................................................... 68

8.5 Cadrul instituţional de împrumuturi locale............................................................... 69

8.6 Progrese înregistrate în armonizarea statisticii finanţelor publice ......................... 70

ANEXE.................................................................................................................................... 71

Tabelul 1a. Proiecţii macroeconomice.............................................................................. 72

Tabelul 1b. Evoluţia preţurilor ......................................................................................... 72

Tabelul 1c. Evoluţia pieţei forţei de muncă .................................................................... 73

Tabelul 1d. Balanţele sectoriale ....................................................................................... 73

Tabelul 2. Proiecţia bugetului consolidat......................................................................... 74

Tabelul 4. Evoluţia datoriei guvernamentale .................................................................. 75

Tabelul 5: Evoluţii ciclice .................................................................................................. 76

Tabelul 6. Diferenţe faţă de varianta precedentă........................................................... 76

Tabelul 7. Sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice ................................... 77

Tabelul 8: Presupuneri ...................................................................................................... 77


5

Lista grafice şi tabele

Grafice: Graficul 3.1 Evoluţia PIB şi a principalelor componente................................................... 21

Graficul 3.2 Evoluţia populaţiei ocupate.............................................................................. 22

Graficul 3.3: Evoluţia inflaţiei-medie trimestrială.............................................................. 23

Graficul 3.4: Contribuţia factorilor la creşterea PIB-ului potenţial ................................. 24

Graficul 3.5: Evoluţia output - gap....................................................................................... 25

Graficul 3.6 Contribuţia componentelor de utilizare la creşterea reală a PIB ................ 26

Graficul 3.7 Creşterea preţurilor de consum şi a preţurilor producţiei industriale........ 27

Graficul 4.1: Comparaţie între prognozele creşterii PIB ................................................... 31

Graficul 4.2: Comparaţie între prognozele creşterii cheltuielilor cu consumul privat ... 32

Graficul 4.3: Comparaţie între prognozele creşterii cheltuielilor cu consumul public ... 32

Graficul 4.4: Comparaţie între prognozele creşterii FBCF ............................................... 32

Graficul 4.5: Comparaţie între ponderile în PIB ale deficitului de cont curent.............. 33

Graficul 4.6: Comparaţie între contribuţiile exportului net .............................................. 33

Graficul 5.1: Structura datoriei publice............................................................................... 43

Graficul 5.2: Evoluţia randamentului titlurilor de stat ...................................................... 44

Graficul 7.1: Evoluţia deficitului sistemului de pensii ........................................................ 60

Graficul 7.2 Ratele medii de acoperire a pensiilor.............................................................. 60

Tabele: Tabelul 2.1:Indici de disparitate regională .......................................................................... 16

Tabelul 3.1: Estimări asupra mediului extern..................................................................... 20

Tabelul 3.2: Rata inflaţiei ...................................................................................................... 23

Tabelul 3.3: Creşterea economică......................................................................................... 25

Tabelul 3.4: Balanţa economii-investiţii............................................................................... 26

Tabelul 3.5: Evoluţia deflatorilor ........................................................................................ 28

Tabelul 3.6: Evoluţia forţei de muncă .................................................................................. 28

Tabelul 3.7: Necesarul de finanţare externă ........................................................................ 29

Tabelul 4.1: Compararea deficitului bugetar ...................................................................... 34

Tabelul 5.1: Componente selectate ale cheltuielilor............................................................ 39

Tabelul 5.2: Evoluţia cheltuielilor de investiţii .................................................................... 40


6

Tabelul 5.3: Poziţia bugetară netă a României în raport cu UE (2007-2009)................... 41

Tabelul 5.4: Elasticitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare faţă de PIB ...................... 42

Tabelul 5.4:Evoluţia componentelor structurale şi ciclice bugetare anuale ..................... 42

Tabelul 5.5: Deficitul ciclic şi structural (% din PIB) ........................................................ 43

Tabelul 5.6: Valoarea garanţiilor de stat emise pentru împrumuturi externe................. 44

Tabelul 5.7: Sensitivitatea veniturilor bugetului general consolidat faţă de modificarile

variabilelor macroeconomice ........................................................................................ 47

Tabelul 5.8: Valoarea contribuţiei la sistemul de pensii................................................... 48

Tabelul 7.1: Speranţa de viaţă .............................................................................................. 58

Tabelul 7.2: Proiecţia numărului populaţiei şi a ratei de dependenţă a acesteia ............. 59

Tabelul 7.3: Indicatori privind starea de sănătate .............................................................. 61

Tabelul 8.1 Calendarul de elaborare a bugetului................................................................ 65

Tabelul 8.2: Cadrul instituţional........................................................................................... 67


7

1. INTRODUCERE O preocupare permanentă a Comisiei Europene o reprezintă coordonarea politicilor

economice şi de supraveghere bugetară, ca o necesitate pentru creşterea interdependenţei generate de finalizarea Pieţei Unice şi a Uniunii Economice şi Monetare. Mai mult, conform articolelor 99, respectiv104 ale Tratatului şi Pactului de Stabilitate şi Creştere al C. E. (Regulamentul C.E. Nr.1466/1997 amendat de Regulamentul Nr.1055/2005 şi, respectiv, Regulamentul Nr.1467/1997 amendat prin Regulamentul Nr.1056/2005), asistenţa bugetară în Uniunea Europeană este promovată pe baza analizelor aprofundate şi corelate ale Programelor de Stabilitate sau Programelor de Convergenţă (elaborate de acele state membre care nu au adoptat încă moneda euro).

România are obligaţia de a elabora şi transmite la Comisia Europeană prima ediţie a Programului de Convergenţă în luna ianuarie, pentru ca acesta să poată fi evaluat concomitent cu programele celorlalte state membre.

În vederea elaborării primei ediţii a Programului de Convergenţă într-o concepţie unitară şi într-o formă standardizată, care să facă posibilă analiza comparativă, Comisia Europeană, respectiv Directoratul General pentru Afaceri Economice şi Financiare (DG ECFIN) a stabilit şi transmis metodologia privind conţinutul şi formatul Programelor de Convergenţă.

Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 - 2006) de pregătire pentru aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeaşi durată (2007 - 2013) de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a reformelor şi de reducere a disparităţilor economice regionale. Îmbunătăţirile în ceea ce priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de convergenţă nominală, adică menţinând echilibrele macroeconomice.

De aceea, această primă ediţie a Programului de Convergenţă are pentru România o importanţă deosebită, fiind primul program care evaluează posibilităţile de dezvoltare economică sustenabilă în condiţiile promovării politicilor de atingere a convergenţei şi sustenabilităţii finanţelor publice.

În esenţă, calendarul pentru adoptarea monedei euro reprezintă o problemă de optimizare temporală, în care viteza este dictată de o analiză cost-beneficiu, supusă următoarelor exigenţe:

(i) îndeplinirea pe o bază durabilă a criteriilor de convergenţă nominală;

(ii) realizarea unui nivel satisfăcător al criteriilor de convergenţă reală;

(iii) reducerea intervalului de timp petrecut în mecanismul ERM 2 la durata minimă obligatorie de 2 ani.

Deşi se stipulează că după aderarea la Uniunea Europeană, politica monetară şi valutară a fiecărui stat devine obiectul interesului comun, este în acelaşi timp evident că opţiunile de strategie monetară şi valutară după aderarea la UE constituie, în principal, o responsabilitate şi o prerogativă a statului membru respectiv.

Calendarul propus de autorităţile române pentru intrarea în mecanismul valutar ERM 2 şi, în cele din urmă, pentru adoptarea monedei euro, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

− să permită un interval de timp suficient pentru realizarea exigenţelor (i) şi (ii);


8

− să fie suficient de ambiţios pentru a concentra voinţa politică în direcţia continuării reformelor.

În pregătirea Programului de Convergenţă au fost făcute eforturi din partea tuturor instituţiilor implicate (Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Banca Naţională, Comisia Naţională de Prognoză, Institutul Naţional de Statistică etc.), sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice pentru a se oferi date şi informaţii cât mai elocvente şi detaliate, în concordanţă cu cerinţele Comisiei Europene, prin care să se fundamenteze şi să se evidenţieze calitatea şi consistenţa politicilor macroeconomice de creştere şi stabilitate economică şi bugetară, dar şi a perspectivelor de convergenţă reală şi nominală a economiei româneşti.

De asemenea, la realizarea acestei prime ediţii a Programului de Convergenţă s-a ţinut cont de experienţa celorlalte ţări precum şi de conţinutul documentelor programatice elaborate de România, respectiv: Cadrul Naţional Strategic de Referinţă şi Programul Naţional de Reformă.

Pregătirea Programului de Convergenţă a beneficiat de asistenţă din partea Comisiei Europene, prin intermediul proiectului Phare RO 2003/005–551.02.03, proiect derulat prin Centrul Român de Politici Economice (CEROPE).

Avându-se în vedere că Programul de Convergenţă reprezintă o lucrare de anvergură şi de maximă importanţă pentru valorificarea avantajelor oferite de aderarea la Uniunea Europeană, cu implicaţii în întreaga societate, pe parcursul elaborării sale au fost consultate (inclusiv în cadrul unor seminarii şi dezbateri publice) diverse organizaţii nonguvernamentale, sindicate şi patronate, precum şi unele personalităţi ştiinţifice. Programul de Convergenţă a fost de asemenea transmis pentru consultări şi informare către Parlamentul României, fiind aprobat de către Guvern, reprezentând astfel un angajament care transcende ciclul electoral.


9

2. CADRUL GENERAL AL POLITICII ŞI OBIECTIVELE ACESTEIA

2.1 Obiectivele şi priorităţile Guvernului

Obiectivul fundamental al policii economice a Guvernului este acela de a promova o creştere economică sustenabilă, în condiţii de competitivitate, ce va asigura la rândul său convergenţa nominală şi reală cu Uniunea Europeană. Pentru a garanta succesul acestei strategii, Guvernul va avea ca priorităţi investiţia în capitalul uman şi infrastructură.

Condiţia cea mai importantă pentru îndeplinirea obiectivului fundamental este implementarea unei combinaţii adecvate de politici macroeconomice care să asigure continuarea procesului de dezinflaţie şi menţinerea sustenabilităţii externe.

Ca elemente cheie cuprinse în strategia economică pe termen mediu a Guvernului evidenţiem urmatoarele obiective, conforme cu ţelurile Comunitatii Europene prevazute în Strategia Lisabona relansată, în Liniile Directoare Generale de Politică Economică şi în Pactul de Stabilitate şi Creştere al Uniunii Europene:

- menţinerea stabilităţii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflaţie şi limitarea deficitului de cont curent;

- îmbunătăţirea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale pe termen mediu, inclusiv utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană;

- continuarea şi adâncirea reformelor structurale şi furnizarea de servicii îmbunătăţite de sănătate, educaţie şi formare profesională, cercetare şi dezvoltare precum continuarea reformelor necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare şi de eficienţă;

- asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung; - îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, creşterea

flexibilităţii şi participării pe piaţa muncii şi o dezvoltare regională armonioasă; - reforma administraţiei publice.

2.2 Politica monetară şi valutară

Noul cadru al politicii monetare a sporit credibilitatea procesului de elaborare şi implementare a politicilor macroeconomice facilitând continuarea procesului de dezinflaţie într-un ritm sustenabil în condiţiile menţinerii unui proces de creştere economică consistentă. Începând din August 2005, politica monetară s-a realizat în cadrul regimului de ţintire directă a inflaţiei, bazat pe transparenţa activităţilor BNR şi pe ţinte de inflaţie formulate clar, ce au făcut posibilă o evaluare a eficienţei activităţilor desfăşurate de autorităţile monetare. Rezultatele combinaţiei de politici macroeconomice promovate în 2006 au condus la atingerea ţintei de inflaţie stabilită la 5% dec/dec∗. Se aşteaptă că rata dobânzii de politică monetară, politicile de control al condiţiilor de lichiditate pe piaţa monetară şi măsurile suplimentare menite să încetinească ritmul de creştere a creditului neguvernamental, să fie pilonii principali ai controlului cererii agregate. Anunţurile publice privind ţintele de inflaţie vor rămâne în continuare mijloacele cele mai eficiente de ancorare a aşteptărilor în ceea ce priveşte inflaţia,

∗ conform datelor furnizate de INS, 4,87% dec./dec.


10

eficacitatea acestora fiind corelată cu credibilitatea de ansamblu a combinaţiei de politici macroeconomice. Rolul politicii ratei dobânzii se va consolida, îmbunătăţind prin rolul său de semnal, procesul de ancorare a aşteptărilor privind inflaţia. În acelaşi timp, această variabilă poate fi calibrată astfel încât procesul de dezinflaţie să continue într-o manieră sustenabilă, prin menţinerea unei creşteri adecvate a creditului şi prin stimularea procesului de economisire.

Pentru 2007, ţinta de inflaţie este stabilită la 4% dec./dec. cu o marjă de toleranţă de +/- un punct procentual; pentru 2008, ţinta centrală este stabilită la 3,8% dec./dec. cu aceeaşi marjă de toleranţă, iar pe termen mediu, ţintele de inflaţie vor fi stabilite în conformitate cu traiectoria necesară menţinerii procesului de dezinflaţie într-o direcţie care să fie conformă cu criteriile de convergenţă.

Sistemul cursului de schimb flotant administrat este în concordanţă cu alegerea inflaţiei ca ancoră nominală şi permite un răspuns flexibil la şocurile neprevăzute ce pot interveni. Se poate aprecia că necesitatea implementării unor reforme structurale suplimentare care să ducă la cresterea capacităţii şi flexibilităţii economiei româneşti de a face faţă şocurilor asimetrice, România nu va putea adera la mecanismul ratei de schimb doi (ERM 2) mai devreme de 2012. Aderarea la ERM II, prevazută pentru anul 2012, va reprezenta o etapă importantă pe calea convergenţei.

Un grad de stabilitate mai ridicat al cursului de schimb poate fi atins prin creşterea credibilităţii procesului de convergenţă şi prin stabilizarea anticipaţiilor privind cursul de schimb pe termen lung. Având în vedere previziunile referitoare la creşterea productivităţii şi a fluxului investiţiilor străine directe în perioada urmatoare, este de aşteptat ca aprecierea progresivă a leului faţă de moneda europeană să continue, această ajustare contribuind la procesul de susţinere a convergenţei reale şi nominale a economiei româneşti.

2.3 Politica fiscală

Politica fiscală a guvernului este concepută astfel încât să susţină obiectivele de convergenţă, prin menţinerea deficitului bugetar la un nivel prudent, prin stimularea unor rate de colectare îmbunătăţite, şi prin promovarea de măsuri de lărgire a bazei de impozitare în vederea consolidării veniturilor publice într-o manieră durabilă. Consolidarea calităţii finanţelor publice reprezintă obiectivul prioritar al Guvernului, iar succesul său constituie condiţia principală pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu şi pentru promovarea unei funcţionări eficiente a stabilizatorilor automaţi. În ceea ce priveşte obiectivul specific pe termen mediu, am pornit de la premisa că deficitul guvernamental structural va fi de 0,9% din PIB în 2011. Acest nivel asigură o marja suficientă de siguranţă pentru evitarea depasirii limitei de 3 % din PIB a deficitului bugetar, in conditiile aparitiei unor posibile socuri adverse la adresa ritmului de crestere economica.

Eforturile pe termen mediu ale Guvernului sunt îndreptate către crearea unor condiţii propice pentru menţinerea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung, inclusiv costurile de lansare al celui de-al doilea pilon de pensii, ceea ce înseamnă în principal ajustarea bugetelor publice la consecinţele procesului de îmbătrânire a populaţiei.


11

Scopul Guvernului este de a furniza servicii publice îmbunătăţite, care să cuprindă un sistem de învăţământ şi pregatire profesională de calitate ridicată, o reţea modernă şi sigură de transport şi servicii prompte de asistenţă medicală, prin creşteri susţinute ale investiţiilor nete în sectorul public, inclusiv utilizarea eficientă a fondurilor de la UE.

Administrarea cu eficacitate şi eficienţă a resurselor financiare este esenţială pentru acest obiectiv, pentru a permite îmbunătăţiri susţinute ale rezultatelor politicii fiscale pe termen lung. În acest sens, introducerea bugetului pe programe, creşterea flexibilităţii cheltuielilor şi consolidarea cadrului bugetar pe termen mediu pe trei ani în planificarea financiară guvernamentală vor asigura obţinerea sporurilor de eficienţă anticipate pentru cheltuielile sectorului public.

2.4 Reforme structurale

În plus faţă de consolidarea fiscală prin creşterea eficienţei şi responsabilizării modului de cheltuire a resurselor publice, una dintre provocările principale actuale în domeniul politicii economice este necesitatea de a crea condiţii adecvate pentru funcţionarea pieţei muncii şi stimularea antreprenoriatului. Aceste domenii sunt cruciale pentru susţinerea unui proces rapid de convergenţă reală şi pentru creşterea competitivităţii economiei. Flexibilitatea pe piaţa muncii este esenţială pentru creşterea performanţelor economice ale întreprinderilor în condiţiile dinamizării şi globalizării economice. Astfel, dezvoltarea unei pieţe a muncii mai flexibilă şi mai competitivă poate conduce la reducerea dezechilibrelor şi la menţinerea stabilitatii economice. De aceea, prin Programul Naţional de Reformă sunt propuse o serie de acţiuni şi măsuri pentru initierea, continuarea si adancirea reformelor structurale în domeniile cheie prevazute de Agenda Lisabona relansată, cu scopul asigurarii stabilitatii economice si sustenabilitatii finantelor publice, cresterii competitivităţii şi productivităţii economice şi îmbunătăţirii pieţei forţei de muncă.

2.4.1 Piaţa muncii

Piaţa muncii din România este caracterizată printr-o rată de activitate relativ scăzută comparativ cu media UE, rate ridicate ale şomajului în cazul grupelor de vârstă 15-19 ani şi 20-24 ani, un procent mare de retragere timpurie de pe piaţa formală a muncii şi un grad de ocupare semnificativă în sectorul agriculturii caracterizat de relaţii de muncă nefiscalizate.

Situaţia pe piaţa muncii După 1990, populaţia ocupată a României s-a redus permanent. Ratele de activitate şi de ocupare pentru populaţia în vârstă de muncă au înregistrat tendinţe sinuoase atingând în 2005 nivelul de 62,4% - rata de activitate şi 57,7% - rata de ocupare, inferioare faţă de media UE 25 cu 9,2 şi respectiv cu 7,7 puncte procentuale. Procesul de restructurare şi privatizare a determinat o migraţie a populaţiei urbane disponibilizate din sectoarele restructurate către zona rurală pentru o agricultură de subzistenţă. Agricultura a devenit angajator de ultimă instanţă, ceea ce a determinat o rată de ocupare mai ridicată în mediul rural faţă de mediul urban. Dezvoltarea unui sector agricol tot mai competitiv, concentrat pe ferme de dimensiuni mijlocii, se aşteaptă să conducă la reorientarea populaţiei active către sectorul de servicii din agricultură. Mai mult, consolidarea performanţelor economice din sectorul producţiei şi al serviciilor va oferi condiţii pentru atragerea segmentului de populaţie ocupată în agricultura de subzistenţă, către sectorul activităţilor neagricole.


12

Astfel, se estimează ca în anul 2009, pe fondul creşterii populaţiei ocupate totale, populaţia ocupată în sectorul agricol se va reduce ca pondere la 26,3%, cu 5,8 puncte procentuale mai puţin faţă de anul 2005. În acelaşi timp, se prevede la orizontul anului 2009 creşterea, atât a populaţiei active, cât şi a celei ocupate, ratele de activitate şi de ocupare ajungând la 63,3% şi, respectiv, 59%.

Guvernul îşi propune creşterea în medie de la an la an a ratei de participare a

populaţiei active cu vârste între 15-64 ani cu 0,3 puncte procentuale. Atingerea obiectivului privind rata de ocupare totală de 59% şi rata şomajului BIM de 6,5% până în 2009 necesită reforme pe piaţa muncii, care să permită creşterea competitivităţii.

Guvernul îşi va concentra eforturile pe cele trei priorităţi prevăzute de Agenda Lisabona revizuită: atragerea şi menţinerea mai multor persoane pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creşterea investiţiilor în capitalul uman, corelat cu problema demografică şi migraţia, excluderea socială, precum şi elementele asociate cum ar fi sănătatea populaţiei şi aspectele sensibile ale sărăciei.

Prin modificarea Codului Muncii (OUG 55/2006 pentru modificarea Legii 53/2003) s-au adoptat o serie de măsuri pentru flexibilizarea pieţei forţei de muncă, vizând reducerea barierelor la angajare prin: relaxarea restricţiilor privind contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu scopul cuprinderii în zona fiscală a raporturilor de muncă din zona informală a economiei; promovarea unor noi forme de angajare prin contracte de muncă, cu timp parţial, şi cu muncă la domiciliu; simplificarea procedurilor de evidenţă a salariaţilor prin introducerea registrului general de evidenţă a acestora. În 2006 a a fost extinsă sfera de cuprindere a prevederilor referitoare la concedierile colective, astfel încât companiile să aibă posibilitatea de a-şi redimensiona în mod operativ activitatea în funcţie de nevoi, asigurându-se, în acelaşi timp protecţia lucrătorilor ce urmează să fie disponibilizaţi.

Se aşteaptă ca o serie de programe să contribuie suplimentar la flexibilizarea pieţei muncii:

- sprijinirea formării şi obţinerea calificărilor manageriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră, obiectiv finanţat prin Fondul Social European;

- servicii de asistenţă personalizată pentru şomeri, în special pentru şomerii de lungă durată, tineri şi grupurile sociale vulnerabile;

- oferirea de stimulente pentru angajaţi, în scopul dezvoltării companiilor şi carierelor, dar şi pentru conştientizarea angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la necesitatea formării profesionale continue.

Încurajarea muncii prin măsuri fiscale Introducerea cotei unice de impozitare începând cu anul 2005 a vizat pe de o parte încurajarea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă, iar pe de altă parte, diminuarea procentului de lucrători din economia ascunsă (se estimează că măsura a clarificat până în prezent situaţia a cca. 150.000 de lucrători) şi reducerea poverii actului de administrare fiscală. Guvernul intenţionează să diminueze în continuare costurile cu forţa de muncă prin reducerea graduală a cotelor de contribuţie la sistemele de asigurări sociale. Alte măsuri de reducere a costurilor privesc diminuarea pe anumite perioade de timp a contribuţiei la sistemul asigurărilor pentru şomaj pentru anumite grupuri ţintă: tineri absolvenţi, lucrători în vârstă de peste 45 de ani, lucrători unici întreţinători de familie, persoane cu handicap.


13

Programul privind venitul minim garantat a fost implementat în strânsă legătură cu sistemul de asistenţă socială, urmărindu-se promovarea angajării şi reducerea sărăciei. Programul asigură minimul de venituri globale pe gospodărie şi de asemenea stimulează munca, existenţa unui membru al gospodăriei cu loc de muncă conducând la creşterea dreptului la ajutor social cu 15%. În plus acordarea venitului minim garantat reprezintă o măsură complementară cu acordarea altor beneficii cum ar fi: asigurarea medicală, ajutorul de urgenţă, ajutorul pentru încălzirea locuinţei.

În contextul ajustării continue a pieţei muncii, guvernul consideră prioritară asigurarea

accesului egal şi reinserţia pe piaţa muncii a tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă, precum şi persoanelor considerate defavorizate. Astfel, se va acorda o atenţie specială consolidării capacităţii instituţionale în special la nivel local pentru utilizarea eficientă a fondurilor provenite din Fondul Social European. Obiectivele asumate de către guvern vizează reducerea ratei şomajului de lungă durată de la 4,0% în 2005 la 3,5% în 2009, a ratei şomajului BIM de la 7,2% în 2005 la 6,5% în 2009 şi creşterea ratei de ocupare a persoanelor vârstnice de la 39,4% în 2005 la 42,8 % în 2009.

Calitatea instruirii, dobândirea unor noi abilităţi de către forţa de muncă contribuie la cresterea competitivitatii pe piaţa muncii, si in aceasta masura devine din ce în ce mai importantă într-o economie bazată pe cunoaştere şi intr-o piaţă globalizată. Cum o cerinţă esenţială în dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere o reprezintă educaţia iniţială şi educaţia continuă, guvernul va acorda prioritate modernizării sistemului educaţional naţional si serviciului public de ocupare. În acest sens şi prin Programul Naţional de Reformă, va fi stabilit un set complex de obiective care să vizeze stimularea dezvoltării abilităţilor pentru economia digitală şi promovarea mobilităţii forţei de muncă, participarea la educaţia primară şi continuă, precum şi reforma procesului de educaţie în ansamblu.

În ceea ce priveşte educaţia continuă şi formarea profesională, România înregistrează o rată foarte scăzută de participare la educaţie şi formare în rândul populaţiei din grupa de vârstă 25 – 64 ani (1,1% - 2001, 1,1% - 2002, 1,3% - 2003, 1,6% - 2005). Numărul scăzut şi acoperirea geografică inconsistentă a furnizorilor de formare pentru adulţi, interesul scăzut al antreprenorilor/întreprinderilor pentru investiţia în dezvoltarea resurselor umane, ca şi oferta de instruire care s-a concentrat mai mult pe programe pentru aptitudini generale (utilizare computer, limbi străine, contabilitate etc.) şi mai puţin pe aptitudini specifice, au determinat o rată scăzută de participare în aceste programe.

Pentru anul 2010 se estimează o creştere de peste 7% a ratei de participare la educaţie şi formare profesională pentru grupa de vârstă 25 – 64 de ani, ceea ce reprezintă o creştere de 5,4 puncte procentuale faţă de 2005.

O cerinţă esenţială în dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere o reprezintă adaptarea sistemului de învăţământ şi de formare profesională pentru a face faţă cerinţelor. Aceasta implică modernizarea sistemului educaţional, în ceea ce priveşte educaţia şi formarea profesională iniţială şi continuă si adaptarea curriculei de învăţământ şi pregătirea continuă a cadrelor didactice.

Astfel, în ceea ce priveşte educarea tinerilor ca participanţi activi în economia bazată

pe cunoaştere şi pentru stimularea dezvoltării abilităţilor pentru economia digitală sunt prevăzute programe de informatizare a şcolilor din mediul rural şi introducerea alfabetizării digitale încă din primii ani de şcoala. Astfel, pentru reducerea decalajelor dintre şcolile din mediul rural şi cele urbane se vor promova investiţii pentru generalizarea procesului de informatizare al şcolilor din mediul rural, prin care se prevede crearea a câte unui centru informaţional în fiecare din cele 2.884 de localităţi.


14

În vederea reducerii fenomenului de părăsire timpurie a şcolii a fost promovată Reforma educaţiei timpurii, cu componente dedicate categoriilor dezavantajate, cu focalizare pe romi, copii din şcolile speciale integraţi în şcolile de masă, copii din grupurile dezavantajate socio-economic. De asemenea, în scopul atragerii tinerilor de vârstă şcolară în sistemul educaţional sunt asigurate servicii de transport a elevilor din zonele izolate la unităţile şcolare şi sunt amenajate şcolile pentru a răspunde standardelor de igienă şi sănătate. In contextul reformării sistemului de învăţământ, se are în vedere o concentrare a ofertei de servicii educaţionale (facilităţi aferente unui proces educaţional complex, bază materială adecvată şi diversificată, pe profile de învăţământ, facilităţi aferente unor activităţi de recreare etc) într-un „centru comunitar de resurse”, proiectul urmărind creşterea calităţii educaţiei şi compatibilizarea cu sistemul de educaţie european, în cadrul programului de construire de campusuri şcolare.

România a înregistrat o dinamică semnificativă pe piaţa muncii în ceea ce priveşte

mobilitatea geografică internă şi cea ocupaţională. În contextul diversificării pieţei muncii, trebuie continuat procesul de adaptare a serviciilor de formare în conformitate cu cerinţele angajatorilor şi perspectivele de dezvoltare şi apariţie de noi ocupaţii, astfel încât persoanele cu abilităţi să poată trece uşor de la o ocupaţie la alta, prin dobândirea de noi competenţe. Se are în vedere introducerea unui sistem de certificare a competenţelor şi a calificărilor parţiale), care permite practicarea uneia sau mai multor ocupaţii şi obţinerea calificărilor complete, inclusiv dezvoltarea capacităţii cetăţenilor de a desfăşura activităţi în mod independent. De asemenea, pentru creşterea mobilităţii geografice interne se urmăreşte acoperirea deficitului de forţă de muncă în domenii solicitate de pieţele locale şi regionale, prin creşterea vizibilităţii locurilor de muncă disponibile şi a facilităţilor promovate de angajatori, astfel încât lucrătorii să fie motivaţi în demersul de schimbare a locului de muncă.

În ceea ce priveşte dimensiunea externă a mobilităţii geografice, se va urmări gestionarea adecvată a migraţiei economice pentru compensarea deficitului de forţă de muncă internă în anumite sectoare. Vor fi elaborate programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale de străini, în funcţie de cerinţele pieţei muncii din România. Totodată, se va stimula atragerea de personal străin înalt calificat solicitat în special în activitatea de cercetare dezvoltare si management.

2.4.2 Îmbunătăţirea mediului de afaceri

Un element determinant pentru decizia de investire este reprezentat de existenţa unui mediu de afaceri clar, stabil şi predictibil. Pentru atingerea acestui obiectiv sunt necesar pe de o parte o mai bună reglementare, iar pe de altă parte stabilirea modalităţilor de sprijinire a iniţiativei antreprenoriale. În acest sens, s-a elaborat Planul de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, a cărui implementare a condus la simplificarea procedurilor legislative şi administrative aferente iniţierii şi dezvoltării afacerilor pe baze concurenţiale cu impactt în eficientizarea procesului de autorizare şi aprobare. World Bank –Doing Business 2007: How to Reform a clasificat România pe primul loc în regiune şi pe locul secund dintr-un numar de 175 de economii, în ceea ce priveşte performanţa în reformarea mediului de afaceri, datorită unor proceduri mai simplificate de emitere a avizelor pentru construcţii si înfiinţării biroului unic pentru procesarea aplicaţiilor. Reformele privind legislaţia muncii au permis extinderea la 24 de luni a valabilităţii contractelor de muncă pe perioadă determinată, stimulându-se astfel angajarea iniţială. Noile proceduri vamale reduc la


15

jumătate timpul necesar pentru îndeplinirea formalităţilor legale de desfăşurare a comerţului extern. De asemenea, în România s-a îmbunătăţit substanţial calitatea informaţiilor puse la dispoziţia potenţialilor investitori şi s-a redus perioada necesară pentru desfăşurarea procedurilor de faliment.

Pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri guvernul implementează un set de măsuri

printre care: - continuarea transpunerii directivelor Pieţei Comune şi promovarea simplificării

legislaţiei în domeniile suprareglementate – elaborarea studiilor de impact şi a analizelor cost - beneficiu în adoptarea noii legislaţii;

- implementarea obiectivelor prevăzute in documentul de ’’Politica în domeniul ajutorului de stat (2006-2013)’’;

- limitarea ajutoarelor de stat şi direcţionarea acestora pentru susţinerea obiectivelor orizontale şi reducerea disparităţilor economico-sociale între regiunile din România;

- modernizarea procedurilor si a legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale; - îmbunatatirea cunostintelor si practicilor privind protejarea drepturilor de

proprietate intelectuală la nivelul mediului economic; - implementarea noului cadrul legislativ adoptat in domeniul falimentului cu scopul

imbunătăţirii competitiei si cresterii disciplinei financiare; - dezvoltarea suplimentara a capacitatii administrative necesare implementarii

omogene a prevederilor legislative din punct de vedere teritorial; - imbunatatirea comunicarii cu mediul de afaceri si dezvoltarea suplimentara a

capacitatii administrative pentru implementarea analizei de impact a reglementarilor;

- realizarea unei pagini web in care sa fie publicate toate informatiile necesare obtinerii tuturor autorizatiilor, avizelor, licentelor si permiselor necesare desfasurarii activitatii agentilor economici

- generalizarea sistemului electronic de depunere on-line a cererilor privind obtinerea autorizatiilor, avizelor, licentelor si permiselor necesare desfasurarii agentilor economici

- extinderea birourilor unice administrative pentru realizarea diverselor formalitati; - continuarea eforturilor de internalizare a fluxului de documente in cadrul

administratiei; - cresterea gradului de informatizare a administratiei publice si exploatarea

avantajelor oferite de aceste progrese pentru scaderea costurilor de conformare ale mediului de afaceri (inclusiv in relatiile fiscale si de munca cu autoritatile);

- dezvoltarea incubatoarelor de afaceri şi tehnologice, şi a altor infrastructuri specifice de afaceri (centre de dezvoltarea afacerilor şi de transfer tehnologic) pentru promovarea şi intrarea pe piaţă a întreprinderilor în faza de iniţiere a afacerii, precum şi integrarea întreprinderilor în cadrul clusterelor industriale şi tehnologice şi lanţurilor de furnizori;

- implementarea sistemelor de management de mediu şi de calitate şi certificarea produselor în contextul existenţei unei infrastructuri de certificare adecvată;

- crearea portalurilor pentru promovarea comerţului electronic şi a reţelelor de business şi sprijinirea comerţului electronic ca element cheie în dezvoltarea afacerilor;

- dezvoltarea unui set de mecanisme care sa sustina internationalizarea unor produse si realizarea unor investitii romanesti atit in celelalte tari membre cit si in afara Uniunii Europene;


16

- imbunatăţirea procesului de informare publica, inclusiv prin internet si cresterea transparentei.

2.4.3 Dezvoltarea regională Unul din obiectivele majore ale politicii de coeziune economică şi socială îl reprezintă

dezvoltarea echilibrată a regiunilor României, ceea ce presupune facilitarea creşterii economice în regiunile mai puţin dezvoltate astfel încât procesul de convergenţă reală cu economia europeană să se resimtă şi în plan teritorial.

Rata de creştere economică la nivel naţional a fost ridicată în ultimii ani, iar nivelul ratei inflaţiei a avut o tendinţă descendentă continuă. Cu toate acestea, gradul de polarizare economică, măsurat prin dispersia distribuţiei produsului intern brut pe cap de locuitor a celor 8 regiuni raportate la media pe ţară, a avut o tendinţă de creştere. În prezent, raportul dintre valorile maxime (regiunea Vest) şi minime (regiunea Nord – Est) ale produsului intern brut pe locuitor se situează la circa 1,7 (din comparaţie s-a exclus regiunea Bucureşti care are un PIB pe locuitor foarte ridicatîn termeni relativi), mai ridicat faţă de nivelul de 1,56 înregistrat în 2003.

Tabelul 2.1:Indici de disparitate regională*) 2003 2004 2006 2009 Regiunea Nord-Est 0,723 0,692 0,675 0,676 Regiunea Sud-Est 0,857 0,907 0,845 0,841 Regiunea Sud Muntenia 0,812 0,834 0,822 0,822 Regiunea Sud-Vest 0,847 0,833 0,843 0,840 Regiunea Vest 1,129 1,147 1,149 1,140 Regiunea Nord – Vest 0,966 0,972 0,920 0,915 Regiunea Centru 1,072 1,042 1,087 1,084 Regiunea Bucureşti – Ilfov 1,940 1,915 2,044 2,067 Sursa: 2003 şi 2004 - INS; 2006 şi 2009 prognoze CNP

De regulă, dezvoltarea economică a unei ţări este condusă de un număr redus de poli de dezvoltare (printre ei aflându-se în majoritatea cazurilor şi capitala ţării respective) care acumulează avantaje competitive în atragerea de investiţii atât interne cât şi străine şi care se dezvoltă mai rapid decât media naţională, atrăgând printr-un efect de antrenare şi celelalte regiuni mai puţin avansate. Printre factorii care conferă un avantaj competitiv sunt gradul de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi densitatea acestora, existenţa unor centre de învăţământ superior şi a unei forţe de muncă calificate disponibile pentru angajare, structura activităţilor productive (cu cât gradul de dezvoltare a serviciilor este mai ridicat iar ponderea agriculturii este mai redusă în valoarea adaugată brută a regiunii, cu atât produsul intern brut pe cap de locuitor este mai mare), infrastructura de transporturi dar şi cea recreativă şi de divertisment.

În acest cadru, prioritară devine politica regională şi de amenajare a teritoriului, bazată pe dezvoltarea zonelor urbane policentrice. Aceasta presupune o dezvoltare complementară şi corelată a localităţilor urbane şi rurale, prin identificarea în fiecare zonă a „polilor de

*) Calculaţi ca raport între produsul intern brut pe locuitor la nivel de regiune şi media naţională


17

dezvoltare”, respectiv a acelor oraşe care pot constitui centre de propagare a dezvoltării şi în localităţile rurale adiacente. De altfel, dezvoltarea zonelor urbane policentrice reprezintă unul din obiectivele importante ale politicii privind amenajarea teritoriului, stabilită prin Programul de guvernare.

Flexibilitatea pieţei forţei de muncă şi o mobilitate sporită a acesteia sunt factori esenţiali care ajută din punct de vedere al procesului de dezvoltare armonioasă a ţării. Un rol foarte important în acest context îl are crearea infrastructurii de transporturi necesare deplasării facile a forţei de muncă şi procesul de educaţie cu scopul adaptării structurii de formare profesională în raport cu cerinţele pieţei forţei de muncă.

România va beneficia după aderare de fonduri importante pentru sprijinirea dezvoltării

ţării şi diminuarea disparităţilor înregistrate faţă de celelalte state membre ale UE.

Priorităţile stabilite în cadrul Programului Operaţional Regional pe perioada 2007-2013, respectiv: sprijinirea dezvoltării urbane durabile, având ca scop revitalizarea centrelor urbane cu potenţial de creştere, consolidarea mediului de afaceri regional, dezvoltarea turismului şi îmbunătăţirea infrastructurii răspund obiectivului general de dezvoltare complementară şi corelată a localităţilor urbane şi rurale şi vor asigura în perspectivă reducerea disparităţilor regionale.

Deşi reducerea decalajelor economice reprezintă un proces de durată, există perspectiva ca odată cu amplificarea dezvoltării regionale pe baza fondurilor structurale să se înregistreze pe termen mediu o uşoară diminuare a discrepanţelor regionale.

2.4.4. Reforma administraţiei publice Reforma administraţiei publice a fost relansată de actualul guvern prin strategii actualizate ambiţioase vizând accelerarea procesului de modernizare a acesteia.

Obiectivul general al acesteia va fi modernizarea administraţiei publice, astfel încât, prin activitatea ei, să contribuie într-o manieră importanta la menţinerea unei creşteri economice susţenabile si la utilizarea eficientă a fondurilor publice, inclusiv absorbtia corespunzătoare a resurselor pe care le vom primi de la Uniunea Europeană.

Dintre priorităţile identificate pentru perioada următoare se numără: - consolidarea capacităţii administrative a ministerelor şi instituţiilor publice; - modernizarea managementului resurselor umane în cadrul administraţiei publice; - descentralizarea serviciilor publice şi intărirea autonomiei financiare a autorităţilor

locale; - elaborarea şi adoptarea Cartei serviciilor publice care să includă standarde de

calitate şi principii privind furnizorii de servicii publice; - actiuni de promovare a celor mai bune practici din Uniunea Europeană în

domeniul administratiei publice; - îmbunătăţirea calităţii procesului de reglementare;

Consolidarea capacităţii administrative a ministerelor şi instituţiilor publice va presupune

concentrarea eforturilor de reformă spre următoarele direcţii: - introducerea şi extinderea managementului public de performanţa, orientat spre

atingerea de obiective şi obţinerea de rezultate; - dezvoltarea unui cadru instituţional şi utilizarea la toate nivelurile administraţiei

publice a unor proceduri şi instrumente de planificare strategică;


18

- extinderea şi perfecţionarea sistemului de bugetare pe bază de programe, într-un cadru multianual, atât la nivel central, cât şi la cel local;

- extinderea şi generalizarea procedurilor şi standardelor privind elaborarea, planificarea şi coordonarea politicilor publice;

- legarea procesului de legiferare de procesul planificării, elaborării şi implementării politicilor publice.

În sprijinul acţiunilor Guvernului se derulează o serie de programe finanţate de UE care

urmăresc modernizarea organizaţiilor publice sub aspectul managementului programelor, proceselor şi informaţiilor, pregătirea resurselor umane şi dezvoltarea legăturilor inter-instituţionale.

Reforma serviciilor şi a utilităţilor publice se focalizează cu precădere asupra organizării serviciilor şi utilităţilor publice în raport cu cerinţele cetăţenilor, prin introducerea standardelor de calitate de către autoritatea publică competentă în baza cărora să se poată monitoriza şi evalua serviciul public şi activitatea funcţionarilor publici şi continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice de bază: educaţie, sănătate, asistenţă socială şi ordine publică.

Procesul de descentralizare se va desfăşura în 3 direcţii principale: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă şi descentralizare fiscală, în baza unui plan de acţiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienţei măsurilor de descentralizare astfel introduse. Se are în vedere limitarea sferei de intervenţie a guvernului la nivel local numai pentru cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de către autorităţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene a autoguvernării locale.

In vederea îmbunătăţirii procesului de elaborare, planificare şi coordonare a politicilor

publice s-au adoptat standarde minimale privind evaluarea impactului noilor acte normative. Guvernul a adoptat modificările la legea privind metodologia elaborării actelor normative în sensul corelării procesului de legiferare cu cel de fundamentare a politicilor publice. Au fost lansate manuale referitoare la elaborarea propunerilor de politici publice şi la metode folosite în planificarea politicilor publice şi evaluarea impactului, cu scopul definirii şi generalizării evaluării preliminare a impactului.

Îmbunătăţirea calităţii procesului de reglementare se va face prin: - evaluarea sistematică a impactului propunerilor de reglementări, mai întâi la nivel

central, apoi şi in administraţia locală; - consultarea sistematică a tuturor factorilor interesaţi; - introducerea şi extinderea evaluării finale şi intermediare a politicilor publice şi a

reglementărilor; - simplificarea reglementărilor existente, inclusiv evaluarea şi stabilirea unor obiective

concrete în ceea ce priveşte reducerea costurilor de administrare; - cooperare inter-instituţională privind îmbunătăţirea calităţii reglementărilor.

Reforma administraţiei publice şi dimensionarea atentă a resurselor umane în raport cu

necesităţile reale pentru furnizarea unor servicii de calitate corespunzătoare este esenţială din perspectiva promovării şi susţinerii unei pieţe eficiente a forţei de muncă şi evitării blocării resurselor potenţial disponibile pe piaţa forţei de muncă în defavoarea dezvoltării sectorului privat. Guvernul este angajat să susţină şi să accelereze procesul de reformă a administraţiei


19

publice cu scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor publice, creşterii gradului de receptivitate faţă de cetăţean şi îmbunătăţirii mecanismelor de responsabilizare instituţională.


20

3. SCENARIUL MACROECONOMIC

3.1 Ipoteze privind mediul economic internaţional Ca economie deschisă şi puternic integrată în economia Uniunii Europene, România

este sensibilă la schimbările mediului economic extern şi îndeosebi la evoluţia economică a principalelor ţări partenere comerciale din Uniunea Europeană, partenere comerciale. De aceea, scenariul macroeconomic ia în considerare pentru sectorul extern, îndeosebi proiecţiile Comisiei Europene, respectiv pe cele din Prognoza de toamnă 2006, care ilustrează că în perioada de referinţă creşterea economică rămâne puternică, chiar dacă se estimează o moderare în raport cu realizările din 2006. Creşterea economică în ţările Uniunii Europene este şi va fi determinată în continuare de majorarea semnificativă a cererii interne, ceea ce constituie o premisă favorabilă, importantă pentru dezvoltarea economică a României.

Pentru anii 2007 şi 2008 economia Uniunii Europene este de aşteptat să crească aproape de potenţialul său. Prognoza de toamnă a Comisiei Europene estimează că în anul 2006 – cel mai bun de după 2000 – creşterea economică va atinge 2,8% pe ansamblul U.E. (2,6% în zona euro), urmând să se reducă uşor la 2,4% atât în 2007, cât şi în 2008 (circa 2,2% în zona euro). Aceste evaluări au în vedere o perspectivă pozitivă asupra economiei globale, chiar dacă în cazul S.U.A. se anticipează o încetinire a creşterii (de la 3,4% în anul 2006 la 2,3% în 2007 şi 2,8% în 2008).

Tabelul 3.1: Estimări asupra mediului extern

2004 2005 2006 2007 2008

PIB – economie mondială 5,3 4,9 5,1 4,6 4,7

PIB EU – 25 din care 2,4 1,7 2,8 2,4 2,4

• consum 2,0 1,5 2,2 1,9 2,3

• investiţii 3,1 3,0 4,9 3,6 3,3

PIB zona euro 2,0 1,4 2,6 2,1 2,2

PIB Germania 1,2 0,9 2,4 1,2 2,0

PIB Italia 1,1 0,0 1,7 1,4 1,4

Inflaţie 2,1 2,1 2,3 2,3 2,0Sursa: Comisia Europeană – Prognoza de toamnă, 2006

Un alt element luat în considerare în scenariul macroeconomic, îl reprezintă aşteptatul impact negativ asupra creşterii economice a majorării TVA-ului în Germania în anul 2007. Aceasta cu atât mai mult cu cât Germania reprezintă al doilea partener comercial (după Italia), cu o pondere de 15% în exportul total (intra şi extra UE) al României. În cazul Italiei, care deţine o pondere de aproape 20% în exportul românesc, pentru următorii doi ani se anticipează o stabilizare a creşterii economice la 1,4% anual.

Totuşi, potrivit estimărilor recente ale unor instituţii de specialitate internaţională, perspectivele de creştere economică în principalele ţări partenere şi, chiar pe ansamblul zonei euro în anul 2007 sunt mai bune decât se anticipase iniţial. Astfel, publicaţia „Consensus Forecast” şi-a revizuit prognoza privind creşterea PIB în zona euro de la 2,5% în septembrie 2006 la 2,7% în decembrie (pentru Italia de la 1,6% la 1,7%; Germania de la 2,2% la 2,5%;


21

Austria de la 2,8% la 3,1%; excepţie face Franţa, unde prognoza a coborât de la 2,3% la 2,1%).

Un important suport al dezvoltării economice robuste a economiei româneşti îl va reprezenta faptul că economia europeană este condusă de cererea internă. Creşterea anuală a investiţiilor rămâne mult peste cea din ciclurile precedente. În plus condiţiile pentru activitatea investiţională rămân favorabile: se înregistrează profituri substanţiale, iar ratele de utilizare a capacităţilor se îmbunătăţesc. Pe ansamblul Uniunii Europene se aşteaptă ca investiţiile să crească cu 3,6% în 2007 şi 3,3% în 2008.

De asemenea încrederea consumatorilor rămâne ridicată, ceea ce s-a tradus într-o estimare a creşterii consumului în anii următori cu peste 2% anual.

Estimările din scenariul macroeconomic au ca suport, pe lângă creşterea robustă a economiei europene şi condiţiile economice şi financiare globale favorabile, alte ipoteze precum: stabilitatea preţurilor internaţionale ale mărfurilor, creşterea moderată a preţului petrolului (în jur de 1% în 2007 şi 2,5% în 2008), îmbunătăţirea treptată a pieţei muncii (scăderea costului unitar real al muncii şi a şomajului) şi diminuarea deficitelor bugetare.

3.2 Evoluţii macroeconomice recente

După ce în anul 2005, România a înregistrat o incetinire a ritmului de creştere economică, respectiv de 4,1%, pe fondul condiţiilor interne şi externe deosebit de dificile, în anul 2006 s-a revenit la o creştere a produsului intern brut peste nivelul său potenţial. Ritmul de creştere a produsului intern brut, de 7,8% în primele nouă luni ale anului 2006 este cel mai ridicat dintre cele înregistrate pentru această perioadă în ultimii ani.

O caracteristică importantă a creşterii economice din primele 9 luni ale anului 2006, o reprezintă contribuţia echilibrată a componentelor cererii agregate în care se remarcă accelerarea creşterii formării brute de capital fix şi a exporturilor de bunuri şi servicii în raport cu cele din 2005. Graficul 3.1 Evoluţia PIB şi a principalelor componente

6.04.5

2.4 4.36.9 7.8 8.3

-10.0

-5.0

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

Q1 2005 Q2 2005 Q3 2005 Q4 2005 Q1 2006 Q2 2006 Q3 2006

- mod

ifica

ri p

roce

ntua

le (a

n/an

) -

export net (% din PIB real)

PIB

formarea bruta de capital fix

consumul individual efectiv al gospodariilor

Sursa:Institutul Naţional de Statistică


22

Continuând tendinţa înregistrată începând cu trimestrul IV 2005, în primele trei trimestre ale anului 2006 produsul intern brut s-a majorat ca urmare a unor dinamici superioare ale formării brute de capital fix şi a ameliorării contribuţiei negative a exportului net, comparativ cu primele trimestre din anul 2005, ca efect al accelerării exporturilor de bunuri şi servicii. Aceste evoluţii au condus la creşterea formării brute de capital fix pe primele 9 luni din 2006 cu 13,7% comparativ cu 9,4% în primele 9 luni din 2005 şi la reducerea contribuţiei exportului net la creşterea reală a produsului intern brut de la 5,7 puncte procentuale în primele 9 luni din 2005 la 4,6 puncte procentuale în primele 9 luni din 2006.

Ỉn primele 11 luni 2006, deficitul contului curent s-a mărit cu 44,8% faţă de cel din perioada similară a anului anterior, creşterea datorându-se în cea mai mare parte majorării deficitului comercial cu 48,1%, în principal pe seama accelerării activităţii de investiţii, ceea ce a condus la majorarea importurilor bunurilor de capital. Acesta a fost acoperit aproape integral prin investiţii străine directe (93,4%), care au cumulat 8,3 miliarde euro în perioada ianuarie-noiembrie 2006, comparativ cu 4,5 miliarde euro în perioada corespunzătoare din anul 2005.

Efectele pozitive ale creşterii economice, în special ca urmare a amplificării creşterii investiţiilor, s-au regăsit atât în îmbunătăţirea structurii ocupării pe sectoare de activitate, cât şi în majorarea populaţiei ocupate cu 2,4%∗ pe 9 luni 2006 faţă de 9 luni 2005. Cele mai mari creşteri s-au înregistrat în sectorul construcţiilor şi în servicii. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură s-a redus la 30,8% din totalul populaţiei ocupate. Graficul 3.2 Evoluţia populaţiei ocupate

-3

-2

-1

0

1

2

3

4

5

6

Q I 2005 Q II 2005 Q III 2005 Q IV 2005 Q I 2006 Q II 2006 Q III 2006- mod

ifica

ri pr

ocen

tual

e an

/an

-


Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) se află pe un trend crescător începând cu anul 2005, înregistrând pe 9 luni 2006 un nivel de 59,3%, superior celui din perioada corespunzătoare din 2005 cu 1,5 puncte procentuale.

Rata şomajului BIM s-a redus continuu, trimestru de trimestru, ajungând la 7,0% în

trimestrul III 2006.

∗ Datele privind ocuparea forţei de muncă sunt conform metodologiei AMIGO


23

Performanţele României în ceea ce priveşte reducerea inflaţiei, deşi mai modeste comparativ cu alte ţări central şi est-europene, s-au manifestat continuu începând cu anul 2000. Tabelul 3.2: Rata inflaţiei

2001 2002 2003 2004 2005 2006 Media anuală 34,5 22,5 15,3 11,9 9,0 6,6 La sfârşitul perioadei 30,3 17,8 14,1 9,3 8,6 4,87


Rata inflaţiei calculată ca medie anuală, care este luată în calcul şi de Comisia Europeană, a ajuns în 2005 pentru prima oară în perioada de tranziţie la un nivel exprimat printr-o singură cifră, respectiv 9,0%.

Graficul 3.3: Evoluţia inflaţiei-medie trimestrială

05

1015202530354045

Tr.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV Tr

.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV Tr

.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV Tr

.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV Tr

.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV Tr

.I

Tr.II

Tr.II

I

Tr.IV

2001 2002 2003 2004 2005 2006

%

Inflatia medie Inflatia de baza


La sfârşitul anului 2006 rata inflaţiei a coborât la un nivel istoric de 4,87%, decelerarea inflaţiei fiind mai pregnantă în luna aprilie datorită unui efect de bază, dar şi în lunile iulie şi septembrie, când rata trimestrială a inflaţiei core1 a arătat în mod clar o decelerare a ritmului de creştere a preţurilor. Accentuarea procesului de dezinflaţie se datorează în primul rând efectelor favorabile a combinaţiei de politici monetare şi fiscale care au fost implementate, îmbunătăţirea aşteptărilor pieţei cu privire la sustenabilitatea tendinţei de dezinflaţie şi creşterea gradului de competiţie în sectorul de retail.

În plus, ritmul de creştere a preţurilor administrate a fost mai temperat, iar preţurile

volatile din sectorul agricol au ajutat suplimentar pe fondul înregistrării unei deflaţii la nivelul grupei mărfurilor alimentare. De altfel, în luna august 2006, pentru prima dată după 1990, inflaţia lunară a înregistrat o scădere cu 0,07%. Faţă de media anului 2005, preţurile de consum s-au majorat cu 6,56%, situându-se cu 2,44 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în perioada similară a anului precedent.

În ceea ce priveşte cererea, potenţialul inflaţionist, creat de creşterea consumului, ca

efect mai degrabă al expansiunii creditului decât a veniturilor salariale ale populaţiei a fost temperat de evoluţia favorabilă a preţurilor de import, în condiţiile continuării aprecierii monedei naţionale.


24

3.3 Scenariul de dezvoltare pe termen mediu şi evoluţii ciclice

3.3.1 Evoluţii ciclice

Conform estimărilor bazate pe funcţia de producţie Cobb-Douglas, rata medie de creştere a produsului intern brut potenţial calculata pentru perioada 2006-2009 este de 6,08%. Datorită unor rate de creştere semnificative ale investiţiilor, stocul de capital se va majora în medie cu circa 2,4% anual, în condiţiile unei rate de depreciere de 5%. Această evoluţie va determina creşterea contribuţiei capitalului la creşterea produsului intern brut potenţial.

Populaţia ocupată în vârstă de muncă (15-64 ani) va înregistra creşteri uşoare, în medie de 0,1% anual. Semnificativ este că se aşteaptă ca evoluţia populaţiei ocupate să îşi schimbe tendinta începând cu anul 2007, ceea ce va avea ca rezultat o contribuţie pozitivă la creşterea produsului intern brut potenţial.

Productivitatea totală a factorilor (TFP) va continua să aibă contribuţia cea mai semnificativă, datorită cistigurilor calitative din punct de vedere tehnologic asociate cu influxurile de investiţii străine directe, precum şi îmbunătăţirii mediului de afaceri.

Graficul 3.4: Contribuţia factorilor la creşterea PIB-ului potenţial

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN Output-gap rămâne pozitiv în perioada următoare, dar în scădere, aşteptându-se

reducerea presiunilor inflaţioniste şi continuarea procesului de dezinflaţie. Acesta se va diminua cu 0,66 puncte procentuale faţă de 2006, ajungând la 1,33% din produsul intern brut potenţial în 2009. Ne asteptam, conform proiectiilor noastre, ca output gap-ul sa fie inchis in 2011.


25

Graficul 3.5: Evoluţia output - gap

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN

Creşterea economică prognozată pentru perioada 2006-2009 este in medie egala cu cea a produsului intern brut potenţial. Traiectoria acestuia stă la baza aşteptărilor privind accelerarea procesului de convergenţă reală către nivelul economic al statelor Uniunii Europene.

3.3.2 Scenariul de dezvoltare pe termen mediu În cadrul scenariului de dezvoltare proiectat, creşterea reală a produsului intern brut va

fi, în medie, de 6,4% anual, cu o reducere graduală a contribuţiei negative a exportului net.

Tabelul 3.3: Creşterea economică

2005 2006 2007 2008 2009 Modificări procentuale anuale

PIB real 4,1 8,0 6,5 6,3 5,9 PIB nominal 16,9 18,6 13,8 11,6 10,1

Componentele PIB-ului real Cheltuielile consumului privat 9,6 11,8 8,1 7,2 6,7 Cheltuielile consumului guvernamental 9 3,7 3,4 3,8 3,1 Formarea brută de capital fix 12,6 15,0 14,0 11,5 11,0 Exporturi de bunuri şi servicii 8,1 11,8 10,9 7,6 7,3 Importuri de bunuri şi servicii 16,6 20,8 15,0 11,2 11,2

Contribuţii la creşterea PIB (procente) Cererea internă finală 10,8 12,3 9,6 8,6 8,0 Modificarea stocurilor şi achiziţiilor nete -2,2 0,8 0,0 0,2 0,1 Export net -4,5 -5,1 -3,1 -2,5 -2,2

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză


26

Graficul 3.6 Contribuţia componentelor de utilizare la creşterea reală a PIB


După o creştere puternică a consumului populaţiei (inclusiv al ISLFSGP∗) în 2006 cu 10,2%, ca urmare a amplificării creditului populaţiei, începând cu anul 2007 se aşteaptă reducerea semnificativă a creşterilor, ca urmare a implementării unor măsuri de limitare a extinderii creditului prin promovarea unor rate reale ale dobânzilor ridicate şi menţinerea unei politici salariale prudente în sectorul public. Creşterea mai mică a costului unitar nominal al muncii faţă de deflatorul produsului intern brut va favoriza majorarea producţiei în condiţiile unor presiuni inflaţioniste slabe, ceea ce va determina creşterea profitabilităţii întreprinderilor.

Continuând amplificarea semnificativă a creşterii din anul 2005, formarea brută de capital fix va înregistra rate de creştere importante pe seama investiţiilor publice anunţate şi a fluxurilor considerabile de investiţii private, interne şi străine, ca rezultat al îmbunătăţirii percepţiilor cu privire la mediul de afaceri odată cu aderarea ţării la Uniunea Europeană.

Formarea brută a capitalului îşi va majora ponderea în PIB cu 3,5 pp în perioada 2007-2009, cu o creştere semnificativă a sectorului public (2,6 pp). Sectorul privat este posibil că va înregistra o scădere a ponderii în PIB în prima parte a intervalului, după care se va redresa. Tabelul de mai jos evidenţiază o slabă economisire în sectorul privat, implicănd necesitatea unei finanţari externe între 7,6%-7,9% din PIB. Important este faptul că se aşteaptă ca o parte din acest necesar să fie acoperit prin investiţii străine directe care vor reprezenta în medie 5,3% din PIB. Tabelul 3.4: Balanţa economii-investiţii

% din PIB 2005∗ 2006 2007 2008 2009 Economisirea internă 12,4 13,1 14,6 16,0 17,1 Economisirea naţională 14,0 14,5 16,0 17,3 18,6 - sector privat 11,7 10,7 9,0 10,6 11,9 - sector guvernamental 2,3 3,8 7,0 6,7 6,7 Formarea brută de capital 22,7 25,0 26,4 27,6 28,5 - sector privat 18,9 18,9 16,87 18,3 19,8 - sector guvernamental 3,8 6,1 9,7 9,3 8,7 Balanţa economii-investiţii -8,7 -10,4 -10,3 -10,2 -9,9 - sector privat -7,2 -8,1 -7,6 -7,6 -7,9 - sector guvernamental -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,0


∗ instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei ∗ date semi-definitive


27

Economisirea internă va acoperi într-o mai mare proporţie investiţiile previzionate (formarea brută de capital), respectiv 52,6% în 2006 şi 59,9% în 2009. De asemenea, va creşte nivelul de finanţare a investiţiilor prin transferuri de capital din străinătate, care vor determina o reducere a necesarului de finanţare din surse externe cu valori cuprinse între 1,4% şi 2,1%.

Din punct de vedere al dezvoltării economice, România se află încă mult în urma celor mai multe ţări europene. Produsul intern brut pe cap de locuitor exprimat în puterea de cumpărare standard (PPS) a fost de doar o treime din media UE 25 în 2005 şi de doar 50% din media noilor state membre ale Uniunii. Se aşteaptă ca în anul 2009 produsul intern brut pe locuitor exprimat în PPS comparativ cu UE27 să reprezinte circa 40%.

Pe termen mediu, în perioada 2007-2009, se estimează continuarea procesului de reducere a inflaţiei prin menţinerea conduitei ferme a politicii monetare şi promovarea unor rate reale pozitive ale dobânzilor. În plus, reducerea graduală a creşterilor preţurilor administrate, promovarea unei politici salariale prudente şi continuarea reformelor structurale vor menţine procesul de dezinflaţie pe o traiectorie sustenabilă.

De asemnea, accelerarea procesului de dezinflaţie va ajuta la scăderea suplimentară a aşteptărilor inflaţioniste. Un alt mijloc eficient de ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste va fi menţinerea tendinţei de apreciere în termeni reali a monedei naţionale în raport cu euro. Acest fapt este posibil dacă se are în vedere perspectiva unei creşteri mai accelerate de productivitate a muncii în economia românească faţă de principalii săi parteneri externi.

Preţurile producţiei industriale vor continua trendul descendent, comparativ cu preţurile de consum, menţinându-se totuşi la valori superioare. Ecartul dintre cele două categorii de preţuri urmează a se diminua semnificativ în perioada de prognoză.

Graficul 3.7 Creşterea preţurilor de consum şi a preţurilor producţiei industriale

05

101520

2530354045

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

%

IPC medie/medie IPP dec./dec

IPC dec./dec IPP medie/medie


Pentru anul 2007 estimăm că principalele influenţe vor veni din preţurile reglementate cât şi din programul convenit cu Uniunea Europeană de creştere a accizelor.

Deflatorul produsului intern brut se va reduce puternic, dar se va menţine superior indicelui preţurilor de consum.


28

Tabelul 3.5: Evoluţia deflatorilor modificări procentuale 2005 2006 2007 2008 2009 Deflatorul PIB 12,2 9,8 6,8 5,0 3,9 Indicele preţurilor de consum - medie 9,0 6,6 4,5 4,3 3,2 Deflatorul consumului privat 7,1 5,9 4,3 3,1 2,5 Deflatorul consumului public 20,9 10,2 4,9 3,0 2,3 Deflatorul investiţiilor 9,7 9,5 6,0 4,0 3,0

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză Rezultatele creşterii economice din ultimii ani se resimt la nivelul economiei reale în

îmbunătăţirea ocupării forţei de muncă, prin creşterea populaţiei active în vârstă de muncă (15-64 ani) cu aproximativ 125 mii persoane şi a populaţiei ocupate în vârstă de muncă cu aproximativ 180 mii persoane.

Atât rata de activitate cât şi cea a ocupării se vor redresa uşor după anul 2005. În intervalul 2006 – 2009 vom avea o creştere a ratei de activitate cu 0,9 puncte procentuale, datorată în principal sporirii nivelului investiţilor străine, creşterii competitivitătii şi nu în ultimul rând creşterii veniturilor salariale. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă va creşte cu 1,3 puncte procentuale în perioada 2006-2009 datorită politicilor fiscale, a creării unor locuri de muncă durabile şi performanţe şi a unui echilibru între flexibilitatea ocupaţională şi securitatea locului de muncă.

Continuând trendul înregistrat în ultimii ani, reducerea ratei şomajului se va manifesta şi în viitor, în anul 2009 atingând o valoare de aproximativ 6,5%. Această scădere va fi posibilă datorită implementării mai eficiente a politicilor active de ocupare a forţei de muncă.

Tabelul 3.6: Evoluţia forţei de muncă∗

2005 2006 2007 2008 2009 - modificări procentuale -

Populaţia totală Populaţia activă Populaţia ocupată Someri BIM

0,2 -1,1 -0,1 -12,0

0,0 0,3 0,7 -4,8

-0,1 0,3 0,5 -1,5

-0,1 0,4 0,5 -0,8

-0,1 0,3 0,5 -1,5

- % - Rata de activitate Rata de ocupare Rata şomajului BIM

62,4 57,7 7,2

62,5 58,1 6,8

62,8 58,4 6,7

63,0 58,7 6,6

63,3 59,0 6,5

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză Şi în perioada următoare nivelul deficitului extern se menţine ridicat, datorită în

principal procesului investiţional amplu, necesar modernizării aparatului productiv şi a dezvoltării infrastructurilor, care va atrage importuri în creştere.

Se aşteaptă însă, ca urmare a investiţiilor efectuate în perioada anterioară, cât şi a perspectivelor pozitive ale mediului extern, accelerarea exporturilor româneşti, întrerupând tendinta creşterii ponderii deficitului comercial în PIB, care se va stabiliza la circa 12% în ultimii trei ani. Odată cu volumul mai ridicat al exporturilor este aşteptată şi îmbunătăţirea structurii acestora printr-o creştere a ponderii articolelor cu o valoarea adaugată mai mare, tendinţă manifestată şi în anul 2006, an în care exporturile industriei construcţiilor de maşini au surclasat pe cele ale industriei uşoare. Totuşi deficitul balanţei bunurilor îşi menţine contribuţia cea mai mare la formarea deficitului de cont curent. ∗ Se referă la populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani)


29

De asemenea, ca o consecinţă firească a creşterii profitului ca urmare a evoluţiei investiţiilor directe se va majora deficitul balanţei veniturilor, în special creşterea fluxului de profit repatriat şi reinvestit de către investitorii străini.

Balanţa transferurilor curente va cunoaşte o creştere nominală moderată, contribuind astfel la atenuarea deficitelor comerciale şi ale veniturilor.

Tabelul 3.7: Necesarul de finanţare externă

% din PIB 2005∗ 2006 2007 2008 2009

Deficitul de cont curent 8,7 10,4 10,3 10,2 9,9

Balanţa contului de capital 0,8 0,2 1,4 1,9 2,1

Necesarul de finanţare externă 7,9 10,2 8,9 8,3 7,8

Finanţarea prin credite 0,3 1,0 2,0 2,4 2,4

Finanţarea prin investiţii străine 7,6 9,2 6,9 5,9 5,4

Din care ISD nete 6,6 8,9 6,2 5,1 4,5 Sursa: Comisia Naţională de Prognoză

Datorită creşterii contribuţiei contului de capital, tendinţa necesarului de finanţare externă este de reducere mult mai accentuată în comparaţie cu contul curent.

Necesarul anual de finanţare, ca procent în PIB va creşte în anul 2006 până la 10,2%, după care se va diminua accentuat ajungând la 7,8% în anul 2009.

Finanţarea deficitului extern se va realiza într-o proporţie semnificativă, pe seama surselor autonome negeneratoare de datorie externă, dar cu o tendinţă de scădere, datorită finalizării procesului de privatizare din economie.

În perioada 2007-2009, pe măsură ce nivelul investiţiilor directe se va stabiliza, se prognozează o tendinţă de diminuare a gradului de acoperire a deficitului de cont curent prin investiţii directe, de la 60,2% în anul 2007 la 45,8% în anul 2009. În acelaşi timp se estimează o majorare substanţială a acoperirii deficitului de cont curent prin transferuri de capital, în cea mai mare măsură datorită asimilării fondurilor de la Uniunea Europeană. Astfel acestea îşi vor majora contribuţia la acoperirea deficitul de cont curent de la 13,8% cât se estimează pentru anul 2007 la 21,2% în anul 2009.

În concluzie, perspectivele de creştere economică pentru următorii 3 ani evidenţiate prin acest scenariu au un grad de predictibilitate ridicat, fiind în concordanţă cu potenţialul economiei româneşti şi corelate cu resursele disponibile de finanţare. Fluxurile de investiţii străine preconizate a fi atrase sunt sub nivelurile record realizate în 2005 şi 2006, iar etapizarea atragerii fondurilor comunitare ţine cont de capacitatea economiei româneşti de absorbţie. Ca urmare, cererea agregată se menţine la un nivel ridicat, iar oferta internă – urmare a îmbunătăţirii utilizării factorilor de producţie – poate acoperi într-o proporţie sporită această cerere. De aceea se poate aprecia că riscurile de natură economică care să determine o decelerare puternică a creşterii economice sunt mult mai reduse.

Totuşi unele riscuri se menţin şi sunt asociate, în principal, factorilor care pot afecta răspunsul ofertei interne la cerere, respectiv:

∗ date semi-definitive


30

- scăderea competitivităţii unor activităţi, care poate face ca unele produse să piardă, atât pe piaţa internă cât şi la export, în concurenţă cu cele din alte ţări europene;

- întârzierea restructurării sau a investiţiilor în vederea respectării unor standarde de calitate ( de exemplu in industria alimentară), care pot afecta unele capacităţi;

- incertitudinea legată de condiţiile climaterice cu impact asupra producţiei agricole;

- delocalizarea prea rapidă a activităţilor în lohn din industria uşoară, ceea ce va amâna revirimentul acestei ramuri.

Totodată se menţin încă riscurile legate de mediul economic extern, respectiv:

- o evoluţie neaşteptată, în sens negativ, a preţurilor internaţionale, inclusiv a resurselor energetice;

- creşterea economică semnificativ mai lentă în Uniunea Europeana comparativ cu scenariul de bază avut în vedere în realizarea proiecţiilor;

- creşterea concurenţei produselor mai ieftine din Asia (în special a produselor textile şi de încălţăminte).

În măsura în care aceste riscuri se vor manifesta, deficitele externe se vor mări şi pot deveni nesustenabile (adică acoperirea lor din surse autonome de finanţare, respectiv transferuri de capital şi investiţii străine se va face într-o proporţie din ce în ce mai mică).

Asemenea factori se estimează că pot influenţa negativ dezvoltarea, putând duce la o reducere a creşterii economice, în medie, cu circa 1 punct procentual anual, pe seama încetinirii dinamicii exporturilor precum şi în creşterea deficitului de cont curent, a cărui pondere în PIB s-ar putea majora, în medie, cu circa 1,5 puncte procentuale anual.

Restrângerea activităţii se va reflecta în scăderea competitivităţii economice şi într-o rată a şomajului mai ridicată decât în scenariul de bază.


31

4. COMPARAREA CU ULTIMA EDIŢIE A PEP ŞI ANALIZA DE SENSITIVITATE MACROECONOMICĂ

4.1 Compararea cadrului macroeconomic Scenariul macroeconomic de dezvoltare pe termen mediu prezentat în acest program

nu diferă substanţial faţă de cel din ultima ediţie a Programului Economic de Preaderare. Având în vedere că proiecţia privind ritmul de creştere a produsului intern brut are la bază, în primul rând, potenţialul de dezvoltare, prognoza privind acest indicator se menţine la peste 6%. Această proiecţie este sprijinită nu numai de realizările recente, ci şi de ipotezele privind mediul extern şi, în special, de perspectivele de creştere oglindite de Prognoza de toamnă a Comisiei Europene.

Graficul 4.1: Comparaţie între prognozele creşterii PIB

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză PC 2007=Programul de Convergenţă, ediţia 2007 PEP 2005=Programul Economic de Pre-aderare, ediţia 2005

În schimb, apar modificări în raport cu prevederile din ultima ediţie a Programului

Economic de Preaderare în ceea ce priveşte structura cererii interne şi răspunsul ofertei interne la această cerere.

Modificările provin, pe de o parte, din tendinţele evidenţiate de realizările recente şi

actualizările statistice, iar pe de altă parte de schimbările din politică economică şi bugetară. În primul caz ne referim la faptul că evoluţia din anul 2006 a arătat că necesarul intern

de bunuri, îndeosebi de bunuri de capital şi intermediare (energetice, dar şi de materii prime), corespunzând unor investiţii străine mai mari decât în prognoza iniţială, s-a reflectat într-o mare măsură în creşterea deficitelor externe. De asemenea, cererea internă – atât consumul, cât şi investiţiile – cunosc în realitate ritmuri peste cele prognozate. De altfel, aceste modificări au apărut încă din anul 2003 şi au fost puse în evidenţă de actualizările Institutului Naţional de Statistică.


32

Graficul 4.2: Comparaţie între prognozele creşterii cheltuielilor cu consumul privat


Graficul 4.3: Comparaţie între prognozele creşterii cheltuielilor cu consumul public

În cel de-al doilea caz – al schimburilor de politică – principala modificare este dată de

noua structură a cheltuielilor bugetare prevăzută de recenta lege a bugetului de stat pe anul 2007. Având ca premisă creşterea substanţială a veniturilor bugetare, dar şi a deficitului bugetar, s-au alocat fonduri suplimentare pentru investiţiile publice, ceea ce înseamnă aproape o dublare a ponderii cheltuielilor de capital în total cheltuieli bugetare.

Ca urmare, dinamica formării brute de capital fix prognozată pentru 2007 a fost

majorată cu modificarea corespunzătoare a tendinţei pentru anii următori.

Graficul 4.4: Comparaţie între prognozele creşterii FBCF


PPrrooggrraammuull ddee CCoonnvveerrggeennţţăă 22000066--22000099

33

În fine, într-o perspectivă mai moderată privind capacitatea ofertei interne de a satisface cererea suplimentară, deficitele externe sunt estimate în Programul de Convergenţă la un nivel superior comparativ cu Programul Economic de Preaderare. De aceea, deficitul de cont curent este prognozat la peste 9% şi relativ stabil pe întregul interval.

Graficul 4.5: Comparaţie între ponderile în PIB ale deficitului de cont curent


Drept consecinţă, deficitele externe ridicate, deşi sustenabile, se reflectă în actualul

scenariu de dezvoltare într-o contribuţie negativă mai mare a exportului net la creşterea produsului intern brut, respectiv de la circa 1,4 procente în ultima ediţie a Programului Economic de Preaderare la peste 2 procente în Programul de Convergenţă.

Graficul 4.6: Comparaţie între contribuţiile exportului net



34

4.2 Compararea deficitului bugetar Diferenţele faţă de Programul Economic de Preaderare sunt prezentate în tabelul

următor:

Tabelul 4.1: Compararea deficitului bugetar % din PIB

2005 2006 2007 2008 1. PEP ediţia 2005 0,4 0,7 1,0 1,5 2. PC ediţia 2007 1,5 2,3 2,7 2,6 3. diferenţe (1-2) -1,1 -1,6 -1,7 -1,1

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice Referitor la tintele fiscale pe anul 2005 deficitul bugetar desi a fost mai mare decit cel

estimat s-a menţinut la un nivel redus. Controlul deficitului s-a realizat prin managementul cheltuielilor, in conditiile reformei fiscale de aplicare a cotei unice.

În anul 2006, ţinta de deficit a fost revizuită semnificativ, programul aprobat iniţial de

Parlament fiind revizuit de mai multe ori in cursul anului ajungând de la 0,5% din PIB la 2,3% din PIB.

Aceste modificări au fost efectuate pentru a se asigura fondurile necesare demarării unor proiecte pentru infrastructură în domeniile prioritare: transport şi mediu; a unor proiecte de investiţii în domeniul învăţământului şi sănătăţii, pregătirii proiectelor publice cofinanţabile din fonduri structurale pentru perioada 2007-2013, în vederea evitării eventualelor probleme în accesarea acestora în perioada 2007-2009. Acest fapt a determinat şi modificarea ţintelor de deficit bugetar pentru aceşti ani.

4.3 Analiza de sensitivitate macroeconomică

Pentru analiza de senzitivitate, se vor lua în considerare efectele a trei scenarii diferite asupra scenariului de bază: impactul creşterii nominale a salariilor, impactul reducerii producţiei agricole şi impactul unei deprecieri a cursului de schimb. Poate fi argumentat că există şi alte tipuri de şocuri care pot avea atât un efect semnificativ asupra economiei româneşti cât şi o probabilitate de apariţie deloc neglijabilă. De exemplu, având în vedere ponderea ridicată a comerţului intră-comunitar in totalul relaţiilor economice externe, un şoc negativ asupra creşterii economice în zona Uniunii Europene, poate deveni relevant pentru economia naţională. Însă, având în vedere ponderea semnificativă a bunurilor intermediare de import în exporturile româneşti, precum şi persistenţa ratei de creştere a exporturilor, observată în anii anteriori (în ciuda aprecierii substanţiale a cursului de schimb), impactul unui astfel de şoc este dificil de evaluat ex-ante. Similar, impactul preţului petrolului este mai redus decât cel care ar putea fi estimat pe baza ponderii importurilor energetice în totalul importurilor, având în vedere că România exportă o cantitate considerabilă de produse petroliere.

4.3.1 Impactul salariului nominal

În România, creşterea salariului nominal a fost rapidă în ultimii ani. În măsura în care această dinamică este susţinută de creşterea productivităţii, reprezintă o evoluţie pozitivă in conditiile in care incurajeaza gradul de participare pe piata fortei de munca. Totuşi, rate mari de creştere într-un singur an amplifică riscurile de dezechilibru macroeconomic. Acest


35

scenariu reflectă impactul estimat a unei creşteri mai mari a salariului mediu comparativ cu scenariul macroeconomic de bază. Nu se are în vedere impactul fondului salarial al sectorului public aspura cheltuielilor bugetare, ci efectul macroeconomic al stimulului adiţional asupra cererii agregate. O creştere cu 5% a salariului nominal în 2007, comparativ cu scenariul de bază care include deja creşteri relativ consistente salariale, conduce la o performanţă mai slabă în reducerea inflaţiei (cu 0,6 puncte procentuale decembrie/decembrie) şi o creştere a deficitului de cont curent în fiecare an de-a lungul perioadei analizate (datorită ritmului superior de crestere a consumului), cel mai mare impact fiind de 0,6 puncte procentuale în 2008. Această estimare ţine cont de răspunsul politicii monetare (respectiv, implementarea unei politici monetare mai restrictive în comparaţie cu cea proiectată în scenariul de bază din 2007) şi de menţinerea politicii fiscale constante faţă de scenariul de baza.

4.3.2 Impactul producţiei agricole

Sectorul agricol reprezintă o importantă sursă de volatilitate pentru economia românească, datorită unor motive care ţin atât de condiţiile climaterice cât şi nerealizării unor investiţii care să diminueze vulnerabilitatea acestui sector faţă de evoluţiile climatice adverse. Impactul negativ al producţiei agricole este uşor de remarcat în cifrele privind evoluţia inflaţiei şi creşterea economică, mai redusă cu 0,5 puncte procentuale în 2007. Bunurile produse în agricultură au o pondere ridicată (7%) în indicele preţurilor de consum, astfel un impact negativ pe partea de oferta are un efect semnificativ asupra IPC. În situaţia analizată, în lipsa unor politici monetare şi fiscale corective (având în vedere că o creştere economică mai redusă implică un output gap diminuat), inflaţia dec./dec. este cu 0,6 şi 0,4 puncte procentuale mai mare în 2007 şi respectiv 2008 faţă de scenariul de bază. Impactul asupra deficitului bugetar este neglijabil, atât timp cât consumul din producţia agricolă este în mare măsură neimpozabil (bunurile nu intra în circuitul comercial pentru că sunt consumate de către producători).

4.3.3 Impactul deprecierii cursului de schimb

Evoluţia cursului de schimb în ultimii ani a jucat un rol important în susţinerea procesului de dezinflaţie şi a tendinţei pozitive a consumului, în condiţiile în care a crescut semnificativ puterea de cumpărare. Acest scenariu evaluează efectele probabile ale unei deprecieri nominale cu 5 puncte procentuale a cursului de schimb în 2007 comparativ cu scenariul de bază. Efectul cel mai vizibil este cel asupra inflaţiei, cu o ratare a ţintei în 2007 de mai mult de un punct procentual faţă de limita maximă a acesteia şi o performanţă similară în 2008. Deficitul bugetar va fi marginal mai redus, datorită unui produs intern brut mai mare. Acest tip de şoc are un efect pozitiv asupra balanţei comerciale, care se va situa la un nivel mai redus în fiecare an al perioadei de proiecţie (faţă de scenariul de bază), menţinându-se, însă, pe o tendinţă crescătoare pe termen mediu şi lung.


36

5. FINANŢELE GUVERNAMENTALE GENERALE - DEFICIT ŞI DATORIE

5.1 Obiective şi strategie de politică bugetară

După cum s-a precizat în capitolul introductiv, Guvernul României îşi stabileşte ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităţii macroeconomice prin promovarea unei combinaţii de politici macroeconomice coerente, prin menţinerea unei poziţii fiscale conservatoare şi prin promovarea unor politici salariale prudente, pentru a susţine procesul de dezinflaţie şi a limita dezechilibrele externe, ceea ce va facilita o creştere economică durabilă şi convergenţă reală. Această politică este completată şi de reforme structurale susţinute prin programe bugetare – în învăţământ, sănătate, cercetare şi dezvoltare şi sistemul de pensii, pentru impulsionarea creşterii potenţiale a produsului intern brut. Principalul motor al creşterii şi convergenţei este reprezentat de sectorul privat, iar promovarea unui mediu de afaceri favorabil şi a unei pieţe flexibile a muncii va stimula investiţiile directe, naţionale şi străine, şi prin aceasta va încuraja ocuparea şi va susţine câştiguri consistente de productivitate şi competitivitate.

Scopul politicii bugetare române este acela de a susţine procesul de convergenţă nominală şi reală în paralel cu asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a finanţelor publice, prin promovarea reformelor structurale principale în sectoarele de învăţământ, sănătate şi pensii. Obiectivul acesteia este consolidarea finanţelor publice în vederea sporirii rolului său stabilizator prin reducerea deficitelor structurale şi prin îmbunatăţirea condiţiilor pentru funcţionarea simetrică a stabilizatorilor automaţi. Deficitul structural al bugetului va ajunge la un nivel de 0,9 procente din PIB în 2011, respectând prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere revizuit, implicând o marja de siguranta suficienta pentru a evita depasirea nivelului de 3 la suta din PIB in conditiile aparitiei unor posibile socuri adverse la adresa cresterii produsului intern brut.

Politica fiscală va fi orientată spre asigurarea unui mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, concentrându-se în acelaşi timp pe măsuri de consolidare a simplităţii, transparenţei şi predictibilităţii sale. Reducerea în continuare a ratelor contribuţiilor la asigurările sociale este justificată de intenţia de diminuare a înclinaţiei agenţilor economici de a păstra activităţile în economia gri, pentru a da un impuls pozitiv evoluţiilor pieţei muncii, contribuind în paralel la atingerea scopurilor formulate în Strategia Lisabona relansată.

Una dintre provocările bugetare principale pe termen mediu şi lung este necesitatea de a elimina disparităţile structurale ce au fost identificate în sectoarele de infrastructură, învăţămînt, sănătate şi cercetare şi dezvoltare, menţinând în paralel poziţia bugetară caracterizată de niveluri prudente ale deficitului bugetar.

Guvernul va susţine acest echilibru prin îmbunătăţirea administrării veniturilor şi prin sporirea eficienţei cheltuielilor bugetare. Au fost implementate măsuri substanţiale de îmbunătăţire a procesului de colectare prin accelerarea procesului de executare silită, facilitat şi de reforma procesului de faliment şi de înăsprirea exigenţelor bugetare atât faţă de companiile publice cât şi cele private. Se va continua acest proces în paralel cu implementarea de măsuri suplimentare de lărgire a bazei de impozitare în sectoare precum mediul înconjurător, întreprinderile de stat şi cel agricol.


37

Deşi nivelul cheltuielilor guvernamentale va creşte pe termen mediu, se impune drastic îmbunătăţirea gradului de eficienţă a modului de cheltuire a fondurilor publice mai ales prin stabilirea de priorităţi clar formulate, în special pentru proiectele de investiţii, prin coordonarea orizontală a politicilor economice, prin îmbunătăţirea în continuare a programării bugetare pe termen mediu şi prin creşterea transparenţei acestui proces. Implementarea reformelor structurale subliniate mai sus, este esenţială pentru creşterea eficienţei şi pentru sporirea gradului de responsabilizare, incluzând creşterea ponderii asistenţei medicale şi profilactice în totalul cheltuielilor, consolidarea procesului de descentralizare a învăţământului prin definirea şi implementarea finanţării per capita, prin promovarea schemelor de învăţare continue şi a pregătirii profesionale, şi prin îmbunătăţirea legăturii dintre sectorul de cercetare şi dezvoltare şi sectorul corporatist, mai ales a legăturii cu companiile mici şi mijlocii.

5.2 Evoluţia finanţelor publice în 2005 şi 2006

În ianuarie 2005 România a lansat o reformă fiscală fundamentală. Impozitul pe profit a fost redus de la 25% la 16% iar impozitul pe venit progresiv cu rate de impunere între 18 şi 40%, a fost înlocuit cu o cotă unică de 16%. In acelaşi timp, impunerea veniturilor din alte surse (pentru dividende, dobânzi şi venituri de capital) a fost majorată şi aliniată la cota unică de 16%, iar unele scutiri au fost eliminate pentru a lărgi baza de impozitare. Principalul scop al reformei a fost acela de a simplifica sistemul fiscal, de a spori predictibilitatea şi de a îmbunătăţi stimulentele pentru muncă şi afaceri. Reforma a fost însoţită de măsuri consistente de îmbunătăţire a colectării fiscale. Introducerea cotei unice şi a relaxării fiscale au reprezentat progrese importante deplasând accentul de la nivelul impozitelor spre aspecte mai sensibile precum costurile de conformare fiscală, povară administrativă şi cele asociate reglementărilor şi corupţiei.

În 2006, politica fiscal-bugetară s-a confruntat cu două provocări majore: menţinerea unei abordări prudente în vederea asigurării sustenabilităţii externe şi continuarea procesului de dezinflaţie, şi, în acelaşi timp, asigurarea şi consolidarea surselor de finanţare necesare pentru a susţine angajamentele ce derivă din aderarea la UE.

Politica bugetară a impulsionat reforma fiscală, fiind caracterizată de urmatoarele coordonate principale:

- menţinerea unui nivel redus şi prudent al deficitului bugetar - întărirea administraţiei fiscale şi consolidarea colectării veniturilor - continuarea procesului de reducere a ratelor de taxare la contribuţiile la asigurările

sociale în vederea diminuarii costului muncii - îmbunătăţirea transparenţei şi utilizării eficiente a fondurilor publice - crearea condiţiilor pentu o mai bună prioritizare a politicilor publice.

5.3 Cadrul cheltuielilor bugetare pe termen mediu

Formularea politicii bugetare se găseşte într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte politici macroeconomice (politicile salariale şi de venit) şi cu progresul anticipat al reformelor economice structurale, ceea ce va permite ajustarea flexibilă în funcţie de modificarea condiţiilor economice pe termen scurt şi susţinerea stabilităţii şi creşterii pe termen lung.


38

România are un nivel al cheltuielilor publice de circa 32-33% din PIB, unul din cele mai scăzute din perspectiva comparativă. Economia românească creşte într-un ritm mediu de 6% pe an. Acest proces în sine crează spaţiu fiscal suplimentar datorită resurselor suplimentare create în economie.

Cu toate acestea, având în vedere necesităţile substanţiale de investiţii şi disparităţile mari existente între mediul rural şi cel urban, România are în vedere o atitudine proactivă, respectiv de majorare a cheltuielilor publice nu numai în termeni reali dar şi ca procent din PIB, pentru a putea să îşi sporească competitivitatea în a atrage capitalul străin şi a păstra investiţiile naţionale în condiţiile creşterii mobilităţii internaţionale a factorilor de producţie. Îndeplinirea acestui obiectiv şi acoperirea cheltuielilor suplimentare aferente procesului de aderare la Uniunea Europeană ar însemna o creştere a ponderii cheltuielilor bugetare de la aproximativ 33% din PIB în 2005 pînă la 39% din PIB în 2009, rate marginal mai ridicate decât cele ale Irlandei şi Lituaniei, dar mai reduse decat ale celorlalte 24 de ţări europene.

Principalele coordonate pe care se bazează politica fiscal-bugetară în 2007 sunt:

- continuarea relaxării fiscale în domeniul asigurărilor sociale, lărgirea bazei de impozitare şi îmbunătăţirea colectării veniturilor

- îmbunătăţirea cheltuielilor publice prîntr-o mai bună stabilire a priorităţilor şi promovarea unor eforturi continue de restructurare în domenii cheie, în vederea unei mai bune corelări între politicile sectoriale, rezultatele măsurabile şi resursele bugetare alocate

- îmbunătăţirea cadrului de utilizare eficientă a instrumentelor structurale.

Legea bugetului pe 2007 combină într-un cadru naţional comprehensiv de politica economică, politici de dezvoltare regională cu obiective strategice europene şi condiţionalităţile de accesare a fondurilor UE.

Se anticipează că veniturile bugetare îşi vor continua tendinţa ascendentă din 2006, explicată atât de poziţia ciclică favorabilă a economiei cât şi îmbunătăţirii suplimentare a procesului de administrare fiscală. Consolidarea bazei veniturilor este privită ca o piatră de temelie pentru asigurarea resurselor necesare respectarii obligaţiilor ce revin României prin statutul de ţară membră a Uniunii Europene.

Veniturile bugetare vor ajunge la 36,5 % din PIB în 2007, incluzând granturile, o creştere de 2,6 puncte procentuale faţă de nivelul înregistrat în 2006. Veniturile din impozite directe vor creşte cu 0,9 puncte procetuale, de la 6,3% din PIB în 2006 la 7,2 % din PIB în 2007, ca urmare a creşterii incasarilor din impozitul pe venit susţinut de creşterile salariale prognozate de 12,4 % şi a creşterii numărului de salariaţi cu 1,8% în 2007 faţă de 2006. In plus, la impozitul pe profit anticipăm o creştere cu 0,2 puncte procentuale a încasărilor ca urmare a îmbunătăţirii profitabilităţii întreprinderilor, în timp ce îmbunătăţirea colectării, baza de impozitare mai mare şi expansiunea suplimentară a consumului vor aduce veniturile din TVA la 9,3% din PIB. Contribuţiile la asigurările sociale vor avea o tendinţă descrescătoare ca urmare a măsurilor de reducere a nivelului taxelor.

Cadrul de politică bugetară în 2007 va ramâne prudent pe partea de cheltuieli, vizând

un echilibru între susţinerea cadrului macroeconomic prin continuarea procesului de dezinflaţie şi menţinerea deficitului de cont curent în limite sustenabile, şi avansarea proiectelor prioritare de investiţii.


39

Obiectivele cheie ale politicii bugetare sunt reafirmarea politicilor publice în sectoarele ce ţin de capitalul uman, precum învăţământul, cercetarea şi dezvoltarea, sănătatea şi coeziunea socială, în paralel cu susţinerea contribuţiei naţionale la programele de investiţii eligibile spre a fi finanţate din fonduri europene şi a plăţii contribuţiei naţionale la bugetul european.

Cheltuielile bugetului consolidat vor viza un nivel de 39,2% din PIB în 2007, mai mare cu 3 puncte procentuale faţă de anul precedent. Principalele domenii ce vor fi finanţate în 2007 vor fi învăţământul (cu o creştere substanţială în 2007 faţă de ultimii zece ani, stabilită la 5,2% din PIB în 2007), sistemul de sănătate (cu o alocare de 4% din PIB), cercetarea şi dezvoltarea (cu o alocare de 0,5% din PIB faţă de 0,4% în 2006) şi infrastructură.

Subvenţiile vor urma o tendinţă descrescătoare ajungând la 1,0% din PIB în 2007 faţă de 1,5% din PIB în 2006, ca urmare a declinului intervenţiei statului şi consolidării mecanismelor de piaţă. Consumul colectiv şi transferurile sociale vor înregistra o uşoară creştere de 0,5 puncte procentuale şi respectiv de 0,3 puncte procentuale.Cheltuielile de investitii sint prognozate sa creasca de la 4,1% din PIB in 2006 la 6,3% din PIB in 2009. Principalele domenii care beneficiaza de o crestere a alocarilor bugetare in domeniul investitiilor sint sectoarele de educatie, locuinte, servicii si dezvoltare publica si transporturi.

Cadrul fiscal pe termen mediu reflectă necesitatea consolidării veniturilor prin

îmbunătăţirea colectării impozitelor şi taxelor şi prin lărgirea bazei de impozitare, în vederea acoperirii angajamentelor guvernamentale de cheltuieli publice în creştere. Consolidarea continuă a veniturilor şi majorarea cheltuielilor publice în domenii cheie precum învăţământul, cercetarea şi dezvoltarea, infrastuctura de transport şi de mediu devin obligatorii având în vedere necesităţile economiei româneşti din punct de vedere a competitivităţii economice. Actualul cadru de cheltuieli pe termen mediu crează suficient spaţiu fiscal pentru a acoperi costurile aferente aderării (inclusiv contribuţia noastră la bugetul UE) şi pentru a susţine angajamentele rezultate din perspectiva agendei de reforme structurale de la Lisabona. Tabelul 5.1: Componente selectate ale cheltuielilor

Cod ESA 2005 2005 2006 2007 2008 2009 Nivel % din PIB

Consum colectiv P32 25.382,3 8,8 8,3 8,8 8,3 8,6 Total transferuri sociale D62+D63 28.744,2 10,0 9,6 9,9 10,3 9,6 Cheltuieli cu dobânzile D41 3.281,1 1,1 1,1 1,1 1,1 1,0 Subvenţii D3 4.820,6 1,7 1,5 1,0 0,9 0,9 Formarea capitalului fix brut P51 10.984,0 3,8 6,1 9,7 9,3 8,7

Alte cheltuieli 23.290,8 8,1 9,6 8,7 9,8 11,0 Total cheltuieli TE 96.503,0 33,6 36,2 39,2 39,6 39,8

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Cheltuielile cu dobânzile sunt relativ stabile pe termen mediu, ca o consecinţa a deficitelor bugetare reduse, a nivelului scăzut a datoriei publice, a creşterii maturităţii instrumentelor de datorie emise şi diminuării ratelor inflaţiei şi dobânzii.


40

Cheltuielile cu salariile ca procent din PIB au fost stabilite la 6,3% în 2007 şi vor fi menţinute constante pe termen mediu.

Cheltuielile de investitii sint prognozate sa creasca de la 4,1% din PIB in 2006 la 6,3%

din PIB in 2009. Principalele domenii care beneficiaza de o crestere a alocarilor bugetare in domeniul investitiilor sint sectoarele de educatie, locuinte, servicii si dezvoltare publica si transporturi.

Tabelul 5.2: Evoluţia cheltuielilor de investiţii

% din PIB 2005 2006 2007 2008 2009 Realizări Program Program Estimări Estimări

Total 2.6 4.1 6.6 6.3 6.3 Din care: Apărare 0.3 0.4 0.4 0.2 0.2 Ordine publică şi siguranţă naţională 0.2 0.4 0.3 0.4 0.3 Invăţământ 0.2 1.0 1.3 1.4 1.8 Sănătate 0.1 0.1 0.3 0.3 0.2 Locuinţe, sevicii şi dezvoltare publica 0.4 0.5 0.7 0.9 0.9 Protecţia mediului 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 Transporturi 0.8 1.1 4.1 3.4 2.3


Implementarea masurilor de reforma institutionala preconizate, inclusiv continuarea eforturilor de realizare a bugetelor pe baza de programe si cresterea accentului pus pe cadrul de investitii pe termen mediu vor conduce la o creştere a capacitatii de absorbtie atat a resuselor interne căt şi a celor din Uniunea Europeană.

Deficitul bugetar va fi redus gradual la 2% din PIB în 2009 (de la 2.7% din PIB în

2007) cu scopul limitării excesului de cerere agregată, menţinerii procesului de dezinflaţie către nivelul mediu european şi susţinerii deficitului de cont curent în limite sustenabile.

5.4 Impactul aderării la Uniunea Europeană asupra finanţelor publice Începând cu 2007 fluxurile financiare stabilite la nivel bugetare între România şi

Uniunea Europeană se vor intensifica, atât ca diversitate, cât şi ca volum al fondurilor transferate. În calitatea sa de stat membru, România va primi, începând cu primul an după aderare, resurse financiare importante din partea bugetului comunitar, prin fondurile structurale, fondul de coeziune şi prin fondurile aferente politicii agricole comune.

Pentru următoarea perspectivă financiară (2007 – 2009) România are ca obiectiv

atingerea unei poziţii bugetare de beneficiar net de fonduri comunitare. Începând cu momentul aderării, România va trebui sa efectueze anumite cheltuieli, după cum urmează:

(i) contribuţia sa la bugetul comunitar; (ii) cofinanţarea proiectelor pentru dezvoltarea agricolă şi rurală; (iii) cofinanţarea proiectelor finanţare din fondurile structurale şi de coeziune;


41

(iv) continuarea cofinanţării programelor ISPA (in domeniul transporturilor şi mediului), programe demarate în anii anteriori;

(v) continuarea cofinanţării programelor PHARE demarate în antii anteriori. Începând cu momentul aderării, România va fi obligată să asigure contribuţia proprie

la bugetul comunitar, defalcată pe surse tradiţionale (taxe vamale şi taxa pe zahăr), resursa bazata pe TVA şi resursa bazata pe VNB.

În tabelul, de mai jos, este prezentată balanţa netă între contribuţia bugetului României

la resursele proprii ale UE pentru perioada 2007 – 2009 şi alocarea fondurilor pentru aceiasi perioada atit de preaderare si cit si de postaderare pentru aceiaşi perioadă.

Tabelul 5.3: Poziţia bugetară netă a României în raport cu UE (2007-2009)

% din PIB 2007 2008 2009 Total fonduri UE 2,07 2,55 3,17 Contribuţia României la bugetul comunitar

1,04 0,99 0,89

Sold 1,03 1,56 2,28 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Aderarea la Uniunea Europeană este aşteptata să aibă un impact pozitiv asupra bugetului public şi asupra dezvoltării economice a ţării, beneficiile nete crescând de la 1114 milioane euro în 2007, la 1887 milioane euro în 2008 şi 3058 milioane euro în 2009.

Exprimat ca pondere in PIB, datorită obligaţiei referitoare la plata contribuţiei naţionale la bugetul comunitar, România va trebui să îşi sporească cheltuielile sale la 1,04% din PIB în 2007, 0,99% din PIB în 2008 şi 0,89% din PIB în 2009.

Fondurile structurale şi de coeziune vor include, după 2007, fondurile de dezvoltare regională şi fondurile privind implementarea politicilor interne, inclusiv dezvoltarea instituţională.

Conform evaluărilor făcute pe baza modelului HEROM (model de tip HERMIN) şi

prezentate în CSNR, efectul absorbţiei totale a fondurilor UE generează un supliment de creştere a PIB de 15% până în 2015, comparativ cu un scenariu in care Romania nu ar beneficia de aceste fonduri.

5.5 Calculul deficitului structural şi ciclic

Pentru a estima elasticitatea impozitelor şi taxelor şi elasticitatea cheltuielilor s-a aplicat metodologia OCDE şi a CE, descrisă de Giorno et al (1995) şi van den Noord (2000). Această metodologie se bazează pe descompunerea fiecărei elasticităţi într-un număr de componente ce pot fi estimate prin utilizarea datelor existente şi a tehnicilor econometrice specifice.


42

Tabelul 5.4: Elasticitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare faţă de PIB Venituri Cheltuieli

Elasticitatea impozitului pe venit

Elasticitatea contribuţiilor la asigurări sociale

Elasticitatea impozitului pe profit

Elasticitatea impozitelor indirecte

Elasticitatea cheltuielilor primare

2005 1,2320 0,700 1,2455 1,000 -0,0825 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN

Prognoza componentelor structurale ale bugetului Componentele structurale ale bugetului sunt obţinute prin scăderea componentei ciclice din componenta buget curent, utilizând formula de mai jos:

∑−=−=j

jCtt

Cttt BBBBCAB

Componenta ciclica a fiecărei categorii de venituri şi cheltuieli ( jCtB ) este calculată prin

utilizarea output gap-ului şi a elasticităţii estimate faţă de produsul intern brut ( PIBjα ).

Formula utilizată pentru a calcula componenta ciclică este urmatoarea: t

PIBjjtj

Ct gapoutputBB _××= α

Deficitul structural are o tendinta descrescătoare începând din 2000, atingand nivelul

de -1,7% din PIB în 2005. Tabelul 5.4:Evoluţia componentelor structurale şi ciclice bugetare anuale

Deficit bugetar curent Deficit ciclic Deficit structural (% din PIB) (% din PIB) (% din PIB)

2000 -4.4 -2,16 -2,24

2001 -3.5 -1,14 -2,36

2002 -2.0 -0,68 -1,32

2003 -1.5 -0,39 -1,11

2004 -1.5 0,53 -2,03

2005 -1.5 0,20 -1,70 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN

Calculul pentru perioada 2005-2009 se bazează pe premisele produsului intern brut

potential si ale output gap-ului prezentate in tabelul de mai jos. Ţinând cont de aceste ipoteze, deficitul structural creste de la 1,7% din PIB în 2005 la 3,39% în 2007 şi scade la 2,4% din PIB în 2009.


43

Tabelul 5.5: Deficitul ciclic şi structural (% din PIB) % in PIB 2005 2006 2007 2008 2009 1. Creşterea PIB în preţuri constante 4,1 8,0 6,5 6,3 5,92. Sold curent -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,03. Plăţi nete de dobândă 1,1 1,1 1,1 1,1 1,04. Output gap 0,73 1,99 2,31 2,17 1,335. Componenta ciclică a bugetului 0,20 0,57 0,69 0,65 0,416. Sold ciclic ajustat (2-5) -1,7 -2,86 -3,39 -3,25 -2,417. Sold primar ajustat (6-3) -0,6 -1,76 -2,29 -2,15 -1,41

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice; Comisia Nationala de Prognoza, DOFIN

5.6 Datoria publică şi strategia datoriei

5.6.1 Managementul datoriei guvernamentale şi finanţarea deficitului bugetar

Începând din 2005 cadrul legal pentru managementul datoriei publice este reprezentat de Legea datoriei publice nr.313/2004. Conform acestei legi, Ministerul Finanţelor Publice are responsabilitatea de a contracta şi gestiona datoria guvernamentală.

Rata datoriei publice pe care o are România este sub 20% din PIB, mult mai redusă decât plafonul de 60% stabilit de Tratatul de la Maastricht. La sfârşitul anului 2005, datoria guvernamentală, calculată după metodologia UE (ESA95), a reprezentat 15,9% din PIB, din care datoria internă a fost de 3,2% şi datoria externă de 12,7%. Pentru sfârşitul anului 2006 nivelul acestui indicator este estimat la 12,8% din PIB.

Graficul 5.1: Structura datoriei publice

12,710,7

3,2

2,1

02468

1012141618

2005 2006 (estimari)

% d

in P

IB

Datorie interna Datorie externa Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Datoria guvernamentală defalcată pe tipuri de instrumente ne arată că, la sfârşitul anului 2005, titlurile guvernamentale reprezentau 31,2% din totalul datoriei, restul fiind împrumuturi. Referitor la scadenţa iniţială a datoriei guvernamentale, 6,4% este datorie pe termen scurt, în timp ce 93,6% este datorie pe termen mediu şi lung, scadenţa medie fiind de 5,6 ani. Trebuie menţionat în acelaşi timp, că datoria publică defalcată pe tipuri de instrumente ne arată că 39,2% din totalul acesteia este datorie cu rata variabilă.


44

Datoria în moneda natională a reprezentat 19,1% din totalul datoriei în timp ce datoria în euro s-a situat la 51,5% din totalul datoriei în valută.

5.6.2 Piaţa titlurilor de stat

Începând din anul 2005 au fost organizate întâlniri periodice între Ministerul Finanţelor Publice şi dealerii primari şi investitorii, pentru a discuta evoluţiile pieţei şi aşteptările legate de aceasta, precum şi cerinţele investiţionale.

Graficul 5.2: Evoluţia randamentului titlurilor de stat

0

5

10

15

20

25

Jan-

04

Feb-

04

Mar

-04

Apr

-04

May

-04

Jun-

04

Jul-0

4

Aug

-04

Sep

-04

Oct

-04

Nov

-04

Dec

-04

Jan-

05

Feb-

05M

ar-0

5

Apr

-05

May

-05

Jun-

05

Jul-0

5

Aug

-05

Sep

-05

data emisiunii

rata

anu

ala

a do

banz

ii %


În 2006, a fost publicat pentru prima dată un calendar al titlurilor de stat pe întregul an. Conform planificării, s-a stabilit că pe parcursul anului vor fi emise obligaţiuni de stat de 3,5 şi 10 ani şi titluri de stat cu scadenţa la 6 şi 12 luni. Dar, datorită evoluţiei cheltuielilor şi excedentului constant ce s-a observat pe parcursul execuţiei bugetului toate licitaţiile planificate au fost anulate. Practic, finanţarea din surse interne a fost redusă la împrumutări pe termen scurt din lichidităţile disponibile în contul curent al trezoreriei statului, provenind în special din excedentele înregistrate la bugetele locale şi la alte bugete (bugetul asigurărilor sociale şi fondul de somaj).

Implementarea noului cadru legal în sectorul datoriei publice a eliminat posibilitatea ca ministerele ordonatoare să împrumute folosindu-se de garanţii de stat emise de Ministerul Finanţelor. Este important de menţionat că acordarea garanţiilor de stat a fost limitată strict la priorităţile principale, dupa avizarea de către Consiliul Concurenţei. Tabelul 5.6: Valoarea garanţiilor de stat emise pentru împrumuturi externe - mil. euro - 2004 2005 2006 TOTAL, din care : 2040,0 410,5 7,2 - contractate de ministere 1177,2 0,0 0,0 - contractate de autorităţile publice locale 86,3 20,0 7,2 - contractate de companii 776,5 390,5 0,0 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice


45

În 2005, deficitul bugetar a fost finanţat într-o manieră destul de echilibrată între piaţa internă şi cea externă (56% din surse externe şi restul din surse interne), în timp ce, în anul 2006 majoritatea finanţării a fost asigurat din surse interne.

5.6.3 Obiectivele managementului datoriei guvernamentale în perioada 2007-2009

Obiectivul principal al managementului datoriei guvernamentale îl reprezintă menţinerea în limite sustenabile a nivelului acesteia şi asigurarea surselor necesare finanţării deficitelor bugetare şi a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai redus şi un nivel al riscului acceptabil. De altfel, în anul 2007 se intenţionează promovarea în premieră a unei strategii privind managementul datoriei guvernamentale pentru perioada 2007-2009, în cadrul careia vor fi menţionate obiectivele pe care Ministerul Finanţelor Publice le are în vedere în administrarea datoriei guvernamentale precum şi instrumentele pe care intenţionează să le utilizeze pentru atingerea acestor obiective. Pentru asigurarea finanţării deficitului bugetar şi refinanţării datoriei publice se vor avea în vedere în principal sursele interne, atât pentru reducerea costurilor cu datoria internă cât şi pentru reducerea riscului valutar aferent portofoliului de datorie guvernamentală. In vederea utilizarii veniturile incasate din activitatea de privatizarea (in prezent reprezentand circa 3 miliarde euro) a fost adoptata Ordonanta de Urgenta nr. 113/21.12.2006 privind infiintarea Fondului national de dezvoltare. Potrivit acestei ordonante, in cadrul bugetului de stat se infiinteaza Fondul national de dezvoltare la dispozitia Guvernului destinat finantarii proiectelor de investitii in infrastructura, finantarii necesitatilor provocate de retrocedarea/restituirea activelor imobiliare si suplimentarii fondurilor necesare derularii unor programe/proiecte care beneficiaza de finantare din fonduri europene, inclusiv pentru prefinantarea si cofinantarea acestora.

Unul dintre obiectivele managementului datoriei publice il reprezinta dezvoltarea

pieţei titlurilor de stat, în acest sens, în asigurarea finanţării de pe piata internă, avându-se în vedere lansarea unor emisiuni de tip benchmark, pe termen mediu şi lung, care vor putea fi redeschise în scopul creşterii lichidităţii acestora. Dezvoltarea pieţei secundare prin crearea de referinţe (benchmark) este esenţială, atât prin prisma diminuării costurilor de finanţare ale statului, prin câştigarea unui premiu de lichiditate la tranzacţionarea acestora pe piata secundară, cât şi pentru emisiunile de obligaţiuni municipale şi corporatiste ce se vor raporta la aceste emisiuni benchmark.

Dezvoltarea pieţei titlurilor de stat ţine cont de creşterea semnificativă pe partea

cererii, o dată cu finalizarea liberalizării contului de capital şi a apariţiei fondurilor de pensii private, urmare a implementării reformei pensiilor în anul 2007.

Totodata, periodic se vor organiza întâlniri permanente cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României pentru coordonarea politicilor fiscale şi monetare, precum şi cu dealerii primari şi investitorii, în vederea discutării evoluţiilor şi cerinţelor investiţionale specifice pieţei financiare interne.


46

Unul dintre aspectele esenţiale administrarea datoriei publice guvernamentale îl reprezintă reducerea graduală a finanţării pe proiecte prin contractarea de împrumuturi, în special de la instituţiile financiare internaţionale, şi creşterea ponderii datoriei negociabile, contractate prin emisiuni de titluri de stat, preponderent de pe piata internă, dar şi prin accesarea pieţelor internaţionale de capital, pentru menţinerea unui acces constant al României, în contextul imbunatăţirii succesive a ratingului suveran.

În privinţa finanţării în valută, vor predomina împrumuturile denominate în euro,

având în vedere reducerea riscului valutar, în perspectiva trecerii la moneda unică europeană, precum şi cele pe termen lung cu rata a dobânzii fixă, ţinând cont de nivelele reduse ale ratelor de referinţă ale dobânzilor pe piaţa europeană.

Pe plan instituţional, Ministerul Finanţelor Publice are în vedere îmbunătăţirea infrastructurii interne prin implementarea unui sistem de management al datoriei publice care să conţină şi facilitati pentru dezvoltarea capacităţii de administrare a riscurilor aferente portofoliului de datorie guvernamentală, precum şi a unui sistem electronic pentru licitaţiile aferente emisiunilor de titluri de stat. De asemenea, se intenţionează sa se imbunatateasca cadrul legal al managementului datoriei publice, cele mai importante elemente avute in vedere fiind eliminarea posibilitatii ca Ministerul Finantelor sa contracteze imprumuturi pe care sa le subimprumute ministerelor de linie, iar acordarea garantiilor de stat si contractarea de imprumuturi de catre Ministerul Finantelor si subîmprumutarea acestora diferitilor beneficiari sa se realizeze numai pentru proiecte de importanta majora aprobate prin lege.

5.7 Analiza de sensitivitate

5.7.1 Analiza pe Buget Profilul bugetului general consolidat este determinat cu deosebire de situaţia

economiei, ilustrată de factori macroeconomici precum inflaţia, ratele dobânzii, ratele de schimb valutar, rata de creştere a PIB, nivelul salariilor şi nivelul angajarii. Pe de altă parte, structura şi nivelul veniturilor şi cheltuielilor bugetului contribuie la rezultatele economiei. O parte semnificativă din cheltuieli este direct determinată de inflaţie (pensiile şi ajutoarele sociale), în timp ce costurile reprezentate de serviciul datoriei sunt influenţate de ratele dobânzilor şi rata de schimb valutar.

Pe partea de venituri, încăsarile din impozite şi taxe sunt în mod evident influenţate de

consumul nominal şi de fondul de salarii. Faţă de scenariul macroeconomic de bază, am estimat pentru 2007 influenţa creşterii medii mai reduse a salariului brut pe economie de la 12,4% la 11,4%, o creştere mai redusă a numarului salariaţilor de la 2% la 1%, aprecierea mai rapidă a ratei reale de schimb valutar de la 5% la 6% şi un declin marginal al ratelor contribuţiilor la asigurările sociale.

Tabelul prezentat în continuare ilustrează impactul pe care îl au modificările

variabilelor macroeconomice menţionate anterior asupra veniturilor bugetului general. După cum ne asteptam, impactul este negativ, şi mai ales în cazul contribuţiilor sociale, o scădere marginală a ratei de taxare determină o reducere a veniturilor bugetare de 0,053% din PIB, în timp ce o creştere mai redusă a numărului de angajaţi şi a salariului brut mediu pe economie determină o scădere de 0,035% din PIB, respectiv de 0,042% din PIB.


47

Tabelul 5.7: Sensitivitatea veniturilor bugetului general consolidat faţă de modificările variabilelor macroeconomice Categoria de impozite şi taxe (cota de venituri în PIB)

Baza macroeconomică

Modificări ale bazei macroeconomice (puncte procentuale)

Modificări ale veniturilor bugetului general (% din PIB)

Salariul mediu brut Redus cu 1 -0,009 Nivelul de angajare Redus cu 1 -0,006 1. Impozitul pe

venitul personal (3,4%) Rata reală de schimb

valutar (RON/EUR) Apreciere cu 1 0,0004

Cotă Redus cu 1 -0,074 Salariul mediu brut Redus cu 1 -0,048

2. Contribuţiile la asigurări sociale (9,5%) Nivelul de angajare Redus cu 1 -0,049

Salariul mediu brut Redus cu 1 0,025 Nivelul de angajare Redus cu 1 0,031 3. Impozitul pe

profit (2,7%) Cota contribuţiilor la asigurări sociale Redus cu 1 0,021

Salariul mediu brut Redus cu 1 -0,01 4. Taxa pe valoarea adaugată (9,3%) Nivelul de angajare Redus cu 1 -0,011 5. Taxe vamale Rata reală de schimb

valutar (RON/EUR) Apreciere cu 1 -0,0044

Salariul mediu brut Redus cu 1 -0,042 Nivelul de angajare Redus cu 1 -0,035 Total Cota contribuţiilor la asigurări sociale Redus cu 1 -0,053


5.7.2 Analiza pe Datorie publică

Principalii factori luaţi în considerare în analiza de sensibilitate sunt: rata de creştere economică, deprecierea valutară şi rata dobânzii.

1) Rata de creştere economică Conform scenariului de bază (realizat pe baza indicatorilor macroeconomici furnizaţi de

Comisia Naţională de Prognoză) utilizat pentru proiecţiile bugetare pe termen mediu, ponderea datoriei guvernamentale în PIB va scădea cu 4,2% în 2009 comparativ cu 2005 (de la 15,9% din PIB în 2005 la 11,7% din PIB). în scenariul alternativ, caracterizat de o rată de creştere a PIB mai redusă cu 1% comparativ cu scenariul de bază, ponderea datoriei guvernamentale va scădea cu 4,3% din PIB (de la 15,9% din PIB la 11,6% în 2009).

2) Deprecierea ratei de schimb

Conform scenariului de bază, ponderea cheltuielilor cu dobânzile în PIB va scădea de la 1,15% în 2005 la 1,06% în 2009, în timp ce în scenariul alternativ construit pe premisa unei rate de depreciere de 1%, cheltuielile cu dobânzile se vor reduce la 1,07% în acelaşi interval.


48

3) Rata dobânzii Cheltuielile cu dobânzile vor scădea de la 1,15% în PIB în 2005 la 1,06% din PIB în 2009,

iar în scenariul alternativ, construit pe premisa unei creşteri de 1 punct procentual a ratelor dobânzii (Euribor şi Libor), ponderea cheltuielilor cu rata dobânzii va scădea la 1,09% în 2009.

5.8 Consecinţele bugetare ale reformelor stucturale importante

România a adoptat recent un număr de legi care relansează în mod fundamental latura cheltuielilor publice. Impactul pe termen lung al acestor reforme ar trebui sa reducă volumul cheltuielile publice şi să sporească eficienţa în furnizarea de servicii.

Sistemul de pensii

Cea de-a doua componentă a sistemului de pensii este sistemul de pensii obligatorii administrate privat, va fi implementat de la 1 ianuarie 2008, când o parte a contribuţiilor la asigurările sociale, va fi direcţionată în mod obligatoriu către fondurile de pensii aflate în gestionare privată (2% din căştigurile salariale în primul an, crescând progresiv cu 0,5 puncte procentuale în fiecare an până se atinge o cota de contribuţie de 6% în 2016). Deşi pe termen lung această măsură de reformă are un impact pozitiv asupra sustenabilitaţii sistemului, pe termen scurt ea presupune costuri ce trebuie evaluate din perspectiva bugetară.

Pentru a evalua impactul bugetar al contribuţiilor la cel de-al doilea pilon de pensii am utilizat urmatoarele ipoteze:

1) primul an de evaluare a fost considerat anul 2008 2) 50% dintre persoanele eligibile cu varsta cuprinsă între 35-45 ani, îşi vor exercita

opţiunea de a contribui la sistem 3) veniturile fiecarei categorii de contribuabili au fost estimate ţinand cont de salariul

mediu, ajustat cu diferenţa dintre venitul efectiv al segmentului de populatie respectiv şi media naţională

4) numărul total mediu de angajaţi şi distribuţia după varstă a acestora au fost prognozate de Comisia Naţională de Prognoză şi de Institutul Naţional de Statistică ţinand cont de perspectivele demografice.

5) alocarea activelor fondurilor de pensii pe diferite instrumente de investiţii a fost determinată pe baza unui studiu internaţional comparativ, şi ponderile în portofoliul general sunt următoarele: 70% în obligaţiuni de stat, 15% investiţii de capital şi 15% în depozite.

Tabelul 5.8: Valoarea contribuţiei la sistemul de pensii 2008 2009 2010 1. Venitul salarial brut 690 1017 1433 2. Alocaţiile de somaj 15 22 32 3. Venitul brut al celor asiguraţi pe cont propriu 6 10 14

Total contribuţii - mil. RON 711 1049 1479 - mil. euro 203 300 423



49

Rezultatele arată că impactul bugetar al implementării celui de-al doilea pilon nu este substantial. Valoarea contribuţiilor va fi în jur de 0,17% din PIB în 2008, şi va creşte progresiv la 0,3% din PIB în 2010 ajungând la 1% din PIB în 2016 cand valoarea cotei redirecţionate din sistemul pay-as-you-go (sistemul tradiţional) atinge nivelul său maxim de 6%.

Guvernul intenţionează să finanţeze deficitul rezultat prin emisiunea internă de obligaţiuni de stat pe termen lung, în vederea:

- consolidării curbei de randament a titlurilor de stat - adâncirii gradului de dezvoltare a pieţei naţionale - creării de puncte de referinţă transparente care să ajute activitatea de emisiune în sectorul privat.


50

6. CALITATEA FINANŢELOR PUBLICE

6.1 Cadrul general al politicii în domeniul finanţelor publice/Strategia de politică fiscală

În anul 2005, Guvernul a iniţiat un proces de reformă de ansamblu a finanţelor publice cu scopul stimulării cresterii economice, sprijinirii procesului de convergentă si imbunătăţirii calitaţii finanţelor publice.

Deşi nu există o evidenţă clară, la nivel internaţional, asupra modului în care creşterea

economică este afectată de nivelul cheltuielilor publice, este sigur că aceasta este influenţată de calitatea cheltuielilor publice. Prioritatea principală pentru perioada urmatoare este consolidarea calităţii finanţelor publice prin îmbunatăţirea eficienţei, transparenţei şi responsabilităţii în modul de utilizare a resurselor publice. Măsuri consistente de reforma vor fi promovate în scopul accelerării procesului de descentralizare şi creşterii eficienţei şi îmbunătăţirii sustenabilităţii în sectoarele de pensii, sănătate, educaţie şi cercetare-dezvoltare. Procesul bugetar în ansamblu va cunoaşte o aprofundare a procesului de reformă prin extinderea gradului de cuprindere a programelor bugetare şi prin creşterea accentului pus pe cadrul pe termen mediu cu scopul creşterii predictibilităţii şi transparenţei modului de cheltuire a resurselor publice. Dacă până acum cheltuielile erau stabilite prin acordarea unor creşteri marginale de-a lungul intregului spectru de sectoare, departamentele de buget având, mai degraba, un rol de contabilizare decat unul de planificare strategică, procesul de stabilire a obiectivelor pe termen lung reprezintă o oportunitate deosebita pentru revizuirea cuantumului si structurii cheltuielilor pe sectoare. Procesul de programare bugetara a fost consolidat cu scopul trecerii accentului de la bugetarea axată pe costuri la implementarea bugetarii bazate pe performanţă, în sensul proiectarii bugetelor pe obiective şi corelarea acestora cu indicatori de performanţă. Bugetul pentru anul 2007 a fost în mare parte proiectat în structura bazata pe programe (din totalul cheltuielilor bugetului de stat, 64% au fost alocate pe bază de programe), urmând ca în urmatorii ani, acest tip de programare să fie extins la majoritatea cheltuielilor bugetare. De asemenea trebuie menţionat că bugetul pe anul 2007 şi cadrul bugetar pe termen mediu asociat reprezinta un progres important în condiţiile în care conţine un număr limitat de priorităţi formulate într-un mod clar şi transparent, susţinute într-un mod corespunzator din punct de vedere al finanţării.

Operarea eficientă a programării bugetare va necesita o perioadă mai lungă de timp pentru a-şi arăta beneficiile, deoarece implică eforturi de îmbunătăţire a capacităţii de analiză, de management şi de implementare în toate structurile guvernamentale. În vederea întăririi capacităţii de programare pe termen mediu în domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice dezvoltă activitatea de modelare economică care să ofere estimări fundamentate pentru proiecţia bugetară şi să implementeze o metodologie pentru programare bugetară multi-anuală, inclusiv un mecanism transparent pentru luarea deciziilor în cadrul guvernului relativ la activităţile viitoare şi cheltuielile aferente.

Veniturile bugetare vor avea o tendinţă crescătoare ca urmare a promovării unor

măsuri consistente de reformă a administraţiei fiscale şi de îmbunătăţire a colectării şi lărgirii bazei de impozitare în sectoarele de protecţie a mediului, agricol şi în cel al întreprinderilor de stat. Nivelul ratei de taxare în domeniul impozitului pe profit, venit şi TVA, nu vor fi modificate de-a lungul orizontului de prognoză.


51

Implementarea reformelor structurale în domeniul educaţiei, sănătăţii, pensiilor şi

prioritizarea investiţiilor publice va imbunătăţi sustenabilitatea finanţelor publice, va întări gradul de responsabilitate şi eficienţa în asigurarea serviciilor publice şi va crea condiţiile pentru accelerarea ritmului de creştere economică potenţială, implicit a procesului de convergenţă în ansamblu.

6.2 Venituri bugetare În ianuarie 2005 Romania a lansat un proces major de reformă în domeniul

impozitării. Impozitul pe profit a fost redus de la 25% la 16%, iar impozitul unic de 16% pe venitul personal a înlocuit sistemul precedent de impozitare progresiva, pe 5 tranşe cuprinse între 18 şi 40%.

În esenţă, reforma a vizat înlaturarea exceptărilor sau a regimurilor speciale discreţionare, care au contribuit în trecut la creşterea arieratelor în sectorul public şi în cel privat. Referitor la lărgirea bazei de impozitare, trebuie menţionate eliminarea, în mare măsură, a exceptărilor şi deducerilor promovate de legislaţia anterioara, inclusiv posibilitatea deducerilor cheltuielilor cu amortizarea cu până la 20% din valoarea de intrare a activului fix, deducerea asigurării private de sănătate şi a diferenţelelor favorabile de valoare a titlurilor de participare. Mai mult, impozitul pe dividende, câştiguri de capital şi din dobânzi a fost crescut la nivelul impozitului unic de 16 la sută, contribuind la creşterea transparenţei şi la crearea unui mediu de afaceri nediscriminatoriu.

Noul Cod Fiscal ce a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2007, prin adoptarea Legii nr.343/2006, introduce noi reglementari în domeniul fiscal, în vederea armonizării cu reglementările şi directivele UE, care vor genera venituri mai mari la bugetul statului.

6.2.1 Măsuri principale adoptate prin noul Cod Fiscal • Impozitul pe profit

Baza de impozitare a fost extinsă, sistemul fiind simplificat prin preluarea reglementărilor comunitare, anume: eliminarea categoriilor de rezerve deductibile pentru profitul impozabil al companiilor bancare şi de asigurări, prin eliminarea categoriilor specifice ce nu se regăsesc la celelalte categorii de contribuabili; eliminarea facilităţilor fiscale pentru cooperativele agricole şi pentru investiţiile în zonele de munte, ce sunt reglementate prin legi speciale dar se consideră neconforme cu principiile UE; introducerea sistemului de plăţi anticipate incepind cu anul 2008, cu exceptia sectorului bancar in care se va aplica din 2007; adoptarea prevederilor referitoare la regimul fiscal comun aplicat companiilor mamă si sucursalelor pe care acestea le au în diferite state membre ale Uniunii Europene pentru distribuirea dividendelor în conformitate cu prevederile Directivei 90/435/CEE precum şi regimul aplicabil fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt implicate companii stabilite în diferite state membre, în conformitate cu Directiva 90/434/CEE.

• Impozitarea microîntreprinderilor Noile cote de impozitare ce se vor aplica în anii urmatori sunt:

- 2% aplicată asupra volumului veniturilor pentru anul 2007; - 2,5 % aplicată asupra volumului veniturilor pentru anul 2008; - 3% aplicată asupra volumului veniturilor pentru anul 2009.


52

Microintreprinderile sau persoanele juridice impozabile care in cursul unui an fiscal realizeaza venituri mai mari de 100 de mii de euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanta sau management in veniturile totale este de peste 50 la suta inclusiv vor plati impozit pe profit, conform OUG Nr. 110/2006.

• Impozitul pe venitul personal În acest domeniu principalele măsuri prevazute de noul Cod Fiscal ce se vor aplica din

2007 sunt: - standardizarea cotei unice de 16% pentru toate tipurile de venituri cu excepţia

jocurilor de noroc şi transferul proprietaţilor imobiliare; - schimbarea modalităţii de calcul si administrare a impozitului pe căstigurile

din tranzactiile cu valori mobiliare; - modificarea procedurii de calcul a impozitului pentru veniturile din tranzacţiile

cu valori imobiliare; - eliminarea scutirilor fiscale pentru căstigurile obţinute din transferul

proprietaţilor imobiliare dobăndite fie prin schimb fie prin moştenire; - implementarea Directivelor UE 48/2003, 49/2003 şi 77/779 referitoare la

impunerea persoanelor nerezidente şi la schimbul de informţii.

• TVA Baza impozabilă pentru TVA a fost majorata prin eliminarea tuturor scutirilor rămase

care erau incompatibile cu legislaţia comunitară (cercetare şi dezvoltare, activitaţi specifice ale posturilor de radio şi TV, spectacole culturale, tratamente balneo-climaterice).

O altă măsură importantă negociată cu Comisia Europeana este stabilirea unui nou

plafon de scutire la nivelul de 35.000 euro cifră de afaceri (plafonul utilizat in 2006 a fost de aproximativ 57.000 euro), care va aduce un mare număr de agenţi economici in sfera de cuprindere a TVA.

• Accize

În ceea ce priveşte accizele, Guvernul îşi propune continuarea procesului de armonizare cu directivele UE, creşterea progresivă a accizelor conform calendarului inclus în Declaraţia de Poziţie la Capitolul 10 – Impozitare. În acelaşi timp, anumite accize nearmonizate au fost eliminate (pentru autoturisme, cuptoare cu microunde, iahturi si alte ambarcatiuni personale). Accizele nearmonizate ce vor fi păstrate se referă la urmatoarele articole: parfumuri, arme de vanatoare, bijuterii din aur şi platină şi obiecte din cristal.

• Impozitele si taxele locale

În ceea ce priveşte impozitele si taxele locale sunt prevazute urmatoarele măsuri: - în cazul clădirilor folosite ca locuinţe, cu o suprafaţă construită ce depaşeşte

150 m2, impozitul pe cladire s-a majorat, printr-o creştere a valorii impozabile a cladirii de 5% pentru fiecare 50 m2 sau fracţiune din aceasta;

- impozitul pe mijloace de transport s-a majorat ca urmare a modificarii metodei de calcul, pe baza capacitatii cilindrice a mijlocului de transport, prin multiplicarea fiecarui grup de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta cu o sumă ce variază între 7 şi 120 RON;

- impozitul pe ambarcaţiuni sportive sau de agrement este stabilit intre 0 şi 800 lei (RON)/an;


53

- restaurantele şi barurile vor avea obligaţia să platească la bugetul local o taxa forfetară în suma de până la 3000 RON pentru emiterea/avizarea licenţei anuale ce autorizează respectiva companie să desfăşoare activităţi de alimentaţie publică.

6.2.2 Alte măsuri În domeniul taxelor vamale, România a adoptat începând cu 2007 tarifele vamale şi

codul vamal comunitar. În aceste circumstanţe, taxele vamale colectate pe teritoriul României vor constitui venituri ale bugetului comunitar.

Referitor la contribuţiile la asigurările sociale, cota generală a acestora (inclusiv

pensii, şomaj şi sănătate cumulate pentru angajator şi angajat) a fost de 48,24% în 2006, şi este în curs de implementare o reducere progresivă de aproximativ 2% pe an în perioada 2007-2009. Prima reducere a intervenit în ianuarie 2006, când cota asigurarilor sociale platite de angajatori a fost diminuată la 31,24% de la 33,24% din salariile brute, din care procentul de 19,75% a fost colectat pentru fondul de pensii, 7.75% pentru fondul de sanatate şi 2,50% pentru fondul de somaj si 1,24% pentru accidente de munca. Contribuţiile sociale plătite de angajaţi au ramas neschimbate la 17% corespunzând unui procent de 9,5% la fondul de pensii, 1% la fondul de şomaj şi 6,5% la asigurări de sănătate.

Aproximativ 90% din veniturile bugetare sunt asigurate din: impozitul pe profit,

contribuţiile la asigurările sociale, impozitul pe venit şi TVA. Accizele şi taxa pe valoarea adăugata contribuie la veniturile bugetare cu aproximativ 35 %. Contribuţia la asigurările sociale este preponderentă (circa 30% din venituri). În 2006, impozitele pe venit şi pe profit au contribuit fiecare cu aproximativ 10% din veniturile bugetare.

În afara veniturilor din taxe şi impozite, veniturile bugetare sunt constituite din:

venituri datorate bugetului de stat, venituri din alte activităţi economice ale întreprinderilor cu capital de stat, venituri din vânzarea de active ale întreprinderilor proprietate majoritară de stat, venituri din amenzi. În 2006, veniturile nefiscale au contribuit cu aproape 7% din veniturile bugetare, fiind următoarea sursă de venit după sursele mai sus-menţionate. Fondurile externe de asistenţă, alocate de Uniunea Europeană, vor contribui la creşterea ponderii veniturilor nefiscale în veniturile bugetare totale, reducând ponderea veniturilor fiscale.

Accelerarea creşterii economice, îmbunătăţirea colectării şi reforma în domeniul impozitării au determinat în ultimii doi ani creşterea veniturilor bugetare realizate peste valoarea stabilită iniţial prin planul de buget. În 2006, ponderea veniturilor bugetare a crescut în mod semnificativ, depăşind 33% din PIB. Performanţa veniturilor bugetare s-a îmbunătăţit: colectarea impozitului pe profit a crescut cu 8,12% în termeni reali în primele 9 luni 2006, iar colectarea impozitului pe venit cu 31,35% comparativ cu perioada similară din anul precedent. De asemenea, colectarea TVA şi accizelor s-a majorat cu 18,1%, respectiv cu 5%.

Reforma implementată în domeniul taxării a avut un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, prin cresterea transparenţei şi reducerea costurilor pentru companii. Modificarea nivelului impozitării a diminuat ponderea impozitelor directe în favoarea celor indirecte. Povara impozitării a fost direcţionată de la forţa de muncă si profit, spre impozitarea consumului. Acest proces va continua în urmatorii ani, avaâd în vedere angajamentul asumat privind reducerea contribuţiilor la asigurarile sociale şi creşterea accizelor.


54

Veniturile vor înregistra o tendinţă crescatoare ca rezultat al implementării unor măsuri ferme vizând îmbunătăţirea colectării şi administrării, lărgirea bazei de impozitare în domenii cheie, precum piaţa imobiliară, agricultura, mediul şi intreprinderile cu capital majoritar de stat.

6.3 Cheltuieli bugetare

În domeniul cheltuielilor publice vor fi implementate reforme structurale fundamentale pentru a crea un sistem bazat pe rezultate si eficienta precum şi cresterea gradului de responsabilitate în modul de cheltuire a resurselor publice. Cadrul fiscal a ţinut cont de creşterea cheltuielilor publice necesare atât pentru asigurarea contribuţiei României la bugetul UE, cât şi pentru alocarea unor resurse suplimentare în domeniile prioritare stabilite prin Strategia Lisabona relansată: educaţie, cercetare şi dezvoltare, mediu înconjurător si transporturi. Consolidarea fiscală are o componentă calitativă importantă şi urmăreşte să crească eficienţa modului de utilizare a resurselor publice în domeniile educaţiei, cercetarii-dezvoltării, sănătăţii şi transporturilor şi să controleze rata de creştere a cheltuielilor cu salariile.

6.3.1 Cheltuielile publice destinate învăţământului Acestea ţintesc cel mai ridicat nivel din perioada de după decembrie 1989, fiind de

aproape de 4,5% din PIB în anul 2006 şi urmând să ajungă la 5,3% din PIB în 2010 şi vor fi canalizate către implementarea politicilor publice ce vizează realizarea urmatoarelor obiective:

- accesul imparţial pe durata întregii vieţi la educatie prin: asigurarea logisticii şi echipamentului şcolar – computere/sisteme educaţionale de calcul, precum şi ajutorul financiar care să încurajeze achiziţia de computere şi reforma invăţământului preşcolar;

- asigurarea unui invăţământ de calitate ridicată prin: implementarea programului de asigurare şi evaluare a calităţii în sistemul de învăţământ, facilitarea accesului la educaţie şi la activităţile extra- şcolare;

- autonomia şcolara în vederea unei utilizari eficiente a resurselor şcolii prin: îmbunătăţirea managementului financiar şi administrativ într-un mediu descentralizat;

- sporirea capacităţii Ministerului Educatiei şi Cercetarii în domeniile elaborarii şi implementării de politici, al managementului de proiecte şi al stabilirii priorităţilor de cheltuieli publice.

6.3.2. Cheltuielile destinate cercetării Cercetarea, va beneficia de o alocare bugetară mai mare, cu scopul diminuarii

disparităţilor din prisma obiectivelor Strategiei Lisabona relansate. Astfel, se vor aloca 0,5% din PIB în anul 2007, urmând ca în anul 2010 fondurile publice destinate cercetării să reprezinte 1% din PIB. Se are în vedere ca la orizontul anului 2010, nivelul cheltuielilor totale revăzute să fie de 3% din PIB, din care 1% din fonduri publice şi 2% cheltuieli de cercetare ale sectorului privat. În acest sens va fi susţinuta evoluţia tehnologică bazată pe cercetarea aplicată axată pe obţinerea şi testarea de noi produse, tehnologii şi servicii. Îmbunătăţirea cooperarii în domeniul cercetării-dezvoltării între universităţi, companii şi instituţiile de cercetare-dezvoltare.


55

În acelaşi mod, bugetul va susţine proiecte menite să sporeasca eficienţa activităţilor de cercetare-dezvoltare desfăşurate de universităţi şi de institutele de cercetare, prin dotarea acestora din urma cu echipamente, instrumente şi software de ultimă oră, care se anticipează că vor completa infrastructura C&D existentă sau vor dezvolta o nouă infrastructură (laboratoare, centre de excelenţă), să dezvolte parteneriatul internaţional în activităţi de cercetare-dezvoltare şi să dezvolte domeniile tehnologice cu potenţial economic de interes în Romania.

Accesul companiilor, mai ales al celor mici si mijlocii, la activităţile de C&D şi inovaţie va fi susţinut pe bază de proiecte, pentru a asigura transferurile de cunostinţe şi de tehnologie, şi pentru a ajuta companiile mici să înceapă noi activităţi de afaceri.

6.3.3 Cheltuielile destinate infrastructurii În domeniile infrastructură de transport şi locuinţe publice, se vor finanţa

urmatoarele politici publice: - armonizarea sistemelor de transport cu sistemul european; - dezvoltarea/reabilitarea infrastructurii rurale: drumuri, sisteme de alimentare cu apă şi

de canalizare; - consolidarea şi reabilitarea sistemelor de incălzire a clădirilor; - implementarea sistemului specific de informare în domeniul proprietăţilor imobiliare

şi al planificării urbane şi implementarea bazelor de date ubane; - alinierea conceptului de “planificare teritorială şi urbană” cerinţelor privind

dezvoltarea durabilă.

Recunoaşterea faptului că e nevoie de o creştere a resurselor nu este suficient. Pentru a îmbunătăţi performanţa sectorului public, Guvernul implementează un program amplu de reformă cu scopul de a creşte standardele de calitate a serviciilor publice, de a reduce inegalităţile în furnizarea acestora şi de a creşte gradul de satisfacţie al cetăţenilor. În acest sens procesul de descentralizare reprezintă o prioritate actuală majora. Prin transferul responsabilităţilor cheltuielilor, guvernul intenţionează să imbunatăţească calitatea serviciilor şi să crească gradul de receptivitate şi responsabilitate al autorităţilor locale faţă de nevoile comunităţilor proprii.

Un nou cadru de descentralizare a fost aprobat prin promulgarea Legii 195/2006, care cuprinde un set integrat şi transparent de prevederi care să fie respectate în cazul transferului de noi responsabilităţi la nivelul local. Principalele elemente ale acestui pachet legislativ sunt:

- un set complet şi transparent de principii generale şi specifice pentru îndrumarea procesului transferului de atribuţii suplimentare la nivel local;

- crearea Comitetului Interministerial de Descentralizare Tehnică avand rolul de a coordona elaborarea şi implementarea strategiilor sectoriale de dezcentralizare realizate de diferitele grupuri de lucru de la nivelul fiecărui minister;

- o revizuire cuprinzătoare a modului de împărţire a responsabilităţilor pentru fiecare verigă a guvernului şi o clasificare a acestora conform celor trei categorii: exclusive, comune şi delegate.

Guvernul a aprobat o strategie de descentralizare a educaţiei preuniversitare în a

doua jumatate a anului 2005. Strategia prevede transferul majorităţii funcţiilor de management al şcolii către autorităţile locale (inclusiv numirea şi demiterea directorului şcolii


56

şi optimizarea reţelei şcolare) sau chiar la nivelul scolii (angajarea şi demiterea profesorilor, achiziţia de cărţi şi manuale şcolare etc). În ceea ce priveşte finanţarea, strategia prevede introducerea formulei per capita pentru acoperirea cheltuielilor curente ale şcolii. În acest sens, actualul sistem fragmentat de finanţare a şcolilor va trebui să fie revizuit pentru a asigura procesul de consolidare a cheltuielilor standard. Intervalul de timp pentru implementarea acestor reforme este 2007-2010.

Ministerul Sanatatii Publice a elaborat, de asemenea, strategia sectoriala de

descentralizare a sistemului de sanatate pe perioada 2007 – 2009. Obiectivul general urmarit este realizarea unui grad de acces egal al cetăţenilor la îngrijirile medicale de bază şi creşterea calităţii vieţii, prin promovarea urmatoarelor masuri:

1) Delimitarea competentelor intre administratia publica centrala si locala in vederea administrarii mai eficiente a sistemului sanitar si transferul de competente si responsabilitati de la Ministerul Sanatatii Publice catre autoritatile regionale si catre administratia publica locală; 2) Cresterea rolului administratiei publice locale in dezvoltarea si implementarea programelor de sanatate publica, care sa raspunda nevoilor specifice ale comunitatilor, 3) Redefinirea rolului structurilor Ministerului Sanatatii Publice in elaborarea si implementarea politicilor de sanatate publică; 4) Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sanatatii Publice prin infiintarea Inspectiilor Sanitare de Stat si a 8 Inspectii Sanitare Regionale; 5) Responsabilizarea administratiei publice locale fata de cetatean prin trecerea

etapizata, in administrarea autoritatilor locale (ca forma de proprietate, management medical si financiar) a circa 2/3 din numarul spitalelor din reteaua Ministerul Sanatatii Publice (spitalele orăşenesti, comunale, centre de sănătate si spitale municipale).

Aceste spitale vor fi finantate din venituri proprii si bugetul local iar Ministerul Sanatatii Publice va contribui doar prin Programele de Investitii Nationale. Mai specific, autoritatea locala va suporta o parte din cheltuielile asociate cu mentenanta si investitiile in spitale, cu exceptia programelor de investitii pentru constructii noi de unitati sanitare, consolidarea si reabilitarea celor existente, dotarea cu echipamente medicale precum si a bunurilor necesare desfasurarii activitatii medicale.

În domeniul descentralizării fiscale, a fost aprobat un nou cadru legislativ care a

intrat în vigoare incepând cu 1 ianuarie 2007. Îmbunătăţirile majore ale noii legislaţii vizează sistemul de egalizare, introducerea noţiunii de alocări condiţionate şi a prevederilor cu privire la insolvenţa şi falimentul autorităţilor locale. În mod specific, fondul de egalizare va fi distribuit de către serviciile deconcentrate ale Ministerului de Finanţe în conformitate cu o formulă naţională care ia în calcul capacitatea fiscală şi nevoile de cheltuieli. În 2009, formula de egalizare va include şi o masură a efortului fiscal local.

Alte proiecte care urmează să fie implementate de către guvern pe termen mediu se referă la un sistem naţional de monitorizare a furnizării de servicii locale şi de realizare a unui sistem de referinţă standard, dezvoltarea unui sistem ad-valorem de taxare a proprietăţilor la nivel local precum şi crearea unui sistem de evaluare a capacităţii administrative cu scopul luării în considerare a unor solutii de descentralizare asimetrică.


57

Se preconizează că investiţiile guvernamentale vor continua să crească pentru a reduce diferenţele structurale dintre Romania şi celelalte state membre ale UE. Pentru a sustine aceste priorităţi, vor fi atrase resurse însemnate şi din fondurile structurale şi de coeziune.

Cheltuielile cu dobânzile vor cunoaşte o stabilizare pe termen mediu ca urmare a nivelului

sporit al deficitelor bugetare. De asemenea, subvenţiile către întreprinderi, vor avea o tendinţă descendentă ca urmare a consolidării progreselor înregistrate în procesul de reforme structurale.

Măsurile sus-menţionate vor avea un impact pozitiv asupra calităţii utilizării

cheltuielilor publice – creşterea eficienţei sectorului public, majorarea valorii adaugate a investiţiilor publice în scopul creşterii atractivităţii acestora şi îmbunătăţirea sustenabilităţii finanţelor publice.


58

7. SUSTENABILITATEA PE TERMEN LUNG A FINANŢELOR PUBLICE

7.1 Situaţia actuală O mare parte a cheltuielilor publice este organizată pe programe, care necesită

existenţa unei perspective pe termen lung. Deciziile curente referitoare la aceste programe influenţează evoluţia cheltuielilor publice, nu numai în viitorul apropiat, dar şi peste zeci de ani. În acest sens este evidentă necesitatea studierii consecinţelor deciziilor respective asupra evoluţiilor ulterioare ale sustenabilităţii finanţelor publice.

Principalii factori cu caracter obiectiv care vor avea un impact direct asupra

sustenabilităţii finanţelor publice, îndeosebi sistemul de pensii şi sănătate, sunt evoluţiile demografice (fertilitatea şi mortalitatea) şi rata de participare pe piaţa forţei de muncă.

7.1.1 Evoluţia ratelor de fertilitate Rata fertilitate totala la ora actuală este foarte scazută dintr-o perspectivă

internatională-1,26 copii la o femeie, cu mult sub nivelul optimal de reproducere. În viitor se va presupune că va cunoaşte o imbunătăţire-iniţial, cu un ritm mai scazut (atingând 1,36 copii la o femeie în 2015) apoi cu un ritm mai rapid (atingând 1,93 copii la o femeie în 2030); în al doilea interval de timp al orizontului de prognoză se presupune că ritmul va scădea din nou tinzând catre nivelul de reproducere.

7.1.2 Evoluţia ratelor de mortalitate Mortalitatea se presupune că va scădea pentru ambele sexe, speranta de viaţa la

naştere urmând să crească până la sfârşitul orizontului de prognoză cu 6,7 ani pentru bărbaţi şi cu 6,4 ani pentru femei.

Tabelul 7.1: Speranţa de viaţă -numărul de ani medii de viaţă aşteptaţi la o anumită vârstă -

2005 2010 2020 2030 2040 2050 Bărbaţi Naştere 68,2 69 70,3 71,8 73,4 74,9 La vârstă de 20 50,1 52 51,8 53,1 54,5 55,9 La vârstă de 60 16,4 16,9 16,7 17,7 18,7 19,7 La vârstă de 65 13,3 13,6 13,4 14,2 15,1 16 La pensionare 13,8 13,9 13,4 14,2 15,1 16 Femei Naştere 75,5 75,7 77,8 79,1 80,6 81,9 La vârstă de 20 57,1 57,8 58,9 60 61,3 62,5 La vârstă de 60 20,1 20,9 21,4 22,4 23,4 24,4 La vârstă de 65 16,1 16,5 17,4 18,2 19,2 20,1 La pensionare 20,9 21,4 21,4 22,4 23,4 24,4

Sursa:Banca Mondiala si Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei


59

Populaţia totală va cunoaşte o tendinţă de scădere de la un număr de 21,6 milioane la 1 iulie 2006, la aproximativ 18 milioane în 2050. Principala explicaţie este reprezentată de nivelul scăzut al fertilităţii care chiar dacă va cunoaşte o tendinţă de revigorare, rămâne sub nivelul de reproducere necesar dea lungul intregului orizont de prognoză.

Tabelul 7.2: Proiecţia numărului populaţiei şi a ratei de dependenţă a acesteia

1 iulie 2005

2010 2020 2030 2040 2050

Populaţia totală (mii persoane)

21.624 21.207 20.402 19.704 18.392 18.018

Pondere (%) 0-14 ani 15,6 15 14,3 14,4 15,1 15,2 +15 ani până la vârsta de pensionare

65,3 66,4 65,2 62,7 57,3 53

>Vârsta de pensionare 19,1 18,6 20,5 22,9 27,6 31,8 Rata de dependenţă (%) 29,2 28 31,4 36,6 48,2 59,9

Sursa:Banca Mondiala si Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

Numărul contribuabililor la sistemul de pensii este aşteptat să scadă la aproximativ 4 milioane către sfirşitul orizontului de prognoză (de la aproximativ 5,9 milioane cât este în prezent) ca urmare a tendinţei de diminuare a populaţiei. Similar numărului de contribuabili, numărul de pensionari beneficiari ai pensiilor pentru limită de vârstă este aşteptat să scadă de la 3,2 milioane la ora actuală la aproximativ 2,8 milioane în 2050. Numărul pensionarilor beneficiari ai pensiilor pentru limită de vârstă este prognozat să crească gradual până în 2037 când va atinge un număr de aproximativ 4,2 milioane de persoane şi apoi să scadă consecvent pâna la sfirşitul perioadei de prognoză.

7.1.2 Evoluţiile în rata de participare pe piaţa forţei de muncă Provocările demografice sunt amplificate de nivelul ratelor de ocupare pentru

lucrătorii în vârstă. În 2005, rata de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani a fost de 57,7%, în comparaţie cu media UE de 63,8%, fiind necesare eforturi suplimentare consistente pentru atingerea pâna în anul 2010 a ţintei de 70%, stabilită prin Strategia Lisabona relansată. Rata de ocupare a persoanelor in virsta de 55-64 ani a fost de 39,4% în 2005, sub media de 43% inregistrată în Uniunea Europeană şi ţinta de 50% stabilită prin Strategia Lisabona.

7.1.3 Evoluţia sistemului de pensii Pentru evaluarea evoluţiei sistemului de pensii s-a presupus, suplimentar faţă de

ipotezele demografice prezentate mai sus, o indexare a pensiilor la un nivel de 150 la sută în raport cu rata inflaţiei. Această ipoteză este realistă ţinând cont atât de tiparul recent al indexărilor deja acordate în sistemul public de pensii cât şi de obiectivul guvernului de creştere a nivelului acestor beneficii cu scopul asigurării unei creşteri moderate a ratei de acoperire calculată faţă de salariul mediu. Aşa cum se observă din tabelul de mai jos, sistemul înregistrează intotdeauna un deficit, acest din urmă indicator inregistrând un nivel între 0,4% şi 2% din PIB. Balanţa sistemului va avea o tendinţă de deteriorare suplimentară odată cu redirecţionarea unei părţi din contribuţia de la sistemul public de pensii către cel administrat privat.


60

Graficul 7.1: Evoluţia deficitului sistemului de pensii

Sursa: Banca Mondială si Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Ratele de acoperire calculate faţă de salariul mediu brut au o tendinţă de îmbunătăţire

în cazul implementării reformei sistemului de pensii. Aceasta este aşteptată să atingă la sfîrşitul orizontului de prognoză 40% în cazul implementării contribuţiei obligatorii la sistemul privat faţă de 33 % în cazul sistemului public.

Graficul 7.2 Ratele medii de acoperire a pensiilor

Sursa: Banca Mondială si Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei


61

7.1.4 Evoluţia sistemului de sănătate Starea de sănătate a populaţiei s-a imbunătăţit semnificativ în ultimii 5 ani, după o

perioadă de deteriorare a indicatorilor privind sănătatea populaţiei inregistrată la mijlocul anilor ”90. Cu toate acestea, dintr-o perspectiva comparativa, nivelul acestor indicatori este incă inferior celor inregistrati in celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aşa cum poate fi observat în tabelul de mai jos, anumiţi inidicatori de sănătate, cum ar fi speranţa de viaţă la bărbaţi şi ratele standard de mortalitate s-au înrăutăţit de-a lungul anilor ´90, în timp ce alţi indicatori au continuat să se îmbunătăţească. Mortalitatea maternă şi infantilă se situează la cele mai scăzute niveluri din anii ´70.

Tabelul 7.3: Indicatori privind starea de sănătate 1970 1980 1990 1995 2000 2004Speranţa de viaţă a femeilor la naştere 70 72 73 74 75 75,4Speranţa de viaţă a bărbaţilor la naştere 66 67 67 66 68 68,2

Rata de mortalitate datorată bolilor coronariene pentru bărbaţii în vârstă de până la 64 ani per (la 100.000) 26 42 55 72 63 62Rata de mortalitate în general 1,236 1,284 1,169 1,224 1,098 1,076Rata de mortalitate infantilă (per 1.000 nou nascuţi) 49 29 27 21 19 17Mortalitate maternală (per 100.000 naşteri) 116 132 83 48 33 24

Sursa: Banca Mondiala Rata de mortalitate infantilă în România se situează sub media ţărilor cu un nivel mediu al venitului similar, în timp ce rata de mortalitate maternală este cu puţin peste medie. În general aceste rate au niveluri mai ridicate decât oricare alt stat membru al Uniunii Europene. În plus, tendinţa de deteriorare a anumitor indicatori de sănătate nu a fost încă stabilizată. De exemplu, incidenţa cazurilor de tuberculoză este în creştere şi au fost făcute slabe progrese în privinţa reducerii numărului de cazuri de boli cardiovasculare. De asemenea, datele referitoare la ratele standard de mortalitate arată faptul că bolile sistemului circulator reprezintă una din cauzele principale de deces în România. Scăderea acestor rate este foarte modestă, nivelul acestora fiind mult mai ridicat decât cel existent în Uniunea Europeană.

Principalele institutii implicate in sistemul de sanatate sunt:

Ministerul Sănătăţii Publice, care elaboreaza strategia si politicile in sanatate, finanteaza achizitiile de echipamente medicale si anumite activitati medicale in domeniile de importanta strategica ale sanatatii publice, prin programe de sanatate;


62

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar;

Colegiul Medicilor din Romania si celelalte organizatii profesionale ale personalului medical, care supravegheaza modul de exercitare a profesiilor medicale si calitatea actului medical;

Furnizorii de servicii de sanatate de la diferite niveluri ale asistentei medicale (asistenta primara, ambulator, spitale, etc).

Referinţele internaţionale confirmă că deşi cheltuielile publice în domeniul asistenţei medicale ca pondere în PIB sunt conforme cu cele efectuate de alte ţări având acelaşi nivel de dezvoltare, acestea sunt mai reduse decât în majoritatea ţărilor UE. Cheltuielile au crescut în termeni reali şi au fluctuat intre 3,4 şi 4 procente din PIB. Totusi, o serie de factori impiedica functionarea satisfacatoare a sistemului si creeaza presiune in sensul cresterii resurselor alocate si anume: ponderea ridicata de aproximativ 60-70% a resurselor din bugetul sanatatii pentru ingrijirea spitaliceasca (comparativ cu o medie de 35-40% in tarile membre UE), progresele tehnologice si terapeutice in domeniul medical, care atreneaza costuri tot mai ridicate, asteptarile crescinde ale populatiei si lipsa unei discipline financiare suficiente in sistem.

7.2 Măsuri pentru imbunătăţirea sustenabilităţii finanţelor publice

7.2.1 Sectorul de pensii În 2001, a fost facut primul pas în reformarea sistemului public de pensii, prin intrarea

în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

În prima etapă de aplicare a reformei, legea prevede măsuri vizând reducerea pe termen lung a dezechilibrului fiscal din bugetul asigurărilor sociale de stat, şi anume:

- creşterea vârstei de pensionare standard de la 57 la 60 ani pentru femei şi de la 62 la 65 ani pentru bărbaţi, treptat, până în 2014;

- acordarea de puncte de pensie suplimentare, în vederea stimulării participării la piaţa muncii chiar şi după îndeplinirea condiţiilor cumulative de pensionare;

- creşterea perioadei minime de contribuţie pentru ambele sexe de la 10 la 15 ani până în 2014;

- introducerea unei noi metodologii de calcul care a îmbunătăţit corelaţia dintre contribuţii şi nivelul beneficiilor, bazata pe un sistem de puncte, care ia în considerare veniturile realizate de-a lungul carierei cu puternice elemente de redistribuire luate în calcul.

A doua etapă a reformei iniţiată în 2005, a constat într-un set de măsuri de reformare a

sistemului de pensii prin crearea unui cadru multi-pilon şi continuarea eforturilor de consolidare a primului pilon de pensii publice.

Un element cheie al consolidarii sistemului public de pensii (pilonul I) este reprezentat

de eliminarea prestaţiilor non-contributive din sfera de cuprindere a primului pilon de pensii. Astfel s-au externalizat din bugetul asigurărilor sociale de stat o serie de beneficii, precum:


63

- plata pensiilor agricultorilor a fost transferată la bugetul de stat începând cu anul 2005;

- din anul 2006, plata indemnizaţiilor de creştere şi ingrijire a copiilor sub 2 ani şi plata concediilor medicale au fost transferate bugetului de stat, respectiv bugetului asigurărilor de sănătate.

Cadrul multi-pilon reprezintă una din soluţiile avute în vedere de guvern pentru

consolidarea şi creşterea sustenabilităţii sistemului de pensii. În paralel s-au fundamentat măsuri de restricţionare a pensionarii anticipate, cu scopul innăspririi criteriilor de eligibilitate.

Pilonul II, reprezentat de schema pensiilor obligatorii administrate privat, va fi

implementat începând cu 1 ianuarie 2008, fiind legiferat prin Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (cu modificări ulterioare). În urma aplicării prevederilor legii, o parte din contribuţiile asigurărilor sociale din sistemul public urmează să fie redirecţionate în mod obligatoriu către fondurile private de pensii (2% din câştigurile salariale pentru primul an, procentul urmând să crească gradual timp de 8 ani până la atingerea cotei de 6% la sfirşitul intervalului de timp). Contribuţia la aceste fonduri private va fi obligatorie pentru toti asiguratii sistemului public cu vârsta de până la 35 ani, iar pentru cei cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 ani va fi opţională. Fiecare fond de pensii va trebui să atraga minim 50.000 participanţi şi va funcţiona sub supravegherea unei instituţii nou create – Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (infiintate prin OUG 50/2005, aprobata prin Legea 313/2005). Persoanele care nu optează pentru un fond, vor fi repartizate din oficiu către un administrator de fond.

Pilonul III – schema de pensii opţionale administrate privat va fi implementat

începând cu 2007 (Legea 204/2006 privind pensiile facultative). Se aşteaptă ca aproximativ 300.000 de persoane să adere în primul an la acest sistem, numărul acestora urmând să crească cu incă 200.000 în 2008.

Se estimează că totalul contribuţiilor se va situa în jurul sumei de 100 milioane euro, la

sfârşitul celui de-al doilea an de implementare.

7.2.2 Sectorul de sănătate

Cu scopul cresterii accesului populatiei la ingrijirile medicale, imbunatatirii calitatii si eficientei serviciilor de sanatate, Ministerul Sanatatii Publice si-a stabilit prin strategia proprie, urmatoarele directii prioritare:

• dezvoltarea si stimularea asistentei medicale primare, a medicinei de familie, a asistentei medicale ambulatorii; • dezvoltarea unor servicii noi: asistenta medicala la domiciliu si spitalizarea de zi; • diminuarea ponderii asistentei spitalicesti de la 60-70% din totalul resurselor alocate la 40%, concomitent cu promovarea masurilor de restructurare a spitalelor; • reabilitarea infrastructurii sistemului de sanatate; • reorganizarea si dezvoltarea retelei de medicina de urgenta; • cresterea ponderii medicinei preventive in raport cu cea curativa; • informatizarea sistemului de sanatate; • descentralizarea serviciilor de sanatate; • îmbunatatirea si cresterea finantarii sistemului prin:


64

- crearea fondului de dezvoltare pentru investitii in spitale; - introducerea platii in spitale pe baza de grupuri de diagnostice; - cresterea resurselor prin marirea numarului de contribuabili; - atragerea de resurse finaciare din sectorul privat; - reglementarea funcţionarii sistemului de asigurări private (complementare) de

sănătate în vederea diversificării bazei de resurse, cresterii concurenţei în cadrul sistemului printr-un control mai bun al costurilor şi furnizarii de servicii cu o calitate imbunatatita

- introducerea si definitivarea conceptului de co-plata si a pachetului minimal de servicii de sanatate.

Aceasta strategie s-a concretizat intr-un nou cadru legislativ (Legea nr. 95/2006 si legislatia secundara aferenta) care isi propune sa imbunatateasca eficienta si asumarea raspunderii in sectorul spitalicesc, sa introduca managementul profesionist al spitalelor, transparenta decizionala si contine, de asemenea, prevederi stricte si specifice privind conflictul de interese si ameliorarea alocarii resurselor.

Guvernul este hotarât să implementeze acest pachet de măsuri şi sa promoveze un

proces real de reformă în domeniul sănătăţii cu scopul imbunătăţirii sustenabilităţii finanţelor publice. Implicarea suplimentara a sectorului privat in furnizarea de servicii medicale este esentiala pentru reducerea presiunii exercitate asupra resurselor publice si imbunatatirea calitatii serviciilor medicale. 7.2.3. Masuri pentru imbunatatirea fertilitatii

In acest sens guvernul a adoptat Legea 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei care prevede acordarea unei sume de 200 de euro pentru fiecare familie, cu conditia ca ambii soti sa fie la prima casatorie. In plus, in scopul cresterii natalitatii, s-a aprobat O.U.G. nr. 148/2005-privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, modificata si completata cu O.U.G. nr 44/2006. Astfel, persoanele care au realizat pe o perioada de cel putin 12 luni venituri profesionale conform Legii nr. 571/2003, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in vârsta de pina la doi ani, in cazul copilului cu handicap de pina la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara de 600 RON, si un stimulent lunar suplimentar de 100 RON, incepind cu 1 ianuarie 2007.

Incepând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii va fi de 200 RON lunar, în situaţia copiilor in vârsta de pâna la doi ani, respectiv in cazul copilului cu handicap de pâna la 3 ani.


65

8. CARACTERISTICI INSTITUŢIONALE ALE FINANŢELOR PUBLICE

8.1 Instituţii implicate în elaborarea legii bugetului

Procesul bugetar constă în cinci etape principale: - elaborarea bugetului, - discutarea proiectului de buget şi aprobarea acestuia la nivel legislativ, - execuţia bugetului, - monitorizarea implementării - aprobarea contului general de execuţie.

Procesul de elaborare, execuţie şi monitorizare a bugetului este guvernat de Legea

Finanţelor Publice precum şi de alte acte normative (reglementări guvernamentale, instrucţiuni, metodologii, etc.). Ministerul Finanţelor Publice are principala responsabilitate în elaborarea legilor anuale ale bugetului, a legilor de rectificare, precum şi a legilor privind aprobarea contului anual de execuţie. Aceste proiecte sunt prezentate de Ministrul Finanţelor Publice în Guvern şi sunt asumate de Guvern, pentru a fi trimise spre aprobare Parlamentului.

Legea Finanţelor Publice adoptata în 2002 prevede că Parlamentul adoptă legile

anuale ale bugetului şi legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macreoeconomice asumate. Conform prevederilor acestei Legi, Parlamentul nu poate aproba amendamente la buget care să conducă la o majorare a deficitului bugetar, Guvernul fiind cel autorizat să stabilească nivelul maxim al acestui indicator. În cazul în care legea bugetului nu a fost adoptată cu cel putin 3 zile inainte de sfarşitul exerciţiului bugetar, Guvernul işi va indeplini atribuţiile prevăzute în bugetul anului precedent, iar limitele lunare de cheltuiala nu pot depăşi, ca regulă generală, 1/12 din bugetele anului precedent. Tabelul 8.1 Calendarul de elaborare a bugetului Data scadenţei Activităţi 31 martie Prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar

pentru care se intocmeşte bugetul, precum şi pentru urmatorii 3 ani, este realizată de organismele abilitate. Aceşti indicatori vor fi actualizaţi pe tot parcursul procesului bugetar.

1 mai Ministerul Finanţelor Publice transmite Guvernului obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se intocmeşte bugetul şi pentru urmatorii 3 ani, impreună cu limitele de cheltuieli stabilite pentru ordonatorii principali de credite.

15 mai Guvernul informează Parlamentul în legatură cu principalele direcţii ale politicilor sale macroeconomice şi de finanţe publice.

1 iunie Ministrul Finanţelor Publice transmite principalilor ordonatori de credite o scrisoare-cadru în care se precizează contextul macroeconomic ce stă la baza proiectelor de buget şi a metodologiilor de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

15 iunie Modificarea limitelor de cheltuieli va fi facută de Guvern, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, pe baza propunerilor primite de la ordonatorii prinicpali de credite.


66

Data scadenţei Activităţi 15 iulie Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a transmite la

Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget pentru anul bugetar următor, cu respectarea limitelor de cheltuieli şi estimarile pe urmatorii 3 ani.

1 august Depunerea proiectele de buget şi a anexele definitivate la Ministerul Finanţelor Publice

30 septembrie Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget de la ordonatorii principali de credite şi a propriului buget, elaborează proiectul de lege a bugetului şi proiectele de bugete. Aceste proiecte sunt transmise Guvernului.

15 octombrie După ce Guvernul acceptă proiectul de lege anuală a bugetului şi proiectele de buget prevazute în paragraful (1), acesta le va trimite spre adoptare Parlamentului.

31 decembrie Parlamentul adoptă proiectul de buget. 1 ianuarie (anul urmator)

Iniţierea bugetului aprobat de Parlament.

8.2 Cadrul instituţional de coordonare, implementare şi gestionare a fondurilor comunitare

Co-finanţarea din fondurile structurale şi Fondul de Coeziune va deveni o resursă

importantă pentru politicile Planului National de Devoltare. Consiliul European din decembrie 2005 a decis ca alocarea de fonduri structurale si de coeziune pentru România să ajungă până la 3.78% din PIB naţional. Aceste fonduri rezolvă necesităţile de co-finanţare ale autorităţilor locale şi organismelor private.

Un obiectiv foarte important al politicilor macroeconomice ale Guvernului este

creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare. Cabinetul a creat cadrul instituţional de gestionare a fondurilor comunitare, prin adoptarea Hotărârii de Guvern nr.497/2004, Ministerul Finanţelor Publice fiind desemnat ca autoritate naţională coordonatoare a programarii si implementarii fondurilor structurale si de coeziune.

Un alt pas important în procesul de optimizare a gestionarii fondurilor comunitare este infiinţarea, în anul 2005 a Autoritatii de Certificare si de Plăţi în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, care are responsabilitatea de a certfica cheltuielile efectuate in cadrul diverselor proiecte si sa transmita cererile de fonduri la Comisia Europeana. Aceasta autoritate detine ca pozitie bugetara globala fondurile structurale si de coeziune si contributia nationala proprie.

Politicile bugetare vor facilita de asemenea accesul la fondurile structurale şi la Fondul

de Coeziune prin alocarea de resurse importante de la buget. Guvernul mai pregateşte de asemenea acţiuni suplimentare de maximizare a absorbţiei

resurselor din fondurile structurale şi din Fondul de Coeziune, în special prin mărirea capacităţii de absorbţie a administraţiei publice şi prin utilizarea eficientă a acestor resurse urmărind:

- infiinţarea de structuri specializate în interiorul organismelor competente, abilitate cu alocarea fondurilor comunitare;

- angajarea unui numar suficient de personal;


67

- asigurarea instruirii personalului implicat în alocarea fondurilor comunitare; - definirea şi implementarea de proceduri specifice conforme cu regulile şi principiile

comunitare. Tabelul 8.2: Cadrul instituţional Programul operaţional Autoritatea de

Management Organisme de intermediere Fond

Obiectivul de convergenţă PO Creştere economică şi competitivitate

Ministerul Economiei şi Comerţului

- Agentia Nationala pentu Intreprinderi Mici si Mijlocii - Ministerul Educatiei si Cercetarii - Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică - Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor - Ministerul Economiei şi Comerţului – Departamentul de Politică Energetică - Agentia Nationala de Turism

FEDR

PO Infrastructură de Transport

Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului

-

FEDR + FC

PO Mediu Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor

Cele 8 agentii de protectia mediului

FEDR + FC

PO Dezvoltare Regională Ministerul Intergrării Europene

Cele 8 agentii de dezvoltare regională

FEDR

PO Dezvoltarea Resurselor Umane

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei

Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca Ministerul Educatiei si Cercetarii – Departamentul Cercetare

FSE

PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative

Ministerul Administraţiei şi Internelor

- FSE

PO Asistenţă Tehnică Ministerul Finanţelor Publice - FEDR

FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională FC – Fondul de Coeziune FSE – Fondul Social European

8.3 Imbunatatirea planificarii bugetare pe termen mediu

In anul 2006 Guvernul României a iniţiat un proces de reformă prin introducerea sistemului de planificare strategică la nivelul administraţiei publice centrale. În România acest sistem va fi implementat în două etape, elaborarea componentei de management a planurilor strategice în cadrul primei etape şi componenta de programare bugetară în cea de a două etapă. În acest sens, Secretariatul General al Guvernului a elaborat Metodologia privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu al instituţiilor administraţiei publice de la nivel central, Etapa I, Componenta de Management.


68

Obiectivele sistemului de planificare strategică sunt reprezentate de creşterea

predictibilităţii acţiunii guvernamentale, managementul eficient al politicilor publice, crearea conexiunii dintre planificarea politicilor publice şi elaborarea bugetului, precum şi creşterea coerenţei şi eficienţei în cheltuirea fondurilor publice. Dintre priorităţile vizate de acest sistem de planificare strategică menţionăm:

a) îmbunătăţirea elaborării şi fundamentării politicilor sectoriale prin

îmbunătăţirea sistemului de proceduri, metodologii şi standarde în domeniul politicilor publice;

b) eficientizare şi raţionalizare instituţională c) îmbunătăţirea coordonării politicilor sectoriale cu programul de guvernare, cu

PND sau alte strategii naţionale atotcuprinzătoare (ex. Strategia Lisabona) şi corelarea acestora cu resursele existente in bugetul consolidat;

d) îmbunătăţirea corelării politicilor/programelor sectoriale cu programarea bugetară prin perfecţionarea sistemului de planificare bugetară pe termen mediu;

e) concentrarea atenţiei în procesul de planificare bugetară pe calitatea utilizării fondurilor publice prin perfecţionarea sistemului de buget pe programe: definirea de obiective în manieră SMART, definirea rezultatelor/efectelor ce se vor obţine, sistem şi proceduri fundamentare şi colectare a indicatorilor de monitorizare;

În anul 2007, Secretariatul General al Guvernului va colabora cu Ministerul Finanţelor

Publice pentru detalierea instrucţiunilor şi metodologiei de elaborare a bugetului pentru 2008 şi va oferi asistenţă ministerelor, pentru elaborarea Metodologiei de Planificare Strategică, Componenta de bugetare pe programe precum şi a metodologiei privind stabilirea indicatorilor de performanţă pentru programele bugetare.

8.4 Reforma administraţiei fiscale

Guvernul a inceput procesul de reforma a administratiei veniturilor cu scopul cresterii eficientei colectarii, reducerii povarei de conformare voluntara si imbunatatirii serviciilor catre contribuabili, inclusiv promovarea integritatii si transparentei. Incepand din ianuarie 2005 Autoritatea Vamilor si Garda Financiara au fost transferate in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), aceasta devenind o institutie de colectare centralizata a veniturilor.

Problemele majore cu care se confrunta colectarea si administrarea impozitelor si taxelor sunt reprezentate de lipsa unui sistem IT functional si schimbul lent de informatii referitoare la declaratii, plati si executare silita. In plus, o mare parte a deconturilor de TVA sunt supuse unui control preventiv si selectia pentru control este dominata de lucrari redirectionate de la alte institutii (Parchetul General etc), situatia este agravata şi de dezechilibrele substantiale evidente in alocarea resurselor intre Bucuresti si directiile judetene (si intre acestea din urma). Principalele acţiuni care vor fi puse în practică in perioada urmatoare se referă la:


69

- dezvoltarea suplimentară a sistemului informatic care să permită o verificare încrucişată în timp real a declaraţiilor cu plăţile, transmiterea automată a notificărilor de plată şi începerea procesului de executare silită;

- delegarea responsabilităţilor de control pe teren de la centru catre direcţiile judeţene şi dezvoltarea unei strategii naţionale de control;

- instituirea unui sistem de analiză şi identificare bazat pe risc în domeniul controlului contribuabililor în vederea economisirii de resurse şi sporirii eficienţei procesului de executare silită;

- îmbunătăţirea modului de alocare a resurselor în conformitate cu volumul de activitate identificat în funcţie de numărul de contribuabili, acordarea unei priorităţi maxime în alocarea de resurse zonei Bucureşti;

- menţinerea momentum-ului creat în domeniul executării silite şi accelerarea recuperării arieratelor fiscale.

8.5 Cadrul instituţional de împrumuturi locale In conformitate cu prevederile art.3, alin. (4) din Legea nr.313/2004 privind datoria

publica, incepand cu anul 2005, autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne si/sau externe pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale, numai cu avizul comisiei de autorizare a imprumuturilor locale.

Experienta acumulata in aceasta perioada si contactul cu autoritatile publice locale au impus necesitatea abordarii unui stil mai suplu de lucru, de clarificari si precizari privind continutul documentatiei aferente.

Prin adoptarea recenta a Hotăririi Guvernului Nr.9 privind constituirea, componenţa şi

funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale se realizează:

1. simplificarea si standardizarea documentaţiilor pe care autorităţile administraţiei publice locale le depun la Comisia de autorizare a împrumuturilor locale pentru examinarea şi avizarea contractării/garantării de împrumuturi interne şi externe pe termen scurt, mediu şi lung; 2. posibilitatea de monitorizare a unităţilor administrativ-teritoriale privind obligaţiile ce le au de îndeplinit pe perioada de contractare şi/sau garantare a împrumuturilor ori de contractare de datorie public locală prin emisiuni de titluri de valoare, în condiţiile legii; 3. consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, în strictă concordanţă cu prevederile art. 4 pct. 6 din Carta europeană a autonomiei locale.

Suma scadentelor asociate principalului, dobinzilor si comisioanelor aferente

imprumuturilor nu poate depasi 30% din veniturile proprii ale autoritatilor locale de-a lungul maturitatii imprumuturilor.


70

8.6 Progrese înregistrate în armonizarea statisticii finanţelor publice

Incepând cu anul 2006, în cadrul procedurii de supraveghere fiscală anuală, Romania a transmis Notificarea fiscală de doua ori, respectiv la 31 martie şi 30 septembrie. S-au raportat datele pe perioada 2002-2005, precum şi estimări pentru anul 2006 pe baza ultimului buget aprobat de Parlament. Principalele imbunatatiri aduse statisticii finantelor guvernamentale in ultima perioada au vizat: evaluarea impozitelor si contributiilor sociale in baza dreptului constatat, includerea sumelor alocate din venituri proprii si inregistrarea cheltuielilor efectuate din venituri din privatizare. A fost perfectionat de asemenea modul de calcul al consumului final al administratiilor publice pe subsectoare. În cadrul acţiunilor de creştere a gradului de convergenţă cu normele ESA 95 in luna iunie 2006 o delegatie a EUROSTAT a efectuat o vizită de studiu in Romania unde s-au analizat procedurile şi sursele de date utilizate la notificarea fiscala, în primul rănd Tabelul 2 privind deficitul bugetar (Net lending/Net borrowing).

Ministerul Finantelor Publice va continua colaborarea cu Institutul National de Statistica in domeniul statisticii finantelor publice in special la raportarea datelor conform COFOG nivelul II precum si a utilizarii surselor de date.


71

ANEXE


72

Tabelul 1a. Proiecţii macroeconomice

Codul ESA 2005 2005 2006 2007 2008 2009

Nivel 1) Mld.lei Modificare procentuală

1. PIB real B1*g 256,7 4,1 8,0 6,5 6,3 5,9 2. PIB nominal B1*g 288,0 16,9 18,6 13,8 11,6 10,1

Componentele PIB-ului real 3. Cheltuielile consumului privat P3 186,8 9,6 11,8 8,1 7,2 6,7 4. Cheltuielile consumului guvernamental P3 43,4 9,0 3,7 3,5 3,8 3,1

5. Formarea brută de capital fix P51 60,6 12,6 15,0 14,0 11,5 11,0 6. Modificarea stocurilor şi achiziţiilor nete (% din PIB)

P52+ P53 -2,2

7. Exporturi de bunuri şi servicii P6 95,7 8,1 11,8 10,9 7,6 7,3 8. Importuri de bunuri şi servicii P7 129,3 16,6 20,8 15,0 11,2 10,3

Contribuţii la creşterea PIB 14. Cererea internă finală - 10,8 12,3 9,6 8,6 8,0 15. Modificarea stocurilor şi achiziţiilor nete

P52+ P53

- -2,2 0,8 0,0 0,2 0,1

16. Export net B11 - -4,5 -5,1 -3,1 -2,5 -2,2 1) Nivelul real al PIB şi al componentelor sale este în preţurile anului precedent

Tabelul 1b. Evoluţia preţurilor

Codul ESA 2005 2005 2006 2007 2008 2009

Nivel Modificare procentuală 1. Deflatorul PIB 12,2 9,8 6,8 5,0 3,9 2. Deflatorul consumului privat 7,1 5,9 4,3 3,1 2,5 3. Indicele armonizat al preţurilor de consum 9,1 6,6 4,5 4,3 3,2

4. Deflatorul consumului public 20,9 10,2 4,9 3,0 2,3 5. Deflatorul investiţiilor 9,7 9,5 6,0 4,0 3,0 6. Deflatorul exportului (bunuri şi servicii) -0,9 2,8 3,3 2,9 2,6

7. Deflatorul importului (bunuri şi servicii) -3,6 -0,8 -0,7 -0,8 -0,5


73

Tabelul 1c. Evoluţia pieţei forţei de muncă

Codul ESA 2005 2005 2006 2007 2008 2009

Nivel mii pers.

Modificare procentuală

1. Populaţia ocupată (conform definitiei Conturilor Nationale) - mii persoane

9147 -0,1 0,6 0,3 0,3 0,2

2. Rata şomajului - nivele (conform definitiei BIM) -% 7,2 6,8 6,7 6,6 6,5

3. Productivitatea muncii pe persoană (PIB real/ persoana ocupata)

4,2 7,4 6,2 6,0 5,7

4. Compensaţia salariaţilor D1 17,4 15,6 11,8 9,9 9,4

Tabelul 1d. Balanţele sectoriale

% din PIB Codul ESA 2005 2006 2007 2008 2009

Soldul net, faţă de restul lumii B9 -7,9 -10,2 -8,9 -8,3 -7,8 din care: - balanţa bunurilor şi serviciilor -10,3 -11,8 -11,7 -11,5 -11,4 - balanţa veniturilor şi transferurilor 1,6 1,4 1,4 1,3 1,5 - contul de capital 0,8 0,2 1,4 1,9 2,1


74

Tabelul 2. Proiecţia bugetului consolidat

Codul ESA 2005 2005 2006 2007 2008 2009

Nivel % din PIB Împrumuturi nete (EDP B9) pe sub-sectoare

1. Buget consolidat S13 -4.205,1 -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,0 2. Bugetul central S 1311 -4.262,1 -1,5 -3,0 -3,0 -3,0 -2,4 3. Buget de stat S1312 4. Bugete locale S1313 -150,5 -0,1 0,2 0,1 0,1 0,04 5. Bugetul asigurărilor sociale S1314 207,5 0,1 0,5 0,2 0,4 0,3

Buget consolidat (S13) 6. Încasări totale TR 92.297,5 32,1 33,9 36,5 37,1 37,8 7. Cheltuieli totale TE 96.503,0 33,6 36,2 39,2 39,6 39,8 8. Soldul net EDP B9 -4.205,5 -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,0 9. Dobânzi (inclusiv SIFIM) EDP D41 3.281,1 1,1 1,1 1,1 1,1 1,0 10. Balanţa primară -924,4 -0,4 -1,2 -1,6 -1,5 -1,0

Componentele veniturilor 11. Impozite totale (11=11a+11b+111c) 52.334,8 18,2 19,8 21,7 21,7 22,6 11a. Impozite pe producţie şi import D2 36.348,0 12,7 13,5 14,4 14,5 14,9 11b. Impozite curente pe venit, avuţie etc. D5 15.986,8 5,6 6,3 7,2 7,2 7,7

11c. Impozite pe capital D91 0 0 0 0 0 0 12. Contribuţii sociale D61 27.882,1 9,7 9,4 9,6 9,4 9,1 13. Venituri din proprietate D4 4.036,8 1,4 1,5 1,5 1,5 1,4 14. Altele (14=15-(11+12+13)) 8.043,7 2,8 3,2 3,8 4,5 4,7 15=6. Total venituri TR 92.297,5 32,1 33,9 36,5 37,1 37,8 Pm.: Povara fiscală (D2+D5+D61+D91) 80.217,0 27,9 29,2 31,2 31,1 31,7

Componentele cheltuielilor 16. Consumul colectiv P32 25.382,3 8,8 8,3 8,8 8,3 8,6

17. Transferuri sociale totale D62+ D63 28.744,2 10,0 9,6 9,9 10,3 9,6

18=9. Dobânzi (inclusiv SIFIM) EDP41 3.281,1 1,1 1,1 1,1 1,1 1,0 19. Subvenţii D3 4.820,6 1,7 1,5 1,0 0,9 0,9 20. Formarea brută de capital fix P51 10.984,0 3,8 6,1 9,7 9,3 8,7 21. Alte cheltuieli (21=22-(16+17+18+19+20)) 23.290,8 8,1 9,6 8,7 9,8 11,0

22=7. Cheltuieli totale TE 96.503,0 33,6 36,2 39,2 39,6 39,8

NOTA: Veniturile si cheltuielile sunt calculate conform ESA 95 Pentru măsurarea corecta a veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidat sau

eliminat la consolidare fluxurile din cadrul fiecarui subsector si dintre subsectoare. Pentru anul 2006 s-a folosit ultimul program aprobat pentru acest an, precum şi estimări

pentru unii indicatori utilizaţi la transpunerea datelor conform ESA 95. Conform primelor estimari deficitul bugetar realizat pe anul 2006 se va situa sub ţinta

asumată pe acest an.


75

Tabelul 4. Evoluţia datoriei guvernamentale

% din PIB 2005 2006 2007 2008 2009

1. Nivelul datoriei guvernamentale brute (conform ESA) 15.9 12.8 13.5 12.6 11.7

2. Modificarea datoriei guvernamentale, % -2.9 -3.1 0.8 -0.9 -0.9 Contribuţia la modificarea datoriei brute

3. Balanţa primară -0.4 -1.2 -1.6 -1.5 -0.9 4. Dobânda (incl. SIFIM) 1.1 1.1 1.1 1.1 1.0 5. Ajustări stoc-flux -3.6 -3.0 1.3 0.5 -1.0 Din care: - Diferenţe între cash şi accrual

0.11

0.03

-0.02

-0.01

-0.02

- Acumularea netă de active financiare din care: apărute din privatizare *)

0.15 0.08

2.68 2.68

0.31 0.26

0.09 0.09

0.08 0.08

- Efecte ale evaluării şi altele -3.9 -5.7 1.0 -0.6 -1.1 p.m. rata dobânzii implicite asupra datoriei 7.8 9.1 8.7 8.9 9.0

Alte variabile relevante 6. Active financiare lichide *) 0.6 3.9 3.6 3.1 2.8 7. Datoria financiară netă (7=1-6) 15.3 8.8 10.2 9.6 8.9

*) reprezinta disponibilitatile în contul în valuta al MFP şi în contul în lei din incasari din valorificarea activelor bancare şi din activitatea de privatizare.


76

Tabelul 5: Evoluţii ciclice

% din PIB Codul ESA

2005 2006 2007 2008 2009

1. Creşterea reală PIB (%) 4,1 8,0 6,5 6,3 5,9 2. Soldul net consolidat EDP

B9 -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,0

3. Cheltuieli cu dobânzi (inclusiv SIFIM înregistrat în consum)

EDP D41+SIFIM 1,1 1,1 1,1 1,1 1,0

4. Creşterea PIB potenţial (%) 5,29 5,51 5,98 6,25 6,6 Contribuţii ale factorilor:

- muncă - capital - productivitatea totală a factorilor

0,11 1,79 3,39

-0,07 2,07 3,51

0,1 2,30 3,58

0,07 2,58 3,60

0,26 2,75 3,59

5. Output gap 0,73 1,99 2,31 2,17 1,33 6. Componenta ciclica 0,20 0,57 0,69 0,65 0,41 7. Sold ajustat ciclic (2-6) -1,7 -2,86 -3,39 -3,25 -2,41 8. Sold primar ajustat ciclic (7-3) -0,6 -1,76 -2,29 -2,15 -1,41

Tabelul 6. Diferenţe faţă de varianta precedentă

Codul ESA

2005 2006 2007 2008 2009

Creşterea PIB (%) Varianta precedentă 5,7 6,0 6,3 6,5 Varianta actualizată 4,1 8,0 6,5 6,3 5,9 Diferenţa -1,6 2,0 0,2 -0,2

Balanţa bugetară (% din PIB) Varianta precedentă -0,4 -0,7 -1,0 -1,5 Varianta actualizată -1,5 -2,3 -2,7 -2,6 -2,0 Diferenţa -1,1 -1,6 -1,7 -1,1

Datoria publică brută (% din PIB) Varianta precedentă 17,1 15,1 14,6 14,6 Varianta actualizată 15.9 12.8 13.5 12.6 11,7 Diferenţa -1,2 -2,3 -1,1 -2,0


77

Tabelul 7. Sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice

% din PIB 2004 2005 2010 2020 2030 2050

Cheltuieli totale 33,4 33,6 39 39 38.4 37.9

Cheltuieli cu pensiile*) 6,7 6,7 7,3 7,3 7,8 7 Îngrijirea sănătăţii*) 3,2 3,5 3,7 3,7 3,6 3,5

Cheltuieli cu educaţia 3,4 3,6 5,3 5,3 5,0 4,7

Venituri totale 31,9 32,1 37.5 38 37.4 36.9

- ritmuri medii - Creşterea productivităţii muncii 9,3 4,2 6,1 5,4 4,6 3,7 Creşterea reală a PIB 8,5 4,1 6,5 5,5 4,6 3,7 - % - Rata de participare în rândul bărbaţilor 70,2 69,5 69,2 70,9 71,4 78,4 Rata de participare în rândul femeilor 56,2 55,3 56,9 59,3 59,4 69,0 Rata totală de participare 63,2 62,4 63,0 65,1 65,4 73,7 Rata şomajului – BIM 8,0 7,2 6,4 5,5 5,2 5,0 Populaţia în vârstă de 65 ani şi peste / populaţia totală 14,5 14,7 15,6 16,5 17,5 21,0 *)Datele sunt in metodologia cash

Tabelul 8: Presupuneri

2005 2006 2007 2008 2009

Rata de schimb, lei/Euro 3,62 3,52 3,45 3,38 3,32 Creşterea PIB mondial, excluzând UE 5,6 5,7 5,2 5,2 5,2 Creşterea PIB în UE 1,7 2,8 2,4 2,4 2,4 Creşterea pieţei externe 5,5 8,5 6,5 6,4 6,3 Volumul importurilor mondiale, excluzând UE 7,3 8,8 8,2 7,7 6,9 Preţul petrolului (Brent, dolari/baril) 54,1 65,6 66,3 68,0 69,0

PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ România...

Documents

Transcript of PROGRAMUL DE CONVERGENŢĂ România...