http://www.scritub.com/geografie/ecologie/EFECTUL-POLUANTILOR-AUTO-ASUPR195424817.php

1.2. ELEMENTE SPECIFICE N POLUAREASOLULUIDin cele aratate, a reiesit ca solul este suport si mediu de viata pentru plante si fauna specifica terestra, principalul mijloc de productie vegetala agricola si forestiera. Activitatile de productie amplificate de la o etapa la alta de dezvoltare a societatii umane au provocat si provoaca fenomene care polueaza si degradeaza solurile n diferite moduri.DupaRauta C. si Crstea St.(1983), prin poluarea solului se ntelege orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata n cadrul diferitelor ecosistemenaturale sau antropice (create de om),Dereglarea se manifesta prin:1)degradarea fizica (ex: compactarea stratului de sol subarabil, degradarea structurii solului);2)degradarea chimica (ex.: poluarea solului cu metale grele, cu diverse pesticide, modificarea pH-ului solului etc.);3)degradarea biologica (ex.: poluarea solurilor cu germeni patogeni);4)degradarea radioactiva (poluarea radioactiva).Aprecierea efectului degradant al poluarii se face prin indicii sintetici care constau n:a)deprecierea recoltei calitativ si/sau cantitativ;b)cresterea cheltuielilor necesare pentru mentinerea recoltei la parametri cantitativi si calitativi anteriori poluarii.Expresia valorica poate fi data si de restrictiile datorate deteriorarii recoltei ca urmare a prezentei reziduurilor de substante poluante (pesticide, metale grele etc.) si agentilor patogeni etc. preluati din sol (exemple: interdictia comercializarii legumelor cu continut prea mare de nitrati sau restrictiile n utilizarea furajelor provenite din terenuri contaminate cu Pb). Tot o expresie a starii de poluare a solului sunt de asemenea, cheltuielile de amenajare antierozionala a solului, sau cheltuielile de drenaj pentru prevenirea salinizarii etc.Deci, poluarea solului include nu numai sau preponderent poluarea chimica, ci ntreaga gama a proceselor de degradare a lui (Rautu C. si Crstea St., 1983). De multe ori sunt chiar greu de separat cauzele care genereaza degradarea nsusirilor solului, ntre un proces natural si o anume actiune a omului sau favorizata de om prin activitatea sa. Asa se explica unele puncte de vedere diferite n definirea si clasificarea fenomenului de degradare - poluare a solului (Fhrea N.,1997) La evaluarea gradului de depreciere a solului se are n vedere nu numai solul, ci ntreg ansamblul de implicatii n lantul si reteaua trofica: sol microorganisme - plante superioare - animale- om - societatea umana - biosfera, deci o abordare sistemica.n ceea ce priveste depoluarea, solul prezinta, de asemenea specificitati n comparatie cu aerul si apa.Aerul si apa sunt sisteme de complexitate mult mai redusa decat solul. Poluarea lor consta n impurificare, deci patrunderea poluantilor n masa lor (n cazul aerului si al apei se ia n considerare sensul termenuluipolluo-ere=a murdari).Prin epurare, aerul si apa si recapata caracteristicile initiale, iar aceasta epurare se poate realiza ntr-un grad avansat si relativ repede.n ce priveste solul, care este un sistem mult mai complex:1)poluarea consta nu numai n patrunderea poluantului, ci si n provocarea de dezechilibre, fiindu-i afectate functiile sale fizice, fizico-chimice, biologice si biochimice, n ultima instanta, fertilitatea.2)nlaturarea poluantului este de obicei foarte dificila si de durata, uneori practic nerealizabila (ca exemple pot servi degradarea solului prin eroziune, poluarea cu metale grele, poluarea cu materiale radioactive);3)ntreruperea patrunderii poluantului ca urmare a nlaturarii factorului perturbator, nu ducentotdeauna implicit, la depoluarea solului si la revenirea solului la nsusirile initiala, la refacerea imediata a fertilitatii.1.3. CLASIFICAREA PROCESELOR DE DEGRADARE - POLUARE A SOLULUIO sistematizare a proceselor de degradare a solurilor (terenurilor), foarte variate ca natura si efecte, este prezentata schematic mai jos.n functie de actiunea lor asupra profilului de sol, se disting doua mari procese de degradare:1)procese care duc la deteriorarea unor nsusiri ale solului fara a afecta nsa solul (profilul) n ansamblul lui;2)procese care afecteaza profilul de sol, ducnd la distrugerea partiala sau totala a solului sau la acoperirea lui ori scoaterea solului din functia sa normala.Pentru identificarea, caracterizarea, clasificarea si cartografierea solurilor poluate,Rauta C. si colab.(1983)au elaborat o clasificare la nivelul a patru ranguri sistematice: clasa, tip, grad, varianta de poluare, lund n considerare natura si sursa poluarii, gradul de poluare, activitatea care generaza poluarea.Clasificarea proceselor de degradare - poluare a solurilor induse de omCategorii de degradareTipuri de procese de degradare/ distrugereSubtipuri de degradare

1. Procese fizice- Destructurare- Compactare- Formare de crusta, ntarire- Plintizare- Poluare radioactiva

A.Deteriorarea proprietatilor soiurilor prin:2. Procese chimice- Acidifiere prin fertilizare, caderi (ploi) acide,levigare- Poluare cu compusi toxici prin depuneri de substante chimice sau emisii industriale.

3. Procese biologice- Reducerea populatiei de m/croorgamsme- Reducerea populatiei de macro si mezofaun- Poluarea cu agenti patogeni.

4. Procese complexe- Exces de apa (nmlastinire) si anaerobioz- Salinizare si/sau sodizare- Desertificare- Epuizareafertilitatii

B.Distrugerea solului prin:5. Dislocare- Eroziune prin apa (de suprafata sau deadncime)- Eroziune eoliana- Deplasare de mase de pamnt- Excavare

6. Acoperire- Acoperire (colmatare) cu sedimente nefertile- Acoperire cu deseuri, steril, cenusi, deponii etc.

7. Pierdere de teren- Pierdere de teren prin constructii, pavaje, amenajari de lacuri etc.

1.4. DEGRADAREA - POLUAREA CHIMICDegradarea chimica se refera la modificari nefavorabile ale unor nsusiri chimice sau fizico-chimice importante ale solului. Cele mai cunoscute procese de degradare chimica sunt acidifierea si poluarea chimica.Acidifierea solurilor se poate produce prin urmatoarele actiuni antropice: fertilizarea neechilibrata a solurilor cultivate; caderi sau ploi acide generate de unele emisii industriale; drenarea solurilor mlastinoase care contin pirita. Se impune precizarea ca nu poate fi considerat proces de degradare (indus de om) procesul natural de spalare (levigare) a solurilor formate n zone umede n care sarurile din sol si bazele retinute de complexul argilo-humic sunt treptat ndepartate, locul lor fiind luat de ionii de H+care produc acidifierea solului, n schimb, se considera degradare antropica accentuarea acestui proces prin actiunea omului, acidifierea cauzata de o fertilizare neechilibraia ce se produce pe solurile cultivate n cazul ca se folosesc ngrasaminte minerale cu potential de acidifiere (ngrasaminte cu azot) n doze mari si aplicate unilateral. Cauza acidifierii este absorbtia de catre plante n proportie mai mare a cationului dect a anionului (ca n cazul CI, (NH4)2SO4) sau a altor procese ce au loc n sol, ndeosebi de oxidare. S-au observat, n numeroase experiente efectuate n tara noastra, scaderi cu 0,4-0,5 unitati de pH ale reactiei solurilor fertilizate cu doze ridicate de azotat de amoniu sau de uree.Scaderea reactiei solului poate sa conduca la mobilizarea Al care este toxic pentru majoritatea plantelor de cultura.Acidifierea nu se produce pe solurile care contin carbonati sau care sunt amendate cu calcar, ci n general pe solurile cu o capacitate de tamponare ridicata.Comportarea diferitelor soluri la acidifiere depinde de capacitatea lor de a se opune la modificarea reactiei, cunoscuta sub denumirea decapacitate de tamponare, determinata ndeosebi de: textura, continut de humus, capacitatea de schimb cationic, pH, gradul de saturatie n baze si continutul de carbonati. Pe aceasta baza au fost definite clasele de vulnerabilitate a solurilor la acidifiere, cele mai vulnerabile fiind solurile nisipoase, sarace n humus si cu reactie acida, iar cele mai putin vulnerabile cele bogate n carbonati.Apa drenata din solurile acide poate sa duca la acidifierea apelor de suprafata, cu efecte nefavorabile asupra pestilor.Poluarea chimica este subtipul de degradare a solului prin intermediul unor substante chimice, uneori straine de sol, ajunse n sol n urma unor activitati antropice. Ea are origini si mbraca forme foarte variate, ca si activitatile umane ce le genereaza.Poluareacudiferitesubstante aduse odatacu ngrasamintele minerale poate avea loc pe terenurile agricole pe care se aplica cantitati mari de ngrasaminte, n cazul ngrasamintelor cu azot, surplusul de N este levigat n profunzime si poate ajunge n apa freatica polund-o sau se poate reduce si trece n atmosfera ca azot sau ca oxid de azot, iar n ceea ce priveste fosforul si potasiul din ngrasamintele corespunzatoare, riscurile poluarii sunt reduse, deoarece acestia sunt de regula fixati de catre compusii minerali n sol. Uneori nsa, ngrasamintele aplicate pe terenurile n panta pot ajunge prin spalare la suprafata, o data cu particulele de sol (prin eroziune) n lacuri, determinnd eutrofizarea acestora.Odata cu ngrasamintele, pot ajunge n sol si alti ioni cum ar fi cei de Cl+(din KCI) sau F+si SO-42(din ngrsamintele cu P), dar cantitatea lor este foarte mica si nu reprezinta pna n prezent un pericol ecologic. n cazul F este necesara urmarirea acumularii lui n viitor.Apele uzate sau namolurile rezultate de la complexele zootehnice sau cele provnite de la statiile de epurare ale oraselor sunt adesea distribuite pe terenurile agricole (ca ape de irigatie) n vederea epurarii. Acest procedeu are avantaj ca se utiliziaza ncarcatura lor n N, P, K, etc. ca elemente nutritive, dar si dezavantajul pericolului de crestere prea mare n sol a cantitatii unor nutrienti, a continutului de metale grele, de saruri usor solubile, de sodiu schimbabil. Din aceasta cauza aplicarea acestora trebuie facuta cu multa grija, respectnd cu strictete anumite normative stabilite prin cercetari speciale si controlnd permanent ncarcatura solului cu diferite substante, dar si cu agenti patogeni. Nu se accepta aplicarea lor pe terenurile cultivate cu legume ce se consuma in stare proaspata.Poluarea cu pesticide a devenit o problema n ultimele deceniidatorita extinderii folosirii acestor substante toxice selective pe terenurile agricole. Pesticidele sunt n general compusi organici cu greutate moleculara mica si solubilitate diferita n apa, de compozitie si de nsusiri foarte variate. n sol, cele mai multe pesticide se descompun prin procese variate ca: hidroliza, spalare, oxidare-reducere, volatilizare, de descompunere foto-chimica si, mai ales, descompunere biologica. Alte pesticide sunt greu de descompus, astfel ca si prelungesc mult existenta n sol avnd deci o persistenta mare. Pesticidele organoclorurate (DDT, HCH) sunt dintre cele mai persistente aceasta fiind una dintre cauzele pentru care se mai folosesc foarte putin sau chiar sunt interzise (DDT); locul lor este luat de pesticidele organofosforice, mult mai usor biodegradabile.Principalele caracteristici ale pesticideior care trebuie cunoscute n vederea folosirii acestora sunt:toxicitatea, specificitatea si persistentaSpecificitatea pesticideiorse refera la gradul lor de selectivitae a efectelor, n sensul ca actiunea lor se rasfrnge numai la organismele tinta sau are consecinte si asupra altor organisme. Frecvent s-a observiatinfluenta negativa asupra microorganismelor din sol.Persistenta pesticideior- durata ramnerii lor n sol, a remanentei lor - se exprima, de regula prin perioada de njumatatire, adica timpul necesar pentru scaderea la jumatate a concentratiei din sol a pesticidului. Perioada de njumatatire variaza de la 2-4 ani n cazul unor pesticide organoclorurate, pna la 0,1- 0,2 ani n cazul carbamatului saua pesticidelor organofosforice.Persistenta ridicata poate sa duca, pe termen lung, la acumularea de pesticide n sol peste limitele admisibile, cu consecinte daunatoare pentru planta - animal - om, deoarece patrund n lantul trofic.Este deci necesara urmarirea continutului de pesticide n sol putin la intervale de 2-3 ani, mai ales a celor mai toxice, cu persistenta idicata si cu capacitate mare de translocare. n plus, mnuirea acestor pesticide prezinta o serie de riscuri, asa cum rezulta din arborele dificultatilor la utilizarea lor, schitat .(dupa Baicu T.,1995)