PRINCIPIILE DE APLICARE A TEHNOLOGIILOR ELECTORALE.// MICHI VASILE. TEHNICA LUPTEI ELECTORALE. Editura NELMACO - Bucureşti 2000

Confruntarea în domeniul electoral reprezintă un complex de acţiuni care se desfăşoară pe două planuri: unul priveşte lupta pentru atragerea unui număr cât mai mare de alegători, celălalt reprezentând acţiunile pentru contracararea şi anihilarea adversarilor.

Atât necesitatea cât şi existenţa unor principii care direcţionează organizarea si desfăşurarea campaniei electorale la toate nivelurile a fost sesizată atât la nivel teoretic cât şi aplicativ.

Într-o formă sintetizată aceste principii sunt prezentate de către Vasile Michi în lucrarea „Tehnica luptei electorale” (2000). Autorul român evidenţiază următoarele principii:

> principiul libertăţii de acţiune,> principiul unităţii de acţiune,> principiul cooperării neîntrerupte,> principiul concentrării eforturilor asupra acţiunilor hotărâtoare,> principiul distribuirii optime a forţelor şi mijloacelor,> principiul mobilităţii maxime,> principiul economiei forţelor şi materialelor,> principiul surprinderii adversarilor şi a evitării surprinderii forţelor proprii,> principiul variaţiei acţiunilor electorale.Aceste principii ale strategiei electorale clasice sunt valabile şi în prezent, cu condiţia că ele îşi

modifică parţial conţinutul şi se aplică în raport cu specificul noilor realităţi determinate de impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice şi informaţionale asupra luptei electorale. Evidenţiind un raport complex între general şi particular, obiectiv şi subiecti, principiile aplicării tehnologiilor electorale reprezintă, puntea de legătură între legile generale ale ştiinţei politice şi practica electorală, luată în ansamblul ei. Prin intermediul acestor principii, se asigură unitatea dintre ştiinţa politică (care le sesizează şi le formulează) şi strategia electorală ca modalitate de materializare în practică a demersului subiectiv, până la forma nemijlocit aplicabilă în norme şi reguli de acţiune. Confirmarea acestor principii în forma în care sunt cristalizate într-o anumită etapă istorică de practica electorală a epocii respective, le conferă gradul de obiectivitate necesar pentru a fi considerate, pe drept cuvânt, un veritabil ghid de acţiune în pregătirea şi promovarea campaniei electorale.

Aplicabile într-o realitate contradictorie - principiile strategiei electorale trebuie privite ca o expresie a unităţii şi contradicţiei dintre două tendinţe. Prima are în vedere îndeplinirea obiectivelor propuse şi obţinerea eficienţei maxime în acţiunile proprii de atragere a electoratului, determinând o cât mai mare parte din acesta să ne voteze pe noi, iar cealaltă cerinţa împiedicării adversarilor politici să-şi atingă propriile scopuri, precum şi diminuarea eficacităţii acţiunilor acestora. Deşi fiecare principiu al strategiei electorale are un anume domeniu de manifestare, între ele există o strânsă interdependenţă, o condiţionare reciprocă, ceea ce impune aplicarea raţională a principiilor respective. Ignorarea unuia singur poate face neoperant întregul sistem.

Având în vedere toate aceste considerente, putem defini principiile strategiei electorale ca fiind expuneri subiective ale legilor obiective ale ştiinţei politice, teze fundamentale cu caracter concret istoric ale domeniului electoral, aflate în interdependenţă, de a căror aplicare în practică, depinde succesul în pregătirea şi desfăşurarea campaniei electorale.

Acţiunile concrete desfăşurate în R. Moldova pe timpul campaniilor electorale de după 1991 oferă numeroase motive de meditaţie asupra modalităţilor de aplicare a principiilor strategiei electorale.

1. PRINCIPIUL LIBERTĂŢII DE ACŢIUNE Înseamnă, a fi stăpân pe acţiunile tale fără a fi stânjenit de ceilalţi adversari. APLICAREA

acestui principiu, constă, la nivel naţional, în alegerea formelor şi procedeelor de acţiune, pregătirea şi desfăşurarea neîngrădită a tuturor operaţiilor pentru îndeplinirea scopurilor parţiale, ulterior a scopului strategic final al campaniei electorale. Menţinerea capacităţii de a acţiona nestânjenit pe toate planurile pentru realizarea cu succes a tot ceea ce s-a hotărât la începutul campaniei electorale, în condiţiile când şansele sunt echilibrate sau există forţe politice cu mai multe atuuri, evidenţiază cu pregnanţă caracterul sintetic al principiului libertăţii de acţiune, în asemenea împrejurări aplicarea lui implică organizarea ingenioasă a acţiunilor în vederea concentrării eforturilor asupra acţiunilor hotărâtoare, în momentele hotărâtoare, repartiţia judicioasă a forţelor şi materialelor de care se dispune pe sarcini, cooperarea neîntreruptă în vederea desfăşurării coordonate, într-o concepţie unitară a tuturor acţiunilor, pentru ca adversarii să fie puşi în imposibilitatea de a-şi realiza propriul plan, iar acţiunile proprii să fie mai oportune, mai eficiente şi mai pline de succes decât ale oricăruia dintre ei.

Totodată, libertatea de acţiune la toate nivelurile şi pe toate planurile nu poate fi obţinută numai prin organizarea corectă a acţiunilor, respectând aceste principii ale strategiei electorale, ci ea se bazează pe calitatea concepţiei şi execuţiei la toate nivelurile şi în toate formele de acţiune, prin cooperarea şi integrarea acestora în sisteme de acţiuni judicios corelate.

In acest cadru general se detaşează ca importantă problema conducerii cu competenţă a întregii campanii electorale, atât la nivel central cât şi la nivel local. Fără îndeplinirea acestei condiţii echipele proprii nu vor putea devansa pe cele ale adversarilor şi nu vor putea să-şi asigure libertatea de acţiune indispensabilă obţinerii victoriei în alegeri.

O cale importantă prin care se asigură libertatea de acţiune, chiar în condiţiile în care ceilalţi adversarii sunt mai bine finanţaţi şi dotaţi, o reprezintă CUCERIREA Şl MENŢINEREA INIŢIATIVEI. Aceasta înseamnă cunoaşterea în amănunt a unui uriaş arsenal de fapte şi metode de acţiune, care trebuie pregătite din timp şi aplicate cu conştiinciozitate şi precizie, menite să devanseze pe cele ale adversarilor şi să ne situeze deasupra tuturor.

2. PRINCIPIUL UNITĂŢII DE ACŢIUNEAcest principiu presupune îmbinarea cu pricepere a tuturor acţiunilor şi procedeelor care se

pot folosi în lupta electorală după o concepţie, un plan şi o conducere unice, astfel încât acestea să formeze un ansamblu coerent iar eforturile să fie dirijate spre îndeplinirea scopului propus. Aplicarea acestui principiu presupune un mare volum de muncă, atât la nivel central, cât şi la nivelul judeţelor şi localităţilor din întreaga ţară, pentru pregătirea riguroasă a fiecărui detaliu al campaniei ce urmează a se desfăşura. Conducerea partidului care organizează campania electorală, va examina toate datele problemei şi va elabora un Plan Unic de mari dimensiuni şi complex al campaniei electorale. Apoi, pe baza acestuia, se va face o instruire în detaliu a tuturor subordonaţilor şi a persoanelor implicate în pregătirea şi desfăşurarea campaniei electorale pe întreg teritoriul ţării, la toate nivelurile şi pe toate planurile. Având în vedere situaţiile concrete diferite, existente la faţa locului, în diferite puncte de pe teritoriu, în baza Planului Unic, se vor elabora planuri concrete la fiecare nivel (judeţ, municipii, oraşe, comune etc.), dându-se posibilitatea luării de iniţiative în funcţie de specificul electoratului aflat în toate aceste locuri. Corelarea corectă a iniţiativei cu unitatea de acţiune, presupune exercitarea unei conduceri bazate nu pe ordine date până la detalii mărunte, ci pe stabilirea de obiective generale, lăsându-se într-o mai mare măsură la aprecierea eşaloanelor inferioare, care cunosc în detaliu situaţia existentă în zona lor de responsabilitate, modul de

îndeplinire. Acest lucru se face însă numai după ce conducerea partidului s-a asigurat că deţine peste tot oameni competenţi şi instruiţi.

Acest lucru va duce la simplificarea procesului conducerii, lăsând acesteia posibilitatea de a-şi exercita acţiunile ce-i revin la nivel central, dându-i posibilitatea de a acţiona cu mai multă eficienţă asupra întregului electorat, la nivel naţional. Se crează, de asemenea, posibilitatea unei mai mari promotitudini în intervenţia pentru rezolvarea situaţiilor, mai ales a celor critice sau neprevăzute care pot interveni la nivelurile ierarhice inferioare. Pe întreg parcursul campaniei electorale se va adopta o atitudine activa continuă.

3. PRINCIPIUL COOPERĂRII NEÎNTRERUPTEEste un principiu de bază al strategiei electorale şi de aplicarea lui poate depinde obţinerea

victoriei în alegeri.COOPERAREA, presupune coordonarea în timp, spaţiu şi pe misiuni a acţiunilor tuturor

efectivelor care participă la campania electorală şi crearea condiţiilor necesare pentru însumarea eforturilor forţelor participante la aceasta în vederea realizării scopurilor propuse. Carcterul tot mai complex al acţiunilor electorale, precum şi diversitatea mijloacelor şi metodelor folosite, determină un înalt grad de complexitate al organizării şi menţinerii neîntrerupte a cooperării de-a lungul întregii perioade de campanie electorală.

Cooperarea presupune totodată, aducerea la cunoştinţa eşaloanelor superioare a tuturor acţiunilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute după fiecare activitate. Fiecare echipă (staff) electorală cooperează cu celelalte cu care se afla în contact, în vederea coordonării acţiunilor, cu scopul de a se obţine efectul maxim posibil. Fiecare plan de activitate, indiferent la ce nivel este întocmit va conţine detalii despre organizarea şi menţinerea cooperării, atât cu cei din jur, cât şi cu eşaloanele superioare. Fiecare eşalon organizează şi asigură cooperarea eşaloanelor imediat inferioare. Cooperarea reprezintă un element de bază în obţinerea victoriei pe toate planurile.

4. PRINCIPIUL CONCENTRĂRII EFORTURILOR ASUPRA ACŢIUNILOR HOTĂRÂTOAREAcest principiu are, în strategia electorală, o importanţă esenţială. Toate forţele hotărâte şi

disponibile pentru un scop strategic trebuie utilizate pentru a-1 realiza concomitent, iar folosirea lor va fi cu atât mai perfectă, cu cât totul va fi concentrat într-o singură acţiune, hotărâtoare. Esenţa acestui principiu constă în realizarea la locul şi în momentele hotărâtoare ale campaniei electorale a unui complex de acţiuni extrem de bine concepute şi organizate, care însumate să ducă la obţinerea victoriei asupra tuturor adversarilor şi la atragerea unui număr maxim de alegători. Acest lucru înseamnă cunoaşterea cât mai exactă a situaţiei existente pe întreg teatrul de acţiuni electorale, o muncă asiduă pentru instruirea propriilor efective angajate în campania electorală şi, mai ales, stăpânirea unui complex do metode şi tehnici care să-1 surclaseze pe orice adversar. Concentrarea eforturilor pentru a-ţi zdrobi adversarii la locul şi în momentul decisiv, atragerea electoratului de propria parte într-un număr cât mai mare posibil, se realizează cu precădere pe timpul ducerii unor acţiuni temeinic pregătite şi fundamentate ştiinţific, în special în cele cu relevanţă în plan strategic (adică la nivel naţional), precum şi prin succesiunea în ritmul necesar a celor mai eficiente dintre acestea. Concentrarea eforturilor este dependentă din punct de vedere al oportunităţii de:

- disponibilităţile de mişcare ale staff-ului electoral propiu, - precum şi de calitatea şi cantitatea resurselor existente.

Oricât de bine ar fi concepută aplicarea acestui principiu, dacă forţele proprii sunt puţine şi dispersate, fiind angrenate în acţiuni nesemnificative, iar atunci când se simte nevoia să acţionăm decisiv nu avem cu cine sau nu dispunem de tehnica şi pregătirea necesară, se vor obţine rezultate contrare, periclitându-se atingerea obiectivelor propuse. Încă odată apare foarte clară necesitatea pregătirii din timp a tuturor etapelor campaniei electorale, prevăzându-se fiecare detaliu, planificându-se forte capabile să reacţioneze rapid şi eficient pentru a se asigura victoria.

Este clar că pentru obţinerea victoriei în alegeri, trebuie realizată o superioritate din toate punctele de vedere, o pregătire a materialelor şi datelor, precum şi o acţiune hotărâtă de alegere şi instruire a efectivelor care să le confere acestora valoarea calitativă şi cantitativă minim necesară, însă chiar realizarea unui raport avantajos în ceea ce priveşte oamenii şi materialele de care dispunem, nu este suficientă dacă nu este însoţită de acţiuni hotărâte de valorificare a superiorităţii create.

5. PRINCIPIUL DISTRIBUIRII OPTIME A FORŢELOR ŞI MIJLOACELORAcţionând relativ într-un cuplu de contrarii cu principiul concentrării descris anterior, acest

principiu exprimă cerinţa obiectivă a distribuirii eforturilor oamenilor şi materialelor de care dispunem, în locurile şi momentele impuse de necesităţile şi particularităţile campaniei electorale, astfel încât să se asigure efectul maxim posibil. Importanţa acestui principiu sporeşte la nivel naţional în etapa actuală, a evoluţiei fenomenului electoral, caracterizată prin realizarea şi introducerea în lupta electorală a unei aparaturi care asigură transmiterea instantanee a informaţiilor pe întreg teritoriul ţării şi a folosirii unor metode moderne, ştiinţifice, de influenţare a electoratului, în condiţiile de azi în care avem de înfruntat nişte adversari versaţi şi abili, bine înzestraţi şi finanţaţi care folosesc toate metodele posibile pentru a-şi asigura victoria în alegeri, e necesar a se cunoaşte şi aplica cu deosebită grijă prevederile acestui principiu. Acest lucru se realizează printr-o planificare riguroasă a etapelor campaniei electorale şi a acţiunilor ce se vor desfăşura, astfel încât efortul de a-i convinge pe alegători să ne voteze să se facă uniform pe întreg cuprinsul ţării. Tot aici vor fi prevăzute forţe şi materiale pentru acţiunea conform principiului anterior în cadrul acţiunilor hotărâtoare.

6. PRINCIPIUL MOBILITĂŢII MAXIMEAcest principiu are o poziţie specifică în raport cu celelalte principii ale strategiei electorale -

concentrarea eforturilor asupra acţiunilor hotărâtoare, distribuirea optimă a forţelor şi mijloacelor. surprinderea şi evitarea suprinderii şi, în special, libertatea de acţiune în sensul că este indispensabil realizării cerinţelor acestora. Lupta electorală modernă impune deplasarea de oameni şi materiale în foarte diferite puncte de interes, aplicarea principiului mobilităţii maxime fiind a condiţie primordială de succes indiferent de forma acţiunilor electorale. CERINŢA ESENŢIALĂ a acestui principiu constă în punerea permanentă a efectivelor proprii în situaţia cea mai avantajoasă faţă de adversari. Aplicarea în practică a acestuia cuprinde un ansamblu complex de acţiuni incluzând deplasarea şi desfăşurarea oamenilor şi materialelor de care se dispune astfel încât să se asigure devansarea acţiunilor adversarilor, eficienţa maximă în contracararea acţiunilor acestora şi aplicarea unui număr cât mai mare de metode pentru atragerea electoratului. Executarea deplasărilor în timp optim permite constituirea grupărilor de forţe stabilite prin concepţia acţiunilor, ocuparea unor poziţii favorabile în raport cu adversarii, devansarea acţiunilor acestora şi, în ultimă instanţă, obţinerea unor situaţii avantajoase care ne vor plasa deasupra tuturor. Pe timpul întregii campanii electorale, concepţia şi execuţia unor activităţi care presupun deplasarea optimă de oameni şi materiale în toate zonele de interes, vor trebui să pună în valoare mobilitatea entităţilor organizatorice ale propriului sistem electoral. Acest lucru se va realiza în funcţie de situaţiile create, particularităţile teritoriului pe care se acţionează, de mijloacele de deplasare de care se dispune şi de reţeaua de comunicaţii din

fiecare zonă de acţiune. Aplicarea acestui principiu va urmări asigurarea corelării judicioase a acţiunilor tuturor efectivelor.

7. PRINCIPIUL ECONOMIEI FORŢELOR ŞI MATERIALELORAcest principiu constă în folosirea raţională şi eficientă a tuturor resurselor umane şi

materiale de care se dispune pentru campania electorală. Desigur, unele partide sunt tentate să arunce în luptă încă de la începutul campaniei electorale toate forţele şi mijloacele de care dispun. Acest lucru nu este deloc recomandat, întrucât duce la epuizarea rapidă a acestora şi la obţinerea unor rezultate slabe în final. Aplicarea acestui principiu vizează, pe de o parte, stabilirea unor scopuri şi acţiuni în acord cu posibilităţile reale de care se dispune, iar pe de altă parte, obţinerea unor rezultate maxime cu efective şi mijloace cât mai puţine. Eforturile şi materialele se vor distribui conform acestui principiu, într-un mod cât mai judicios în funcţie de interesele pe care le avem într-o parte sau alta a teritoriului. Pentru scopuri secundare nu se va întrebuinţa decât minimul şi strictul necesar, economisind cât mai multe forţe, materiale şi resurse financiare, în vederea folosirii lor acolo unde este imperios necesar. Se poate aprecia, în acest sens, că în condiţiile luptei electorale actuale economia forţelor şi mijloacelor constituie o cerinţă primordială deoarece compensarea dezavantajului unei posibile inferiorităţi numerice şi a înzestrării faţă de ceilalţi adversari poate fi realizată prin aplicarea cât mai strictă a acestui principiu.

Deşi căile pentru realizarea economiei în folosirea oamenilor şi mijloacelor sunt multiple, fiind reprezentate şi de modalităţile de aplicare ale celorlalte principii ale strategiei electorale, câteva dintre ele sunt mai semnificative:

- prevederea acţiunilor viitoare ale adversarilor şi a celor proprii;- stabilirea unor scopuri juste, realiste, pentru acţiunile electorale atât la nivel central, cât şi la

nivel local, în concordanţă cu posibilităţile şi disponibilităţile proprii;- aprecierea justă a consecinţelor probabile ale fiecărei variante de acţiune din punctul de vedere

al cheltuielilor şi eforturilor, precum şi a gradului de influenţare a electoratului;- executarea activităţilor cu eficienţă maximă şi în timp optim;- realizarea unui raport optim între eforturile fizice şi financiare şi rezultatele obţinute.Trebuie deci realizate cât mai multe economii, acestea fiind o consecinţă a unei planificări

eficiente şi a unei distribuţii a cheltuielilor făcute cu chibzuinţă, din timp, astfel încât să se poată face faţă cerinţelor pe întreaga durată a campaniei electorale.

8. PRINCIPIUL SURPRINDERII ADVERSARILOR ŞI A EVITĂRII SURPRINDERII FORŢELOR PROPRII

Acest principiu are o importanţă din ce în ce mai mare, uneori chiar hotărâtoare, în campania electorală modernă. Realizarea surprinderii adversarilor se manifestă, de asemenea, pe două planuri:1. Planificarea şi executarea unor activităţi cu caracter de noutate, nemaifolosite până atunci, astfel concepute încât să producă efecte maxime şi să-1 surprindă pe adversar;2. Folosirea unor metode speciale în confruntarea directă cu adversarul, pentru a-1 surprinde şi a-1 pune într-o situaţie dezavantajoasă.

Acest lucru implică un proces laborios de pregătire din timp, cunoaşterea şi aplicarea unor metode speciale. Acţiunile care vor surprinde pe adversari sunt o cerinţă a imaginaţiei creatoare a celor desemnaţi să conducă campania electorală, şi orice "găselniţă" este binevenită. Acest principiu implică, de asemenea, pregătirea din timp a campaniei electorale (cu 1-2 ani înainte).

Întregul personal destinat să acţioneze pe timpul campaniei electorale va căuta să realizeze surprinderea adversarilor prin adoptarea unui ansamblu de măsuri atât la nivel naţional cât şi la nivel local, pe etape, să-i inducă în eroare, prin amploarea lor, momentele şi mijloacele folosite. Acţiunile trebuie să aibă un caracter neaşteptat pentru aceştia, să le provoace derută, să atragă simpatia electoratului. Mulţi autori consideră că din toţi factorii care asigură succesul în campania electorală cel mai important este surprinderea.

Evitarea suprinderii reprezintă o altă latură a acestui principiu, la fel de importantă. Aceasta constă în cunoaşterea în amănunt a adversarilor, a intenţiilor şi posibilităţilor acestora pentru a putea contracara acţiunile lor. Aplicarea în practică a acestei laturi constă în a preveni atacurile adversarilor, a aplica metode şi tehnici care să le anihileze acţiunile, cu alte cuvinte, a fi mai abil decât aceştia.

Acest lucru implică realizarea de studii de către experţii partidului propriu, asupra posibilităţilor adversarilor, a caracterului acţiunilor lor şi a posibilităţilor de a le veni în întâmpinare.O necesitate absolută o reprezintă crearea unor baze de date pe computer, cât mai cuprinzătoare, despre fiecare adversar în parte. Acest lucru implică acţiuni de studiu, cunoaştere şi chiar de "spionare" a acestor adversari, inclusiv plasarea de agenţi proprii în locurile necesare, printre aceştia. Cunoaşterea adversarilor reprezintă o altă premisă a succesului şi de aceea e necesar a se face eforturi oricât de costisitoare pentru realizarea acesteia.

În consecinţă, aplicarea acestui principiu depinde de o serie de factori cum sunt: - obţinerea cât mai multor informaţii despre adversari şi despre electoratul pe care dorim a-1

influenţa; - dezinformarea adversarilor în privinţa acţiunilor proprii proiectate; - contracararea cercetării adversarilor;- luarea de măsuri pentru păstrarea secretului planurilor şi acţiunilor proprii; - pregătirea în ascuns a atacurilor asupra adversarilor şi a acţiunilor menite să influenţeze

electoratul, cunoaşterea şi aplicarea unui mare număr de metode şi tehnici pe timpul luptei electorale; - folosirea "vicleniei" în tot ce intreprindem.

Desfăşurarea rapidă, oportună şi eficientă a unor acţiuni hotătâte, îndreptate asupra unui număr cât mai mare de alegători, reprezintă de asemenea un factor menit să-i surprindă pe adversari şi să le dejoace planurile.

9. PRINCIPIUL VARIAŢIEI ACŢIUNILOR ELECTORALEEste, de asemenea, un principiu important, menit să conducă spre victorie. El se bazează pe studii

asupra psihicului alegătorilor şi asupra modului cum aceştia pot fi influenţaţi şi determinaţi să ne voteze. S-a constatat că repetiţia la nesfârşit a unor mesaje duce la scăderea rezistenţei la influenţă a cetăţenilor. Experienţa a mai demonstrat că gradul de influenţare a alegătorilor este mai mare atunci când mesajele respective li se prezintă în mai multe variante. Prin urmare, aplicarea în practică a acestui principiu este menită să scadă rezistenţa la influenţă a întregului electorat şi să determine un număr cât mai mare de oameni să împărtăşească ideile dorite.

Acest lucru impune o pregătire temeinică a tuturor acţiunilor, o cunoaştere a alegătorilor pe zone şi localităţi, şi, înainte de toate, a formula promisiunile proprii într-un mod cât mai atrăgător pentru aceştia, în fond, campania electorală înseamnă formularea cât mai atrăgătoare ele promisiuni, pentru a-1 convinge pe cetăţean să aleagă dintre toate, pe ale tale şi deci să te voteze. Promisiunile respective, structurate sub forma unor mesaje, se transmit într-un număr cât mai

mare de modalităţi pe toate căile posibile către alegători. După câteva zile acestea se reiau dar sub o formă puţin diferită, iar după o altă perioadă ele se transmit din nou, cu modificările de rigoare.În felul acesta se trezeşte atenţia şi curiozitatea alegătorilor, acest lucru ducând la influenţarea lor.

Principiile strategiei electorale prezentate mai sus, prezintă o deosebită importanţă pentru cei angrenaţi în complexele acţiuni ale campaniei electorale. Cei care se doresc a fi învingători în campania electorală le vor studia şi însuşi cu atenţie, de la primul la ultimul, corelându-le cu condiţiile concrete existente în formaţia politică u care aparţin. Cunoaşterea lor este obligatorie nu numai pentru conducerea partidului, ori pentru membrii staff-urifor electorale, ci pentru un număr cât mai mare de membri.

Caracterul sistemic al principiilor strategiei electorale, acţiunea lor într-o strânsă interdependenţă, permit întregirea analizei modalităţilor de aplicare a acestora, pe tot timpul campaniei electorale, focalizată asupra fiecăruia în parte prin prezentarea câtorva concluzii generalizatoare.

În primul rând, se cuvine să subliniem că aspectul competiţionali al luptei electorale impune abordarea problemei aplicării principiilor strategiei electorale într-o viziune competiţională, dinamică, pornind de la premisa că orice manevră sau acţiune poate produce efecte contrarii dacă nu este pregătită şi desfăşurată conform cerinţelor acestora. Se va ţine, de asemenea, cont de faptul că orice acţiune proprie va fi contracarată de către adversari şi numai o execuţie mai bine concepută, pregătită şi transpusă în fapte, poate asigura succesul.

Totodată, în elaborarea concepţiei şi planurilor de acţiune, vor trebui luate în calcul nu numai situaţia actuală a adversarilor şi a simpatizanţilor, situaţia efectivelor proprii şi varianta de acţiune cea mai probabilă, ci şi celelalte scenarii posibile, în funcţie de care este necesar a fi prevăzute măsuri adecvate de acţiune. Specificul acţiunilor electorale pe care le pot întreprinde adversarii şi a celor pe care suntem gata să le îndeplinim, face ca rezultatul acţiunilor la orice nivel să depindă în întregime de promptitudinea şi hotărârea executării acestora, la nivel naţional, raional sau local. Ca urmare, principiile strategiei electorale vor putea fi aplicate eficient la nivel naţional, numai în măsura în care vor fi materializate ireproşabil la nivelurile inferioare. Cel care cunoaşte şi aplică aceste principii are toate şansele să obţină victoria în alegeri.

Cunoaşterea acestora nu prezintă importanţă decât în măsura în care, în tot ceea ce se întreprinde în plan electoral, se va ţine cont, în mod strict, de prevederile lor.