PRODUSUL TURISTICConcept

Majoritatea specialiştilor definesc produsul prin ceea ce oferă unuia sau mai multor clienţi.

În această viziune el reprezintă un ansamblu de elemente tangibile şi intangibile care procură anumite servicii căutate de unul sau mai mulţi clienţi bine precizaţi.

Această definiţie generală este perfect adaptabilă şi în domeniul turistic.

Astfel produsul turistic se defineşte ca fiind un ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul sosirii şi momentul plecării de la destinaţia turistică.

De reţinut deci că produsul turistic este constituit atât din bunuri materiale, cât şi din servicii.

Bunurile materiale menţionate în această definiţie se concretizează în cel puţin tre i categorii de elemente:

un patrimoniu de resurse naturale, culturale, artistice, istorice, arhitectonice, tehnologice, medicale etc. , care formează cadrul fizic de bază şi care vor manifesta o atracţie pentru turişti, incitându-i la voiaje; anumite elemente de infrastructură sau echipamente care, deşi nu generează motivaţia sau cererea de turism, contribuie în mod hotărâtor la satisfacerea acesteia (hoteluri, restaurante, terenuri sau săli de sport, de spectacol, de conferinţe, etc.); unele facilităţi de acces, legate de mijloacele de transport (adică de vehicule şi căi de comunicaţie) alese de turişti pentru a ajunge la obiectivele dorite.

       

Caracteristicile produsului turistic

       Făcând parte din categoria serviciilor, produsul turistic are, la modul general, aceleaşi caracteristici cu acestea:

intangibilitatea; eterogenitatea; simultaneitatea producţiei şi consumului; contactul dintre prestator şi client; participarea clientului la realizarea serviciului.

Caracteristici specifice:

o complexitatea;o integrat mediului geografic;o integrarea în economico-social.

       Complexitatea rezultă din multitudinea componentelor, a participanţilor şi tipurilor de produse.

Multitudinea componentelorProdusul turistic este alcătuit din diferite componente, care

„asamblate” dau contur acestuia:transport, cazare, alimentaţie, agrement, etc. Această varietate pune problema realizării unui produs integrat şi coerent.

Multitudinea participanţilorÎn rare cazuri produsul turistic în totalitatea lui este asigurat de un

singur agent e conomic. De regulă, firmele care participă la realizarea unui produs turistic (ale căror interese sunt adeseori divergente) nu sunt integrate nici pe verticală, nici pe orizontală, într-o organizaţie unică, între ele existând, cel mult, înţelegeri sau acorduri mai mult sau mai puţin formalizate.

În vederea prevenirii eventualelor stări conflictuale între firmele participante la crearea produsuluituristic, integrarea cât mai armonioasă a elementelor sale componente este esenţială, ceea ce impune cooperarea între toate firmele şi organismele implicate (transportatori, proprietari de hoteluri şi restaurante, comercianţi, proprietari funciari, organisme de tutelă şi coordonare, colectivităţi locale, etc.)  mai concret, cooperarea trebuie să asigure:

o armonizarea obiectivelor participanţilor la obţinerea produsului;o definirea şi evaluarea aportului fiecărui participant la realizarea întregului produs turistic;o participarea împreună la poziţionarea produsului şi la delimitarea pieţei ţintă;o coordonarea tuturor strategiilor de marketing mixt.

Toate aceste acţiuni de coordonare sunt întreprinse fie împreună, fie de către un organism de coordonare.

Multitudinea tipurilor de   produse Termenul de produs turistic este folosit cu destul de multă largheţe,

pornind de la un simpluhotel sau restaurant continuând cu un parc de distracţii şi terminând cu ansamblul acestora şi a altora cum este transportul, oferite clientului ca un pachet omogen (ca voiaj forfetar). Se obişnuieşte ca o serie de produse individuale să fie apelate cu proprii termeni: produs hotelier, produs de restaurant, produs de agrement, etc.

Produsul hotelier – conceptul de produs hotelier este evident integrat conceptului de produsturistic.

Există o oarecare ambiguitate în ceea ce se înţelege prin prin produs turistic şi delimitarea lui faţă de produsul hotelier. Totuşi produsul turistic poate fi gândit la o sferă mai restrânsă (produshotelier) sau mai largă (staţiune, oraş, ţară).

Produsul hotelier poate fi descris ca un ansamblu complex care cuprinde o part e materială reprezentată de construcţia şi amenajarea hotelului şi o parte imaterială care se referă la serviciul furnizat clientului.

Integrat în mediul geografic

Mediul geografic are un potenţial natural care în multe cazuri reprezintă atracţia principală a turiştilor. Cadrul natural participă direct la crearea produsului turistic (de exemplu: pârtiile de ski), cât şi indirect prin crearea unei ambianţe alături de alte atracţii turistice (de exemplu: pârtiile de ski se află într-un cadru montan, cu relief interesant, climat specific, faună de sezon).

Mediul geografic constituie o restricţie importantă. În general el este greu de modificat şi nedeplasabil, astfel că persoanele trebuie să se deplaseze pentru a beneficia de potenţialul turistic al acestuia.

Relaţia cu mediul este importantă datorită influenţelor bilaterale între mediu şi turism. Pe de o parte, degradarea mediului din cauza

activităţilor agricole, de transport, industriale, de turism, etc., descurajează turiştii în frecventarea unei anumite zone. Pe de altă parte, turismul modifică mediul fie prin amenajările construite (hoteluri, şosele, terenuri de sport), fie prin afluxul de turişti care prin activităţile lor perturbă echilibrul ecologic, fie prin ambele.

Protecţia mediului are atât un rol de conservare a potenţialului turistic cât şi de păstrare a calităţii apei, aerului, naturii faţă de asaltul turistului.

Integrarea în economico-social

Rolul statului în susţinerea activităţilor   turistice .   Statul susţine dezvoltarea turismului prin investiţii care să faciliteze telecomunicaţiile, transportul terestru şi aerian. Statul se implică în campanii de promovare, mai ales în turismul internaţional.

Statul se substituie cel puţin într-o fază preliminară creării de produse turistice (de exemplu: organizarea olimpiadelor sportive sau a expoziţiilor universale).

Statul susţine uneori, chiar dacă este vorba de investiţii private, amplasarea unor complexeturistice. Cel mai adesea este cazul marilor parcuri de distracţii de exemplu: „Disney World” – Paris sau a parcurilor rezervaţii naturale deschise turiştilor, cum sunt cele din Africa Estică.

Integrarea în mediul socialPracticarea turismului în interiorul sau în vecinătatea aşezărilor

umane impune vrând-nevrând stabilirea unor relaţii între populaţia primitoare şi turişti. Evident că evitarea unor relaţii conflictuale nu poate fi decât în beneficiul turismului.

Elementele componente ale produsului turistic   

turistic. Această valorizare rezultă din combinarea lui cu elementele de mediu, de care de fapt nici nu poate fi se parat.

În foarte multe cazuri frumuseţea locului, a spaţiului combinată cu cea a mediului ambiental apropiat a constituit elementul de bază în conturarea unui produs turistic. Există mai multe opinii cu privire la elementele componente ale produsului turistic. Date fiindparticularităţile turismului este firesc ca acesta să aibă la bază un inventar a tot ceea ce se oferă turistului în termen de resurse puse în acţiune.

La modul general ele pot fi:

Aceasta este structura mare a proiectului: cum se ajunge acolo (acces)?, de ce sa merg acolo (atractii   –   patrimoniu)?, unde dorm, unde mananc, ce distractii (agrement) am ?- echipamente

1. Facilităţi de acces – care sunt în relaţie cu modul de transport care îl va utiliza turistul pentru a ajunge la destinaţia aleasă. Acestea se evaluează mai mult în funcţie de accesibilitatea lor economică decât în funcţie de distanţa fizică.

2. Patrimoniul resurselor naturale, culturale, artistice, istorice, tehnologice care tind să atragă turistul şi să îl determine să călătorească.

3. Echipamentul – care mai rar motivează călătoria, dar care lipsind, restricţionează această călătorie: de cazare, refacere, distracţie, sportive.

APE – formula unui produs turistic

A        – accesP        – patrimoniuE        – echipament

Numai simpla enumerare a acestor elemente nu este suficientă pentru a da contur produsului turistic. Altfel spus acesta nu rezultă dintr-o simplă însumare a acestora. El va fi rezultatul unei combinări care să asigure atât satisfacţia turistului cât şi interesele prestatorului.

Există şi alte clasificări, în general variante ale celei amintite, care pun accentul pe identificarea şi utilizarea resurselor. Această orientare spre resurse este firească întrucât din punct de vedere practic asupra lor se concentrează dezvoltarea.

Una din clasificările cele mai complexe a resurselor este realizată de Organizaţia Mondială a Turismului , şi cuprinde:

1. patrimoniul natural;2. patrimoniul energetic;3. patrimoniul uman (mărimea, densitatea, mobilitatea populaţiei şi celelalte caracteristici demografice, condiţiile de viaţă, opiniile şi mentalităţile populaţiei în raport cu fenomenul turistic, elementele culturale, numărul de persoane ocupate în turism, nivelul de educaţie şi de pregătire profesională a acestora, etc.);4. aspecte instituţionale, politice, juridice şi administrative (sistemul de acorduri internaţionale vizând

circulaţia turistică, regimul vizelor, măsurile de protecţie a patrimoniului turistic şi a mediului, modul de eliberare a licenţelor în turism, etc.);5. aspecte sociale (structura socială a populaţiei, participarea populaţiei la democraţia naţională, mărimea şi structura timpului liber, nivelul de educaţie şi de sănătate, etc.);6. elementele de infrastructură, echipamentele şi serviciile destinate petrecerii timpului liber;7. activităţile economice şi financiare, legate direct sau indirect de turism.

Clasificarea este utilă din două puncte de vedere: când sunt evaluate şi analizate diferite tipuri de produse turistice şi când este evaluat potenţialul turistic al ţărilor, oraşelor, etc.

Dincolo de această inventariere a resurselor se poate face o delimitare a tuturor elementelor în două mari grupe:

elemente constitutive de bază; elemente dobândite (create).

Elementele constitutive de bază

Se referă la contribuţia factorilor existenţi deja, care pot reprezenta atracţii turistice şi au ca obiect principal elementele naturale.

spaţiul geografic; fenomenele naturale; aşezările umane; ambianţa şi animarea.

Spaţiul geografic este unul din factorii cei mai importanţi pentru că pe baza lui sunt create sau există destinaţiile turistice.

Spaţiul poate fi virgin sau deja locuit. Dar spaţiul în sine nu are valoare proprie suficientă care să declanşeze interesul 

Fenomenele naturale

Mediul este în principiu acelaşi pentru multe spaţii turistice. În realitate, două sau mai multe spaţii montane, de exemplu, nu sunt identice

între ele datorită unor elemente specifice care ţin de relief, eologie, hidrografie, climă, vegetaţie, faună.

Din punct de vedere al reliefului nu există „copii” ale unor forme decât în cazuri foarte rare.

Fenomenele geologice petrecute de-a lungul istoriei Pământului, bine caracterizate şi cunoscute, deşi au avut loc în mai multe zone, nu au dus la rezultate identice. De asemenea, structura rocilor este diferită, astfel că de multe ori acţiunea apelor şi a vânturilor a dus la evoluţii diferite a spaţiului natural în general şi a celui montan, în special.

În unele cazuri însăşi această acţiune a dus la apariţia unor forme de relief ce relief ce reprezintă atracţii turistice deosebite, etc.

Climatul şi altitudinea influenţează la rândul lor alegerea turistului. Pentru locuitorii din zonele unde predomină vremea închisă, ceaţa, ploaia, în general din nord, soarele, lumina, căldura reprezintă necesităţi fiziologice. La fel se petrec lucrurile şi cu spaţiile montane înalte, unde oamenii caută o atmosferă de linişte, o natură intactă şi aer curat, care lipsesc în aglomeraţiile urbane din care provin.

Vegetaţia este un element de decor care ameliorează calitatea unor forme de relief, dar în acelaşi timp, prin varietatea speciilor şi combinaţiilor constituie un element de atracţie suficient în multe cazuri să motiveze turiştii.

De asemenea, variaţiile în funcţie de anotimpuri constituie motive pentru a reveni în aceleaşi locuri.

Fauna este atractivă din mai multe puncte de vedere.

Unul dintre acestea ar fi faptul că există forme de turism care se bazează pe un anumit fond de specii: turism pentru vânătoare, turism pentru pescuit.

Cunoaşterea speciilor la locul şi în mediul care trăiesc, fie că acesta este protejat şi bine delimitat în rezervaţii, fie că nu, constituie unul din motivele principale ale turismului internaţional.

Fauna poate constitui un element de atracţie şi în afara mediului obişnuit prin crearea unor spaţii artificiale, aproximativ asemănătoare, în parcuri şi grădini zoologice.

Fie din motive naturale, fie datorită acţiunii umane, multe din speciile vegetale şi animale sunt în pericol de a dispare definitiv sau din

anumite locuri în care ele există în mod obişnuit. De asemenea, apele, relieful şi chiar climatul pot fi afectate de acţiunea brutală a oamenilor: prin defrişări masive, contaminări ale solului, incendieri, construirea de baraje sau căi de comunicaţie, aflux mare de persoane.

Nu este vorba numai de o problemă de protecţie a mediului, ci şi de dispariţia activităţilor turistice din zonele afectate, care vor fi tot mai mult ocolite şi în final evitate de turişti.

Din aceste motive guvernele au căutat să rezolve această problemă prin ocrotirea prin lege a unor spaţii protejate sub toate aspectele. Astfel au apărut marile parcuri şi rezervaţii naturale în care acţiunile umane au loc sub un control strict şi restricţionat.

Datorită cumulului de elemente de relief, floră, faună bine păstrate şi uşor de găsit, ele reprezintă importante zone de atracţie turistică.

Toate aceste atracţii naturale influenţează în mare măsură alegerile turiştilor. Pentru o aşezare umană „descoperirea” unui astfel de potenţial constituie un motiv suficient pentru valorificarea lui. Atunci când nu există o localitate, fenomenele naturale pot fi factor determinant în demararea unei investiţii turistice.

Aşezările umane

În interiorul şi /sau împrejurimile a numeroase localităţi s-au dezvoltat produse turistice, fie în sensul cel mai larg al lor (staţiuni turistice), fie ceva mai restrânse, legate de produse la temă (natură, sport, agrement).

De cele mai multe ori, dezvoltarea turistică este o opţiune locală. Pentru comunităţile respective turismul este o sursă de locuri de muncă şi de venituri de bază sau suplimentare nu numai pentru omul obişnuit, ci şi pentru bugetul instituţiilor locale.

Sunt stimulate sau apar activităţi noi legate de artizanat, exploatarea agricolă, echipamente şi amenajări turistice, construcţii, etc.

Astăzi, în numeroase ţări din lume, turismul este considerat ca suportul principal al dezvoltării locale durabile.

Turismul favorizează un schimb social între populaţia care se deplasează de la domiciliul ei şi populaţia indigenă. În general, aceste două populaţii au moduri de viaţă şi culturi diferite. Contactul dintre aceste două populaţii poate fi o sursă de conflict.

Atitudinea populaţiei indigene influenţează puternic percepţia pe care vizitatorii o vor avea asupra produsului turistic. Ea este o dimensiune esenţială a produsului turistic şi nu poate fi neglijată.

Ambianţa şi animaţia locală

Într-o oarecare măsură aceasta depinde de relaţiile dintre populaţia primitoare şi turişti, dar există şi alte elemente care trebuie luate în considerare.

În final percepţia ambianţei este rezultatul unui cumul de factori care ţin de toate componentele produsului turistic: transport, cazare, alimentaţie, agrement.

De multe ori, turistul este satisfăcut sau nu în funcţie de „cum simte” el „grija” pe care i-o acordă factorii implicaţi în operaţionalizarea produsului turistic.

Animarea are drept scop destinderea fizică şi psihică, dar şi facilitarea contactelor reciproce şi ameliorarea relaţiilor sociale. Ea se referă la cinci componente luate separat sau împreună: aventură, mişcare, sociabilitate, formare, creativitate.

La nivelul unei aşezări umane, animarea stimulează activitatea ei şi ameliorează percepţia turiştilor asupra ofertei turistice.

La debutul activităţilor turistice, existenţa deja a unor manifestări culturale, competiţii sportive, carnavaluri, parade, concursuri constituie un atu pentru localităţile respective.

Astăzi tot mai multe comunităţi care optează pentru dezvoltarea turistică caută să iniţieze manifestări din cele amintite fie reluând unele abandonate cândva, fie creând altele.

Turiştii apreciază astfel de eforturi pentru că ele presupun o varietate a propunerilor, adică: muzică, dans, agitaţie, participare, ocuparea timpului, bună dispoziţie şi o desfăşurare în alte spaţii de obicei mult mai mari decât cel al consumului turistic obişnuit.Sunt organizate astfel de parade, defilări, carnavaluri, jocuri distractive, concerte, expoziţii, întreceri sportive, festivaluri de muzică sau cinema, concursuri gastronomice, acţiuni promoţionale ale unor mari firme. Ele capătă un

caracter tradiţional astfel că turiştii care le apreciază revin întotdeauna cu plăcere la ele.

Elemente create (dobândite)

Se referă la existenţa elementelor create, fie că au fost construite cu alte scopuri (de exemplu patrimoniul istoric), fie destinate special dezvoltării turistice (echipamente de cazare). În această categorie se includ:

o elemente antropice;o amenajarea teritoriului;o echipamente colective;o echipamente de cazare;o servicii publice;o servicii private;o infrastructura de transport;o alimentaţia.

Elemente antropice

Se referă la elemente cultural istorice, tehnico-economice socio-demografice.

Principalele probleme puse de vestigiile arheologice, cetăţile şi alte monumente istorice se referă la accesibilitate, informare şi restaurare.

Unele din acestea se află departe de principalele căi de comunicaţie sau de aşezări umane astfel că trebuie găsite şi soluţii în ceea ce priveşte accesul la ele, fie organizat cu mijloace de transport puse la dispoziţie, fie neorganizat cu mijloacele proprii ale turistului.

O hartă a locurilor este deosebit de utilă în aceste cazuri. Însă, înainte de a ajunge la ele, turistul trebuie să afle că există, iar după aceea, să fie convins că merită deplasarea. Un efort de preinformare verbal şi / sau scris este, deci necesar. Odată ajuns, turistul este interesat de anumite particularităţi ale istoriei vestigiilor respective, adică: legende, toponimie, detalii ale confruntărilor armate, costumaţii, armanent şi ocupaţii de epocă.

Efortul de informare trebuie continuat la faţa locului, atât verbal de către o persoană autorizată (ghid), cât şi în scris (pliant, afiş, panou).

Un anumit arhaism şi originalitatea monumentelor sunt principalele elemente care trezesc interesul turistului. Totuşi nu trebuie uitat efectul timpului şi al intemperiilor care degradează aceste obiective. În unele cazuri astfel de efecte, în loc să atragă turistul, lasă impresia de neglijenţă, abandonare şi chiar lipsă de respect faţă de monumentul altfel promovat cu mândrie. În unele intervale de timp un efort de restaurare se impune.

Două din problemele comune ale tuturor componentelor antropice se referă la tarifare şi programul de funcţionare (orele când ele sunt deschise accesului turiştilor).

Sunt situaţii în care monumentele sau vestigiile se întind pe suprafeţe mari, neîngrădite, cu acces prin mai multe locuri. În cazul turismului neorganizat, fie nu se poate face o tarifare, fie ea se face cu dificultate.

În ceea ce priveşte programul de vizitare el trebuie corelat cu perioadele de activitate turistică: de sezon, lunare, săptămânale, zilnice.

Amenajarea teritoriului

Dezvoltarea turistică presupune unele modificări în concepţia planificării spaţiului în general şi sistematizării în special.

Trebuie ţinut cont de circulaţia fluxurilor de turişti de la „porţile de acces”, gări, autogări, porturi şi aeroporturi către obiectivele turistice.

De asemenea, trebuie ţinut cont de o anumită preferinţă a turiştilor de a sosi cu autoturismul personal sau închiriat, ceea ce impune lărgirea drumurilor, dar şi construirea de parcări.

Investitorii turistici doresc să construiască hoteluri, vile, suprafeţe sportive pentru care au nevoie de terenuri.

Unii turişti care apreciază calitatea unei zone doresc să-şi construiască case de vacanţă.

Efectul multiplicator al turismului determină schimbări în viaţa comunităţii locale, care se manifestă printr-o cerere sporită de terenuri şi spaţii utilizate pentru dezvoltarea turistică, pentru activităţi comerciale, pentru spaţii comerciale, pentru spaţii de locuit şi de închiriat. Toate acestea influenţează aspectele amenajării teritoriului în general şi ale amenajării turistice în special.

Echipamente colective

Se referă la cele utilitare şi sportive.

Dezvoltarea turistică atrage după sine o cerere suplimentară de deplasare în interiorul şi în vecinătatea localităţilor şi staţiunilor turistice.

Nu întotdeauna ea se bazează pe mijloace de transport proprii. Din acest motiv, autorităţile încearcă să rezolve problema transportului local cu mijloace de transport colective.

În unele staţiuni accesul autoturismelor private este chiar interzis din motive de protecţia mediului, dar şi din dorinţa de a păstra o atmosferă de linişte şi calm.

Pentru a stimula turiştii să renunţe la mijloacele proprii care poluează şi aglomerează localitatea, autorităţile locale trebuie să acorde unele facilităţi acestora: parcări suficiente ca număr şi capacitate, mijloace de transport în comun suficiente ca număr şi frecvenţă de circulaţie şi chiar gratuităţi.

O problemă o constituie apoi recuperarea acestor cheltuieli. Din acest motiv „receptorii turistici” preferă turiştii care sosesc cu sejur organizat, cu voiaj de zip forfetar (totul cuprins). În această formulă printr-o taxă de sejur achitată odată cu cazarea se recuperează cheltuielile ocazionate de realizarea echipamentelor colective.

Din punct de vedere al necesităţilor sportive la locul de sejur, turiştii pot fi grupaţi în trei categorii:

cei care agrează activităţile sportive şi doresc să le practice în perioadele de vacanţă; cei care practică un anumit sport în mod obişnuit şi doresc să-l practice intensiv în perioadele de vacanţă; cei care datorită activităţilor cotidiene sunt constrânşi la o viaţă sedentară şi care profită de vacanţă pentru a practica diferite sporturi.

Această clasificare explică o anumită diversificare a cererilor indivizilor, familiilor, grupurilor.

Tendinţa actuală este de a lărgi oferta şi acest lucru poate fi explicat foarte uşor analizând ce se întâmplă în staţiunile montane. O perioadă îndelungată acestea au oferit un produs la temă, foarte strict (ski).

Acum însă cererea consumatorilor a impus apariţia piscinilor şi saunelor acoperite, patinoare, săli de gimnastică sau alte sporturi de sală.

În orice caz, responsabilii turistici şi autorităţile locale ţin cont de extinderea practicării sporturilor de la o vârstă tot mai scăzută şi pe o scară tot mai largă.

Servicii publice

Se referă la asigurarea unor servicii indispensabile turiştilor: apă caldă, poştă, telefon, drumuri locale corespunzătoare sau care trebuie rezolvate pentru a favoriza condiţiile de sejur cum sunt: evacuarea apelor uzate şi a rezidurilor şi debarasarea de gunoaie.

Pentru un produs turistic particular, de exemplu produsul hotelier, acestea intră în condiţiile de funcţionalitate (apă caldă şi telefonul).

Pentru produse turistice în general, de exemplu o staţiune turistică, problemele sumt mai complexe. Dacă produsul turistic este legat de o aşezare umană, autorităţile locale trebuie să cheltuie sume importante pentru asigurarea şi amenajarea lor.

Situaţia se complică şi mai mult atunci când utilizarea echipamentelor are un caracter sezonier, astfel încât capacităţile rămân neutilizate perioade mari de timp.

Unele investiţii nu pot fi recuperate prin tarifări directe, astfel încât trebuie găsite modalităţi pentru a realiza acest lucru: taxa de sejur plătită de fiecare turist şi inclusă în costul cazării.

Pentru o staţiune independentă de o aşezare umană, una din principalele probleme este variaţia fluxurilor de turişti, care complică dimensionarea capacităţilor.

În cazul sezonalităţii, principala problemă este conservarea echipamentelor şi utilităţilor pe perioade de nefolosire.

Servicii private

Se referă la restaurante, baruri, cafenele, patiserii, magazine diverse, sucursale bancare, taxiuri, etc.

Pe măsură ce o staţiune se dezvoltă din ce în ce mai mult, necesarul de astfel de servicii creşte. Ele crează locuri de muncă şi aduc un plus de venituri populaţiei locale.

Restaurantele, barurile, cafenelele, patiseriile şi alte spaţii de acest gen vin în întâmpinarea unor gusturi tot mai variate ale turiştilor, care vor să se bucure de specificul bucătăriei locale sau să se bucure de specialităţi exotice, ce nu vor fi consumate în mod obişnuit.

Aceste spaţii reprezintă de asemenea un mijloc de a veni în contact cu populaţia locală şi cu tradiţiile ei. Ele sunt totodată concepute ca servicii complementare cazării. Unele hoteluri nu au sau au renunţat complet la restaurante pentru a colabora cu altele care fac mai bine acest serviciu.

Fie serviciu public, fie serviciu privat, securitatea turiştilor cuprinde un complex de acţiuni legate de salvare, probleme medicale, agresiune, etc.

Dezvoltarea de exemplu a unor activităţi sportive impune angajarea de instructori, ghizi, supraveghetori, etc.

Infrastructura de transport

Turismul implică o deplasare a vizitatorului de la domiciliul său într-o localitate de sejur. Accesibilitatea în această localitate de sejur poate fi uşurată printr-o bună infrastructură rutieră şi prin prezenţa unui aeroport.

Deplasarea turistului trebuie să se efectueze în cele mai bune condiţii (minimum de oboseală şi de timp) şi costuri mici.

Pentru exemplificare, pentru o staţiune ski, infrastructura rutieră devine un element major al produsului turistic care ar putea fi un efect de motivaţie sau nu al vizitei schiorului.

Pentru o staţiune turistică internaţională, infrastructura aeroportuară permite sau nu comercializarea pe piaţa îndepărtată.

Aceleaşi mijloace de transport din interiorul staţiunii (autobuze, taxiuri sau altele) şi condiţiile de circulaţie sunt de asemenea elemente care nu pot fi neglijate în interiorul produsului turistic.

Echipamente de cazare

Cazarea şi restaurarea sunt elemente principale ale produsului turistic. Însă, vizitatorului pentru a-i satisface nevoile de cazare trebuie să îi oferim diferite posibilităţi cum ar fi: campingurile, motelurile, popasurile rurale.

În cursul ultimilor ani, creşterea motelurilor răspunde unei evoluţii a nevoilor turiştilor. Anumite tipuri de cazări necesită nevoi specifice, dar în interior cu acelaşi mod de servire poate fi diversificat şi răspunde în egală măsură nevoilor diferite.

Structura cazării dă un anumit tot restului produsului şi determină poziţionarea sa în timp la nivelul de lux şi de serviciu, dar de asemenea şi în termenul de preţ.

Fără îndoială există magnifice plaje normale, dar şi de lux. Acestea sunt hoteluri, restaurante, situate la marginea unei plaje care aparţin unei staţiuni balneare cu caracter popular.

Pentru produsul hotelier această clasificare trebuie să sufere unele modificări întrucât el este un produs turistic mai restrâns şi are o semnificaţie mult mai concretă.