Procesul de management și funcțiile managementului

Pentru a ne introduce în acest subiect de cunoaștere a procesului de management și a

funcțiilor sale, avem nevoie ca mai întâi să cunoaștem definițiile managementului și ce

presupune mai exact acesta.

O definiție cunoscută și acceptată este aceea că managementul este procesul de atingere a

obiectivelor organizaționale prin angajarea şi implicarea a patru funcții principale: planificarea,

organizarea, leadingul (antrenarea şi motivarea) şi controlul. (Miclăuș et Miclăuș, 2007, p.6)

Acceptarea acestei definiții implică recunoaşterea managementului ca activitate continuă,

care impune atingerea obiectivelor esențiale (vitale) şi implică cunoaşterea şi înțelegerea

modului cum trebuie executate şi implementate cele patru funcții majore ale sale. Astfel, cele

patru funcții vitale, pentru un management real, eficace şi eficient, constituie, printre altele,

subiectul nostru de discuție în lucrarea de față.

Romanescu (2010) explică și etimologia cuvântului de ”management”. Acesta derivă din

latinescul “manus”(mână) şi reprezintă ca expresie literară manevrare sau pilotare. Din latinescul

“manus” s-a format în italiană “managio” şi în franceză “manege”. Din aceste limbi a fost

împrumutat în limba engleză sub forma verbului “to manage”, care înseamnă a administra, a

conduce. De aici au apărut cuvintele derivate “manager” şi “management”, care înseamnă

conducător şi conducere.

Peter Drucker consideră că managementul este echivalent cu „persoanele de conducere”,

termenul de „management” fiind doar un eufemism pentru „şef”. „Principala şi poate singura

sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unităţii economice pentru îndeplinirea

sarcinilor cunoscute şi definite”, iar testul reuşitei, susţine Drucker, constă în „obţinerea unei

eficienţe ridicate şi adaptarea la modificările din exterior”. (Management general, 2004)

”Managementul este deopotrivă artă, ştiinţă şi practică. Deşi s-a manifestat din cele mai

vechi timpuri, el, se cristalizează abia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al

XX-lea, devenind în numai câteva decenii o necesitate în conducerea economiilor moderne

contemporane”. (Romanescu, 2010, p. 14)