1

CUPRINS

CUPRINS ....................................................................................................................................... 4

INTRODUCERE ........................................................................................................................... 7

1. SECURITATEA NAȚIONALĂ ÎN EPOCA GLOBALIZĂRII ......................................... 16

1.1. Fenomenul infracţional transfrontalier şi globalizarea .......................................... 17

1.2. Securitate şi apărare în epoca globalizării ............................................................. 19

1.2.1. Strategia de securitate națională – delimitări conceptuale……………...…19

1.2.2. Conceptul de politică de securitate națională ................................................... 22

1.3. Poliția Română în cadrul sistemului național de securitate .................................... 22

1.3.1. Aspecte generale privind securitatea naţională ................................................ 22

1.3.2. Securitatea naţională a statului român .............................................................. 23

1.3.2.1.Ordinea publică și siguranța națională – componente ale sistemului

național de securitate......................................................................................... 23

1.3.2.2. Abordarea strategică a conceptelor de ordine publică și siguranță

națională ............................................................................................................ 25

1.3.2.3. Instituții naționale cu atribuții în domeniul securității naționale ......... 26

1.3.3. Atribuțiile și responsabilitățile MAI pe linie de securitate ............................... 27

1.4. Principalele organizaţii de securitate regională şi globală .................................... 32

2.CONTRIBUȚIA POLIŢIEI ROMÂNE LA ASIGURAREA ORDINII PUBLICE ȘI

SIGURANȚEI NAȚIONALE ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII ............................ 34

2.1. Apariţia şi evoluţia forţelor de poliţie în lume ........................................................ 34

2.2. Tipologia şi atribuţiile forţelor de poliţie ................................................................ 36

2.3. Scurt istoric al forţelor de poliţie române ............................................................... 39

2.4. Viziunea europeană a MAI de-a lungul istoriei ....................................................... 41

2.5. Reforma Poliției Române și evoluția acesteia la începutul noului mileniu ............. 45

2.6. Poliţia Română – instrument al politicii statale ...................................................... 49

3.ROLUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ÎN ASIGURAREA

SIGURANȚEI ORGANIZAȚIONALE ȘI PROTECȚIEI PERSONALULUI

POLIȚIEI ROMÂNE ........................................................................................................ 54

2

3.1. Procesul de management în Poliția Română – la granița dintre știință, artă și stare

de spirit ........................................................................................................................... 54

3.2. Specificitatea şi importanţa resurselor umane în Poliția Română .......................... 59

3.3. Funcţiile managementului resurselor umane în Poliția Română ............................ 64

3.4. Rolul Direcției Management Resurse Umane în Poliția Română ........................... 74

3.5. Procesul de asigurare cu personal în Poliția Română ............................................ 76

3.5.1. Particularităţile procesului de asigurare a resurselor umane în Poliţia

Română ....................................................................................................................... 81

3.5.2. Analiza posturilor și previzionarea necesarului de resurse umane în Poliția

Română ....................................................................................................................... 83

3.5.3. Recrutarea polițiștilor ....................................................................................... 88

3.5.4. Selecționarea polițiștilor ................................................................................... 93

3.5.5. Managementul formării profesionale în Poliţia Română ................................. 95

3.5.5.1. Particularităţile proceselor de formare şi perfecţionare a resurselor

umane în Poliţia Română .................................................................................. 96

3.5.5.2. Formarea profesională inițială a personalului MAI ........................... 102

3.5.5.3. Formarea profesională continuă a personalului MAI ........................ 105

3.5.6. Managementul carierei în Poliţia Română ..................................................... 112

3.5.6.1. Conceptul de carieră .......................................................................... 113

3.5.6.2. Responsabilitatea dezvoltării carierei ................................................ 114

3.5.6.3. Aspecte privind managementul carierei polițistului .......................... 116

3.5.6.4. Structura carierei polițistului .............................................................. 117

3.5.6.5. Tipologia cursurilor de carieră ........................................................... 119

3.5.6.6. Reguli de evoluţie în cariera poliţistului ............................................ 121

3.5.7. Motivarea angajaţilor – o condiţie esenţială pentru succesul Poliției Române124

3.5.7.1. Locul şi rolul motivării în problematica resurselor umane ................ 124

3.5.7.2. Aplicaţii ale teoriilor motivaţionale în managementul resurselor

umane din Poliţia Română .............................................................................. 127

3.5.7.3. Relaţia dintre motivarea, satisfacția şi performanţa în muncă a

polițiștilor ........................................................................................................ 132

3.5.8. Aspecte ale managementul resurselor umane din perspectiva cerințelor

ergonomice în Poliția Română ................................................................................. 135

3.5.8.1. Ergonomia organizațională – analiză conceptual metodologică ........ 135

3.5.8.2. Abordarea ergonomică a activității profesionale ............................... 138

3.5.8.3. Ergonomie, eficienţă, securitate şi sănătate în muncă ....................... 139

3.5.8.4. Ergonomia în cadrul Poliției Române ................................................ 144

3.5.9. Managementul stresului în munca de poliţie .................................................. 149

3.5.9.1. Stresul – factor generator de risc psihosocial .................................... 150

3.5.9.2. Importanţa managementului stresului în munca de poliţie ................ 151

3.5.9.3. Factorii de stres în mediul poliţienesc ............................................... 152

3.5.9.4. Tipuri de stres în munca de poliţie ..................................................... 159

3.5.9.5. Epuizarea – efect al stresului profesional în mediul poliţienesc ........ 160

3

3.5.9.5.1. Noţiunea de epuizare („burnout”) ....................................... 160

3.5.9.5.2. Forme ale epuizării în activitatea de poliţie ........................ 161

3.5.9.5.3. Indicatori ai epuizării profesionale în munca de poliţie ...... 163

3.5.9.5.4. Suicidul – cel mai grav efect al stresului profesional în

cazul poliţiştilor ................................................................................... 167

3.5.9.6. Elemente de profilaxie a stresului şi combatere a efectelor sale

negative ........................................................................................................... 172

3.5.9.7. Strategii de management al stresului profesional în poliţie ............... 174

3.5.9.7.1. Strategii individuale de management al stresului ................ 175

3.5.9.7.2. Strategii organizaționale de management al stresului ......... 176

3.5.9.7.3. Managementul stresului și tactica utilizării armamentului

din dotare ............................................................................................. 178

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND SATISFACȚIA PROFESIONALĂ ȘI STRESUL

PROFESIONAL RESIMȚITE ÎN MUNCĂ DE POLIŢIŞTII DIN CADRUL

POLIȚIEI ROMÂNE ...................................................................................................... 184

4.1. Metodologia cercetării........................................................................................... 184

4.1.1. Prezentare generală ......................................................................................... 184

4.1.2. Dimensiunile corectitudinii organizaționale .................................................. 186

4.2. Procedura de analiză a datelor ............................................................................. 187

4.2.1. Variabilele de interes ...................................................................................... 188

4.2.1.1. Variabile independente (de predicţie) ................................................ 188

4.2.1.2. Variabile dependente (de criteriu) ..................................................... 190

4.2.1.3. Factorii demografici ........................................................................... 191

4.2.2. Întrebări de cercetare și ipoteze ...................................................................... 191

4.2.3. Instrumentaţie ................................................................................................. 193

4.3. Rezultatele cercetării ............................................................................................. 194

4.3.1. Statistici descriptive ....................................................................................... 194

4.3.1.1. Prezentarea rezultatelor centralizate în urma aplicării chestionarului

cercetării .......................................................................................................... 194

4.3.1.2. Analiza legăturilor dintre variabilele cercetării ................................. 220

4.3.2. Analiza univariată a variabilelor de studiu ..................................................... 246

4.3.3. Rezultatele analizei bivariate a măsurilor ...................................................... 246

4.3.4. Testarea ipotezelor ......................................................................................... 248

4.3.4.1. Rezultatele analizei datelor pentru modelul 1…………………...250

4.3.4.2. Rezultatele analizei datelor pentru modelul 2…………………...252

4.4. Concluzii ................................................................................................................ 253

5. DIRECŢII DE PERFECŢIONARE A MANAGEMENTULUI RESURSELOR

UMANE ÎN POLIŢIA ROMÂNĂ .................................................................................. 258

4

5.1. Propuneri privind perfecționarea managementului resurselor umane în Poliția

Română ......................................................................................................................... 259

5.1.1. Propuneri de ameliorare a cadrului legal în care își desfășoară activitatea

polițiștii ..................................................................................................................... 259

5.1.2. Propuneri de perfecționare a proceselor de recrutare și selecție a polițiștilor 260

5.1.3. Propuneri în domeniul formării profesionale a polițiștilor ............................. 260

5.1.4. Propuneri cu privire la transferul, avansarea și promovarea polițiștilor ........ 261

5.1.5. Propuneri legate de leadership, comunicare, relații superior-subordonați,

cultură organizațională și climat organizațional ....................................................... 262

5.1.6. Propuneri privind feedback-ul acordat polițiștilor ......................................... 264

5.1.7. Propuneri în vederea diminuării stres-ului resimțit de polițiști…………..264

5.1.8. Propuneri ce vizează sistemul de motivare a polițiștilor ................................ 264

5.1.9. Propuneri referitoare la evaluarea polițiștilor ................................................. 266

5.1.10. Alte propuneri privind perfecționarea managementului resurselor umane în

Poliția Română ......................................................................................................... 266

Bibliografie ................................................................................................................... 268

Anexe ............................................................................................................................. 280

Lista abrevierilor .......................................................................................................... 291

Lista tabelelor ............................................................................................................... 292

Lista figurilor/graficelor ............................................................................................... 296

Lista anexelor ............................................................................................................... 299

Cuvinte cheie:

globalizare, ordine publică, siguranță națională, Poliția Română, managementul resurselor

umane, managementul formării profesionale, managementul carierei, motivarea angajaților,

ergonomie organizațională, managementul stresului, corectitudine organizațională, satisfacție

profesională, stres ocupațional.

Rezumat

Studiile şi teoretizările efectuate de-a lungul timpului pe teme manageriale şi

organizaţionale au evidenţiat importanţa deosebită a factorului uman pentru succesul

organizaţiilor. Aşadar, perfecţionarea managementului resurselor umane trebuie să constituie

o opţiune strategică pentru orice organizaţie orientată spre dezvoltare, indiferent de domeniul

în care evoluează, aceasta deoarece capacitatea sa de adaptare la mediul dinamic de astăzi

5

depinde în mod hotărâtor, nu doar de dotarea sa tehnologică, de eficienţa fluxului de producţie

sau de competitivitatea produselor sale pe piaţă, ci şi de calitatea resurselor umane, climatul

socio-uman ori cultura organizaţională din cadrul respectivei organizaţii.

Deşi, în general, globalizarea a avut efecte pozitive asupra omenirii (extinderea reţelei

informatice în toate domeniile de activitate, apariţia agenţilor economici transnaţionali,

dematerializarea banilor, circulaţia rapidă a oamenilor, capitalului şi informaţiei la nivel

mondial, extinderea fără precedent a pieţelor etc.), aceasta este răspunzătoare, atât de

dezvoltarea fără precedent a activităţii infracţionale, cât şi de apariţia şi

profesionalizarea permanentă a unor noi forme de criminalitate internaţională.

Deoarece multitudinea activităţilor infracţionale reunite în conceptul de criminalitate

internaţională au tot mai frecvent un caracter transfrontalier și transsectorial (Comisia

Europeană, Agenda europeană privind securitatea, 2015,

http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2015/COM_2015_185_RO_ACTE_f.doc, accesat la

19.06.2017), aceasta îşi sporeşte continuu agresivitatea, atât sub aspectul răspândirii, putând

leza interesele mai multor ţări, cât şi din punct de vedere al gravităţii ameninţărilor

manifestate asupra securităţii regiunilor, naţiunilor şi indivizilor.

Diversitatea și complexitatea noilor riscuri și amenințări la adresa securității globale,

regionale, statale și chiar individuale, derivate din instabilitatea manifestată în imediata

apropiere a Uniunii Europene și accentuarea fenomenelor de radicalizare și terorism în acest

început de mileniu, a determinat conturarea unei noi orientări în ceea ce priveşte starea de

securitate a naţiunilor, care pune accent pe sinergia actorilor de securitate nonstatali și

interconectarea preocupărilor majore de securitate. Conştientizând că nu mai deţin

controlul viitorului lor, nefiind atât de puternice încât să poată răspunde, exclusiv prin forţe

proprii, acestor ameninţări, atât România, cât şi celelalte ţări europene, au îmbrățișat această

abordare, ceea ce a presupus regionalizarea, pe de o parte şi armonizarea cadrului

normativ naţional cu legislaţia regională, pe de altă parte.

Ca urmare, la 29 martie 2004, România a devenit membru NATO, iar la 1 ianuarie 2007,

a aderat la UE, organizaţii regionale de securitate ce au capacitatea de a interveni pentru

asigurarea păcii statelor membre şi dincolo de graniţele acestora, graţie potenţialului de

intervenţie în creştere.

În calitate de participant activ la noua construcţie europeană, statul român acţionează în

vederea promovării, protecţiei şi apărării valorilor şi intereselor naţionale, atât prin forţe

proprii, cât şi prin cooperarea cu organizaţiile de securitate şi apărare din care face parte.

6

Dinamica imprevizibilă a mediului de securitate, precum și specificul societății

democratice, în care sunt garantate drepturile și libertățile cetățeanului, precum și statul de

drept, au impus reanalizarea conceptului de securitate națională și apărare a țării și

actualizarea cadrului juridic național. Ca urmare, sistemul românesc de ordine publică și

securitate națională a suferit multiple transformări, justificate de orientarea spre nevoile de

gestionare eficientă a structurilor statale cu competențe în acest domeniu, în vederea asigurării

unor servicii de securitate a cetățeanului de calitate.

În acest context, intensificarea activităţii de prevenire şi combatere a criminalităţii,

precum şi adaptarea continuă a instituţiei poliţiei la mediul socio-economic dinamic în

care evoluează se dovedesc a fi mai necesare ca niciodată, în toate statele lumii, inclusiv în

România.

Întrucât confruntarea cu cei ce încalcă legea ori pun în pericol ordinea socială cade

exclusiv în responsabilitatea instituţiei poliţiei, aflată în slujba comunităţii, rezultă cu claritate

rolul remarcabil deţinut de Poliţia Română în cadrul statului de drept.

Prevalența siguranței cetățeanului și securității naționale în activitatea desfășurată de

Poliția Română este confirmată și prin „Evaluarea activităţii desfăşurate de Poliţia Română

în anul 2014”, document în care se stipulează că „Siguranţa cetăţeanului şi securitatea

naţională au constituit principalele repere în jurul cărora s-a desfăşurat întreaga activitate a

Poliţiei Române” (Evaluarea activităţii desfăşurate de Poliţia Română în anul 2014,

http://www.politisti.ro/topic/13120-evaluarea-activitatii-desfasurate-de-politia-romana-in-

anul-2014/, accesat la 31.03.2015).

Pe această bază, considerăm că reacția oricărei organizații cu responsabilități în

domeniu este condiționată de resursele disponibile și de condițiile socio-economice și

politice ale mediului extern la momentul incident, însă factorul esențial pentru îndeplinirea

obiectivelor organizaționale este resursa umană.

Ca atare, misiunea strategică a structurilor din cadrul sistemului de apărare, ordine publică

și siguranță națională necesită o abordare sistemică a tuturor activităților componente ale

procesului de management al resurselor umane, astfel încât prin politicile de recrutare,

selecție, formare profesională și motivare, în special, să poată fi asigurată intervenția

promptă atunci când situația o impune.

În România, activitățile de asigurare și menținere a ordinii publice și siguranței

naționale desfășurate de structurile specializate ale statului, datorită autorității conferite,

atribuțiilor ce le revin (precum deținerea și uzul de mijloace de apărare, inclusiv arme de foc,

7

în împrejurări violente), precum și influenței altor cauze, sunt caracterizate de un nivel ridicat

de stres.

Recunoscând că succesul acțiunilor desfășurate depinde de competența procesului de

management al resurselor umane, ca determinant al securității organizaționale și protecției

angajaților, MAI, în calitate de componentă principală a sistemului de ordine publică și

siguranță națională, acționează și prin sistemul de management al resurselor umane în direcția

atingerii obiectivului său principal: asigurarea ordinii publice și siguranței naționale.

În scopul atingerii acestui deziderat instituțional, polițiștii din cadrul MAI și, implicit, cei

din Poliția Română ca structură specializată a acestuia, trebuie să dovedească, atât o bună

pregătire de specialitate, abilități de comunicare și lucru în echipă, cât și capacitate de

adaptare la condițiile mediului profesional specific și la situațiile neprevăzute, generatoare de

stres profesional.

Așadar, reacția de adaptare a resurselor umane din Poliția Română la situațiile generatoare

de stres profesional condiționează într-o măsură importantă performanța profesională,

sănătatea fizică și mentală a fiecărui polițist, precum și a organizației în ansamblu. Din acest

motiv, abordarea problematicii stresului datorat muncii prezintă avantaje, deopotrivă pentru

angajați și angajatori, dar și pentru economie, în ansamblu.

Având în vedere că stresul este unul dintre obiectivele UE pe linie de securitate și

sănătate în muncă, (Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în

muncă, 2007, http://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l10114&from=RO, accesat la 19.06.2017) și

pornind de la premisa că stresul în muncă poate fi evitat, iar acțiunile întreprinse în vederea

reducerii efectelor sale pot fi rentabile, prezentul demers analitic își propune să descrie modul

în care stresul profesional și satisfacția profesională resimțite de polițiști influențează

politicile de resurse umane ale Poliției Române.

Deși stresul este un fenomen cu o prezență generalizată la nivelul vieții private și

profesionale a indivizilor, studiat pe scară largă la nivel internațional, în România, lucrările de

specialitate care abordează acest fenomen și efectele sale asupra satisfacției profesionale a

angajaților, în general și a polițiștilor, în mod special, reflectată în performanța

organizațională, sunt încă puține.

De aceea, considerăm că un demers științific prin care se încearcă conturarea dimensiunii

sociale și instituționale a Poliției Române este oportun, în special în contextul globalizării

criminalității și mutațiilor survenite pe plan internațional, care pot afecta, atât securitatea

statelor, cât și siguranța cetățenilor lor. Această realitate impune necesitatea unui răspuns

8

integrat și adaptat gravității acestor riscuri din partea structurilor specializate ale statelor,

care nu poate fi atins decât prin politici de resurse umane adecvate, prin pregătirea

resurselor umane pentru a se adapta și reacționa rapid și eficient la provocările cu care se

confruntă.

Toate aceste aspecte ne îndreptățesc să considerăm că tema prezentei teze, „Perfecţionarea

managementului resurselor umane în Poliţia Română”, este actuală şi de importanţă majoră

în contextul social şi politic contemporan.

Lucrarea încearcă să prezinte schimbările survenite, ca urmare a integrării țării noastre în

UE şi NATO, în Poliţia Română, pe linia resurselor umane, proces complex care nu a vizat

doar reducerea numărului de angajaţi, ci şi obţinerea unui corp profesional competent, flexibil

şi motivat, subliniind totodată necesitatea continuării procesului de reformare a acestei

instituţii, în vederea alinierii la standardele europene, precum şi utilitatea unor modificări

legislative care să asigure similitudinea între statutul poliţistului român şi cel al funcționarilor

omologi din statele membre UE sau NATO.

Teza de doctorat „Perfecţionarea managementului resurselor umane în Poliţia Română”

este structurată în 5 capitole, prin intermediul cărora s-a realizat o bună documentare şi

prezentarea graduală a problematicii abordate. La acestea se mai adaugă, în debutul său, o

parte introductivă, iar în final, bibliografia şi anexele.

În cadrul Cuprinsului sunt prezentate, în ordinea apariţiei, titlurile tuturor capitolelor şi

subcapitolelor, făcându-se trimitere la pagina la care se situează acestea în conţinutul tezei.

Introducerea dezvăluie motivaţia alegerii temei şi rezultatele urmărite prin efectuarea

cercetării, care constau în elaborarea unui model de analiză a modului în care stresul

profesional și satisfacția profesională resimțite de polițiști în activitatea profesională

influențează politicile de resurse umane ale Poliției Române. Totodată, prezintă subiectele

dezbătute în mod sintetic şi într-o succesiune logică, iar în final creionează rezultatele

obţinute.

În Capitolul 1 intitulat „Securitatea națională în epoca globalizării”, este dezbătută

problematica globalizării, împreună cu cel mai important efect negativ al acesteia –

fenomenul infracțional transfrontalier, conceptele de strategie de securitate națională şi

politică de securitate națională, aflate în strânsă legătură cu dinamismul fără precedent al

mediului de securitate actual. O altă temă abordată este cea a regionalizării relaţiilor politice

şi de securitate, a cărei necesitate este impusă de faptul că niciunul dintre statele lumii nu

este atât de puternic încât să poată răspunde, exclusiv prin forţe proprii, ameninţărilor la

adresa securităţii naţionale, generate de evoluţia relaţiilor economice internaţionale şi

9

globalizare. Din acest motiv, prin regionalizare, statele încearcă să răspundă în mod eficient

acestor provocări, să apere şi să dezvolte identitatea socio-culturală a naţiunilor, să menţină

stabilitatea şi să valorifice optim capacităţile economice în vederea dezvoltării regionale.

Având în vedere faptul că într-un mediu globalizat promovarea intereselor naţionale ale

poporului român nu se poate realiza în absenţa securităţii pe plan individual şi fără

participarea conştient asumată la organismele colective de asigurare a stabilităţii şi cooperării

regionale, zonale, continentale şi internaţionale (Macuc, 2006, p. 151), au fost trecute în

revistă, în continuare, principalele instituţii de securitate la care a fost admisă şi ţara

noastră: Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord

(NATO), Uniunea Europeană (UE) şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa

(OSCE).

Ultimul subcapitol este dedicat prezentării sistemului de securitate națională a statului

român, componentelor sale – ordinea publică și siguranța națională, instituțiilor naționale cu

atribuții în domeniul securității naționale, precum și a responsabilităților și atribuțiilor MAI pe

linie de securitate, având Poliția Română în subordinea sa.

În capitol 2, purtând titlul „Contribuția Poliţiei Române la asigurarea ordinii publice și

siguranței naționale în contextul globalizării”, este prezentat contextul istoric al apariţiei

forţelor de poliţie în lume, tipologia, atribuţiile şi dotarea lor, reformele introduse, modul de

utilizare a forţei în acest domeniu, subliniindu-se, totodată, momentele importante în evoluţia

Poliţiei Române, aspectele relevante al procesului de reformă parcurs de această instituție

de-a lungul ultimelor decenii, inclusiv sub aspectul resurselor umane, aportul său deosebit la

asigurarea stabilităţii şi securităţii, atât la nivel naţional, cât şi pe plan internaţional,

raţiunea existenţei (misiunea), precum şi obiectivele (atribuţiile) specifice Poliţiei Române.

Al treilea capitol al lucrării, denumit „Rolul managementului resurselor umane în

asigurarea siguranței organizaționale și protecția personalului Poliției Române” este

dedicat examinării procesului de management al resurselor umane din Poliția Română,

cu accent pe specificitatea şi importanţa resurselor umane, funcțiile managementului

resurselor umane în Poliția Română, rolul Direcției Management Resurse Umane în

cadrul organizaţiei studiate.

De asemenea, în cuprinsul subcapitolului dedicat analizării procesului de asigurare a

resurselor umane în Poliția Română, sunt conturate particularitățile principalelor

activităţi ce alcătuiesc acest proces respectiv: analiza posturilor și previzionarea necesarului

de resurse umane, recrutarea polițiștilor, selecţia acestora, managementul formării

profesionale, managementul carierei, motivarea polițiștilor, managementul stresului și

10

aspectele ergonomice ale managementului resurselor umane, problematici cărora le sunt

dedicate subcapitole individuale în economia prezentului capitol al tezei. Dintre acestea, prin

subcapitolul „Managementul carierei în Poliția Română” se urmărește examinarea acestui

proces, făcându-se referire la conceptul de carieră, responsabilitatea dezvoltării carierei,

aspecte ale managementului carierei polițistului, structurarea carierei acestuia, tipologia

cursurilor de carieră și regulile de evoluție în carieră a polițistului, subcapitolul intitulat

„Motivarea angajaților – o condiție esențială pentru succesul Poliției Române” vizează

analizarea procesului de motivare a polițiștilor, abordând subiecte precum: locul și rolul

motivării în problematica resurselor umane, aplicațiile teoriilor motivaționale în cadrul

managementului resurselor umane din Poliția Română și relația dintre motivația, satisfacția în

muncă și performanța angajaților.

În cuprinsul subcapitolului „Aspecte ale managementului resurselor umane din

perspectiva cerințelor ergonomice în Poliția Română” sunt prezentate unele aspecte de natură

ergonomică ale managementului resurselor umane, pornind de la opinia specialiştilor români

(Manolescu, Lefter și Deaconu eds., 2013, p. 69) conform căreia scopul ergonomiei constă în

ameliorarea procesului muncii, în transformarea acestuia pentru a-l face compatibil cu

funcţionarea umană sau, altfel spus, în configurarea sistemelor de muncă pentru a le face

sigure, productive şi confortabile. În încercarea de a identifica principalii factori de influenţă

ai comportamentului uman şi performanţei oamenilor în muncă, am acordat atenţie

următoarelor problematici: analiza conceptuală a ergonomiei organizaționale, abordarea

ergonomică a activității profesionale, relația dintre ergonomie, eficiență, securitate și sănătate

în muncă, elementele de ergonomie care se regăsesc în politicile de resurse umane aplicate în

cadrul Poliției Române.

În economia acestui capitol, o atenție deosebită se acordă problematicii stresului,

incluzând: importanța managementului stresului în munca de poliție, factori și tipuri de stres

în munca de poliție, cele mai grave manifestări ale acestui fenomen asupra polițiștilor

(epuizarea și suicidul), elemente de profilaxie a stresului și combatere a efectelor sale

negative, precum și strategiile de management al stresului profesional aplicabile în poliție.

Subcapitolul „Managementul stresului în munca de poliție” se remarcă printr-un grad

ridicat de noutate al subiectului, acesta fiind tratat într-un număr redus de lucrări științifice din

literatura națională și internațională, în timp ce lipsa unei abordări anterioare referitoare la

aspecte ale managementului resurselor umane din perspectivă ergonomică în Poliția Română

conferă tezei un plus de originalitate.

11

Al patrulea capitol al lucrării detaliază metodologia de cercetare utilizată pentru a

investiga influența percepției polițiștilor români cu privire la dimensiunile corectitudinii

organizaționale asupra satisfacției profesionale și stresului profesional la nivelul resurselor

umane din cadrul IGPR, în raport cu vârsta, funcția ocupată, nivelul de educație și vechimea

în poliție a acestora respectiv: populația cercetată și eșantionul, variabilele de interes,

instrumentele de cercetare, metodele de colectare a datelor și tehnicile utilizate pentru analiza

lor, precum și rezultatele obținute în urma aplicării unor metode de cercetare statistice și

econometrice (statistici descriptive, analiza legăturilor existente între variabilele cercetării,

analiza univariată și bivariată a variabilelor de studiu), capitolul încheindu-se cu un subcapitol

de concluzii, incluzând rezultatele obținute în urma testării celor 6 ipoteze ale cercetării și

rezultatele finale ale studiului, sintetizate sugestiv printr-o schemă conceptuală a celor 2

modele analizate. Subcapitolul „Concluzii” reflectă în mod succint aspectele pozitive și

deficienţele privind managementul resurselor umane la nivelul Poliţiei Române, obținute prin

analiza-diagnostic detaliată în cuprinsul prezentului capitolul al lucrării.

Pornind de la situaţia de fapt astfel constatată, ultimul capitol al lucrării, intitulat „Direcţii

de perfecţionare a managementului resurselor umane în Poliţia Română”, prezintă o serie

de propuneri formulate în vederea ameliorării disfuncţionalităţilor identificate şi perfecţionării

managementului resurselor umane la nivelul Poliţiei Române, cu efect asupra îmbunătăţirii

performanţelor organizaţiei analizate, precum şi unele propuneri de dezvoltare a cercetărilor,

fapt ce demonstrează caracterul deschis şi viabilitatea temei pe termen lung.

Demersul ştiinţific realizat se bazează pe un număr considerabil de surse bibliografice,

autohtone și străine, dintre care cărţi din literatura de specialitate, articole din reviste de

specialitate, lucrări publicate în volumele unor conferinţe, acte normative în legătură cu

problematica abordată şi site-uri oficiale ale unor organizaţii, având legătură cu subiectul

tezei. Materialele din bibliografia studiată sunt reprezentative pentru tema dezbătută şi de

actualitate, majoritatea acestora fiind publicate în intervalul 2007-2017.

Anexele incluse în teză se dovedesc utile pentru redactarea conţinutului cercetării,

contribuind la sporirea coerenţei şi conciziei acesteia.

De asemenea, în partea de final se mai găsesc o listă a abrevierilor și acronimelor

folosite, lista tabelelor, lista figurilor/graficelor, precum și lista anexelor întâlnite pe

parcursul lucrării.

Rezultatele obţinute în urma cercetărilor confirmă 5 din cele 6 ipoteze de lucru, după cum

urmează:

12

Ipoteza 1: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție

profesională a personalului din poliție și percepția faţă de distribuția corecta a

muncii, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție.

Ipoteza 2: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție

profesională a personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea

procedurilor și actului de management, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul

de educație și vechimea în poliție.

Ipoteza 3: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de satisfacție

profesională a personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea

interacțională, în raport cu vârsta, funcție deținută, nivelul de educație și vechimea în

poliție.

Ipoteza 4: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres profesional

al personalului din poliție și percepția faţă de distribuția corectă a muncii, în raport

cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție.

Ipoteza 5: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres profesional al

personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea procedurilor și actului de

management, în raport cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în

poliție.

Pentru Ipoteza 6: Există o legătură statistică semnificativă între nivelul de stres

profesional al personalului din poliție și percepția faţă de corectitudinea interacțională, în

raport cu vârsta, funcția deținută, nivelul de educație și vechimea în poliție, nu s-au putut

identifica informații care să o susțină.

Rezultatele obținute prin acest demers științific pot fi redate sugestiv astfel (Fig. 1):

13

Fig. 1. Schema conceptuală a studiului şi verificării ipotezelor de lucru

Aşadar, atât rezultatele cercetării, cât şi evaluările activităţii desfăşurate de Poliţia

Română în perioada 2012-2016 confirmă necesitatea perfecționării continue a

managementului resurselor umane din cadrul Poliției Române, pentru întărirea capacităţii

instituţionale.

Prin includerea unor dezbateri aprofundate în legătură cu unele aspecte ale

managementului resurselor umane (precum asigurarea cu personal, managementul carierei,

managementul stresului, motivarea angajaţilor, teme ergonomice) specifice organizațiilor

poliţienești şi încercarea de a analiza dimensiunea socială și organizațională dintr-o astfel de

instituţie, considerăm că actualul demers ştiinţific îşi aduce aportul la dezvoltarea

cunoaşterii în domeniu.

De asemenea, apreciem că utilitatea sa este susţinută prin adaptarea unor

abordări/teorii/metode existente, în vederea utilizării într-o nouă aplicaţie, dar şi prin aceea că

poate servi drept punct de plecare pentru cercetările viitoare întreprinse de cei ce doresc să îşi

Satisfacția

profesională

Stresul

ocupațional

Percepția corectitudinii

organizaționale:

- Distrbuția corectă a muncii

- Corectitudinea procedurilor și

actului de management

- Corectitudinea interacțională

Variabile demografice:

- Vârsta

- Vechimea

- Nivelul de educație

H1 +

H1 +

H1 +

H1 -

H1 +

H0

14

aducă aportul la aprofundarea managementului resurselor umane din cadrul instituţiilor

poliţieneşti.

De remarcat este şi faptul că fondul de idei circumscris prezentei lucrări poate constitui

un punct de sprijin pentru factorii de decizie în domeniu, ajutându-i să conştientizeze

necesitatea unei mai bune pregătiri a personalului, în special a celui cu funcţii de conducere,

pe linia managementului resurselor umane, cerinţă impusă de poziţia şi activitatea acestora.

În acelaşi timp, lucrarea poate fi un îndrumar destinat pregătirii managerilor şi

profesioniştilor în domeniu, sprijinindu-i în efortul de a dobândi competenţele teoretice, dar şi

practice, absolut necesare, atât activităţii pe care o desfăşoară, cât şi organizaţiei din care fac

parte.

Având o prezentare logică şi clară, cercetarea evidenţiază modul în care sunt percepute

unele aspecte legate de desfăşurarea activităţii profesionale de către poliţiştii din cadrul

structurilor operative ale Poliţiei Române, identifică o serie de modalităţi de sporire a

gradului de motivare a acestor lucrători şi formulează recomandări pentru ameliorarea

disfuncţionalităţilor constatate, în vederea creşterii nivelului de realizare a obiectivelor

Poliţiei Române.

Prezenta lucrare urmăreşte să reitereze o dată în plus importanţa sistemului de management

al resurselor umane pentru succesul organizaţiilor.

În lumina rezultatelor obţinute în urma cercetărilor, considerăm utilă pentru toate

organizaţiile efectuarea cu regularitate a unor analize vizând condiţiile de muncă, motivaţia,

percepţiile, atitudinile şi satisfacţia în muncă a angajaţilor, în scopul diagnosticării corecte a

situaţiei de fapt, identificării direcţiilor de corectare a deficienţelor constatate şi, implicit, a

eficientizării activităţii.

15