PROGRAMA ANALITICĂ DE STUDII

la Fiziopatologie

pentru studenţii an. III

Facultatea Medicină Generală

FIZIOLOGIE PATOLOGICĂ

Notă explicativă

Fiziologia patologică (fiziopatologia) este ştiinţa şi disciplina didactică ce studiazăactivitatea vitală a celulelor, ţesuturilor, organelor şi sistemelor organismului bolnav şi stabileştelegităţile generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şi sfârşitului bolii.

Fiziopatologia ca disciplină didactică în cadrul instruirii medicilor include următoarelecompartimente: fiziopatologia teoretică – nozologia generală, fiziopatologia generală – procesepatologice tipice, fiziopatologia specială – procese patologice în organe şi sisteme şi fiziopatologiaclinică – patogenia entităţilor nozologice.

Fiziopatologia teoretică - studiază legităţile originii, apariţiei. evoluţiei şi sfârşitului bolii şiesenţa bolii în aspect filozofic, social, biologic şi medical.

Fiziopatologia generală - studiază legităţile generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şisfârşitului proceselor patologice tipice comune pentru majoritatea speciilor animale, pentrumajoritatea organelor din organism şi provocate de mai mulţi factori etiologici.

Fiziopatologia specială studiază legităţile generale ale originii, apariţiei, evoluţiei şisfârşitului proceselor patologice în diferite organe şi sisteme ale organismului uman.

Fiziopatologia clinică studiază legităţile originii, apariţiei, evoluţiei şi sfârşitului bolilorconcrete (entităţilor nozologice) ale omului.

Fiziopatologia teoretică, fiziopatologia generală şi fiziopatologia specială se predau la anulIII ( sem. III şi IV ); fiziopatologia clinică se predă la anul IV (V) şi la anul I pentru rezidenţii despecialităţile boli interne.

Introducere în fiziopatologieDefiniţia disciplinei. Locul în complexul patologiei medicale. Rolul şi locul în instruirea

medicală superioară. Structura fiziopatologiei. Obiectul, sarcinile şi metodele de cercetări alefiziopatologiei. Metoda experimentului fiziopatologic.

I. Fiziopatologie teoretică. Nozologie generală1.1.Etiologie generală. Cauzele şi condiţiile originii bolii. Caracteristica generală a

cauzelor şi condiţiilor. Clasificarea. Rolul în apariţia şi evoluţia bolii.1.2.Patogeneza generală. Rolul cauzei în evoluţia bolii. Leziunile structurale şi dereglările

funcţionale ca substrat material al bolilor. Clasificarea leziunilor. Relaţiile dialectice dintre leziunilestructurale şi dereglările funcţionale. Relaţiile dialectice dintre leziunile locale şi generale. Relaţiilede cauză şi efect în patogeneză. Noţiune de lanţ patogenetic. Veriga principală a patogenezei. Cerculvicios. Rolul reactivităţii organismului în evoluţia bolii. Reacţiile de adaptare, compensare, protecţieşi reparaţie şi rolul în patogenie. Interrelaţiile dialectice dintre leziuni şi reacţiile organismului inpatogenie.

1.3.Nozologia generală. Noţiunea de norma. Sănătatea. Reacţie patologică. Procespatologic. Stare patologică. Boala. Perioadele bolii: latentă, prodromală,manifestare completă şi sfârşitul.

1.4. Sanogeneza generală. Mecanisme sanogenetice primare şi secundare. Interrelaţiile dialecticedintre mecanismele patogenetice şi sanogenetice pe parcursul bolii. Însănătoşirea completă şiincompletă.

1.5.Tanatogeneza generală. Cauzele generale şi imediate ale morţii. Stările terminale.Preagonia. Agonia. Moartea clinică. Moartea biologică. Legităţile principale destingere a funcţiilor organismului în procesul muririi. Principiile patogenetice derestabilire a funcţiilor pierdute în procesul muririi. Complicaţiilepostreanimatorii.

II. Fiziopatologia generală. Procese patologice tipiceNotă: Toate procesele patologice se expun în următoarea

consecutivitate a proceselor: a) cauzele; b) patogeneza; c) manifestările; d) consecinţele;e)semnificaţia biologică şi importanţa pentru organism.

2.1. Procese patologice tipice celulare.

Leziunile nucleului celular. Dereglările proceselor de păstrare şi transmitere a informaţieiereditare. Mutageneza. Mutaţiile. Aberaţiile cromozomiale. Sistemul celular antimutaţional. Bolicongenitale ereditare şi neereditare. Boli genice şi cromozomiale.

Dereglarea proceselor de recepţie a mesajelor şi comunicării intercelulare. Receptoropatologia.Modificarea proceselor de sinteză a receptorilor membranari, citoplasmatici şi ale organitelorcelulare. Modificarea concentraţiei şi sensibilităţii receptorilor celulari.

Leziunile membranei citoplasmatice. Dereglarea proceselor metabolismului transmembranarinterstiţio-celular: difuzia, osmoza, transportul activ al substanţelor. Dereglarea gradientului ionicintra- şi extracelular. Dismineralozele celulare: mărirea concentraţiei de sodiu şi pierdereapotasiului intracelular. Dereglarea proceselor de electrogeneză.Deshidratartea intracelulară. Hiperhidratarea inracelulară (intumescenţa celulară). Acidoza celulară.Alcaloza celulară. Sistemele celulare de tampon. Ieşirea in mediul intern al componenţilorintracelualari – enzimemia. Peroxidarea lipidelor din componenţa membranei citoplasmatice –şocul oxidativ şi reacţia sistemului antioxidativ.

Leziunile mitocondriilor şi dereglarea proceselor de energogeneză. Insuficienţa proceseloroxidative. Hipoxia celulară. Intensificarea glicolizei. Decuplarea proceselor de oxidare şifosforilare.

Leziunile reticulului endoplasmatic. Dereglările proceselor celulare de sinteza a proteinelorLeziunile aparatului Golgi. Dereglările proceselor excretorii.Leziunile aparatului microzomal. Dereglările proceselor celulare de detoxicare şi eliminare a

xenobionţilor.Leziunile aparatului lizozomal. Dereglările proceselor de protecţie celulară oxigendependente şi

oxigenindependente. Eliberarea intracelulară şi extracelulară a enzimelor lizozomale. Autolizacelulei.

2.2. Procese patologice tipice tisulare.

Dereglarea procesului de diferenţiere celulară. Dediferenţierea. Mecanismele generale alecreşterii tumorale a ţesuturilor. Anaplazia. Hiperplazia. Metaplazia. Modificările morfologice,biochimice şi funcţiilor celulei.

Dereglarea procesului de regenerare fiziologică şi reparativă. Hiporegenerarea şi atrofia.Regenerarea completă şi incompletă. Fibrozarea organelor parenchimatoase. Hiperregenerarea.Modificările morfologice, biochimice şi funcţiilor celulei.

Dereglarea procesului de multiplicare (proliferarea) celulară. Aplazia. Hipoplazia. Hiperplazia.Modificările morfologice, biochimice şi funcţiilor celulei.

Dereglarea proceselor metabolice celulare. Distrofiile parenchimatoase. Distrofiile proteice.Distrofiile lipidice. Distrofiile glucidice. Modificările morfologice, biochimice şi funcţiilor celulei.

Hiperplazia celulară. Modificările morfologice, biochimice şi funcţiilor celulei.Leziunile ţesutului conjunctiv: leziunile celulelor, a fibrilelor şi a substanţei de bază.Necrobioza. Necroza. Procesele reparative celulare şi tisulare.

2.3. Procese patologice tipice în organe.

Inflamaţia. Definiţia. Esenţa biologică. Exteriorizarea. Perioadele inflamaţiei. Alteraţia primarăşi secundară. Mediatorii inflamaţiei. Clasificarea. Mediatori celulari şi plasmatici. Efectele biologiceşi importanţa mediatorilor în patogenia inflamaţiei. Reacţiile vasculare. Exsudaţia. Emigrarealeucocitelor. Fagocitoza. Proliferarea. Regenerarea. Modificările generale din organism îninflamaţie.

Dereglările circulaţiei sanguine regionale. Hiperemia arterială. Hiperemia venoasă. Stazasanguină. Ischemia. Dereglările microcirculaţiei. Dereglările reologiei sângelui. Trombogeneza.Tromboza ca cauză a dereglărilor hemocirculaţiei regionale. Embolia ca cauză a dereglărilorhemocirculaţiei regionale. Clasificarea embolilor. Patogenia.

Dereglările transportului vasculo-interstiţial. Dereglările filtraţiei şi rezorbţiei transcapilare.Edemele. Clasificarea. Patogenia edemelor cardiace, nefrotice, nefritice, caşectice, alergice, toxice.Exicoza interstiţială.

Dereglările limfogenezei şi limfocirculaţiei. Limfostaza. Insuficienţa rezorbtivă a vaselorlimfatice.

Denervaţia organelor. Modificările morfologice, biochimice şi funcţiilor celulei.

2.4. Procese patologice tipice integrale.

Dereglările homeostaziei termice. Hipotermia generală. Hipertermia generală. Etiologia.Patogenia. Reacţiile compensatorii şi dereglările funcţiilor organismului.

Febra. Factorii pirogeni exogeni şi endogeni, primari li secundari. Patogenia reacşiei febrile.Perioadele febrei. Tipurile de curbe termice. Modificarea funcşiilor organismului. Semnificaţiabiologică şi importanţa pentru organism a reacţiei febrile. Modularea dirijată a intensităţii reacţieifebrile: terapia antipiretică şi pirogenă.

Hipoxiile. Clasificarea etiologică şi patogenetică. Reacţiile adaptative, compensatorii şipatologice în hipoxii. Hiperoxia si oxihiperbaria. Patogenia acţiunii nocive a hipeoxibariei.

Stresul. Esenţa biologică. Mecanismele reacţiei stres. Reacţiile adaptative şi patologice dincomponenţa stresului.

Inaniţia completa şi parţială. Inaniţia proteică, lipidică, glucidică, vitaminică, minerală.Şocul. Etiologia. Patogenia. Caracteristica generală a duiferitor tipuri de şoc: traumatic, algic,

cardiogen, anafilactic, hemotransfuzional, endotoxinic.

Deshidratarea organismului: intravasculară, interstiţială, intracelulară, izoosmolară,hipoosmolară, hiperosmolară. Reacţiile compensatorii, redistribuirea intercompartementală alichidelor şi modificările patologice.

Hiperhidratarea organismului: intravasculară, interstiţială, intracelulară, izoosmolară,hipoosmolară, hiperosmolară. Redistribuirea intercompartementală a lichidelor. Reacţiilecompensatorii şi modificările patologice.

Devierile concentraţiei electroliţilor în mediul intern: hiper- şi hiponatriemia, hiper- şihipocaliemiei, hiper- şi hipocloremiei, hiper- şi hipomagneziemiei, hiper- şi hipocalciemiei.Dereglările funcţionale a organelor.

Acidozele: respiratorii, metabolice, excretorii, exogene, compensate, decompensate. Reacţiilecompensatorii şi modificările patologice.

Alcalozele: respiratorii, metabolice, excretorii, exogene, compensate, decompensate. Reacţiilecompensatorii şi modificările patologice.

III.Fiziopatologia specială. Procese patologice în organe şisisteme.

3.1. Procese patologice în sistemul nervos central.

Dereglările funcţiei neuronului: a electrogenezei şi formării potenţialului de repaos.Dereglările excitabilităţii neuronului. Inhibiţia hiperpolarizantă şi depolarizantă.

Dereglările transmiterii transsinaptice – sinaptopatologia. Dereglările proceselor de sinteză,depozitare, eliberare, degradare şi recaptare a neurotransmiterilor. Leziunile structurilorpostsinaptice şi a interacţiunii cu neurotransmiterii.

Dereglările funcţiei recepţiei senzitive. Dereglările funcţiei sistemului nociceptiv-antinococeptiv şi a recepţiei nocigene. Durerea. Mecanismele fiziologice. Dereglările funcţiilororganelor şi sistemelor. Reacţiile sistemului antinociceptiv. Anestezia, hipoestezia, hiperestezia,parestezia.

Dereglările funcţiei motorii ale sistemului nervos central. Paraliziile centrale şi periferice.Hiperkinezele piramidale, extrapiramidale, spinale.

Dereglările funcţiei sistemului nervos vegetativ. Vagotonia, simpaticotonia.

3.2. Procese patologice în sistemul endocrin.

Dereglarile funcţiei neuro-endocrine ale hipotalamusului neurosecretor şi a secreţiei liberinelor şistatinelor.

Dereglarile funcţiei secretorii ale adenohipofizei. Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonuluisomatotrop. Hipersecreţia şi hiposecreţia hormonului adrenocorticotrop. Hipersecreţia şihiposecreţia hormonului tireotrop. Dereglările secreţiei hormonilor gonadotropi: foliculostimulant,luteinizant. Hipersecreţia şi hiposecreţia prolactinei. Dereglarile funcţiei secretorii aleneurohipofizei: hiposecreţia şi hiposecreţia vasopresinei.

Dereglarile funcţiei secretorii ale glandelor endocrine periferice. Hipersecreîia şi hiposecreţiahormonilor glucocorticoizi. Hipersecreţia şi hiposecreţia catecolaminelor. Hipersecreîia şihiposecreţia hormonilor tiroidieni. Hiposecreţia insulinei. Hiperinsuliniusmul. Hipersecreţia şihiposecreăia parathormonului şi a tireocalcitoninei. Hipogonadismul masculin. Hipogonadismulfemenin. Virilizarea şi feminizarea. Insuficienţa secreăiei progesteronuluiu.

Dereglările sexualităţii. Intersexualism, transsexualism, homosexualism. Hipersexualitate,hiposexualitate. Impotenţa masculină. Frigiditatea şi anorgasmia la femei.

Dereglările proceselor de transport al hormonilor glandelor periferice. Dereglările proceselor deinteracţiune hormon-receptor la nivelul organelor – ţintă.

3.4. Procese patologice în sistemul digestiv.

Dereglările motivaţiei alimentare. Hipo-anarexia, hiperrexia, polifagia, dizrexia, polidipsia..Dereglarea formării bolului alimentar. Dereglările masticaţiei. Procese patologice dentare: caria

dentară, paradontoza. Procese patologice în mucoasa cavităţii bucale: stomatita. Procese patologiceîn muşchii masticatori: paralizia, trizmul.

Dereglarea secreţiei salivei. Hipersalivaţia, hiposalivaţia.Dereglarea deglutiţiei. Disfagia. Refluxul gastro-esofagian.Dereglarea secreţiei gastrice. Hipersecreţie gastrică cu hiperaciditate. Hiposecreţia gastrică cu

hipoaciditate. Anaciditate. Aclorhidria. Achilia.Dereglările tonicităţii şi motilităţii gastrice. Hiper- şi hipotonia gastrică. Hipo- şi hiperkinezia

gastrică. Evacuaţia accelerată a conţinutului gastric. Sindromul dumping. Chimostaza gastrică.Refluxul duodeno-gastral. Regurgitaţia. Greaţa. Voma fiziologică şi patologică.

Dereglările funcţiilor protective ale stomacului. Ulcerogeneza gastrică. Ulcerogeneza duodenală.Dereglarea digestiei în stomac: maldigestia gastrică. Sindromul stomacului operat.Dereglarea secreţiei exocrine a pancreasului. Insuficienţa exocrină pancreatică. Maldigestia în

hiposecreţia pancreatică. Autoliza pancreasului. Modificările generale din organism înhoperenzimemie.

Dereglarea secreţiei bilei. Hipo- şi acolia. Maldigestia în acolie.Dereglarea funcţiilor intestinului subţire. Malsecreăia intestinală. Maldigestia intestinală.

Malabsorbţia intestinală. Malnutriţia. Hipotonia intestinului subţire. Hipertonusul intestinuluisubţire: crampe intestinale. Hiperkinezia intestinului subţire şi accelerarea tranzitului intestinal.Atonia intestinului subţire şi reţinerea tranzitului: chimostaza, ileusul.

Dereglarea funcţiilor intestinului gros: hipotonia şi hipokinezia, constipaţia atonică, coprostaza,meteorismul intestinal, autointoxicaţia gastrointestinală. Hipertonusul intestinului gros: constipaţiaspastică. Hiperkinezia intestinului gros: diarea. Dereglarea absorbţiei apei în intestinul gros.

3.5. Procese patologice în ficat.

Dereglările metabolice în afecţiunile ficatului. Dereglările metabolismului glucidic în ficat.Dereglarea glicogenogenezei şi stocării glicogenului. Dereglările glicogenolizei. Glicogenozele.Dereglările metabolismului protidic în ficat. Dereglarea sintezei albuminelor: hipoalbuminemia.Dereglarea sintezei factorilor coagulanţi: hipocoagularea sângelui. Dereglarea proceselor dedezaminare şi sinteză a ureei. Dereglarea proceselor de transaminare.

Dereglările metabolismului lipidelor în ficat. Dereglarea proceselor de sinteză a lipoproteinelor,fosfolipidelor, colesterolului. Dereglarea proceselor de catabolizare a lipidelor. Infiltraţia grasoasă aficatului.

Dereglările metabolismului vitaminelor în ficat.Dereglările metabolismului bilirubinei în ficat. Hiperbilirubinemia. Icterul hepatic.

Dereglările formării şi eliminării bilei. Colestaza. Acolia. Colemia. Colalemia.Hiperbilirubinemia. Icterul subhepatic. Colelitiaza.

Insuficienţa hepatică.

3.6. Procesele patologice metabolice.

Dereglările metabolismului glucidelor. Inaniţia glucidică. Consumul alimentar excesiv deglucide. Maldigestia glucidelor. Malabsorbăia glucidelor. Dishomeostaziile glucidelor:hipoglicemiile, hiperglicemiile pancreatice şi extrapancreatice. Dereglările glicogenogenezei,glicogenolizei, gluconeogenezei, glicolizei..

Dereglările metabolismului protidic. Inaniţia proteiccă. Consumul alimentar excesiv de proteine.Maldigestia proteinelor. Malabsorbţia proteinelor. Dishomeostaziile proteinelor: hipoproteinemiile,hiperproteinemiile, disproteinemiile. Dereglarea metabolismului nucleoproteinelor: hiperurichemia.

Dereglările metabolismului lipidic. Inaniţia lipidică. Consumul alimentar excesiv de lipide.Maldigestia lipidelor. Malabsorbţia lipidelor. Dishomeostaziile lipidelor: hiperplipidemiilealimentare, de transport, de retenţie. Hipercolesterolemia. Dereglările metabolismului lipidic înţesutul adipos. Infiltraţia şi distrofia grasă a organelor. Cetogeneza şi hipercetonemia.

3.7. Procesele patologice în sistemul eritrocitar.

Modificările volumului sîngelui circulant. Hipervolemiile simple, oligocitemice şi policitemice.Hipovolemiile simple, oligocitemice şi policitemice.

Dereglările diferenţierii şi maturării seriei eritroblastice din măduva roşie a oaselor. Leucozeleeritroblastice.

Dereglările proliferării seriei eritroblastice din măduva roşie a oaselor. Insuficienţaeritropoetinelor. Aplazia. Hipoplazia.

Anemia aplastică. Anemia hipoplastică. Deficitul de ciancobalamină. Anemia B12 – deficitară.Hiperplazia seriei eritroblastice din măduva roşie a oaselor. Eritrocitozele absolute: primare şisecundare.

Defecterle ereditare eritrocitare: membranopatiile, enzimopatiile. Anemiile hemolitice ereditare.Dereglarea sintezei hemoglobinei. Defectele ereditare ale hemoglobinei: hemoglobinopatiile.

Dereglarea sintezei hemoglobinei în carenţa fierului. Anemia fierodefiocitară. Carenţa proteinelor.Anemia proteinodeficitară.

Devierile în compartimentul eritrocitelor circulante. Hemoragia. Hipovolemia. Anemiaposthemoragică.

Dereglările eritrodierezei. Hemoliza intravasculară. Anemiile hemolitice dobândite. Icterulhemolitic cu hemoliza intravasculară. Hemoliza intracelulară. Anemiile hemolitice intracelulare.Icterul hemolitic cu hemoliza intracelulară. Anemiile hemolitice ereditare. Hipersplenismul.Anemiile hemolitice autoimune.

Hipoxia hematogenă. Reacţiile compensatorii şi modificările patologice din organism.

3.8. Procesele patologice în sistemul leucocitar.

Dereglările diferenţierii seriilor mieloidă, limfoidă şi monocitară. Leucozele mieloide,monocitare şi limfoide.

Dereglările proliferării şi maturării seriilor leucocitare. Hipoplazia ţesutului mieloid, limfoid şisistemului macrofagal. Leucopeniile absolute. Agranulocitozele. Semnificaţia biologică. Importanţapentru organism.

Hiperplazia ţesutului mieloid, limfoid şi sistemului macrofagal. Leucocitozele absolute.Semnificaţia biologică. Importanţa pentru organism.

Dereglările compartimentului leucocitelor circulante. Leucopeniile şi leucocitozele prinredistribuţie în patul vascular, prin leucocitoree, prin distrucţia leucocitelor în patul vascular.

3.9. Procesele patologice în sistemul trombocitar şi a hemostazei.

Dereglările diferenţierii seriei megacariocitară. Leucozele megacarioblastice.Dereglările proliferării seriei megacarioblastice. Hipoplazia. Trombocitopeniile absolute.

Hiperplazia. Trombocitozele absolute. Trombocitopatiile.Dereglările compartimentului trombocitelor circulante. Trombocitopeniile prin distrucţia

trombocitelor în patul vascular. Dereglările în sistemul coagulant, anticoagulant şifibrinolitic. Coagulopatiile. Hipercoagularea. Tromboza. Coagularea intravasculară diseminată.Hipocoagularea. Diateza hemoragică.

3.10. Procesele patologice în sistemul cardiovascular.

Dereglările funcţiilor cordului. Dereglările automatismului: tahicardia, bradicardia şi aritmiasinuzală. Dereglările excitabilităţii: extrasistolia, fluterul, fibrilaţia atrială şi ventriculară. Dereglărileconductibilităţii: blocurile cardiace atrioventriculare.Insuficienţa coronariană şi afecţiunile coronarogene ale miocardului.

Hiperfuncţia miocardului: de volum şi de rezistenţă. Hipertrofia miocardului.Afecţiunile valvulare. Viciile cardiace achiziţionate şi congenitale: insuficienţa valvulelor

cardiace şi stenoza orificiilor intracardiace. Defectele septale: comunicarea interatrialî şiinterventriculară.

Insufucienţa circulatorie cardiacă necoronarpogenă. Dereglările hemodinamicei şi reacţiilecompensatorii.

Afecţiunile pericardului: pericardita, hidropericardul, hemopericardul, tamponada cordului.Hipertensiunea intrapericardiacă.

Dereglările funcţiilor vaselor sanguine. Hipertensiunea arterială in circulaţia mică. Cordulpulmonal. Hipertensiunea arterială in circulaţia mare. Hipotensiunea arterială cronică. Insuficienţavasculară acută: sincopa, colapsul, şocul. Insuficienţa circulatorie vasculară: dereglărilehemodinamicei şi reacţiile compensatorii.

Insuficienţa circulaţiei regioanale: cerebrale, hepatice, renale.Dereglarea circulaţiei în vasele de capacitate. Insuficienţa returnului venos spre cord.Hipoxia circulatorie. Reacţiile compensatorii şi dereglările funcţionale.

3.11. Procesele patologice în sistemul respirator.

Modificarea presiunii şi compoziţiei atmosferei: hipobaria şi hiperbaria atmosferică, hipoxia şihiperoxia atmosferică. Hipercapnia atmosferică.

Dereglările ventilaţiei pulmonare. Dereglările funcţiei centrului respirator: excitaţia, inhibiăia,paralizia. Paralizia musculaturii respiratorii.

Dereglările funcţiei căilor aeroconductorii: obstruarea, stenozarea laringelui, traheei şi bronhiilorde calibru mare. Asfixia. Dispnee inspiratorie. Atelectazie pulmonară. Hipoventilaţie alveolară.Hiperventilaţie alveolară

Dereglările funcţiei bronhiolelor: obstrucţia bronhiolară, bronhiolospasmul. Dispnee expiratorie.Insufucienţa respiratorie obstructivă. Modificările patologice şi reacţiile compensatorii.Dereglările difuziei alveolo-capilare a gazelor. Dereglările funcţiei alveolelor pulmonare.

Emfizem pulmonar alveolar şi interstiţial. Reducerea suprafeţei de difuzie. Îngroşarea bariereialveolo-capilare. Alveolita. Pneumofibroza. Edem pulmonar alveolar şi interstiţial.

Dereglările funcţiei pleurei. Pleurezie. Hidrotorax. Pneumotorax.. Hipertensiunea intrapleurală.Insuficienţa respiratorie restrictivă. Modificările patologice şi reacţiile compensatorii.Hipoxia respiratorie. Modificările patologice şi reacţiile compensatorii.

Dereglîrile asocierii oxigenului cu hemoglobina. Hemoglobinopatiile. Carboxihemoglobinemia.Methemoglobinemia.

Dereglările perfuziei circuitului mic. Obstrucţia trunchiului arterei pulmonare.Dereglările raportului ventilaţie / perfuzie.

3.12. Procesele patologice în sistemul excretor.

Dereglarea funcţiei glomerulilor renali. Dereglarea filtraţiei glomerulare de origine renală,suprarenală şi subrenală.

Dereglarea funcţiei canaliculilor renali. Defecte congenitale. Dereglarea reabsorbţieicanaliculare: a apei, electroliţilor, proteinelor, glucozei, aminoacizilor, sodiului, fosfaţilor.Dereglarea capacităţii de concentraţie a urinei. hipo-izostenuria, hiperstenuria..

Dereglările metabolismului hidrosalin de oprigine nefrogenă. Edemele renale nefritice şinefrotice.

Dereglarea secreţiei canaliculare: a potasiului, ionilor de hidrogen, acidului uric, a substanţelorexogene. Dereglarea acidogenezei şi amoniogenezei. Acidoza renală.

Dereglarea secreţiei endocrine a rinichilor. Activarea sistemului renin-angiotenzină-aldosteron.Hipertensiunea renală.

Dereglarea secreţiei eritropoetinelor renale. Anemia nefrogenă.Modificările cantitative ale diurezei: poliuria, olgo-anuria, nicturia, polachiuria.

Modificările calitative ale urinei. Componentele patologice ale urinei: proteinuria, glucozuria,hematuria, hemoglobinuria, leucocituria (piuria), bilirubinuria, cilindruria, cristaluria, bacteriuria.

Dereglarea evacuării urinei prin căile urinifere. Blocada canaliculilor renale. Pielonefrita.Urolitiaza. Obstrucţia ureterelor. Blocul urinei în uretră.

Insuficienţa renală. Dereglările homeostatice în organism: hiperazotemia, hiperhidratarea,edeme, dismineralozele, acidoza, hipertensiunea arterială, anemia, autointoxicaţia.

Dexterităţi practice

La sfârşitul cursului de Fiziopatologie studenţii anului III trebuie să cunoască: definiţia,etiologia, patogenia, manifestările, consecinţele, impactul pentru organism şi semnificaţia biologicăa 200 procese patologice.

La sfârşitul cursului de Fiziopatologie clinică studenţii anului IV şi rezidenţiui trebuie săcunoască: patogenia a 90 de sindroame clinice şi entităţi nozologice.

1. Deprinderi elimentare în punerea experimentului pe aminale de laborator: anestezia,imobilizarea, administrarea intradacutanată, intra muscularâ, întracavitarâ a medicamentilor,colectarea sîngelui, termometria, prepaararea vaselor şi nervilor, pregătirea preparatilorinimii,meyoului, membranei înătătore la broască; efectuarea celor mai simple manipulaţiichirurgicale şi modelarea proceselor patologice în conformitate cu programul practicelor.

2. Înregistrarea mecanogramei cordului şi respiraţiei în experiment acut pe animale.3. Măsurarea tensiunii arteriale la animale şi oameni4. Pregătirea şi colorarea frotiilor sanguine şi frotiilor de exsudat.5. Aprecierea citologică a exsudatului inflamator şi determinarea activităţiifagocitare.6. Determinarea formulei leucocitare în frotiile sanguine.7. Determinarea numărului de leucocite, eritrocite, dozarea hemoglobinei; apreeecierea

indeciului cromatic.8. Interpretarea hemogramelor.9. Discifrarea ECG în aritmii tipice şi infact al miocardului.

10. Diferenţierea icterelor în baza analizelor biochimice ale sîngelui, urinei şi excrementelor.

11. Aprecierea tilburărilor tipice ale funcţiei rinichilor în baza analizelor urinei şicleriancelui.

12. Apreccierea rezultatelor testelor alergice de bază

Bibliografie:

Surse informative obligatorii

1. V. Lutan Fiziopatologie medicală. V.I. Chişinău 2002.2. V. Lutan Fiziopatologie medicală. V.II. Chişinău 2004.3. V.Lutan Медицинская патофизиология. 1 том, Chişinău 2007.4. V.Lutan Медицинская патофизиология. 2 том, Chişinău 2008.5. V.Lutan Fiziopatologie medicală. Culegere de

probleme situaţionale.6. L. Cobăleanschi Fiziopatologie. Lucrări practice

P. Cazacu Chişinău, 1994A. IarovoiA. Dovganschi

7. L. Cobâleanschi Dicţionar explicativ fiziopatologicP. Cazacu român-rus-francez. Chişinău, 1994V.LutanV. Ţuşco

8. A. Iarovoi Introducere în imunopatologie.P. Cazacu Chişinău, 1995L. CobăleanschiE. Pitel

9. P. Cazacu Fiziopatologie. 1000 teste la computer.Chişinău, 1998

Surse informative suplimentare

1. L. Pleşco-Manea Manual de fiziopatologie generalăCluj-Napoca 1998

2. M. Roşca Fiziopatologie generală. Iaşi, 1999C. BohotinM. Bădescu

3. M. Popescu Imunologie medicalăA. Bancu şi aut.

4. V. Cristea şi aut Imunologie clinică5. M. Saragia Fiziopatologie.vol. I şi II,Bucureşti 19816. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia

hemodinamicii. Bucureşti, 1984.7. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia

digestiei. Bucureşti, 19828. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia excreţiei.

Bucureşti, 19899. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia sistemului

endocrin. Bucureşti, 198910. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia sistemului

nervos. Bucureşti, 1978.11. T. Exarcu Fiziologia şi fiziopatologia reproducerii

umane. Bucureeşti. 197712. R. Barbu Rinichiul. Fiziopatologie clinică.

I. Nedelcu Bucureşti, 1988.13. Gh.Gluhovschi Actualităţi în imunologia clinică

Timişoara, 19947.14. N.N. Zaico Fiziologie patologică. Chişinău, 199115. Н.Н. Зайко Патологическая физиология. Киев, 198516. Н.П. Бочков Медицинская генетика. Москва.1984

А.Ф.ЗахаровВ.И.Иванов

17. В.И. Пыцкий Аллергические заболевания. Москва,Н.В. Андрианов 1984А.В. Артомасова

18. А.А. Сохина Прикладная иммунология.Е.Ф.Чернушенко Киев. 1984.

19. Л. Йегер Клиническая иммунология и аллергология(перевод с нем.).I, II, IIIтома. Москва, 1986.

20. Е.И. Тареева Нефрология I, II том,Москва,1996

21. С.Коен Механизмы иммунопатологииП.А.Уорд (перевод с англ.). Москва 1983П.Т.Мак-Класки

22. В.А.Фролов Патологическая физиология.Г.А.Дроздов Москва, 1987.Т.А. КазанскаяД.П.Билибин

23. А.Д. Адо Патологическая физиология.В.В.Новицкий Томск, 1994 (учебник).

24. П.Ф.Литвицкий Патофизиология. Москва, 1995(курс лекций ).

25. Н.Н.Зайко Патофизиология. Киев.1996( учебник ).

26. В.Ю.Шaнин Клиническая патофизиология.С-Питер.,1998 (учебник).

28. V.Botnaru. Hipertensiuneaarterială.Chişinău, 1999

Şeful catedreiFiziopatologie şi fiziopatologie clinică,

DHB, profesor universitar V.Lutan