Procedură fiscală. Aspecte generale

Codul de procedură fiscală se aplică: -raporturilor juridice fiscale care decurg din administrarea de impozite şi taxe datorate bugetului de stat, bugetelor locale;-raporturilor juridice fiscale ce decurg din administrarea drepturilor vamale şi a creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume reprezentând venituri ale bugetului general consolidat.

Principalele operaţiuni care intră sub incidenţa Codului de procedură fiscală sunt:-înregistrarea fiscală;-declararea impozitelor şi taxelor;-stabilirea impozitelor şi taxelor;-verificarea impozitelor şi taxelor;-colectarea impozitelor şi taxelor;-soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Principiile generale de conduită în materia administrării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor

1.Principiul aplicării unitare a legislaţieiOrganul fiscal are obligaţia de a aplica unitar prevederile legislaţiei. În acest scop, MFP poate elabora şi ghiduri practice pentru îndrumarea funcţionarilor din domeniul fiscal. 2.Principiul exercitării dreptului de apreciere de către organul fiscal Organul fiscal are dreptul de apreciere asupra stărilor de fapt fiscale şi dreptul, respectiv obligaţia de a adopta soluţiile admise de lege.Aprecierea se va baza pe mijloacele de probă prevăzute de lege (declaraţiile contribuabililor; înscrisurile; expertizele etc).

3.Principiul rolului activ al organului fiscalOrganul fiscal are obligaţia de a înştiinţa verbal sau în scris, contribuabilul în cadrul desfăşurării procedurii fiscale despre drepturile şi obligaţiile ce le revin conform legii.Organul fiscal este abilitat prin lege să examineze din oficiu starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului.

4.Principiul folosirii limbii române ca limbă oficială în administrarea impozitelor şi taxelor

5.Principiul dreptului de a fi ascultatÎnaintea luării deciziei, organul fiscal are obligaţia de a asigura contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele relevante pentru luarea deciziei. Derogări de la acest principiu se admit în următoarele situaţii:

-în cazul în care întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale;-situaţia de fapt urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;-se acceptă informaţiile date de contribuabil, pe care acesta le-a formulat într-o declaraţie sau cerere;-urmează să se dispună măsuri de executare silită.Rezultă că ascultarea contribuabilului este obligatorie, iar pe cale de consecinţă, apreciem că lipsa dovezii privind ascultarea contribuabilului poate conduce la anularea de către instanţă a actului administrativ fiscal.

6.Principiul cooperăriiContribuabilul are obligaţia de a colabora cu organele fiscale pentru determinarea stării de fapt fiscale reale – prezentând faptele cunoscute şi indicând mijloace de probă pertinente.

7.Principiul protecţiei secretului fiscalFuncţionarii publici din cadrul organelor fiscale au obligaţia de a păstra secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu (obligaţia le revine şi celor care nu mai deţin această calitate).Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea juridică a funcţionarului public, conform Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

8.Principiul bunei-credinţeRelaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă.