Sisteme electorale

Alegerile

Alegerile: proceduri instituţionalizate care au drept scop desemnarea unor reprezentanţi pentru funcţii politice sau demnităţi publice

Caracteristici ale votului: universal, liber, egal, direct (să ducă direct la alegerea unor candidaţi sau la atribuirea unor locuri în Parlament), secret

Sisteme de vot

Orice sistem electoral include:

Un sistem de vot (ballot): putem întâlni un sistem de ordonare a preferinţelor, de la cel mai preferat la cel mai puţin preferat, un sistem de evaluare separată a fiecărui candidat, în funcţie de o scală comună, un sistem în care alegătorii opt selecta o singură opţiune (ex. first-past-the-post) sau un sistem de vot de aprobare (approval voting), în cadrul căruia pot selecta mai multe opţiuni,

O metodă (algoritm) de determinare a rezultatului (distribuirea mandatelor),

O metodă de divizare a alegătorilor în mai multe unităţi teritoriale (circumscripţii sau colegii electorale uninominale sau plurinominale).

Sisteme de vot

binare: oferă doar posibilitatea de a vota sau a nu vota pentru un anumit candidat,

cu vot preferenţial: posibilitatea ordonării candidaţilor în funţie de preferinţe,

de ordonare pe o scală: votanţii stabilesc un scor pentru fiecare candidat.

Sisteme majoritare (pluralitare)

Scrutinul uninominal presupune faptul ca in fiecare circumscripţie se disputa un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot.

Având în vedere tipul de majoritate necesară pentru obţinerea mandatului, acest tip de scrutin poate fi organizat: într-un singur tur (candidatul care obţine cele mai multe voturi

câştigă mandatul), în doua tururi.

Majoritate relativă / absolută

Sisteme majoritare cu un singur tur - circumscripţii uninominale

presupune câştigarea mandatului de către candidatul care obţine cele mai multe voturi în circumscripţia respectivă, pe baza principiului first-past-the-post

prin concentrarea opțiunilor electorale (evoluție către bipartidism), oferă stabilitate politică - partidul aflat la putere are asigurata o majoritate parlamentara absoluta, fapt ce ii permite exercitarea unei guvernari fara sincope (cel putin in teorie).

Sisteme majoritare cu un singur tur

O varianta a scrutinului majoritar uninominal cu un tur - votul uninominal alternativ (instant runoff). Alegatorii trebuie sa ierarhizeze pe buletinul de vot toti candidatii in ordinea descrescatoare a preferintelor.

Cel care intruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este declarat castigator. Daca nici un candidat nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se impart celorlalti candidati urmand preferinta a doua. Procedura poate continua pana cand unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta in calitate de prima preferinta.

Ex: alegerea preşedintelui în Irlanda


suprareprezentarea parlamentară a câştigătorilor şi subreprezentarea învinşilor.

Ex. Marea Britanie: Partidul Liberal-Democrat este dezavantajat de sistemul electoral britanic (alegerile pentru Camera Comunelor), fiind subreprezentat la nivelul mandatelor câştigate, în raport cu voturile obtinute la nivel national. În 1974 liberalii au primit 19,8% voturi dar au câştigat numai 14 locuri din totalul celor 635, adică 2,2% din mandate.


Pot fi afectate chiar partidele mari - un partid câştigă mai multe mandate (circumscripţii), iar celălalt obţine mai multe voturi la nivel naţional.

În acest caz, majoritatea parlamentară (şi dreptul de a forma guvernul) îl va avea un partid care se află pe locul doi în preferinţele alegătorilor. Situație similară în cazul alegerilor prezidențiale (ex. Bush vs. Gore în 2000).

Reprezentarea fiecarui partid depinde şi de repartitia geografica a voturilor sale. Astfel, o formatiune minoritara la nivel national poate obtine o buna reprezentare daca voturile sale sunt suficient de concentrate geografic pentru a-i permite câştigarea câtorva circumscripţii.


Ex: 3 circumscripţii electorale: A (60000 electori), B (100000 electori), C (30000 electori).

Avem un sistem first past the post (un singur tur de scrutin). Să presupunem că partidul X este votat de 35000 electori în A, de 15000 în B şi de 20000 în C. Astfel el obţine 2 mandate din 3.

Cu toate astea, partidul X a strâns la nivel naţional voturile a 70000 electori, în timp ce partidul B, deşi a obţinut un singur mandat, are voturile a 85000 electori.

Buletin de vot utilizat la alegerile prezidentiale din 2000, SUA, Florida


Rezultatele alegerilor pot fi serios influenţate de modul in care sunt delimitate circumscripţiile electorale şi de numărul de mandate alocate fiecărei circumscripţii. Pe baza unei bune cunoaşteri a susţinerii electorale în teritoriu, decupajul electoral se poate realiza astfel încât zonele cu susţinere majoritară pentru un anumit partid să se încadreze cât mai bine în limitele trasate (gerrymandering).

Egalitatea alegatorilor presupune ca circumscripţiile sa fie echilibrate din punct de vedere demografic, iar numărul de mandate alocate fiecărei circumscripţii să fie proporţional cu numărul electorilor.


Sistemul electoral majoritar cu circumscripţii uninominale (single member constituency) încurajează apariţia unui sistem bipartidist (Duverger, 1964). Fiind deosebit de competitiv, sistemul descurajează alegătorii să voteze un partid fără şanse reale în circumscripţia respectivă.

Polarizarea opţiunilor se produce atât la nivelul alegătorilor (din dorinţa de a nu-şi risipi voturile şi de a le face utile), cât şi al partidelor - concentrarea în doi poli de putere; presiune asupra partidelor mici de a veni spre unul din cele două partide mari (alianţă sau fuziune), unde există şansa de a guverna.

Sisteme majoritare cu două tururi în primul tur învinge candidatul care a obţinut majoritatea

absolută; în caz contrar, se recurge la un al doilea tur de scrutin

Criteriul de admitere a candidaţilor în al doilea tur Dublul tur deschis: admiterea în al doilea tur a tuturor

candidaţilor din primul tur; însă atât alegătorii, cât şi partidele, acţionează acum de pe o poziţie strategică, bazându-se pe rezultatele din primul

Dublul tur închis: admiterea unui număr limitat de candidaţi – în multe cazuri primii doi (balotaj) sau

în rundele următoare este eliminat candidatul cel mai slab, până se obţine o majoritate,

în rundele următoare nu este eliminat nici un candidat, însă votul se repetă până la obţinerea unei majorităţi.

Sisteme majoritare cu două tururi Importanţa constituirii de alianţe strategice; partidele mici şi

cele care nu s-au aliat riscă să fie suberprezentate sau eliminate din cursa electorală.

Vot sincer/tactic în sistemele duble cu un prag de acces moderat, alegătorii sunt

încurajaţi să exprime un vot sincer (să voteze candidatul pe care îl preferă efectiv);

în al doilea tur, cum sunt nevoiţi să aleagă unul dintre candidaţii rămaşi în competiţie, alegătorii (în afară de cei al căror candidat a trecut în al doilea tur) vor exprima un vot strategic.

Vot pozitiv/negativ

Sisteme majoritare cu două tururi

Franţa: variantă a sistemului majoritar cu două tururi de scrutin.

Pentru câştigarea mandatului în primul tur este necesară o majoritate absolută. Dacă ea nu este obţinută, se organizează al doilea tur, cu participarea candidaţilor care au depăşit 12,5% voturi din totalul alegătorilor înregistraţi în circumscripţie.

Datorită negocierilor care au loc între partide în intervalul dintre primul şi al doilea tur, care vizează susţineri reciproce de candidaţi bine plasaţi în circumscripţii diferite, în al doilea tur rămân primii doi candidaţi (ceilalţi sunt retraşi de partidele lor, chiar dacă trecuseră pragul de 12,5%, pentru a-l susţine pe unul din primii doi clasaţi) astfel încât sistemul se comportă, în realitate, ca un sistem majoritar cu balotaj.

Sisteme majoritare cu două tururi Ex: Jean-Marie Le Pen a candidat la prezidenţiale de cinci ori.

În 2002 el a obţinut mai multe voturi decât candidatul stângii, Lionel Jospin, însă a pierdut în turul al doilea în faţa lui J. Chirac.

În primul tur al alegerilor parlamentare din iunie 2002, Frontul Naţional (partidul dreptei radicale) a obţinut 17%, având numeroşi candidaţi calificaţi, însă în turul al doilea, datorită coalizărilor anti-FN, niciun candidat al acestui partid nu a ajuns parlamentar.

Sisteme de reprezentare proporţională (circumscripţii plurinominale)

fiecare circumscripţie are alocat un număr de mandate (în general stabilit proporţional cu numărul votanţilor din circumscripţia respectivă);

mandatele sunt alocate pe baza unui criteriu de proporţionalitate (niciodată perfectă) voturi/mandate.

Metode proporţionale

Metodele autentic proporţionale oferă garanţia proporţionalităţii prin introducerea unei norme de reprezentare (fiecare opţiune câştigătoare reprezintă aproximativ acelaşi număr de voturi, cu o marjă de eroare).Ex: 330 de colegii uninominale pentru Camera Deputatilor si 135 la Senat, norma de reprezentare fiind de 72.000 de locuitori pentru un deputat si 170.000 pentru un senator

Reprezentare proporţională pe liste de partidSe votează pentru o listă propusă de fiecare partid. Pentru fiecare normă de reprezentare câştigată, partidul obţine un mandat. Diferitele metode diferă în ceea ce priveşte stabilirea normei de reprezentare şi modul de utilizare a ”resturilor” (voturi rămase după împărțirea nr total de voturi obținute de un partid la norma de reprezentare).

Metode proporţionale

Unele partide mai mici (mai ales de centru) devin frecvent parteneri de coaliție ai celor 2-3 partide mari, făcând alianţe de centru-dreapta sau centru-stânga, pentru a completa o majoritate parlamentară (vezi prezenţa constantă la guvernare a liberalilor germani în perioada postbelică).

Este de înţeles de ce partidele mari, în sistemele bipartidiste cu vot majoritar, nu privesc cu simpatie perspectiva reprezentării proporţionale.

Metode semi-proporţionale

încurajează rezultate proporţionale, dar nu le garantează

Votul în bloc În varianta pluralităţii, se votează pentru un număr de n opţiuni,

după care sunt selectaţi primii n candidaţi în ordinea preferinţelor,

In varianta preferenţială, votanţii ierarhizează opţiunile (de la 1 la n), după care candidaţii cu cele mai puţine opţiuni preferenţiale (prima poziţie) sunt eliminaţi în runde succesive, până când unul dintre candidaţi obţine peste jumătate din voturi.

Votul cumulativ : votantul distribuie un număr fix de puncte între opţiunile disponibile

Sisteme de reprezentare proporţională (circumscripţii plurinominale)

Sistemele de reprezentare proporţională sunt mai puţin competitive şi pot genera coaliţii de guvernământ mai puţin stabile, dar au o reprezentativate electorală superioară.

Lijphart distinge trei tipuri de RP: pe liste de partid, formula ,,mixtă membru-proporţională” (MMP) şi votul unic transferabil (VUN).

Reprezentarea proporţională pe liste de partid

metoda electorală cea mai frecvent întâlnită în Europa (Spania, Olanda, Portugalia, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Israel, Marea Britanie, Finlanda, Parlamentul European)

alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripţii plurinominale, locurile atribuindu-se în funcţie de procentele obţinute, după redistribuirea voturilor obţinute de partidele care nu au trecut pragul parlamentar

Pentru fiecare normă de reprezentare câştigată, partidul obţine un mandat. Există diferite metode de stabilire a normei de reprezentare şi de rotunjire a ponderii voturilor exprimate, astfel încât să corespundă numărului de mandate. Sistemele pe liste de partid pot fi deschise (votanţii pot decide ierarhizarea candidaţilor pe listă) sau închise (ordinea candidaţilor pe listă este fixată de către fiecare partid).

Formula mixtă membru-proporţională (MMP)

variantă a reprezentării proporţionale, în care o parte din parlamentari sunt aleşi prin metoda pluralităţii în circumscripţii uninominale iar restul pe liste de partid

Astfel, fiecare alegător are la dispoziţie două voturi: unul pentru a opta în favoarea unui candidat, în cadrul circumscripţiei din care face parte, celălalt pentru a alege o listă de partid. Nu este obligatoriu ca cele două voturi să aibă aceeaşi culoare politică.

Votul pentru listele de partid dă numărul final al mandatelor, compensând rezultatele votului uninominal: primii cărora li se atribuie mandatele sunt candidaţii aleşi prin metoda pluralităţii (cu majoritate simplă) în circumscripţiile uninominale, după care se face calculul numărului total de mandate care revin fiecărui partid şi se atribuie restul mandatelor candidaţilor de pe liste.

Germania (Bundestag); parlamentul scoţian şi cel galez

Buletinul de vot oferă alegătorului lista circumscripţiei în stânga şi lista de partid în dreapta.

Votul unic transferabil (VUN) o altă variantă a reprezentării proporţionale, rar utilizată, în care

alegătorii ierarhizează candidaţii de pe lista unui partid

îşi propune să combine opţiunea politică pentru un anume partid cu preferinţa pentru un candidat considerat mai bun

transferul provine de la faptul că, la distribuirea mandatelor, voturile tuturor candidaţilor unui partid se adună iar surplusul de voturi se poate transfera de la candidații care și-au completat norma de reprezentare înspre următorii plasați. Irlanda şi Malta utilizează VUN.

Sisteme mixte

Câteva ţări utilizează un sistem electoral semi-proporţional - funcționarea în paralel a metodei majoritare şi a celei de reprezentare proporțională.

Diferenţa esenţială faţă de MMP este că, în acest caz, votul proporţional pe liste de partid nu compensează votul uninominal, cele două procese electorale fiind complet separate.

Lituania, Georgia, Armenia

Problema reprezentativităţii dimensiunea circumscripţiei: numărul mandatelor atribuite;

(circumscripţii mari: cele care aleg 15-20 de reprezentanţi; mici – cele care aleg mai puţin de 10)

clauze (praguri) de excludere: sunt ţări care ridică bariere simbolice în calea reprezentării parlamentare a partidelor, cum ar fi Olanda (0,67%) sau Israel (1,5%), altele preferă praguri medii (Suedia şi Bulgaria cu 4%), iar câteva folosesc un prag de reprezentare semnificativ: Spania (9,7%), Turcia (10%).

numărul total de mandate parlamentare.

Problema reprezentativităţii

găsirea unui echilibru între reprezentativitate (parlamentele mari, cu multe partide) şi funcţionalitate;

în general, sistemele electorale proporţionale sunt asociate multipartidismului (guverne de coaliție), iar cele majoritare bipartidismului (guverne monocolore).

“Legile” lui Duverger

1. Sistemul de reprezentare proporţională tinde să genereze sisteme multipartidiste cu partide rigide şi autonome

2. Scrutinul majoritar în două tururi generează sisteme multipartidiste cu partide suple şi reciproc dependente

3. Sistemele majoritare cu un singur tur tind să genereze sisteme bipartidiste

Noul sistem electoral – alegeri parlamentare

Alegerile se desfasoara intr-un singur tur de scrutin.

Pentru organizarea alegerilor se constituie circumscripţii electorale la nivelul celor 41 de judeţe, o circumscripţie în municipiul Bucureşti şi o circumscripţie separată pentru românii cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării.

Fiecare circumscriptie electorala are in componenta un anumit numar de colegii uninominale (nr. locuitori / norma de reprezentare)

norma de reprezentare de 70.000 de locuitori pentru un deputat si 160.000 pentru un senator.

Noul sistem electoral

In cadrul unei circumscripţii electorale, delimitarea colegiilor uninominale se face astfel încât mărimea acestora, calculată în număr de locuitori, să fie de aşa natură încât cel mai mare colegiu uninominal să fie cu cel mult 30% mai mare decât cel mai mic colegiu uninominal.

Pragul electoral:

5%

Pentru alianțe, în cazul alegerilor parlamentare se adaugă pentru al doilea membru 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, iar începând cu al treilea membru se adaugă câte un procent din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, fără a se putea depăşi 10%.


Pragul de acces

Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.

Candidaturile organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cu sau fără reprezentare parlamentară, legal constituite şi cu reprezentare în Consiliul Minorităţilor Naţionale, dar fără reprezentare parlamentară, li se cere să prezinte o listă de membri cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al cetăţenilor care și-au declarat apartenența la minoritatea respectivă.


Campania electorala

Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentului titlu şi candidaţii independenţi au acces gratuit la serviciile publice de radio şi televiziune proporţional cu numărul de candidaturi propuse şi rămase definitive.

Fiecare societate publică de radio şi televiziune va lua în considerare numărul de candidaturi propuse de fiecare competitor electoral în aria geografică acoperită de postul respectiv de radio sau televiziune.


La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat.

Depozitul se restituie în termen de 14 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a rezultatelor alegerilor organizate în circumscripţia electorală, numai partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care obţin un număr de voturi egal cu cel puţin 2% din voturile valabil exprimate la nivel naţional.


In fiecare colegiu, un partid politic are dreptul sa inscrie un singur candidat; alegatorul voteaza punind stampila pe un singur candidat la Camera si pe un singur candidat la Senat.

Minorităţile care nu au obţinut la nivel naţional cel puţin un mandat de deputat sau senator au dreptul la un mandat de deputat dacă au obţinut cel puţin 10% din numărul de voturi necesare pentru alegerea unui deputat.

In premiera, romanii cu domiciliu in strainatate aleg patru deputati si doi senatori.


Atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se face în două etape, la nivelul colegiilor uninominale şi la nivelul fiecărei circumscripţii electorale. În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui

competitor electoral ce a întrunit pragul electoral şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.

În cea de a doua etapă, de alocare pe colegii şi atribuire de mandate competitorilor electorali care au întrunit pragul electoral, biroul electoral de circumscripţie va întocmi, separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, o listă ordonată cu toţi candidaţii cărora nu li s-au atribuit mandate în prima etapă, dispuşi în ordinea descrescătoare a raporturilor dintre voturile valabil exprimate obţinute în colegiile uninominale în care au candidat şi coeficientul electoral al circumscripţiei electorale respective

Pentru fiecare competitor electoral se împarte numărul total de voturi valabil exprimate obţinut prin însumarea voturilor valabil exprimate în favoarea tuturor candidaţilor săi din colegiile uninominale de pe raza circumscripţiei electorale la coeficientul electoral, reţinându-se partea întreagă, nerotunjită, a câtului. Rezultatul obţinut reprezintă numărul de mandate repartizate de biroul electoral de circumscripţie competitorului electoral la nivelul circumscripţiei electorale.

Voturile rămase se comunică Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat în a doua etapă, la nivel naţional, conform sistemului D’Hondt.

Sistemul d’Hondt (reprezentare proporţională)

Numărul total de voturi obţinut de fiecare partid este împărţit la 1, apoi la 2, 3... x, unde x este numărul total de mandate atribuite circumscripţiei respective. Apoi sunt selectate cele mai mari x numere obţinute în urma împărţirilor (pentru toate partidele). Partidele ale căror numere au fost alese obţin câte un mandat pt. fiecare din cele x numere selectate.

Exemplu - circumscripţie cu 8 mandate:

Partidul A:*100,000*50,000*33,333*25,000-20,000-16,666-14,286-12,500→**** = 4 mandate câştigate

Partidul B:*80,000*40,000*26,666-20,000-16,000-13,333-11,428-10,000→*** = 3 mandate

Partidul C:*30,000-15,000-10,000-7,500-6,000-5,000-4,286-3,750→* = 1 mandat

Partidul D:20,000-10,000-6,666-5,000-4,000-3,333-2,857-2,500→No * = 0 mandate

Sisteme electorale

Documents

Transcript of Sisteme electorale