Problemele secolului xxi refelectate in literatura · cum se consultă un dictionar ... care oferă...

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV SLATINA

MANAG_EU_LPS ERASMUS+ KA1

2014-1-RO01-KA101-000480

GHID METODIC

Problemele secolului xxi refelectate in literatura

Tehnici moderne abordate În predarea limbii Și literaturii romÂne

Autor Prof. TUDOR MARGARETA ANA

Liceul cu Program Sportiv Slatina

2016



2014-1-RO01-KA101-000480

Argument ………………………………………………………..….3-4

Valente formative de ale procesului de învățământ...................................5

Strategii didactice...........................................................................6-14

Metode didactice tradiționale și moderne

Strategii și tehnici didactice moderne utilizate in predarea-

învățarea limbii și literaturii române-cubul, diamantul și

dramatizarea

Demonstrația cu mijloace tehnice

Proiecte didactice ……...................................................................15-34

Concluzii...............................................................................................35

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………….……..36

Anexe -suport curs..........................................................................37-39

Programa pentru obținerea gradului didactic II ……………….40-44

Publicație elaborată de catre autor în urma participării la stagiul de pregătire “EDUCATION

FOR SUSTAINABLE DEVELOPMENT”, la ISTHMIA, în cadrul proiectului Erasmus+ KA1

al Liceului cu Program Sportiv Slatina “MANAGE_EU_LPS”



2014-1-RO01-KA101-000480

ARGUMENT

,, Elevii trbuie să-și spună unii altora și să spună lumii ceea ce știu-

pentru a afla ce știu. Spunând vor învăța. Spuând vor interpreta

lumea așa cum o văd ei, pentru noi, ceilalți.”

Judith Renyl

În școala românească din zilele noastre se pune tot mai mult accentul pe însușirea tehnicilor

electronice de informare și de studiu, urmărind să cultive la elevi un stil de muncă intelectuală

independentă. Trebuie, ca și dascăli să ținem pasul cu tehnologia, dar interesantă mi se pare

remarca psihologului H.Gerjou: ,,Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci va

fi cel care nu a învățat cum să învețe”.

Acest ghid metodic ajută profesorul să impună elevului un stil de lucru propriu, antrenant, în

care tânărului i se arată pas cu pas cum să identifice sursele de informare în legatură cu o temă,

cum se consultă un dictionar sau o enciclopedie, un atlas geografic, cum se utilizează

INTERNETUL în scop educativ. Lucrând in mod independent, elevul va învăta cum să selecteze

tehnicile de muncă cele mai potrivite cu ritmul său de activitate, cu preocupările și cu pasiunile

lui.

Literatura, teatrul, filmul și mizica reprezintă forme de comunicare artistică deoarece,

asemenea obiectului estetic, sunt destinate în primul rând să placă. Pentru a-şi atinge scopul,

fiecare prezintă particularităţi care transcend limbajul specific. Teatrul, ca ipostază a literaturii,

este o lume fascinantă pe care copiii o percep cu bucurie, căci jocul pe scenă oferă modele

umane, implicându-i pe micii actori în cunoaștere, socializarea se realizează mai usor, dar acest

joc impune reguli pe care copiii le respectă, prin munca în echipă. Acest ghid poate lărgi

orizontul de cunoștinte al profesorilor și ne arată strânsa legătură dintre limba si literatura

romana, literatura universală, folclor literar, istorie, teatru, educație muzicală, educație artisto-

plastica, educație tehnologică, religie ortodoxă și educație ecologică.

Metodele moderne, Metoda Cubului, a Diamantului și Dramatizarea, sunt suficient de

variate şi complexe, pentru ca profesorul de limba română să le integreze cu succes în activitatea

sa la catedră. Ele generează motivaţia intrinsecă, diminuează presiunea exercitată de

personalitatea profesorului şi îi determină chiar şi pe elevii cei mai reticenţi să participe la

construirea propriei cunoaşteri de sine. În plus, prin deprinderile pe care le dobândesc, elevii se



2014-1-RO01-KA101-000480

familiarizează cu învăţarea autodirijată, îşi formează personalitatea, manifestă o conduită civică

corectă şi îşi schimbă optica asupra învăţării. Totodată, utilizarea lor asigură deschideri

interdisciplinare.

În perioada 29 august-2 septembrie 2016 , am participat la mobilitate din Grecia, la cursul

de formare, din cadrul programului de finanțare Erasmus+. Cursul s-a intitulat

,,EDUCATION for sustainable developement,, și a avut ca scop dezvoltarea și conștientizarea

importanței educației sustenabile, în mediul scolar. La acest curs am învatat și am aplicat metode

și strategii moderne în procesul instructiv-educativ, pe care mi le-am propus să le aplic și la

clasele mele, la orele de limba și literatura română.

Eu consider că metodele și tehnicile moderne ne sunt de mare ajutor la catedră, vin să

completeze metodele tradiționale și să dezvolte, atât creativitatea și originalitatea profesorului,

cât și a elevului, cerând implicare, acțiune, cooperare și lucru în echipă.



2014-1-RO01-KA101-000480

Valențe formative ale procesului de învățământ

Procesul de învăţământ ne apare, astfel, ca un ansamblu de activităţi organizate şi

dirijate, care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor

persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.

Explorarea tot mai complexă şi mai profundă a procesului de învăţământ a fost realizată prin

metoda analizei sistemice, ajungându-se la descoperirea şi interpretarea unor noi aspecte

teoretice, la soluţii practice cu eficienţă sporită.

Abordarea sistemică a fenomenelor şi proceselor din realitatea înconjurătoare este una

dintre metodele moderne de cercetare ştiinţifică. În abordarea sistemică, obiectul (fenomenul)

analizat este considerat drept sistem (ansamblu de elemente aflate în interacţiune, care formează

împreună un tot unitar), accentul punându-se pe relaţiile de intercondiţionare care au loc atât în

interiorul obiectului de cercetat, cât şi în afara lui. Orice sistem ia fiinţă şi acţionează în vederea

realizării unei funcţionalităţi, a unui scop; acesta se realizează printr-un proces care angrenează

toate componentele sistemului; sistemele sunt organizate în structuri ierarhice, fiecare sistem

putând fi constituit din subsisteme şi la rândul lui, încadrat în suprasisteme de la care primeşte

comenzi şi raportează rezultate; fiecare sistem dispune de proprietatea de reglare şi autoreglare

(feedback).

Din perspectivă sistemică procesul de învăţământ poate fi abordat pe trei planuri:

A. funcţional

B. structural

C. operaţional

A. Sub aspect funcţional. interesant este de unde porneşte sistemul luat în analiză, ce urmăreşte

să realizeze şi ce rezultate obţine. Ca orice activitate umană conştientă, procesul de învăţământ

este un act care urmăreşte realizarea unor scopuri precise şi a fost înfiinţat pentru a avea anumite

funcţionalităţi, pentru a realiza obiective bine determinate.

B. Analiza structurală cuprinde următoarele componente: finalităţi, conţinuturi, timp, relaţii

educaţionale (profesor-elev/student), forme de organizare a activităţii, strategii de instruire şi

evaluare.



2014-1-RO01-KA101-000480

C. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ înseamnă determinarea elementelor de

intrare, a procesului propriu-zis şi a produselor. Este – în fapt – o abordare care priveşte raportul

dintre intrări şi ieşiri (input şi output), care înseamnă explicarea procesului didactic prin: analiza

stării, a calităţii elementelor de intrare în proces şi a efectelor, a ieşirilor.

Strategii didactice

Metode didactice tradiționale și moderne

Metodele de învăţământ sunt instrumentul cu ajutorul căruia profesorul transmite

cunoştinţe, formează priceperi şi deprinderi. Alegerea celor mai adecvate metode didactice se

face în strânsă legătură cu obiectivele educative – operaţionale şi specifice. Stabilirea

obiectivelor operaţionale oferă posibilitatea de a selecta conţinutul învăţării, de a elabora unele

strategii de asimilare a informaţiilor, de a evalua continuu şi formativ rezultatele învăţării.

Obiectivele specifice sunt concepute pe ani de învăţământ, sunt precis formulate şi indică exact

competenţele care trebuie formate în procesul instructiv-educativ, prin intermediul cunoştinţelor

de limba şi literatura română. Finalităţile generale ale predării-învăţării-evaluării limbii şi

literaturii române se regăsesc în programa de învăţământ, care, periodic, este revizuită şi

îmbunătăţită.

Realizarea unei lecţii eficiente presupune o metodologie bogată, în care să se îmbine

elementul tradiţional cu acela modern.

Pornind de la criteriile eficienţei şi finalităţii, sunt urmatoarele tipuri de metode:

a. metode clasice : expunerea orală, conversaţia, demonstraţia, lucrul cu manualul

b. metode moderne (euristice): descoperirea, problematizarea, modelarea.

Expunerea reprezintă metoda complexă de comunicare sistematică şi continuă a cunoştinţelor

prin intermediul limbajului oral, îmbinat cu alte „limbaje” (audiovizuale, de pildă). Expunerea

poate folosi metode variate de realizare, precum povestirea, prelegerea, comunicarea şi

explicaţia.

Povestirea este o metodă didactică foarte des întâlnită în practica şcolară. Formă de expunere cu

caracter plastic-intuitiv, concret, evocator şi emoţional, ea sporeşte valoarea comunicării şi se

poate folosi, de pildă, pentru prezentarea unor momente şi a unor fapte semnificative din viaţa

unor scriitori. Folosind această metodă, profesorul trebuie să îşi orienteze atenţia atât spre

conţinutul povestirii, în sensul înlănţuirii logice a celor relatate şi în sensul respectării adevărului

ştiinţific, cât şi spre formă, spre modul de prezentare a faptelor relatate. Limbajul folosit de

profesor, tonul, mimica, gesturile pot sublinia conţinutul povestirii.



2014-1-RO01-KA101-000480

Prelegerea reprezintă forma de expunere complexă, cu un caracter abstract şi cu un nivel

ştiinţific înalt, care oferă posibilitatea comunicării unui volum mai mare de informaţii, motive

pentru care nu se recomandă a fi folosită în gimnaziu, ci la liceu (la şcolarii mari), mai ales acolo

unde sunt prevăzute în orar două ore consecutive de limba şi literature română.

Din punctul de vedere al momentului în care este folosită, identificăm următoarele tipuri

de prelegeri:

a) prelegerea introductivă – se foloseşte la început de an şcolar sau de semestru şi are

rolul de a-i familiariza pe elevi cu specificul problemelor ce se vor aborda.

b) prelegerea curentă (obişnuită) – se foloseşte pe parcursul predării şi contribuie la

transmiterea conţinutului de bază al disciplinei noastre de învăţământ

c) prelegerea finală (de sinteză) – se realizează la sfârşit de temă, de semestru sau de an

şcolar şi are ca obiective didactice restructurarea materiei predate în sisteme de cunoştinţe

esenţiale şi orientarea elevilor spre activitatea de evaluare şi de autoevaluare.

Comunicarea constituie o metodă clasică, tradiţională de transmitere a informaţiei.

Explicaţia reprezintă tot o metodă expozitivă şi urmăreşte să dezvăluie, să clarifice şi să asigure

înţelegerea cunoştinţelor predate. Explicaţia dată elevilor trebuie să fie concisă, coerentă şi

suficient subliniată pentru ca aceştia să o poată reţine.

Studiul cu cartea (lucrul cu manualul) constituie o activitate de studiu personală şi formativă.

Importantă este preocuparea permanentă a profesorului pentru realizarea contactului direct al

elevilor cu opera literară.Lectura reprezintă un eveniment al cunoaşterii, orientând gândirea şi

sensibilitatea elevilor asupra operei literare. Literatura înseamnă cunoaştere şi descoperire, iar

înţelegerea şi explicarea ei cer o participare afectivă şi raţională a elevului, precum şi o

exprimare limpede.

Există anumite momente de studiere efectivă a unui text literar, care se impun respectate:

− convorbirea pregătitoare pentru familiarizarea elevilor cu

noua operă;

− actualizarea informaţiilor despre autor (dacă este cazul);

− încadrarea, după caz, a operei în volumul din care face parte, a

fragmentului în ansamblul operei şi situarea operei în timp;

− lectura-model;



2014-1-RO01-KA101-000480

− lectura explicativă, pe unităţi logice, pe fragmente/strofe,

explicarea cuvintelor necunoscute, a înţelesurilor contextuale, a unor regionalisme, a unor forme

populare, a unor expresii, apelându-se şi la dicţionare;

− motivarea titlului operei (titlul este primul element al operei cu care vine în contact cititorul,

primul care spune ceva despre operă şi, de aceea, trebuie să primească atenţia cuvenită);

− evidenţierea structurii operei, precum şi a modurilor de expunere;

− (în cazul operelor epice şi dramatice) prezentarea acţiunii, a momentelor subiectului, a

conflictului, discutarea modalităţilor narative, caracterizarea personajelor (inclusiv tipurile de

caracterizare);

− (în cazul operelor lirice) caracterul confesiv, sentimentele transmise, cuvinte/sintagme/versuri-

cheie/strofe-cheie, expresivitatea limbajului poetic, elemente de prozodie;

− motivarea apartenenţei operei la un anumit gen literar şi la o anumită specie literară.

Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă deosebită, deoarece „este expresia cea

mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului român, ea identificându-se, de fapt, cu

existenţa milenară a acestui popor, cu modul lui particular de a înţelege existenţa, cu momentele

istorice cruciale prin care i-a fost dat să treacă, cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un

spaţiu geopolitic destul de vitreg” (Constantin Parfene).

Predarea limbii române în şcoală, în învăţământul gimnazial, formează la elevi posibilitatea de a

stabili criterii ferme de selectare a marilor valori, contribuie la dezvoltarea tuturor laturilor

conştiinţei lor (capacitate creatoare, spirit de observaţie, imaginaţie, gândire critică etc.) şi la

cultivarea disponibilităţii acestora de a colabora cu semenii, de a întreţine relaţii interumane

eficiente, pe diverse planuri de activitate.

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, a fost dintotdeauna şi este unul din dezideratele şcolii

româneşti din toate epocile . Copiii vin la şcoală să se cultive, adică să-şi lărgească orizontul de

cunoştinţe, să vorbească şi să scrie din ce în ce mai îngrijit, în spiritul limbii române literare. Ei

vor fi astfel pregătiţi să devină nu numai beneficiarii limbii, ci şi creatori de limbă.

Studiul categoriilor semantice trebuie să dezvăluie necontenit tezaurul expresiv al limbii noastre,

bogăţia de cuvinte şi forme lexicale care permit exprimarea ideilor abstracte, a nuanţelor de

gândire şi de simţire.

Metodele de predare-învăţare specifice limbii române sunt multiple. Pentru a putea dezbate

importanţa unor metode în asimilarea unor deprinderi şi abilităţi, trebuie să cunoaştem

semnificaţia conceptului:



2014-1-RO01-KA101-000480

„Privită sub raport funcţional şi structural, metoda este considerată a fi un model sau un

ansamblu organizat de procedee sau moduri de realizare practică a operaţiilor care stau la baza

acţiunii; o înlănţuire de procedee care conduc în mod programat şi eficace la realizarea

scopurilor sau obiectivelor propuse” (Ioan Cerghit) .

Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de substanţă

şi fundamentate, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie capabili să le aplice în

viaţa reală.

Brainstormingul – se poate face pe o temă care să aibă legătură cu tema textului studiat sau cu

elementele-cheie ale acestuia. Pornind de la răspunsurile primite, se poate alcătui un ciorchine de

idei care să grupeze sintetic răspunsurile elevilor.

Cvintetul – o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de idei. Se

poate adăuga un desen. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la discuţie, fiind, de obicei,

substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuţie, fiind

adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acţiune, fiind, de regulă,

verbe la modul gerunziu. Al patrulea vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de

subiect. Al cincilea vers este un cuvânt prin care se sintetizează cele prezentate.

Metoda cubului: strategie se predare utilizată pentru studierea unei teme din perspective

diferite. Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite. Pe fiecare

faţă a cubului se va scrie una dintre următoarele instrucţiuni: descrie, compară, asociază, aplică,

argumentează pro sau contra. Elevii redactează răspunsurile cerute de faţa de sus a cubului. Se

poate continua cu celelalte feţe.

Diagrama Venn: se cere elevilor să facă o reprezentare grafică a două obiecte/ noţiuni în ceea ce

au asemănător şi diferit. Ei vor vizualiza partea comună şi vor evidenţia în spaţii diferite

elementele diferite. De exemplu: Prin ce se aseamănă şi se deosebesc omonimele şi cuvintele

polisematice?

R.A.I. urmăreşte realizarea feedback-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Elevul

care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecţia predată elevului care o prinde. Cel

care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă

întrebare. Elevul care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu

cunoaşte răspunsul la propria întrebare

În vederea dezvoltării vocabularului la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere unele strategii

activ-participative care să le îmbogăţească exprimarea. Acestea nu trebuie rupte de cele

tradiţionale, ele marcând un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice.

Metodele activ-participative trebuie utilizate cu prudenţă, însă trebuie (re)cunoscută valoarea lor

pentru dinamizarea procesului de învăţare şi pentru motivarea elevilor.

Limba și literatura română este o disciplină, prin studierea căreia se intenționează formarea

unor competențe specifice și generale, iar finalitățile sunt următoarele:

Formarea unui sistem de atitudini, valori și comportamente



2014-1-RO01-KA101-000480

Formarea unui ansamblu de cunoștințe

Formarea unor deprinderi integratoare de exprimare și receptare orală corectă

Formarea unor capacități intelectuale

Formarea reprezentărilor culturale

Stabilirea unor reguli și modele de bază ale comunicării orale și scrise

Însușirea unor metode și tehnice de muncă intelectuală

Dacă lecția de limba și literatura română este o unitate didactică structurată în predare-învățare și

evaluare, în care informațiile sunt vehiculate de la formator la format, după o strategie care

respectă logica educațională, având efecte formative asupra educabilului, metodica predării

implică formarea unor deprinderi și abilități. Definim metoda de învățământ ca fiind o cale, “un

drum străbătut deopotrivă de elevi și profesori, prin care – conform unor principii (didactice), dar

și unor legi (ale învățării) – se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însușesc de către elevi

cunoștințe de bază și se formează capacități intelectuale și convingeri, în vederea integrării

progresive în societate.” (Ion Berca)

Se vor prezenta, în continuare, cele mai cunoscute metode interactive de predare-învățare a

limbii și literaturii române.

1. Conversația

Modalitate activă și eficientă de instruire, reprezentând un prețios instrument didactic în mâna

profesorului și având mai multe funcții:

– funcția euristică și formativă;

– funcția de calificare, de sintetizare și aprofundare a cunoștințelor;

– funcția de consolidare și sistematizare;

– funcția de verificare a performanțelor învățării.

2. Conversația euristică (socratică)

Este folosită foarte frecvent și este o modalitate aparte de învățare prin descoperire. Ea permite

examinarea unei probleme, sub toate aspectele ei și duce, în final, la un plus de cunoaștere. Elevii

pot propune soluții variate și originale la rezolvarea unor probleme teoretice și practice incluse în

programa școlară. Această metodă nu este eficientă într-o lecție de predare a unor cunoștințe

absolut noi, întrucât elevii trebuie să posede informații anterioare. Metoda conversației trebuie

privită ca o școală a gândirii, ea trebuie să genereze întrebări productiv-cognitive (de ce?) și

descriptive (cum?), iar elevii să aibă timp de reflecție.

3. Discuția și dezbaterea



2014-1-RO01-KA101-000480

Învățământul modern favorizează discuția și dezbaterea în grup, găsind în ele modalități dintre

cele mai active, de participare directă a elevilor.

1. a) Discuția are semnificația unui schimb reciproc și organizat de informații și de idei, de

impresii și de păreri, de critici și de propuneri, în jurul unei teme sau chestiuni.

2. b) Dezbaterea are înțelesul unei discuții largi și detaliate a unor probleme adeseori

controversate și rămase deschise, urmărindu-se influențarea convingerilor, atitudinilor și

conduitei particianților.

Discuțiile (dezbaterile) dau o formă socializată activității de învățare, intensifică

intercomunicarea reală și relațiile în cadrul grupului. Ele valorifică experiența de cunoaștere, în

intenția de a obține un progres sensibil al învățării. De aceea, tipurile de întrebări sunt foarte

importante: directe, inversate, de releu și de comunicare, de revenire, imperative și de

controversă.

4. Brainstormingul (asaltul de idei)

Este o metodă a discuției în grup, cu scopul de a facilita găsirea unei soluții adecvate pentru

problema de rezolvat. Ea stimuleză și cultivă creativitatea de grup, stimuleză gândirea

divergentă, crește producția de idei. O problemă elaborată cu logici diferite, tratată din unghiuri

diferite, are mai multe șanse de a-și găsi rezolvarea cuvenită.

5. Problematizarea

Această metodă este o variantă a euristicii, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin

descoperire. Este considerată una dintre cele mai active și valoroase metode ale didacticii

moderne, fiind eficientă acolo unde se pot crea situații-problemă. Sensul ei principal este

dezvoltarea spiritului inventiv și creativitatea elevilor.

6. Sinectica

Este o metodă de exersare și educare a creativității, valorificând stările emoționale care însoțesc,

în mod firesc, procesele de creație și se bazează pe utilizarea metaforelor și analogiilor, în

favoarea înlesnirii înțelegerii situației problematice. Metoda este centrată pe dezvoltarea

imaginației elevilor și se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului. Ea

este percepută ca o metodă de tip ludic, deoarece nu respectă, cu rigurozitate, reguli sau norme.

7. Metoda focus-grup

Această metodă urmărește focalizarea discuției pe o anumită tematică delimitată, în scopul

obținerii unor date aprofundate, dar mai ales al modificării ideilor, atitudinilor și opiniilor

exprimate.

8. Metoda acvariului (fishbowl)



2014-1-RO01-KA101-000480

Membrii grupului interacționează și se influențează reciproc, într-un mediu dinamic și permisiv

de exprimare a unui spectru larg de idei, opinii, soluții, argumente/contraargumente, atitudinale

și afective. Elevii sunt puși, prin alternanță, într-o dublă ipostază: de participanți activi la

dezbatere și observatori ai interacțiunilor care au loc.

9. Metoda mozaicului (jigsaw puzzle)

Este o metodă a grupurilor interdependente, care îmbină învățarea individuală cu învățarea în

echipă. Ea are un pronunțat caracter formativ și contribuie la creșterea încrederii în sine a

elevilor, la dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare în cadrul grupului.

10. Controversa creativă (academică)

Este mai apropiată de situațiile obișnuite de viață și dezvoltă o atmosferă de cooperare, de

negocieri, de compromis. Metoda genereză raționamente de înaltă calitate, stimulează implicarea

și creativitatea în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, produce stimă de sine, compentență

socială, abilitatea de a controla stresul și confruntarea cu poziții adverse.

Metoda cubului

Este o metodă utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau a unei atitudini, din

mai multe perspective. Se creează astfel un bun prilej de valorizare a activităților și operațiilor de

gândire implicate în studierea unui conținut.

Ceea ce este comun acestor metode, în esență euristice, bazate pe descoperire, este faptul că

acestea transformă elevii din simpli receptori ai științei, din simpli consumatori de cunoștințe, în

producători ai propriilor cunoștințe. Aceste metode au marele merit că dezvoltă capacități

congnitive superioare: gândirea divergentă și convergentă, imaginația constructivă, capacitatea

de explorare, de emitere și verificare de ipoteze, capacitatea de a descoperi conținuturi,

capacitatea de analiză critică și reflecție etc. Formarea spiritului științific nu este, prin urmare, o

problemă de schimbare a adevărurilor, ci de schimbare a tipului de activitate, intelectuală, de

metodologie, în cele din urmă.

Într-adevăr, metodele de învățare-predare au evoluat, fiind preferate astăzi cele preponderent

interactive, participative și colaborative, centrate deci pe elev. Este bine ca un profesor să

cunoască și să aplice un număr cât mai mare de metode didactice, pentru a evita devalorizarea

metodei, prin repetiție, însă elementele de creativitate trebuie să fie mereu prezente.

În concluzie, metodele interactive de predare-învățare a limbii și literaturii române, centrate pe

elev și bazate pe teoriile receptării contribuie, indubitabil, la formarea personalității

elevului, printr-un proces organizat și sistematic de transmitere și asimilare a cunoștințelor.



2014-1-RO01-KA101-000480

METODA CUBULUI strategie se predare utilizată pentru studierea unei teme din

perspective diferite. Se realizează un cub ale cărui feţe sunt acoperite cu hârtie de culori diferite.

Pe fiecare faţă a cubului se va scrie una dintre următoarele instrucţiuni: descrie, compară,

asociază, aplică, argumentează pro sau contra. Elevii redactează răspunsurile cerute de faţa de

sus a cubului. Se poate continua cu celelalte feţe.

DRAMATIZAREA- Prin dramatizare copiii timizi înfrâng teama, devin mai siguri pe ei, citesc

şi memorează, dar şi interpretează un rol, se transpun într-un personaj şi-l îndrăgesc, contopindu-

se sufleteşte cu acesta, iar bucuria propriului succes îi face încrezători în forţele proprii.

Avantajele dramatizarii sunt: sensibilizează copiii faţă de artă, este un mijloc puternic de

descoperire a aptitudinilor actoriceşti-interpretative şi a celor colaterale actoriei (desen, pictură,

dans, muzică, abilităţi pactice,);familiarizează copii cu munca actorilor, dar şi a scenariştilor,

scenografilor, operatorilor şi regizorilor;pot fi aplicate metode active de lectură şi scriere pentru

dezvoltarea gândirii;contribuie la dezvoltarea capacităţilor memoriei, limbajului, imaginaţiei,

dezvoltă spiritul de echipă-organizează în mod plăcut timpul liber al elevilor;

Teatrul pentru copii urmăreşte dezvoltarea personalităţii lor prin formarea unor

deprinderi de manifestare liberă şi spontană. El contribuie la educarea gândirii reproductive

şi creative, a inteligenţei, imaginaţiei, inventivităţii şi spontaneităţii.

DIAMANTUL – se realizează la fel ca şi piramida, dar de la baza piramidei se mai

construiesc tot atâtea trepte în jos câte sunt şi în sus.

Are ca obiectiv decuparea unei figure după contur şi obţinerea unei figure şi

descoperirea caracteristicilor diamantului (aşezarea crescătoare şi descrescătoare a

şirurilor cu pătrate).

Etape :

Se intuieşte imaginea

Se analizează ordinea aşezării şirurilor şi caracteristicile pătratelor(culoare,

mărime)

Se decupează după contur imaginea



2014-1-RO01-KA101-000480

Se reanalizează figura obţinută(forma, număru de trepte, aşezarea (des)crescătoare

etc.)

Se continuă decuparea fiecărei trepte

Se reconstituie diamantul verificăndu+se însuşirea corectă a tehnicii de utilizare.

Valorificarea textelor literare ca mijloc de autoreglare și control al

comportamentului la elevi

Îndemn :

Lectura cărţilor vă fie

prilej de relaxare, bucurie,

exemplu de comportament și dăruire.

Printre flori, fluturi, furnici,

Copii orfani, dar şi bunici,

Câini credincioşi, copile mici,

Cerşetori şi prinţi voinici,

Minuni sub mări,

Rechini fomiţi

Şi urşi polari năpăstuiţi

Lupi suri cu colţii ascuţiţi

Uriaşi printre pitici.

Am deschis azi o fereastră

Să pătrundă-n mintea voastră.

Scopul studierii Limbii române în şcoală plecând de la definirea termenului literar, identificăm

numeroase accepţiuni: 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor,

prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele. 2. Limbajul unei comunităţi



2014-1-RO01-KA101-000480

umane istoriceşti constituite (conform Dicţionarului explicativ al limbii române). Aşadar limba

poate fi definită ca un ansamblu de mijloace fonetice, lexicale şi gramaticale, organizate în

sisteme ce servesc ca instrument de comunicare între membrii unei comunităţi lingvistice.

Disciplina Limba şi Literatura Română are un statut oficial, instituţionalizat asigurând

dobândirea de practici raţionale şi funcţionale ale limbii, formarea unor reprezentări culturale şi a

unui univers afectiv şi atitudinal coerent la elevi, dar si formarea unor deprinderi de muncă

intelectuală.

PROIECT DIDACTIC

Clasa a XI-a

Obiectul: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Unitatea de învăţare: Junimism

Subiectul: Universul liric eminescian – Scrisoarea I şi Luceafărul

Tipul lectiei: de fixare, consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor

Competenţe generale:

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare.

2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor.

3. Situarea în context a textelor studiate prin raportarea la epocă sau la curente culturale /

literare.



2014-1-RO01-KA101-000480

4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

Competenţe specifice:

2.2. Compararea viziunii despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în

texte literare, nonliterare sau în alte arte

2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de

lectură

3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opera literară studiată şi contextul cultural în

care a apărut aceasta

Competenţe operaţionale:

a) cognitive:

1. să numească principalele teme ale creaţiei lirice eminesciene;

2. să definească specia lirică meditaţia şi conceptul de lirică a măştilor;

3. să indice sursele de inspiraţie ale poemului Luceafărul şi tablourile ce compun poemul

Scrisoarea I;

4. să argumenteze caracterul romantic al poemului Scrisoarea I şi faptul ca Luceafărul constituie

intruparea geniului;

5. să explice semnificaţia titlului poemului Luceafărul şi rolul antitezei in Scrisoarea I;

6. să prezinte cele două planuri poetice întalnite in poemul Luceafărul, precum şi viziunea eminesciană

asupra cosmogoniei, respectiv, escatologiei, din poemul Scrisoarea I;

7. să comenteze suprimarea, de către Titu Maiorescu, a celor trei strofe din discursul Demiurgului, dar şi

cele două valenţe pe care le comportă supratema creaţiei eminesciene – timpul – , aşa cum reies

acestea din tabloul I al poemului Scrisoarea I;

8. să indice elementele comune, dar şi aspectele distincte ale celor două texte poetice discutate.

b) afective:

9. sensibilizarea elevilor şi educarea gustului artistic;

10. participarea cu interes/activă la actul de învăţare/comunicare;

11. interiorizarea cunoştinţelor în sistemul propriu de valori estetice.



2014-1-RO01-KA101-000480

Strategie didactică:

(a) Metode şi procedee: brainstormingul, conversaţia exploratorie, conversaţia reproductivă,

explicaţia, expunerea, metoda CUBULUI, Diagrama VENN. (b) Forme de organizare a activităţii: se va alterna activitatea frontală, cu activitatea independentă

individuală şi lucrul pe grupe. (c) Mijloace de invatamant: volumele de poezii, fişe de lucru.

(d) Resurse:

capacităţile normale de învăţare ale elevilor;

cunoştinţele lor anterioare;

timpul de învăţare: 50 min. (e) Material bibliografic:

- Limba şi literatura română (Manual pentru clasa a XI-a), Editura Corint, Autori: Sofia

Dobra, Monica Halaszi, Dorina Kudor, Luminita Medeşan.

- Mihai Eminescu, Poezii.

DESFASURAREA LECTIEI

MOMENTUL LECŢIEI TIMP ELEMENTE DE CONŢINUT COMPE

TENŢE

STRATEGII DIDACTICE FORMA

DE

ORGANIZ

ARE A

ACTIVITĂ

ŢII

1. Elemente

introductive

2'

Profesorul asigură liniştea în clasă,

face prezenţa şi are grijă ca elevii

sa îşi pregătească materialele

necesare desfășurării lecţiei.

frontală



2014-1-RO01-KA101-000480

2.Captarea atenţiei

3. Reactuali-zarea

cunoş- tinţelor

dobândite anterior

4. Anunţarea

subiectului şi

enunţarea obiectivelor

5. Dirijarea procesului

de fixare şi de

consolidare a

cunoştinţelor

3'

3'

1'

Se realizează printr-un exerciţiu de

spargere a gheţii: fiecare elev se

prezintă, rostindu-şi numele,

alături de un termen care îl

reprezintă şi care începe cu

aceeaşi literă cu care începe

prenumele lor(ex. Alina, de la a

alina).

Profesorul îi invită pe elevi să

numească poeziile eminesciene

studiate (în anul în curs, Scrisoarea

I, Floare albastră, Revedere,

Luceafărul, iar anul anterior,

Dorinţa, Odă [în metru antic]).

Elevilor li se cere să sintetizete

cunoştinţele referitoare la

imaginarul poetic eminescian. În

acest scop, profesorul desenează

pe tablă un cerc, în mijlocul căruia

scrie „universul liric eminescian”,

iar elevii vor indica 5 teme majore

ale creaţiei poetului (natura şi

iubirea, timpul, cosmogonia,

geniul).

Profesorul anunţă titlul lecţiei şi

obiectivele pe care, la sfârşitul

orei, elevii trebuie să şi le

însuşească.

Profesorul indică metoda de

recapitulare a cunoştinţelor

C10

C1

conversaţia

exploratorie

conversaţia

reproductivă

brainstormingul

frontală

frontală

frontală

frontală



2014-1-RO01-KA101-000480

6. Realizarea

feedback-ului

2'

2'

3'

10'

10'

referitoare la poemele Scrisoarea I

şi Luceafărul. El le comunică

elevilor faptul că vor utiliza o

metodă interactivă, de stimulare a

creativităţii, numită CUBUL şi le

explică în ce constă aceasta.

Profesorul împarte pe grupe

colectivul de elevi (6 grupe a câte

4-5 elevi).

Ulterior, acesta comunică fiecărui

grup sarcina corespunzătoare

cerinţelor de pe feţele cubului.

Profesorul distribuie fişe de lucru

fiecărei grupe în parte (Anexa 1).

Sunt oferite explicaţii clare în

legătură cu sarcinile primite.

Profesorul supraveghează lucrul

pe grupe al elevilor, oferind

explicaţii şi indicaţii acolo unde

este solicitat.

Liderul fiecărui grup prezintă

aprecierile referitoare la textele-

suport, iar profesorul îndrumă

permanent această activitate.

Profesorul solicită elevilor să se

aibă o viziune de ansamblu asupra

celor două texte poetice discutate.

În acest scop, el desenează pe

tablă două cercuri care se

întrepătrund. Acesta le explică

elevilor că trebuie să precizeze

elementele comune celor două

texte, pe care el le va nota în zona

C2 → C7

expunerea

explicaţia

metoda CUBULUI

lucrul cu fişe

frontală

lucrul pe

grupe

frontală



2014-1-RO01-KA101-000480

7. Asigurarea retenţiei

şi a transferului

8. Evaluarea

1'

10'

1'

de suprapunere a celor două

cercuri. De asemenea, le comunică

faptul ca este necesar să

menţioneze şi aspectele specifice

fiecăruia dintre cele două texte,

pe care profesorul le va nota in

spaţiile care nu se suprapun.

Elevii enumeră locurile comune si

aspectele diferenţiatorii. Ulterior,

completează fişele de lucru

distribuite de profesor, conţinând

acelaşi desen de pe tablă (Anexa

2)

Profesorul anunţă tema pentru

acasă: pe baza diagramei

completate în clasă, elevii trebuie

să redacteze un eseu de circa trei

pagini, în care să realizeze o

paralelă între cele două texte

discutate, în scopul de a evidenţia

unitatea de viziune eminesciană.

Activitatea elevilor este evaluată

pe baza răspunsurilor din fişe,

precum şi în funcţie de ideile

exprimate, prin aprecieri generale

şi individuale, pozitive şi negative.

C8

C9, C11

explicaţia

Diagrama VENN

brainstormingul

frontală

frontală

activitatea

independ

entă,

individual

ă



2014-1-RO01-KA101-000480

2'

conversaţia

conversaţia

frontală

frontală

Anexa 1

Luceafărul şi Scrisoarea I

Fişe de lucru

Metoda: CUBUL

1. DEFINEŞTE

* lirica măştilor

* meditaţia, ca specie lirică

2. INDICĂ

* sursele de inspiraţie ale poemului „Luceafărul”

* tablourile ce compun textul poetic „Scrisoarea I”

3. ARGUMENTEAZĂ

* faptul că poemul „Scrisoarea I” este unul romantic

* faptul că Luceafărul constituie întruparea geniului



2014-1-RO01-KA101-000480

4. EXPLICĂ

* semnificaţia titlului poemului „Luceafărul”

* rolul antitezei în poemul „Scrisoarea I”

5. PREZINTĂ

* cele două planuri poetice întalnite in poemul „Luceafărul”

* viziunea eminesciană asupra cosmogoniei, respectiv, escatologiei, aşa cum

reiese din poemul „Scrisoarea I”

6. COMENTEAZĂ

* suprimarea, de către Titu Maiorescu, a celor trei strofe din discursul

Demiurgului

* cele două valenţe pe care le comportă supratema creaţiei eminesciene –

TIMPUL – , aşa cum reies acestea din tabloul I al poemului „Scrisoarea I”



2014-1-RO01-KA101-000480

Indicaţi aspectele comune şi elementele distincte ale celor două texte poetice

studiate.



2014-1-RO01-KA101-000480

Anexa 2

,,Scrisoarea I” este o creatie de factura filozofica, aparuta in perioada maturitatii artistice a

poetului, si facand parte din seria celor cinci scrisori. Lucrarea, romantica, abordeaza conditia

geniului in raport cu posteritatea si cu societatea omeneasca, surprinzand, in tablouri grandioase,

geneza si stingerea universului.Astrul selenar este prezent si in continuare, dominand atat faptele

meschine, cat si cele nobile.. Omul, aflat aici in mai multe ipostaze, are menirea de a introduce

motivul identitatii fiintelor in fata mortii. Sustinand aceasta idee, de origine schopenhaueriana,

poetul afirma: 'Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii / Deopotriva-i stapaneste raza ta

si geniul mortii". Prin antiteza, apare imaginea geniului: "Uscativ asa cum este, garbovit si de

nimic / Universul fara margini e in degetul lui mic".Urmeaza cea de-a treia parte in care

cosmogonia se desfasoara sub semnul simetriei, al echilibrului, de la imaginea de ansamblu a

increatului, pana la creatia universala unde se gaseste si lumea noastra: "Musti de-o zi pe-o lume

mica de semasura cu cotul". Urmarind sintagmele ce exprima notiunea de timp, de la locutiunile

adverbiale cu care se deschide cosmogonia ("pe cand", "intr-o clipa", "la-nceput"), trecand prin

altele ca "de atunci" (repetata consecutiv), putem observa expresiile simbolizand timpul trecut.

Suspendat o clipa "in prezent", cand "cugetatorul, nu-si opreste a sa minte" viitorul devine

obiectul meditatiei: "Ci-ntr-o clipa gandu-l duce mii de veacuri inainte".Prin metafore revelatorii

este sugerat tabloul grandios al apocalipsei universului: "Timpul mort si-ntinde trupul si devine

vesnicie". Desi de apartenenta fizica, spatiul stingerii cosmice este de fapt un orizont al emotiei

intelectuale, fiind convertit in spatiu psihic.Cea de-a patra secventa este consacrata pozitiei

vitrege a geniului in lumea semenilor sai, in societatea in care este dispretuit si neinteles.

Meditatia sociala se deschide cu revenirea la ideea filozofica despre identitatea oamenilor cu ei

insisi, a individului cu intregul: "Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate / Deasupra

tuturora se ridica cine poate".In viziunea schopenhaueriana, poetul conchide asupra zadarniciei

efortului spiritual: "Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami... orice-ai spune / Peste toate o

lopata de tarana se depune."In partea a V-a, care da impresia unui epilog, se revine la motivele

initiale, desprinzandu-se concluzia ca sub lumina lunii se desfasoara frumusetile eterneale naturii

si spectacolul lumii umane. In acest limbaj metaforic si in acelasi stil gnomic cade sentinta din

finalul poeziei, se condenseaza ideea filozofica a identitatii a tuturor oamenilor cu ei insisi, si a

tuturora in perspectiva mortii: "Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii / Deopotriva-i

stapaneste raza ta si geniul mortii" Aceasta confesiune sfasietoare dezvaluie drama creatorului de

adevar si frumusete poetica.Lucrarea a declansat foarte multe comentarii erudite si filozofice pe

marginea ideilor ei generale. "Scrisoarea I" propune o cosmigonie cu radacini indepartate in



2014-1-RO01-KA101-000480

PROIECT DIDACTIC

Disciplina: Limba şi literatura română

Clasa: a X -a

Titlul lecției: romanul interbelic Ion de Liviu Rebreanu;

Subiectul lecției: Delimitarea surselor conflictelor principale ale romanului (conflictul

social și cel de natură psihologică);

Tipul lecției: lecție de consolidare a cunoștințelor.

Profesor: Tudor Margareta

COMPETENŢE GENERALE:

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în

diverse situaţii de comunicare;

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor

texte literare şi nonliterare;

3. Argumentarea scrisă şi orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

COMPETENŢE SPECIFICE:

2.2.recunoaşterea şi compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora ;

2.3.identificarea particularităţilor specifice ale limbajului în textele epice studiate;

2.4.aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi discutarea textelor narative;

3.1.susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-o discuţie.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili să:

1. Precizeze tema romanului şi structura compoziţională a acestuia;



2014-1-RO01-KA101-000480

2. Analizeze conflictele din interiorul romanului şi să identifice conflictul central al

acestuia;

3. Să identifice trăsăturile personajului principal, Ion, măcinat de cele două patimi.

RESURSE EDUCAŢIONALE:

1. Romanul Ion de Liviu Rebreanu;

2. Capacităţile receptive ale elevilor clasei a X-a;

3. Timp de lucru: 50 de min.

STRATEGIA DIDACTICĂ

1. Metode şi procedee: metoda piramidei, învăţarea prin descoperire, problematizarea,

studiul textului literar, METODA DIAMANTULUI

2. Modalităţi de evaluare: evaluare frontală, formativă, evaluare prin calificative.

3. Mijloace didactice:

a. Limba şi literatura română, manual pentru clasa a X-a, Editura Corint, Bucureşti,

2004.

b. Fişe cu extrase din opera literară în dezbatere.

4. Material bibliografic:

a. Liviu Rebreanu, Ion, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

I. Organizarea clasei:

a. Stabilirea ordinii;

b. Notarea absenţelor.

II. Verificarea temei: elevii au avut de realizat fişe de lectură în care să surprindă

portretul lui Ion măcinat de patima pentru pământ şi de iubirea pentru Florica.

III. Actualizarea unor cunoştinţe şi impresii de lectură: folosindu-se conversaţia şi

explicaţia dirijată, elevii sunt solicitaţi să prezinte:

a. Geneza romanului;

b. Subiectul romanului;



2014-1-RO01-KA101-000480

c. Tema şi structura compoziţională a romanului;

IV.Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor operaţionale: Profesorul scrie la

tablă subiectul lecţiei Delimitarea surselor conflictelor principale ale romanului (conflictul

social și cel de natură psihologică) şi precizează obiectivele operaţionale urmărite.

V.Dirijarea învăţării: pentru a delimita conflictul central al romanului se va utiliza

metoda piramidei. Este o metodă de predare învățare activă, având la bază împletirea activitații

individuale cu cea de cooperare, în cadrul grupurilor;

Constă în încorporarea activității fiecăriu membru al colectivului într-un demers colectiv

mai amplu, menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme.

Desfășurarea etapelor de lucru:

a. Faza introductivă: Profesorul prezintă elevilor subiectul lecției Delimitarea surselor

conflictelor principale ale romanului, expune datele problemei în cauză și propune elevilor o

listă cu 6 cugetări, aflate în legătură cu tema abordată.

Principala sarcină a elevilor este identificarea conflictului central al romanului pornind de la

cele 6 cugetări:

C1- conflictul social între Ion și Vasile Baciu;

C2- lupta pentru pământ în satul tradițional, unde posesiunea averii condiționează;

dreptul indivizilor de a fi respectați în comunitate;

C3- conflictul între Ion și Vasile Baciu;

C4- conflictul interior între glasul pământului și glasul iubirii;

C5- conflictul tragic dintre om și pământul stihie;

C6- conflictul între părintele Belciug și învățătorul Herdelea.

b. Faza muncii individuale: elevii lucrează individual la identificarea conflictului central al

romanului pornind de la cele 6 cugetări anunțate de profesor. După cinci minute timpul expiră și

sunt alese trei cugetări pentru care vor pleda.

C2 - lupta pentru pământ în satul tradițional, unde posesiunea averii condiționează


C4 - conflictul interior între glasul pământului și glasul iubirii;

C5 - conflictul tragic dintre om și pământul stihie.



2014-1-RO01-KA101-000480

c. Faza lucrului în perechi mici: elevii formează grupe de câte doi pentru a discuta

rezultatele individuale la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din

partea colegilor și se notează dacă apar altele noi. Din cele trei cugetări, prin discuții și negocieri

elevii vor alege doar două pentru care să pledeze:

C2 - lupta pentru pământ în satul tradițional, unde posesiunea averii condiționează


C5 - conflictul tragic dintre om și pământul stihie.

d. Faza reuniunii în grupuri mai mari: elevii alcătuiesc două grupe egale ca participanți și

se discută despre soluțiile la care s-a ajuns. Vor răspunde la întrebările rămase nesoluționate și

vor încerca să aleagă o singură cugetare aducând argumente pertinente în sprijinul ideii susținute.

e. Faza raportării soluțiilor în colectiv: toți elevii clasei reuniți analizează și

concluzionează asupra cugetărilor alese. Se realizează o piramidă la tablă care ilustrează toate

etapele parcurgerii celor șase cugetări. Profesorul devine un mediator care încurajează și ajută

elevii să-și exprime propriile opinii.

f. Faza decizională: în urma expunerii argumentelor pro și contra și a dezbaterii acestora,

elevii votează soluția finală și anume: conflictul central al romanului este lupta pentru pământ

în satul tradițional, unde posesiunea averii condiționează dreptul indivizilor de a fi

respectați în comunitate.

VI. Evaluarea formativă: are loc permanent pe parcursul lecţiei.

VII. Asigurarea retenţiei şi atransferului: Realizează un eseu de aproximativ 600 de cuvinte în

care să prezinţi conflictul central al romanului Ion de Liviu Rebreanu.



2014-1-RO01-KA101-000480

ANEXA I

ION DE LIVIU REBREANU

,,Se aplecă, luă în mâini un bulgăre şi-l sfărâmă între degete, cu o plăcere înfricoşată. Mâinile îi

rămăseseră unse cu lutul cleios ca nişte mânuşi de doliu. Sorbi mirosul, frecându-şi palmele.

Apoi încet, cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele

cu voluptate de pământul ud. Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor…

Se ridică deodată ruşinat şi se uită împrejur să nu-l fi văzut cineva. Faţa însă îi zâmbea de o

plăcere nesfârşită.

Îşi încrucişă braţele pe piept şi-şi linse buzele simţind neîncetat atingerea rece şi dulceaţa amară

a pământului. Satul, în vale, departe, părea un cuib de păsări ascunse în văgăună de frica uliului.

Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme care a biruit, în lupte grele, o ceată de

balauri îngrozitori.

Îşi înfipse mai bine picioarele în pământ, ca şi când ar fi vrut să potolească cele din urmă

zvârcoliri îale unui duşman doborât. Şi pământul parcă se clătina, se înclina în faţa lui…”



2014-1-RO01-KA101-000480

PROIECT DIDACTIC

Clasa: a VII-a

Aria curriculara: Opțional

Disciplina: Limba si literatura română

Subiectul: Pe urmele lui Eminescu-DRAMATIZARE ,,SCRISOAREA III” și ,,Ciuma” de

Albert Camus

Tipul lectiei: Consolidare de cunostinte – abordare transdisciplinară

Obiective de referință:

Lb. Română:

2.2 – sa rostească mesaje, utilizând pronunțarea și intonația adecvată

3.6 – să recunoască în textele studiate elemente de construcție a comunicării învățate

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.botosani.eu.org/personalitati/m_emin_incercari.jpg&imgrefurl=http://www.stiri.romanism.net/%3Fpaged%3D2%26s%3Dromanism&h=294&w=217&sz=21&hl=ro&start=98&tbnid=iJXAVihG1Xm0_M:&tbnh=115&tbnw=85&prev=/images%3Fq%3Dtricolor%2Bromanesc%26start%3D80%26gbv%3D2%26ndsp%3D20%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DN



2014-1-RO01-KA101-000480

Matematicș:

1.1 – sș utilizeze sistemul pozițional de formare a numerelor naturale ( folosirea cifrelor romane)

Geografie:

1.5 – să localizeze corect elemente ale spațiului geografic într-un context dat

Abilități practice:

2.1 – să creeze obiecte folosind tehnica Origami, să utilizeze materiale reciclabile pentru

amenajarea decorului scenic și a costumelor teatrale

Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili să:

O 1 - să realizeze un brainstorming despre Eminescu și Albert Camus

O 2 – să identifice părțile de vorbire învățate ( substantivul, adjectivul, verbul, pronumele)

dintr-o poezie dată

O 3 – să recite poezii scrise de Mihai Eminescu

O 4 – să dramatizeze dialogul selectiv dintre Mircea cel Bătrân și Baiazid, să dramatizeze o

scenă din Ciuma

O 5 – să scrie cu cifre romane datele personale ale poetului și ale romancierului Camus

O 6 – să completeze povestea respectând ordinea efectuării operațiilor

O 7 – să descopere județele cu care se învecinează județul Botosani, să deseneze harta Angliei

cu orașele importante

O8 să prezinte (imaginar) formele derelief întalnite în drumul lor pornind din Cisnădie până la

Ipotesti

O 9 – să reproducă, dupa auz, cântecul “Somnoroase păsărele”

O10 – să creeze flori și steluțe folosind tehnica Origami

O11 – să participe cu interes la lecție



2014-1-RO01-KA101-000480

O12 - să aprecieze valoarea creației eminesciene

O13 – să audieze cântecul „ Eminescu” interpretat de Doina și Ion Aldea Teodorovici

O14 – să strângă într-un fotomontaj toate materialele obținute

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: conversația euristică, brainstorming-ul, exercițiul, problematizarea,

jocul didactic, dramatizarea, recitarea

b) Mijloace de învățământ: fișe cu exerciții, fișe cu imagini, portretul poetului al romancierului

englez, atlas școlar, diplome pentru fiecare elev, C.D- Eminescu- Doina și Ion Aldea

Teodorovici,combină muzicală (desene, stelușe ți flori – realizate în cadrul proiectului

educașional), pentru fotomontaj.

c) Forme de organizare a activității: frontal, independent, în perechi, pe grupe de câte patru elevi

Evaluare: orală, scrisă

Bibliografie:

• Volume de proză și poezie eminesciană și romanul ,,Ciuma” de Albert Camus

Evenimentele

Lecției

Activitatea din lecție Strategia didactică

(metode,mijloace,fo

rme deorganizare a

activitatii)

1 Pregătirea pentru ac

tivitate – 2 min.

2 Captarea atenției

- 2 min.

3. Anunțarea temei

● Pregătirea elevilor cu: caiete, creioane,

atlas geografic, fișe cu exerciții, materialele

create în timpul proiectului educațional

● Trei elevi, recitând, ne vor introduce în

atmosfera prielnică omagierii poetului

● Învațătoarea va anunța tema lecției (“Pe urmele lui

Eminescu, prin exercitiidiferite,

Conversația

Recitarea

Conversația

Brainstorming-ul



2014-1-RO01-KA101-000480

Enunțarea obiectivelo

r – 4 min.

3 Sistematizarea ăi co

nsolidarea cunoștințel

or -28 min

Activitate transdiscipl

inară

Aprecieri finale

7 min

Incheierea activității

2 min

la obiecte diferite”) și va enunțaobiectivele clar, pe inte

lesul elevilor. Cere

unui elev sa aleaga tabloul poetului, tablouce va fi fixat

pe panoul fotomontajului.

Sescrie titlul activității pe tablă și în caiete.

● Cu ajutorul elevilor se va scrie pe tablă

și în caiete tot ceea ce știu ei despre Eminescu ( anul și

locul nasterii, poezii cunoscute de ei –

unele dintre ele fiind

necesare în timpul activității, despre părinți,primul său

dascăl, anul moțtii)

● Elevii vor afla, ajutandu-se

de atlasulscolar, județele cu care se învecinează

județul Botoșani și vor porni, imaginar, din

Cisnadie spre Ipotesti, precizand formele de

relief pe care le vor strabate în drumul lor și în Anglia

● Un elev va recita primele patru versuridin poezia

“Fiind băiet păduri cutreieram”.

Fiecare elev va primi o fișă de lucru ( cu

aceste versuri) si va însemna substantivele(s), adjective

le (a), pronumele (p) si verbele(v). Fiecare parte de vor

bire găsită va fianalizat oral.

● Dramatizare: Dialogul dintre Mircea cel

Bătrân și Baiazid – Scrisoarea III, dramatizarea din

Ciuma de Albert Camus

● Independent, fiecare elev va trece anii de

naștere și deces ai poetului, din cifre arabe

în cifre romane

● În perechi, vor completa povestea și o

Activitate frontala

Lucrul pe grupe, cat

epatru Joc didactic

Atlas școlar

Evaluare orală

Fișa de lucru

Activitate

independentă

Activitate frontală

Evaluare orală

Dramatizare

Activitate

independentă

Evaluare scrisa

Activitate în perechi

Problematizare

Evaluare orală

Evaluare orală

Aprecieri

Activitate colectivă

C.D. si combina

muzicala



2014-1-RO01-KA101-000480

vor recunoaște (“ Făt-Frumos din lacrimă”)

● Elevii vor intona cântecul “Somnoroase păsărele”

● Se va aprecia general și individual munca elevilor.

● Fiecare elev va prezenta- în câteva cuvinte-

materialele pregătite în timpul

proiectului educațional, materiale ce vor fi

strânse pe panou, î ntr-un fotomontaj.

● Profesorul.va concluziona activitatea

desfașurată pe parcursul unei săptămâni, îndemnându-

i pe elevi să citească și alte poezii scrise

de marele poet, să le

îndrăgească, să respecte memoria acestuia,

dar și a altor poeți și scriitori români.

● Activitatea se încheie cu audierea

cântecului “Eminescu” în interpretarea

regretaților Doina și Ion Aldea Teodorovici

● Sevor înmana diplome fiecărui elev

Dilpome

JURNALUL COLECTIV, ca alternativă educațională, s-a născut din nevoia de a consemna

impresii despre textele studiate și personajele îndrăgite, dintr-o joacă creativă și colectivă, prin

care se îmbină textul scris cu desene și decupaje hazlii și dintr-un spirit de emulație care animă.

JURNALUL DUBLU este tehnica prin care am provocat elevii să coreleze noi informații cu

experiența lor personală, selectând dintr-un text, fragmentul care i-a impresionat în mod deosebit

și care are legătură cu o întâmplare trăită, sau un eveniment la care au fost martori. Apoi i-am

îndrumat să argumenteze de ce au făcut această alegere și cum s-a răsfrânt ea asupra

comportamentului lor.



2014-1-RO01-KA101-000480

Anexa 1

Ciuma de Albert Camus – o lecție de solidaritate umană

O carte care la început nu îți poate provoca decât un sentiment de repulsie

și groază că așa ceva i se putea întampla unui om… Dintr-o carte care, de fapt, are multe

semnificații importante riști să o transformi într-o simplă evoluție cu final tragic a unei boli de

nedescris, care poate schimba mentalități și poate adăuga clipe de nesuportat unei vieți de om.

http://www.jocsecund.info/2010/01/ciuma-de-albert-camus-o-lec%c8%9bie-de-solidaritate-umana/

http://www.jocsecund.info/2010/01/ciuma-de-albert-camus-o-lec%c8%9bie-de-solidaritate-umana/

http://www.jocsecund.info/wp-content/uploads/2010/01/albert-camus-strainul.jpg



2014-1-RO01-KA101-000480

Toata acțiunea se petrece în orașul Oran, începând cu moartea, inițial neieșită din comun, a unor

șobolani care, în cele din urmă, începe să stârnească panică. Persoane cărora până atunci

Dumnezeu li se părea lipsit de importanță, ajunseseră să se roage și să se inchine pentru a scăpa

de chin. Numeroasele situații de criză îi faceau pe oameni să conștientizeze, poate, greșeli făcute

când nu se așteptau să treacă vrodată printr-o asemenea tragedie.

În tot acest timp, cel mai important lucru este faptul că individualismul de până atunci este învins

instinctiv de sentimentul de recunoaștere a unui efort comun, a unei lupte duse împreună pentru

supraviețuire. Dorința de a învinge ciuma devine țelul comun al locuitorilor din Oran. Chiar și

reprezentantul biserici care, inițial îi îndeamnă pe oameni să accepte boala ca pe o mustrare

pentru toate relele pe care le face omul, se transformă în cele din urmă în combatant al

epidemiei. Oameni care își fac curaj să intre în acest joc al morții, în cele din urmă ajung să

moară, răpuși de inamic. Rieux are grijă ca, în final, să accentueze ceea ce i-a determinat pe toți

să învingă boala – teama de singurătate, teama că dacă vor supraviețui nu vor mai avea cu cine să

împartă bucuriile vieții.

Ciuma este o carte cutremurătoare, o carte despre ceea ce poate însemna solidaritatea umană și

despre felul în care omul își conștientizează propria condiție în situații de viață aparent

incontrolabile. Poți să vezi în ea schimbări de atitudini, de destine umane, de mentalități; și toate

astea pentru că acei oameni au reușit să facă împreună ceva – să câștige lupta cu moartea.

CONCLUZII

Acest ghid își propune să invite elevii şi profesorii să aplice noile metode MODERNE pentru

învățarea LIMBII SI LITERATURII ROMANE, plăcute şi interesante în acelaşi timp. De

asemenea vine în sprijinul profesorilor care participă la concursul de titularizare în învățământ

sau care se inscriu pentru obtinerea gradelor didactice I si II în învățământul preuniversitar,

deoarece vizează competenţe și noi achiziții pe care profesorul de limba și literatura română

trebuie să şi le formeze, să le dezvolte şi să le utilizeze pe parcursul desfăşurării activității de

predare-învățare-evaluare. Ghidul este util absolventului de învăţământ superior ce urmează să

fie încadrat în învăţământul preuniversitar care, pe lângă cunoașterea conținuturilor științifice

fundamentale trebuie să facă conexiuni între limba și literatura română și alte discipline studiate



2014-1-RO01-KA101-000480

în învățământul preuniversitar.Ghidul este accesibil profesorilor deoarece este util în cadrul

orelor de liteatură, creând un climat atractiv prin dramatizarea scenelor literare. Elevul are

satisfacția lucrului bine făcut, bucuria că a înțeles materialul studiat, la rândul său profesorul

antrenează elevii, ușurând munca elevului în procesul acumulării de noi cunoștințe, înțelegerea

devine mai rapidă, grație asimilării de noi priceperi și deprinderi în procesul cognitiv.

BIBLIOGRAFIE

1. Bărboi, Constanța, Metodica predării limbii și literaturii române în liceu, EDP, București,

1983.

2. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, EDP, București, 1973.

3. Corniță, Georgeta, Metodica predării limbii și literaturii române, Ed. Umbria, Baia-Mare,

1993.

4. Ghid de evaluare – Limba și literatura română, Ed. Aramis, București, 2001.

5. Nicola, Ioan, Tratat de psihologie școlară, Ed. Aramis, București, 2001.

6. Vasile Molan, Didactica disciplinei „Limba și literatura română în învățământul primar”,

Editura Miniped, București 20107.

7. Metode activ-participative aplicate în învățământul primar (volum colectiv), Didactica

Publishing House, București, 2010



2014-1-RO01-KA101-000480

8. x x x, Antologie de literatură universală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1970.

9. Coţofan Mona, Bălan Liliana, Compediu de literatură comparată, Editura Polirom, Iaşi,

2000.

10. x x x , Compediu de literatură universală, coord. Zoe Dumitrescu Buşulenga, Constanţa

Bărboi, Editura Diacon Coreşti, Bucureşti, 1973.

11. Mălăncioiu, Ileana, Vina tragică. Tragicii greci. Shakespeare. Dostoievski. Kafka,

Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978.

12. Petraş, Irina, Teoria literaturii, Editura Didactică şi Pedagogică R.A, Bucureşti, 1996.

13. Roznoveanu, Mirela, Civilizaţia românului, Editura Albatros, Bucureşti, 1983.

14. Secolul XX, nr. 200, 1987 (număr dedicat Românului)

15.. Vianu, Tudor, Studii de literatură universală şi comparată, Editura Academiei, 1963.

16. Ionescu, Miron, Didactica modernă, Colecția Didactica, Editura Dacica, Cluj-Napoca,

2001

Sustainable Development Goals

Goal 1 End poverty in all its forms everywhere

Goal 2 End hunger, achieve food security and improved nutrition and promote sustainable

agriculture

Goal 3 Ensure healthy lives and promote well-being for all at all ages

Goal 4 Ensure inclusive and equitable quality education and promote lifelong learning

opportunities for all

Goal 5 Achieve gender equality and empower all women and girls



2014-1-RO01-KA101-000480

Goal 6 Ensure availability and sustainable management of water and sanitation for all

Goal 7 Ensure access to affordable, reliable, sustainable and modern energy for all

Goal 8 Promote sustained, inclusive and sustainable economic growth, full and productive

employment and decent work for all

Goal 9 Build resilient infrastructure, promote inclusive and sustainable industrialization and

foster innovation

Goal 10 Reduce inequality within and among countries

Goal 11 Make cities and human settlements inclusive, safe, resilient and sustainable

Goal 12 Ensure sustainable consumption and production patterns

Goal 13 Take urgent action to combat climate change and its impactsa

Goal 14 Conserve and sustainably use the oceans, seas and marine resources for sustainable

development

Goal 15

Protect, restore and promote sustainable use of terrestrial ecosystems, sustainably manage

forests, combat desertification, and halt and reverse land degradation and halt biodiversity loss

Goal 16

Promote peaceful and inclusive societies for sustainable development, provide access to justice

for all and build effective, accountable and inclusive institutions at all levels

Goal 17 Strengthen the means of implementation and revitalize the global partnership for

sustainable development

The Belgrade Charter A Global Framework for Environmental Education

Adopted unanimously at the close of the 10-day workshop at Belgrade was a statement, subject

to modification by subsequent regional meetings, of the framework and guiding principles for

global environmental education, which became known as the Belgrade Charter.

It follows:

Environmental Situation



2014-1-RO01-KA101-000480

Our generation has witnessed unprecedented economic growth and technological progress

which, while bringing benefits to many people, have also caused severe social and environmental

consequences. This condition, although primarily caused by a relatively small number of nations,

affects all of humanity.

Environmental Education Goal

The goal of environmental education is: To develop a world population that is aware of, and

concerned about, the environment and its associated problems, and which has the knowledge,

skills, attitudes, motivations and commitment to work individually and collectively toward

solutions of current problems and the prevention of new ones. Guiding Principles of

Environmental Education Programmes

The guiding principles of environmental education are:

1. Environmental education should consider the environment in its totality – natural and man-

made, ecological, political, economic, technological, social, legislative, cultural and esthetic.

2. Environmental education should be a continuous life-long process, both in-school and out-of-

school.

3. Environmental education should be interdisciplinary in its approach.

4. Environmental education should emphasise active participation in preventing and solving

environmental problems.

5. Environmental education should examine major environmental issues from a world point of

view, while paying due regard to regional differences.

6. Environmental education should focus on current and future environmental situations.

7. Environmental education should examine all development and growth from an environmental

perspective.

8. Environmental education should promote the value and necessity of local, national and

international cooperation in the solution of environmental problems..

Education

UNESCO is well positioned to make leading contributions to SDG 4 devoted to quality

education and lifelong learning, thanks to its universal mandate, its demonstrated ability to lead a

coordinated global education movement (Education for All), and its confirmed monitoring and

benchmarking capacities – including through the Global Monitoring Report, the development of



2014-1-RO01-KA101-000480

statistical and policy capacities, and the work carried out by the UNESCO Institute for Statistics

(UIS), the International Institute for Educational Planning (IIEP), and overall policy assistance to

countries. All this adds to UNESCO’s extensive experience in core education areas, from

planning to quality; from education for sustainable development to education for global

citizenship; and finally, its knowledge in capacity development in areas vital for the effective

management of education systems and data, especially through its unique category 1 centres. In

2015, the Incheon Declaration adopted during the World Education Forum, confirmed

UNESCO’s mandated role to lead and coordinate the 2030 education agenda.



2014-1-RO01-KA101-000480

Limba şi literatura română

Programa pentru obţinerea gradului didactic II

Aprobate prin Ordinul Ministrului Educa\iei Na\ionale nr. 3442 / 21.03.2000 1.COMPETENTE SPECIFICE 1. capacitatea de selectare , dezvoltare si aprofundare a

conţinuturilor ştiinţifice şi metodice ale disciplinei; 2. capacitatea de a evalua eficienţa didacticã

a diferitelor tipuri de demersuri educaţionale; 3. capacitatea de modelare creatoare a demersurilor

didactice; 4. capacitatea de a perfecţiona demersul didactic în vederea unei evaluãri intra/ inter şi

transdisciplinare; 5. capacitatea de a perfecţiona comunicarea în cadrul parteneriatului

educaţional; 6. capacitatea de autoevaluare şi de realizare a a feed–back–ului în procesul de

formare continuã. 2.Continuturi

A. LIMBA ROMÂNÃ

I. Limbã şi comunicare ’ Comunicarea umanã. Situaţia de comunicare.Tipuri de

comunicare’ Particularitãţi ale codului lingvistic. ’ Comunicarea oralã şi scrisã. ’ Natura, unitãţile

şi funcţiile limbajului. ’ Textul. Textul ficţional şi nonficţional ⎯ caracteristici. Probleme ale

receptarii diverselor texte.’ Limba literarã şi limba popularã. ’ Limbajul standard. ’ Stilurile

funcţionale ale limbii. ’ Denotaţie, sens. semnificaţie ’ Mecanismul conotaţiei si al functionarii

imaginilor poetice Figurile de stil . ’ Mijloace de expresivitate: fonetice, lexicale,

morfosintactice.

II. Foneticã şi fonologie ’ Noţiuni generale: sunet, fonem, alofon. ’ Fonetica: proprietãţi ale

sunetelor. ’ Fonologia: conceptul de funcţie în lingvisticã, relaţii şi corelaţii în fonologie;

segmentare, comutare, distribuţie; conceptul de sistem fonologic.’ Foneme vocalice şi foneme

consonantice: inventar, clasificare, realizare foneticã. ’ Principiile ortografiei limbii

române.’ Eufonia, cacofonia, accentul, intonaţia; foneticã şi prozodie. ’ Abateri de la normã şi

corectarea lor.

III. Lexicologie şi semanticã ’ Noţiuni generale: vocabularul ca totalitate a cuvintelor limbii

române; vocabularul fundamental şi masa vocabularului; vocabular activ şi vocabular pasiv.

’ Cuvântul ca unitate de bazã a vocabularului; semnificaţie, sens, referent ⎯

Contextualitatea’ Semantica: polisemia, omonimia; relaţii semantice între cuvinte: sinonima,

antonimia; câmpuri/ arii lexical–semantice. Valori expresive. ’ Mijloace de îmbogãţire a

vocabularului: mijloace interne (derivarea, compunerea, conversiunea); mijloace externe

(împrumuturile⎯adaptarea împrumuturilor la sistemul limbii române contemporane); mijloace

mixte (calchierea/ calcul lingvistic, truncherea,contaminarea ). Expresii,sintagme,unitati

frazeologice Structura etimologicã a vocabularului românesc. ’ Dinamica vocabularului

românesc contemporan. Valori expresive.

IV. Morfosintaxa ’ Noţiuni generale: pãrţile de vorbire; categoriile gramaticale ale limbii

române; morfemul şi structura morfematicã a cuvintelor (rãdãcinã, sufix gramatical, desinenţã,

afix mobil, radical, flectiv). ’ Pãrţile de vorbire : substantivul, articolul, adjectivul, pronumele,

numeralul, verbul, adverbul, prepoziţia, conjuncţia. interjecţia ’ Locuţiuni.’ Valori expresive ale

pãrţilor de vorbire. ’ Unitãţi sintactice. Definiţiile şi structura acestora; criterii in definire;

ierarhia unitãţilor sintactice (partea de propoziţie, propoziţia, fraza, textul); definirea şi descrierea

unitãţilor sintactice; corespondenţa unitãţilor sintactice; reguli de expansiune/ extensie şi de

contragere. ’ Relaţii sintactice (coordonare, subordonare, apoziţionare, supraordonare); mijloace



2014-1-RO01-KA101-000480

de exprimare a relaţiilor sintactice. ’ Funcţii sintactice. Conceptul de funcţie sintacticã.

’ Inventarul funcţiilor sintactice: subiectul, predicatul, numele predicativ, elementul predicativ

suplimentar, complementele necircumstanţiale (direct, indirect, de agent) şi complementele

circumstanţiale (de mod, de timp, de loc, de cauzã, de scop, condiţional, concesiv, consecutiv,

instrumental, de relaţie, sociativ, opoziţional, cumulativ, de excepţie). Corespondentele lor la

nivelul frazei.’ Abateri de la normã şi corectarea lor. ’ Sintaxa poeticã⎯o sintaxã a selectiilor , a

interferentelor diferitelor stiluri ale limbii, a “abaterilor”. Valori expresive. V. Elemente de

istorie a limbii române ’ Definiţii ale limbii române. Latinitatea limbii române; locul şi epoca de

formare. Unitatea şi continuitatea limbii române. Unitate şi diversitate localã (dialecte,

graiuri).’ Limba românã literarã; etape ale formãrii (faza veche, constituirea limbii române

literare, faza de tranziţie, limba românã literarã modernã.)

B. LITERATURA ROMÂNÃ

I. Literatura popularã ’ Caracteristici; categorii: genuri, specii, teme, motive.Mitologie

’ Interferente literatura populara – literatura culta.

II. Curente culturale şi literare ’ Umanismul; teme, motive, reprezentanţi . ’ Iluminismul; trãsãturi

generale şi specifice, reprezentanţi. Şcoala Ardeleanã; direcţii de manifestare; Ion Budai Deleanu

- Tiganiada.’ Romantismul; estetica romantismului; romantismul românesc. „Dacia literarã“

(„Introducţie“, de Mihail Kogãlniceanu). Poezie, prozã, dramaturgie; reprezentanţi – prezentare

generala. ’ Realismul; estetica realismului. Realism tradiţional şi modern în liteatura românã.

Reprezentanţi – prezentare generala. ’ Prelungiri ale romantismului şi realismului la începutul

sec. al XX–lea (sãmãnãtorismul şi poporanismul). ’ Simbolismul; estetica simbolistã.

Simbolismul românesc; grupãri, reprezentanţi, opere simboliste – prezentare generala

’ Tradiţionalism, modernism, avangardism.

III. Poezia. Evoluţia poeziei româneşti ’ Poezia premodernã (Vãcãreştii, C. Conachi, Anton Pann

– prezentare generala)’ Poezia paşoptistã (Ion Heliade Rãdulescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile

Alecsandri, Grigore Alexandrescu).’ Mihai Eminescu. Universul poetic (teme, motive, limbaj).

Eminescu⎯poet naţional şi universal. Influenţa operei eminesciene asupra literaturii române.

’ Prelungiri ale clasicismului şi romantismului (George Coşbuc, Octavian Goga). ’ Simbolismul;

Al. Macedonski, Ion Minulescu, George Bacovia. ’ Modernismul; Ion Barbu, Lucian Blaga,

Tudor Arghezi, Al. Philippide.’ Tradiţionlismul; Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruş.

’ Avangarda; Tristan Tzara, Saşa Panã, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Gellu Naum.

’ Neomodernismul; Cercul de la Sibiu (Şt. Aug. Doinaş), poeţii de la „Albatros“ şi „Kalende“

(Ion Caraion, Geo Dumitrescu), Emil Botta. ’ Generaţia ’60 - prezentare generala (cu referiri la

Ana Blandiana, Cezar Baltag, Ileana Mãlãncioiu, A. E. Baconski, Ioan Alexandru); Nichita

Stãnescu, Marin Sorescu, ’ Generaţia ’70 – prezentare generala (cu referiri la Mircea Ivãnescu,

Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Virgil Mazilescu); Leonid Dimov, ’ Postmodernismul -

prezentare generala (cu referiri la Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Muşina, Ion Stratan, Cristian

Popescu) NOTÃ: In cazul poetilor ale caror nume a fost subliniat se are in vedere o cunoastere

monografica a operei.Se au in vedere de asemenea competente ce privesc interpretarea unui text

poetic la prima vedere

IV. Proza. Proza paşoptistã şi postpaşoptistã: Costache Negruzzi („Alexandru Lãpuşneanul“),

Vasile Alecsandri („ O cãlãtorie în Africa“ “Balta Alba”), Alecu Russo („Cântarea României“),

Ion Ghica („Scrisori cãtre Vasile Alecsandri“), Nicolae Filimon („Ciocoii vechi şi noi“),



2014-1-RO01-KA101-000480

Alexandru Odobescu („Pseudokinegeticos“)’ Epoca marilor clasici: Ion Creangã („Poveşti“,

„Amintiri din copilãrie“), Ioan Slavici (nuvele – “Moara cu noroc”, “Padureanca” “Popa Tanda”

- “Mara“), I. L. Caragiale (nuvele –“ La hanul lui Manjoala”,”In vreme de razboi”, “O faclie de

Paste” - povestiri - prezentare generala “, „Momente“), Mihai Eminescu (proza literarã). ’ Proza

de la sfârşitul sec. al XIX–lea şi începutul sec. al XX–lea: Barbu Ştefãnescu Delavrancea (nuvele

– prezentare generala), Duiliu Zamfirescu („Viaţa la ţarã“, „Tãnase Scatiu“), Calistrat Hogaş

(„Pe drumuri de munte“- prezentare generala), Ion Agârbiceanu („Arhanghelii“ – prezentare

generala). ’ Proza interbelicã: Mihail Sadoveanu ( “Zodia Cancerului” „Baltagul“, „Fraţii Jderi“,

„Hanu Ancuţei“), Liviu Rebreanu („Ion“, „Pãdurea spânzuraţilor“ “ Rascoala”), Camil Petrescu

(„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi“, „Patul lui Procust“), Hortensia Papadat

Bengescu ( “Fecioarele despletite”„Concert din muzicã de Bach“), Mircea Eliade

(„Maitreyi“,”Nunta in cer”, “La tiganci”), M. Blecher („Întâmplãri din irealitatea imediatã“), G.

Cãlinescu („Enigma Otiliei“), Mateiu Caragiale („Craii de Curtea–Veche“), Urmuz („Pâlnia şi

Stamate”). ’ Proza postbelicã: Vasile Voiculescu ( nuvele şi povestiri), Marin Preda

(„Moromeţii“, „Viaţa ca o pradã“, Ştefan Bãnulescu („Iarna bãrbaţilor“), Fanus

Neagu,(“Cantonul parasit”) , Sorin Titel („Femeie, iatã fiul tãu“), Augustin Buzura („Absenţii“),

Nicolae Breban („Bunavestire“), Radu Petrescu („Ocheanul întors“), George Bãlãiţã („Lumea în

douã zile“), Mircea Cãrtãrescu („Nostalgia“), Mircea Nedelciu („Aventuri într–o curte

interioarã“). V. Dramaturgia ’ Bogdan Petriceicu Hasdeu („Rãzvan şi Vidra“)’ Vasile Alecsandri

(ciclul „Chiriţelor“, „Despot Vodã“) ’ I. L. Caragiale (“O noapte furtunoasa”,”O scrisoare

pierduta”,”Conul Leonida fata cu reactiunea”, “D’ale carnavalului”) ’ Barbu Ştefãnescu

Delavrancea („Apus de soare“)’ Camil Petrescu („Jocul ielelor“)’ Lucian Blaga („Meşterul

Manole“) ’ Mihail Sebastian („Steaua fãrã nume“)’ Tudor Muşatescu („Titanic vals“)’ Marin

Sorescu („Iona“) VI. Critica ’ Titu Maiorescu („O cercetare criticã asupra poeziei române de la

1867“, „Directia noua în poezia şi proza româneascã “, „Comediile d–lui Caragiale“, „Eminescu

şi poeziile lui“)’ G. Ibrãileanu („Creaţie şi analizã“, „Eminescu⎯note asupra versului“)’ E.

Lovinescu („Istoria literaturii române contemporane“)’ G. Cãlinescu („Istoria literaturii române

de la origini şi pânã în prezent“, „Sensul clasicismului“, „Clasicism, romantism, baroc“,

„Domina bona“)’ Tudor Vianu („Arta prozatorilor români“)

C. TEORIA LITERATURII ’ Literatura⎯modalitate specificã de cunoaştere şi

comunicare;opera literara – determinarea conceptului; autor, text, cititor ’ Probleme privind

receptarea textului literar; tipuri de receptare (intuitivã, analiticã, de adnotare, de formare a

judecãţilor de valoare); niveluri ale receptãrii.’ Text şi context (social, cultural,

literar).’ Conceptele de bazã ale analizei operei literare; genuri şi specii literare; problema

estompãrii diferenţelor tipologice.’ .Categorii estetice Curentul literar ’ Motiv, subiect, personaj

(erou).’ Compoziţia în operele lirice, epice, dramatice. ’ Procedee si particularitati ale

comunicãrii literar–artistice; sensul şi semnificaţia cuvantului; limbaj poetic ca expresie a

subiectivitatii (prozodia⎯sistem semnificant; procedeele retorice⎯figurile poetice; metafora ca

nucleu poetic; tipuri de lirism; ambiguizarea si încifrarea poetica; modalitãţi de receptare şi de

interpretare a textului poetic; imaginea literar⎯artisticã (poetica); topica, sintaxa textului poetic;

stilul operei; procedee narative; timpul şi spaţiul în naraţiune; instanţe narative; conflictualitatea

in textele literar-artistice; semnificaţii ale prezenţei modurilor de expunere; funcţiile descrierii,

naraţiunii, dialogului, monologului; particularitãţi ale conflictului în genul dramatic;



2014-1-RO01-KA101-000480

reprezentarea textului (spectacolul teatral); structuri literare şi evoluţia acestora;modalitati de

receptare a textului in proza si dramatic.Evaluarea critica a operei. ’ Funcţia şi finalitatea operei

literare.

D. METODICA PREDÃRII LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE I. Curriculum National si Curriculum Local. - locul limbii si literaturii romane in structura noului

plan-cadru; conceptele de trunchi comun si curriculum la decizia scolii; prezentare generala a

programelor (pe cicluri de invatamant).Tipuri de optionale si motivarea psihopedagogica.

II.Tehnologia instruirii la limba şi literatura românã. Obiective pedagogice si obiective specifice.

Taxonomii de obiective pedagogice (cognitive,afective,psihomotorii – prezentare generala )

Elaborarea strategiilor si modalitatilor didactice. Sarcini si situaţii de învãţare. Relatia metode

traditionalemetode moderne in realizarea obiectivelor educationale ale disciplinei.Metode

active de predare-invatare (dialogul euristic,invatarea prin descoperire,problematizarea,

“debat”–ul “brainstorming”-ul ,exercitiul, analiza lingvistica )

III.Proiectarea (conceperea) activitãţilor didactice la limba şi literatura

românã.Variante.Realizarea activitatilor didactice; enuntarea obiectivelor urmarite, actualizarea

si verificarea cunostintelor si a capacitatilor necesare predarii invatarii; conducerea procesului de

invatare; asigurarea conexiunii pe parcursul invatarii, evaluarea continua a progresului scolar,

asigurarea retentiei si a transferului de cunostinte, alcatuirea si propunerea de sarcini de invatare

pentru acasa ; diferentierea acestora.

IV.Variante si tipuri de lectii si proiectarea acestora (în gimnaziu şi liceu): .Lectia de dobandire

de noi cunostinte la limba sau literatura romana (gimnaziu,liceu); aplicatii Lectia de fixare si

consolidare a cunostintelor la limba sau literatura romana (gimnaziu,liceu);aplicatii Lectia de

recapitulare si sinteza la limba sau literatura romana (gimnaziu,liceu);aplicatii Lectia de

verificare si evaluare a cunostintelor la limba si literatura romana (gimnaziu,liceu) ; aplicatii

Lectia de analiza literara a unui fragment sau a unui text integral;aplicatii Lectia de caracterizare

generala a unei opere, perioade,epoci culturale,curent literar;aplicatii

V.Forme de invatare extraclasa si in afara spatiului scolii: excursia de studiu,vizita la

muzeu,cercuri , cenacluri literare, editarea de reviste scolare., organizarea de simpozioane ,

sesiuni de comunicari stiintifice etc.Formularea obiectivelor si evaluarea activitatii.Invatarea in

echipe (grupe) de lucru VI*.Strategii si tehnici de predare- invatare privind: formarea,

dezvoltarea si consolidarea deprinderilor ortografice si ortoepice; imbinarea analizei gramaticale

cu cea stilistica; utilizarea cunostintelor lingvistice in analiza textului literar exprimarea scrisa si

orala; receptarea si utilizarea textului literar in predare-invatare; formarea deprinderilor de a

realiza diferite tipuri de compozitii/compuneri ( rezumatul, povestirea, analiza si comentariul

literar, caracterizarea de personaj , recenzia, paralela, sinteza, eseul structurat si nestructurat, alte

texte cu caracter argumentativ, texte cu destinatie oficiala); formarea de competente de analiza

critica (discutare, evaluare si autoevaluare) a compozitiilor/compunerilor scolare; studierea

notiunilor de teorie literara, integrarea functionala a conceptelor operationale in invatare;

insusirea de catre elevi a unor tehnici individuale de lucru; îmbogãţirea, fixarea şi activarea

vocabularului elevilor (în gimnaziu şi liceu); studierea limbii romane in liceu; utilizarea corecta a

limbii romane in variate situatii de comunicare;activitatea diferentiata cu elevii si invatare cu

ajutorul grupelor de lucru; utilizarea manualului scolar; predarea limbii si literaturii romane in

scoli avand ca limba de comunicare limbi ale minoritatilor nationale

VI. Analiza critica (evaluarea) a programelor si manualelor scolare in uz



2014-1-RO01-KA101-000480

VII.Probleme privind evaluarea ’ Teoria modernã a evaluãrii. ’ Evaluarea prin intermediul

obiectivelor pedagogice si a formarii de competente.’ Tehnica evaluãrii iniţiale. Evaluarea

formativã, de progres. Evaluarea sumativã, periodicã. Evaluarea prin examene’ Exigenţele

elaborãrii testelor şi a probelor docimologice.Tipuri de itemi ( “obiectiv”, cu alegeri

multiple.,intrebari structurate si bazate pe texte, eseuri structurate, eseuri nestructurate) Avantaje

si dezavantaje (analiza critica pornind de la exemple concrete).Adecvarea tipologiei itemilor la

conditiile concrete ale grupului de elevi si la cerintelor evaluarilor prin examene. ’ Alternanţa

probelor scrise cu cele orale.Tipologia examinarii orale (interviul,dezbaterea –discutia- ,tehnica

intrebarilor si raspunsurilor,tehnica raspunsului pregatit) ’ Specificul evaluãrii în învãţarea limbii

şi a literaturii române. Aplicaţii.’ Modalitãţi alternative de evaluare; portofolii, proiecte, lectura

suplimentarã; Evaluarea prin activitãţi extracurriculare (reviste şcolare, cercuri literare, cenacluri,

excursii tematice, vizite la muzee, întâlniri cu scriitori, expoziţii etc.).’ Evaluarea inter/ intra/

transdisciplinarã.

Problemele secolului xxi refelectate in literatura · cum se consultă un dictionar ... care oferă...

Documents

Transcript of Problemele secolului xxi refelectate in literatura · cum se consultă un dictionar ... care oferă...