PRINCIPII GENERALE PENTRU O ALIMENAŢIE SĂNĂTOASĂ

7/31/2019 PRINCIPII GENERALE PENTRU O ALIMENAŢIE SĂNĂTOASĂ

http://slidepdf.com/reader/full/principii-generale-pentru-o-alimenatie-sanatoasa 1/39



Ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă?O dieta bazată pe:

pâine, cartofi, cereale şi bogată în fructe şi legume, care include cantităţi moderate delapte şi produse lactate, carne, peşte şi cantităţi limitate de alimente care conţin grăsime şi/sauzahăr.

Nici un aliment singur nu poate furniza toţi nutrienţii esenţiali organismului.

Astfel, este important să se consume alimente din toate categoriile, pentru aportul lor,necesar şi diferit, în vitamine, substanţe minerale şi fibre.

Alimente ce trebuie consumate zilnic:• Grupa 1: Pâine, cereale şi cartofi• Grupa 2: Fructe şi legume• Grupa 3: Lapte şi produse lactate• Grupa 4: Carne, peşte• Alimentele din grupa a 5-aAlimentele care conţin grăsimi şi zahăr trebuie consumate rar, fiind parte a unei alimentaţiiechilibrate, dar nu trebuie înlocuite cu alimentele din primele 4 grupe.

Grupa 1: pâine, cereale şi cartofiDe ce?

• Acest grup, denumit deseori ,,alimente amidonoase” include: pâine, cartofi,cereale mic-dejun, paste, orez, ovăz, porumb etc.

• Aceste alimente reduc proporţia de grăsime şi măresc cantitatea de fibre înalimentaţie.

• Furnizează: glucide- sursa de energie fibre - prevenirea constipaţiei, sănătatea intestinului

vitamine din grupa B - tiamina, niacina calciu – (puţin) – sănătatea oaselor fier – (puţin) - globulele roşiiC â t de mult ?

MULT !Fiecare masă trebuie să conţină cel puţin un aliment din această categorie: cartofi cu

peşte şi legume, sandwich cu salata de pui, legume prajite cu orez, orz la micul-dejun

Sfaturi:

- alcătuiţi-vă meniul din alimente din această grupă- consumaţi pâine din făina integrală, paste făinoase, cereale, dar şi făinuri albe

- evitaţi prăjirea alimentelor

Grupa a 2-a: Fructe şi legumeiFructele propaspete, congelate, uscate, conservate, suc de fructe și legume 100 %purp

De ce?Vitamina C: importantă pentru sănătatea pielii, a ţesuturilor, ajută absorbţia fierului

2



Carne şi peşte…De ce?

Pentru că furnizează: ¬ Proteine

¬ Fier (mai ales carnea roşie): 3-5 mg % în musculatură ¬ Vitamine din grupul B (în special vit. B12 – globulele de sânge şi funcţionarea sistemuluinervos)

¬ Vitamina D: în carne, pentru sănătatea oaselor ¬ Zinc: dezvoltarea /regenerarea ţesuturilor

¬ Magneziu: sănătatea ţesuturilor şi a oaselor ¬ Acizi graşi omega-3: în uleiul de peşte pentru prevenirea bolilor de inima Sfaturi:

alegeţi carne/produse din carne cu conţinut de grăsime redus

separaţi grăsimea vizibilă (inclusiv pielea de pui şi înlăturaţi grăsimea dupa prăjire) încercaţi să preparaţi: grill, grătar sau microunde şi nu prăjit

Grupa a 5-a: alimente care conţin grăsime şi zahăr

• Margarina, unt, alte grăsimi tartinabile, uleiuri de prăjire, uleiuri, dressing-uri pe bază deulei pentru salate, maioneză, smântână, alimente prăjite (inclusiv: chips-iri prăjite,ciocolată, biscuiţi, produse de patiserie, produse de cofetărie, checuri, pudding-uri,îngheţată, sosuri cu grăsime, băuturi cu zahăr

Cât de mult ?

CÂT MAI PUŢIN !

Câtă sare consumăm?

- Sarea este necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a organismului.

- Totuşi, mulţi dintre noi consumă mult mai mult decât este necesar - Cantitatea medie zilnică recomandată de sare este de 6g/zi pentru adulţi şi mai

puţin pentru copii- Alegeţi alimente sărace în sare şi evitaţi să adăugaţi sare în alimente la

prepararea lor - Sodiul este deseori etichetat pe alimentele comercializate. Faţă de conţinutul în

sare convertirea sodiului la sare se face prin multiplicarea sodiului cu 2.5

Fibre alimentare

Fibrele alimentare sunt părţi comestibile sau glucide analoage, care sunt rezistente la digestie şiabsorbţie în intestinul subţire, cu fermentare completă sau parţială la nivelul intestinului gros.

Fibrele dietetice sunt acea parte din alimente care nu este digerată şi care este eliminată fărăsă aducă nici o contribuţie calorică consumatorului, dar care are efecte benefice pentru sănătateaacestuia.

Din punct de vedere analitic:

4



- fibre insolubile în acizi şi baze: celuloză, unele hemiceluloze, lignina. Aceste fibre suntfibrele brute («crude fiber»);

- fibre solubile: pectine, unele hemiceluloze, gumele, mucilagiile, poliglucide din alge, poliglucide de rezervă.

Amidonul rezistent (~10 % amidon) acţionează ca fibrele, deşi în mod tradiţional nu a fostîncadrat în categoria fibrelor. Se găseşte în cereale neprocesate, cartofi şi linte şi este adăugat în

cerealele pentru micul-dejun sub formă de Hi-Maize.• Fibrele se găsesc în cereale, fructe şi legume.• Modalitaţi de marire a consumului de fibre :

· consumaţi cereale la micul-dejun care conţin ovăz, grâu şi orz,· alegeţi pâine integrală sau multicereale şi orez brun,· introduceţi la fiecare masă legume,· improvizaţi gustări compuse din: fructe, fructe, uscate, nuci şi biscuiţi din făinuriintegrale.

Fibre alimentare…ALIMENTE Fibre (g) Calorii1 cană de orez 0,3 1004 felii de pâine albă 3,2 2801 fruct 3,0 80½ cană fructe compot 2,0 80Cartofi frantuzeşti (prăjiţi)110 g 2.0 290½ cană legume congelate amestec 3,0 501 felie de chec simplu 60 g 1,0 1701 cană de suc de fructe comercial 0 1151 bol mic de cartofi fierţi în coajă100g

3.5 70

1/2 cană de fasole boabe fierte 6,0 1401 cană de spaghetii albe fierte 3,0 200

Câte lichide?

• Cantitatea de lichide de care are nevoie o persoană variază cu: vârsta, clima, dieta,activitatea fizică.

• Se recomandă 1.5 - 2 litri de lichide / zi pentru clima temperată (apă, alte lichide- sucuri,ceai, cafea).

Recomandări pentru o alimentaţie sănătoasă:

Să se consume alimente diversificate

Să se consume cantităţi adecvate pentru menţinerea unei greutăţi corporalecorespunzatoare (controlul porţiilor) Să se consume multe fructe şi legume şi peşte Să se consume alimente bogate în amidon şi fibre Să nu se consume multe alimente care conţin multă grăsime (mai ales grăsime

saturată) Să nu se consume prea des alimente şi băuturi bogate în zahăr Consumaţi alcool cu măsură

5



Mai puţină sare (nu mai mult de 6 g/zi) Să se bea multă apă Să nu se uite micul-dejun Să se consume cu plăcere, dar fiţi activi (exerciţiu fizic)!

Să se mănânce alimente ecologice care sunt reprezentate de carne, ouă şi produse lactate

ce provin de la animale cărora nu li s-a administrat antibiotice sau hormoni de creştere şi care auconsumat numai furaje ecologice. Alimentele ecologice sunt produse obşinute fără a se folosi pesticide, radia ţii şi fără a a fi modificate genetic, iar producerea lor pune accent pe folosirearesurselor biodegradabile şi pe conservarea apei şi a solului.

Reguli generale privind modul în care ne alimentăm sănătos:• se mănâncã încet, având timp suficient pentru consumarea mâncărurilor, fără stres, fără

întreruperi (ridicare de la masă pentru rezolvarea unor probleme), într-o atmosferă decalm şi linişte;

• cu 15-20 de minute înainte de masa principală se poate consuma o salată sau un micaperitiv, pentru a se micşora senzaţia de foame, mărind saţietatea;

• se mănâncă pe săturate, dar nu mai mult, chiar dacă mâncarea este foarte bună şi

gustoasă;• nu se "sare" peste mese şi nici nu se înlocuieşte masă cu o felie de pâine cu unt;• se mestecă mult şi bine, hrana trebuind fărămitaţă înainte de a se înghiţi, pentru a uşura

munca stomacului;• nu se beau lichide în timpul meselor, deoarece digestia este mai dificilă, producându-se

mai mult acid în stomac;• după ora 17 nu se consumă mese îmbelşugate, bogate în proteine, greu de digerat, iar cu 2

ore înainte de culcare nu se mănâncă nimic;• se recomandă împărţirea celor 3 mese principale în cantităţi mai mici, în 5-6 mese pe zi;• se mănâncă numai când apare senzaţia de foame, fiind interzisă consumarea alimentelor

de plictiseală sau pentru omorârea timpului;•

nu se mănâncã cu lăcomie, iar porţiile de mâncare sã fie moderate;• este indicatã ţinerea postului o zi pe săptămână, pentru eliminarea toxinelor şi odihnireaorganelor. Pe durata postului se beau multe lichide, apă plată, sucuri naturale din fructe,ceaiuri, cam 2-3 litri eşalonat pe toată ziua;

• seara, înainte de culcare se poate bea o cană cu lapte cald, eventual îndulcit cu miere dealbine, sau o cană cu ceai din plante medicinale (tei, muşeţel).

Ştiaţi că … ?• Digestia are loc mai uşor dacă sucurile gastrice prelucrează un singur fel de alimente. De

exemplu, legumele verzi se potrivesc cu carnea, decât cele care conţin amidon, deoareceacestea din urmă se digeră în mediu alcalin, spre deosebire de carne căreia îi trebuie unmediu acid.

•

Este importantă separarea proteinelor de glucide, care practic nu este posibilă 100%, dar dacă se reuşeşte să se rezolve la două treimi din alimente este foarte bine.

• Busuiocul, cimbrul, mărarul, usturoiul, pătrunjelul, menta, salvia, cimbrişorul, chimionul,ienupărul pe lângă faptul că ameliorează mult gustul mâncării, contribuie la procesul dedigerare şi eliminare a grăsimilor.

• Fructele cum ar fi: ananasul, merele, portocalele, căpşunele, afinele, zmeură, mango,grapefruit, lămâia au rol în distrugerea proteinelor .

6

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antibiotic_421


http://www.sfatulmedicului.ro/Expunerea-la-radiatii/radiatii_4311








,, Sănătatea necesită cunoaşterea constituţiei omului şi puterea diferitelor alimente, atât naturalecât şi cele făcute de om. Dar consumarea acestora nu este suficientă pentru a fi sănătos.

Este nevoie de exerciţii fizice, ale căror efecte trebuie de asemenea cunoscute.

Combinaţia acestor două lucruri: consumul de alimente şi exerciţiile fizicecompun regimul de viaţă, acordând o atenţie adecvată anotimpului, schimbărilor vânturilor,vârstei individului şi situaţiei personale. Dacă există o carenţă alimentară sau lipsa exerciţiuluifizic, corpul se va îmbolnăvi.”

(Hipocrate, anul 480 I.C.)

CUM NE INFLUEN EAZĂ ALIMENTA IA MUNCĂ: CELE MAI FRECVENTEȚ Ț GRE ELIȘ

Persoanele care stau la birou între 8 si 10 ore pe zi, tind să facă gre eli de alimenta ie care leș ț influen ează atât sănătatea, cât i performan ele intelectuale sau capacitatea de concentrare.ț ș ț

Nutri ioni tii consulta i de Wall-Street fac o trecere în revistă a celor mai frecvente gre eli înț ș ț ș obiceiul de alimenta ie i dau sfaturi pentru a le îndrepta.ț ș

Alimenta ia influen ează atât sănătatea, cât i performan ele intelectuale, de aici iț ț ș ț ș recomandarea "e ti ceea ce mănănci".ș

Performan ele intelectuale i capacitatea de concentrare scad atunci când se consumăț ș alimente “moderne”, rafinate, bogate în zahar, amidon i grăsimiș , (de exemplu, preparatefast-food, snacksuri, bomboane, dulciuri din comer sau bauturi răcoritoare reciț ). De ce?

Alimentele determină descărcări masive de glucoză în sânge după consumul lor (pemoment te sim i bine), ceea ce determină secre ii mari de insulină.ț ț

Apoi, la pu in timp după ce ai mâncat, hipoglicemiile mai adânci decât normal induse deț această secre ie mare de insulină determină somnolen ă, apatie, iritabilitate, pofta de a "ron ăi"ț ț ț din nou ceva, în special pofta de dulce.

fast food-ul, prânzul în fa a calculatorului,ț

gustările între mese aportul insuficient de lichide

descriu comportamentul alimentar al unui număr considerabil de angaja i din marile corpora iiț ț

persoanele care petrec foarte mult timp la birou au nevoie de aport corespunzator - demagneziu, de vitamine din grupul B (cereale integrale, carne, pe te, legume diverse -ș

ardei, fasole) iș

- zilnic de acizi gra i esen iali omega-3ș ț , ace tia fiind raspunzatori deș sanatatea fiecarei celule a corpului nostru, de performantele intelectuale si de rezistenta la boli. consumul foarte mare de cofeină, întâlnită în cafea, băuturi tip coca-cola sau ceai negru.

- abuzul de cofeină: agravează insulinorezisten aț (afectiunea care îngra ă i îmbolnăve teș ș ș sindromul metabolic este denumit i "sindromul insulinorezisten ei“ș ț ) iș cuprinde o serie deafec iuni care au la bază această boalăț (precum obezitate, diabet, hipertensiune, dislipidemii, bolicardiovasculare, ficat steatotic, sindromul ovarului polichistic).

7



Curs 2

Transformarea hranei în corpul uman

Anatomia digestiei Digestia şi absorbţia diferitelor substanţe

Digestia Definiţie

Totalitatea modificărilor fizice şi chimice pe care le suferă alimentele pentrudescompunerea substanţelor chimice complexe în compuşi chimici mai simpli, care sa poată să străbată pereţii intestinului

Rolul principal în digestie revine substanţelor digestiveAparatul digestiv

Digestia începe în cavitatea bucală se continuă apoi în stomac (gaster), intestinulsubţire (absorbţia hranei producându-se numai la nivelul intestinului subţire).

Etapele procesului de digestie

Ingerarea alimentelor Transformarea alimentelor in substanţe simple Asimilarea substanţelor simple Eliminarea resturilor nedigerabile

Digestia la nivelul cavităţii bucale Se realizează:

Fragmentarea alimentelor, Amestecarea alimentelor cu enzima din saliva – (amilaza salivara sau ptialina) Are loc descompunerea:

Amidonul dextrina + maltoza Se formează bolul alimentar – care parcurge în continuare faringele, esofagul spre

stomac (deglutiţia şi tranzitul esofaringian)Digestia bucalăCavitate bucala: -activitate motorize: - masticatie

- timpul bucal

- activitate secretori.Mastica ia = act reflex involuntar, ce se poate desfă ura i sub control voluntar.ț ș ș

¬ oasele maxilare,-Pasive:¬mandibulare,

¬ din ii.ț

Organele mastica iei:ț - mu chii masticatori ai limbii,ș

-Active:- mu chii masticatori ai obrajilor.ș

8



Rolurile mastica iei:ț

1. Fragmentarea alimentelor , ceea ce determină:a. facilitarea degluti iei;ț

b. cre terea suprafe ei de contact dintre alimente i enzimele digestive.ș șț

1. Amestecarea alimentelor cu produsul de secre ie al glandelor salivareț , având carezultate:

a. ini ierea procesului de digestie a amidonului sub ac iunea amilazei salivare;ț ț

b. ini ierea procesului de digestie a lipidelor sub ac iunea lipazei linguale;ț ț

c. lubrifierea i înmuierea bolului alimentar.ș

1. Asigurarea contactului cu receptorii gustativi i eliberarea substan elor odoranteș ț carevor stimula receptorii olfactivi, aceasta stimulare ini iind secre ia gastrică.ț ț

Activitatea secretorie a cavită ii bucale se datorează glandelor salivareț

Saliva este secretată, de trei perechi de glande salivare:- parotide (localizate lângă unghiul mandibulei; sunt cele mai mari i produc o secre ieș ț

apoasă),- sublinguale iș

- submandibulare (ultimele două secretă o salivă ce con ine o cantitate mai mare deț proteine, deci secre ia va fi mai vâscoasă).ț

Glande mai mici există, practic, în toată cavitatea bucală; cele linguale secretă lipaza linguală.Proprietăţile saliveiVolumul salivei este de aproximativ 1-1,5 l/zi Aspectul salivei este opalescent pH-ul salivei este de 6,7 (5,6-8)Compoziţia chimică a salivei

Saliva conţine: - apă 99,5%- reziduu uscat 0,5%

(substanţe anorganice 0,2% şi substanţe organice 0,3%)Zilnic se secretă 800 - 1500 ml saliva, solu ie apoasă ce con ine electroli i i proteine.ț ț ț ș

Componentele salivei: Amilaza salivară hidrolizează amidonul preparat până la maltoză trecând prin stadii

intermediare de dextrine. Mucinele salivare au rol în formarea bolului alimentar, asigură masticaţia, deglutiţia şi

vorbirea, participă la sistemele tampon salivare. Alţi constituenţi:

Imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană. Lizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor; Tiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor, virusurilor

şi micoplasmelor. Natriul şi clorul

Substante anorganice: natriu, clor, potasiu, bicarbonatul, calciu, fluor. Rolul salivei

digestiv protectiv antibacterian

9



de stimulare a receptorilor gustativi în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic. excretor pentru: metaboliţi (uree, amoniac), substanţe toxice (Pb, Hg,

alcool, cocaină, nicotină)Func iile salivei ț

1. Protec ia mucoasei bucale prin:ț

a. răcirea alimentelor fierbin i,ț

b. diluarea eventualului HCl sau a bilei ce ar regurgita în cavitatea bucală,c. îndepărtarea unor bacterii.

2. Digestiv: saliva începe procesul de digestie al amidonului i al lipidelor,ș

a) amilaza produce digestia chimică a amidonului preparat; astfel, în prezen a ionilor deț clor i a apei, amidonul este hidrolizat în trepte până la stadiul de maltoza. Aceasta enzima va fiș inactivată de pH-ul intragastric scăzut,

b) lipaza linguală începe degradarea lipidelor, ac ionând atunci când acestea se găsesc înț cavitatea bucală, stomac i por iunile superioare ale intestinului sub ire.ș ț ț

3. Lubrifierea alimentelor u urează degluti ia; umectarea mucoasei bucale favorizeazășț

vorbirea.4. Excre ia unor substan e endogene i exogene.ț ț ș

5. Elaborarea senza iei gustative prin dizolvarea substan elor cu gust specific i suprafa ăț ț ș ț receptivă a analizatorului gustativ.

Ca urmare a transformărilor din cavitatea bucală, alimentele sunt omogenizate, îmbibate cumucus i formeaza bolul alimentar.ș

Degluti iaț

Cuprinde totalitatea activită ilor motorii ce asigură transportul bolului alimentar din cavitateaț bucală în stomac.

- bucal,Act reflex ce se desfă oară în trei timpi - faringian,ș

- esofagian.

I. Timpul bucal (voluntar)

În momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghi ite, ele sunt în mod voluntar împinse înț faringe datorită presiunii pe care o exercită limba prin mi carea ei în sus i posterior asupraș ș palatului moale. Din acest moment, procesul degluti iei devine în întregime, sau aproape, un actț automat i, în mod obi nuit nu mai poate fi oprit.ș ș

II. Timpul faringianLa intrarea în faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel.

Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral i ini iază o serie de contrac ii faringieneș ț ț musculare automate, după cum urmează:

a. palatul moale este împins în sus, închizând coanele, b. plicile palato-faringiene de pe fiecare parte a faringelui sunt trase medial, apropiindu-

se, formând o deschizătură sagitală prin care alimentele trec în faringele posterior,

10



c. corzile vocale sunt puternic apropiate, iar laringele este împins în sus i anterior deș către mu chii gâtului. Această ac iune, combinată cu prezen a ligamentelor ce previn deplasareaș ț ț în sus a epiglotei, determină deplasarea posterioară a epiglotei peste orificiul laringian. Ambeleefecte previn pătrunderea alimentelor în trahee,

d. deplasarea superioară a laringelui mărelte deschiderea esofagului. În acela i timp, ceiș 3-4 cm ai peretelui muscular al esofagului posterior (sfincter esofagian superior sau sfincter

faringo-esofagian) se relaxează, permi ând astfel alimentelor să se deplaseze liber din faringeleț posterior în esofagul superior,

e. concomitent cu ridicarea laringelui i relaxarea sfincterului faringo-esofagian are locș contrac ia întregului perete muscular faringian, începand cu por iunea superioară a faringelui,ț ț contrac ie ce se propagă în jos ca o undă peristaltică rapidă, ce antrenează succesiv mu chiiț ș faringieni mijlocii i inferiori, i, în continuare, esofagul, propulsând astfel alimentele în esofag.ș ș

Întreg procesul durează 1 - 2 secunde.III. Timpul esofagianEsofagul are, în principal, rolul de a transporta alimentele din faringe în stomac, iar mi cările luiș sunt organizate specific în vederea acestei func ii.ț

În mod normal, esofagul prezintă două tipuri de mi cări peristaltice:ș

- peristaltismul primar este declan at de degluti ie i începe când alimentele trec dinș șț

faringe în esofag; este coordonat vagal,- peristaltismul secundar se datorează prezen ei alimentelor în esofag i continuă pânăț ș

când alimentele sunt propulsate în stomac; este coordonat de sistemul nervos enteric alesofagului.Relaxarea receptivă a stomaculuiPe măsură ce unda peristaltică se deplasează spre stomac, o undă de relaxare, transmisă prinneuroni mienterici inhibitori, precede contrac ia.ț

Întreg stomacul i, într-o măsură mai mică, chiar i duodenul se relaxează când această undaș ș ajunge la nivelul esofagului inferior, pregâtind astfel cavită ile respective pentru primireaț alimentelor.Sfincterul esofagian inferior (gastro-esofagian)La capătul terminal al esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonc iunii cu stomacul,ț

musculatura circulară esofagiană este îngro ată, func ionând ca un sfincter. Acest sfincter ș ț prezintă o contrac ie tonică i este relaxat prin relaxarea receptivă. Contrac ia acestui sfincter ț ș ț contribuie la prevenirea unui reflux gastro-esofagian.

Digestia la nivelul stomacului Alimentele se îmbibă cu sucul gastric Sucul gastric este format din 2 enzime:

Pepsina Labfermentul (presura)

În stomac: Continuă digestia amidonului până la inactivarea ptialinei

În stomac, alimentele suferă consecin a activită ilor motorii i secretorii ale acestuia, care producț ț ș transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită chim gastric.

Activitatea motorie a stomacului ("motilitatea gastrică") realizează trei func ii de bază:ț

1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive;2. amestecul alimentelor cu secre iile gastrice;ț

3. evacuarea con inutului gastric în duoden.ț

11



1. Relaxarea receptivă

Când alimentele trec din esofag în stomac, activitatea cavită ii gastrice este inhibată, permi ândț ț depozitarea a 1 – 2 L de con inut.ț

2. Amestecul alimentelor cu secre iile gastriceț

PeristaltismulContrac iile peristaltice, initiate la grani a dintre cavitatea si corpul gastric, se deplaseazăț ț ș caudal, determinând propulsia alimentelor către pilor, i sunt produse prin modificări periodiceș ale poten ialului membranei fibrelor musculare netede longitudinale; se numesc "unde lente" sauț "ritm electric de bază". Aceste unde sunt responsabile de frecven a i for a contrac iilor gastrice.ț ș ț ț For a contrac iilor peristaltice este crescută de acetilocolină i gastrină.ț ț ș

RetropulsiaCuprinde mi cările de du-te-vino ale chimului, determinate de propulsia puternică a con inutuluiș ț gastric către sfincterul piloric închis. Are rol important în amestecul alimentelor cu secre iileț gastrice.

3. Evacuarea con inutuluiț gastric în duoden

Evacuarea con inutului gastric apare atunci când particulele chimului sunt suficient de miciț pentru a străbate sfincterul piloric.De fiecare dată când chimul este împins spre sfincterul piloric, 2 - 7 mL chim trec în duoden.Lichidele trec mai repede decât solidele, propor ional cu presiunea intragastrică.ț

ComplexuI motor migrator este o undă peristaltică care începe în esofag i parcurge întregș tractul gastro-intestinal, la fiecare 60 - 90 minute, în timpul perioadei interdigestive; îndepărteazăresturile de alimente din stomac.

Contrac iile de foameț apar atunci când stomacul este gol de mai multe ore. Sunt contrac iiț peristaltice ritmice ale corpului stomacului. Sunt foarte intense la adultul tânăr, cu tonusgastrointestinal crescut; sunt amplificate de hipoglicemie. Activitatea secretorie a stomacului Secre iile gastrice continuă procesele digestive începute în cavitatea bucală; cantitatea secretatăț zilnic este de aproximativ 2 L.

Fazele secretiei gastrice sunt următoarele:

1. Faza cefalică este declan ată de gândul, vederea, gustul sau mirosul mâncării. Este dependentăș de integritatea fibrelor vagale ce inervează stomacul.

2. Faza gastrică se declan ează la intrarea alimentelor în stomac; acest fapt determinăș tamponarea acidită ii gastrice, crescând pH-ul gastric, i permite altor stimuli (de exemplu, vag,ț ș gastrina) să elibereze HCl. Rata secre iei gastrice în timpul acestei faze este mai redusă decât înț timpul fazei cefalice, dar durează mai mult; astfel, cantitatea secretată în timpul celor două fazedevine egală.3. Faza intestinală incepe odat cu intrarea chimului în duoden; cantitativ, secre ia este foarteț ț redusă în timpul acestei faze. Mecanismul dominant implică gastrina.

SECREŢIA GASTRICĂ

12



Proprietăţi

- lichid incolor, limpede sau uşor opalescent- pH foarte acid datorită conţinutului în HCl.- volum mediu zilnic = 1,2-1,5 L.

CompoziţieSucul gastric

- apă (99%)- substanţe solide (1%): organice i anorganiceș

Componente HCl

activează pepsinogenul denaturează proteinele alimentare şi formează acidproteinele care sunt mai digerabile; solubilizează nucleoproteinele şi colagenul; transformă Fe3+ în Fe2+ absorbabil; rol antiseptic.

Enzimele digestive: Pepsina - enzimă proteolitică secretată sub forma inactivă de pepsinogen. Labfermentul - la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în paracazeină care în prezenţa calciului setransformă în paracazeinat de calciu. Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari.Catepsina - enzimă proteolitică, are rol mai ales la sugari.Gelatinaza - d egradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina. Alte enzime: anhidraza carbonică, lizozimul, ureaza gastrică.

Mucusul gastric - secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele mucoase auxiliare de lagâtul glandelor fundice şi pilorice.

Factorul intrinsec (Castle) - secretat de celulele parietale în paralel cu secreţia de HCl, fiind omucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).Mucoasa gastrică – glandele gastrice

1. Celule producătoare de mucus(zona gâtului glandelor)

2. Celule parietale (oxintice)→HCl(glande fundice)

3. Celule zimogene (principale)→pepsină3. Celule endocrine (ex. în zona antrală: celule G→gastrină )

Enzimele proteolitice Principalele proteaze pancreatice sunt: tripsina, chimotripsina şi carboxipeptidaza. Ele sunt secretate sub formă inactivă de: tripsinogen, chimotripsinogen şi procarboxi-

peptidaza. Tripsinogenul este activat specific de enteropeptidaza (enterokinaza) secretatăde mucoasa duodenală.

13



Tripsina rezultată activează tripsinogenul, chimotripsinogenul şi procarboxi- peptidaza. Tripsina este o endopeptidază ce acţionează în mod specific rupândlegăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminaţi bazici: arginina şi lizina.

Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de lanivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului,metioninei. Prezintă şi proprietatea de a coagula laptele. Ca urmare a acţiuniitripsinei şi chimotripsinei rezultă polipeptide.

Carboxipeptidaza este o exopeptidază care scurtează polipeptidele cu unaminoacid. Acţionează asupra polipeptidelor cu grupare carboxilică terminală.

Elastaza, produsă sub formă de proelastază şi activată de către tripsina şienterokinază, hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor:alanina, serina, glicina.

Ribonucleaza şi deoxiribonucleaza acţionează asupra acizilor ribonucleic şidezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligopeptide.

Enzimele lipolitice

Lipaza pancreatică separă prin hidroliză acizii graşi de glicerol. Sărurile biliare, prinacţiunea de emulsionare a grăsimilor, măresc suprafaţa de contact dintre substrat şienzimă favorizând acţiunea lipazei.

Colesterolesterhidrolaza acţionează în prezenţa sărurilor biliare scindând colesterolulalimentar esterificat în colesterol liber şi acid gras.

Fosfolipaza A2 descompune fosfolipidele în acizi graşi şi lizofosfolipide.

Enzime glicolitice

Sucul pancreatic conţine de asemenea o amilază care este secretată sub formă activă. Lafel ca amilaza salivară, hidrolizează moleculele de amidon până la maltoză.

Secre ia de pepsinogenț

Pepsina, formă activă a pepsinogenului, este o enzimă proteolitică, activă în mediu acid (pHoptim 1,8 - 3,5), care începe procesul de digestie al proteinelor la valori ale pH-ului mai mari de5, activitatea sa proteolitică scade, devenind în scurt timp inactivă.

Pepsinogenul este activat de contactul cu HCl sau cu pepsina anterior formată. Pepsina scindează proteinele în proteoze (albumoze), peptone i polipeptide mari. Numai 20 - 30% din digestiaș totală a proteinelor are loc în stomac, cea mai mare parte desfă urându-se în portiunea proximalăț a intestinului sub ire. Pepsina este deosebit de importantă pentru capacitatea ei de a digeraț colagenul, acesta fiind pu in atacat de celelalte proteinaze digestive.ț

Labfermentul este secretat numai la copilul mic, în perioada de alaptare. Rolul său este de acoagula laptele, pregatindu-l pentru digestia ulterioară. Sub ac iunea lui i în prezen a Ca2+,ț ș ț cazeinogenul solubil se transformă în paracazeinat de calciu, insolubil.

Lipaza gastrică este o enzimă lipolitică cu activitate slabă (o tributiraz), hidrolizând numailipidele ingerate sub formă de emulsie, pe care le separă în acizi grasi i glicerină.ș

Gelatinaza hidrolizează gelatina.

14



Mucina este o glicoproteină secretată de celulele mucoase; are rol în protec ia mucoasei gastrice,ț atât mecanic, cât i chimic (fa ă de ac iunea autodigestivă a HCl i a pepsinei).ș șț ț

La nivel gastric are loc absorb ia unor substan e, de exemplu substan e foarte solubile în lipide,ț ț ț etanol, apa i, în cantită i extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoză i aminoacizi.ș șț

Digestia la nivelul stomacului

Sub acţiunea pepsineiProteinele - albumine + peptone Sub acţiunea labfermentului

Cazeina coaguleaza pepsina Se formează chimul gastric care trece în intestinul subţire

Digestia la nivelul intestinului subţire Se finalizează digestia sub acţiunea a 3 sucuri digestive:

Biliar Pancreatic Intestinal

Sucul biliar Emulsionează grăsimile i le dispersează în picături foarte fineș

Mişcările de la nivelul intestinului subţire contrac ii de amestec iț ș

contrac ii propulsive.ț

1. Contrac iile de amestecț (contrac iile segmentare)ț

Când o por iune a intestinului sub ire este destinsă de chim, întinderea pere ilor intestinaliț ț ț determină apari ia în lungul intestinului a unor ț contrac ii concentrice localizateț , separate prinanumite intervale. Lă imea unui asemenea inel de contrac ie este de aproximativ 1 cm, astfelț ț încât fiecare set de contrac ii determină segmentarea intestinului sub ire, împăr indu-l înț ț ț segmente spa iate. Cand un set de contrac ii segmentare se relaxează, începe un nou set, dar ț ț aceste contrac ii apar în punctele situate la jumătatea distan ei dintre contrac iile precedente.ț ț ț Aceste contrac ii fragmentează chimul de 8-12 ori/min., în felul acesta determinând amestecareaț progresivă a particulelor alimentare solide cu secre iile din intestinul sub ire. Frecven a maximăț ț ț a contrac iilor segmentare ale intestinului sub ire este determinată de frecven a undelor lente dinț ț ț peretele intestinal (12/min. în duoden i jejun proximal, 8 – 9/min. în ileonul terminal).ș

2. Mi cările de propulsieș

Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care apar în orice parte a intestinuluisub ire i se deplasează în direc ie anala cu o viteză de 0,5-2 cm/sec., mult mai rapid în intestinulț ș ț proximal i mai lent în intestinul terminal.ș

Totusi, ele sunt în mod normal foarte slabe i de obicei se sting după ce traversează 3-5 cm, astfelș încât deplasarea chimului se face cu aproximativ 1 cm/sec., ceea ce înseamnă că timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor până la valva ileocecală este de 3-5 ore.

15



Secre iile intestinului sub ireț ț

Con in:ț

1. Mucus, cu rol de protec ie a mucoasei intestinale impotriva agresiunii HCl, secretat deț glandele Briinner din duoden i de celule speciale, aflate în epiteliul intestinal i înș ș criptele Lieberkiihn.

1. Enzime asociate cu microvilii celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt secretate înlumenul intestinal:

peptidaze,dizaharidaze (maltaza, izomaltaza, zaharaza i lactaza) iș ș

lipaza; ele î i exercită rolurile în timpul procesului de absorb ie intestinală.ș ț

1. Apa i electroli iiș ț secreta i de celulele epiteliale intestinale.ț

SECREŢIA PANCREATICĂ Secreţia endocrină este realizată de insulele Langherhans care secretă:

o insulinao glucagono somatostatina

Suc pancreatic:

Proprietăţi: cantitate = 1,5 l/zipH = 8 - 8,4

Compoziţie:98,5% apă1,5% rezidiu uscat: - substanţe anorganice: HCO3-

- substanţe organice: enzime pentru: G, L, P SECREŢIA BILIARĂ

este produsă de hepatocit⇒ bilă hepatică

este eliminată în căile biliare→este depozitată şi concentrată în vezica biliară⇒ bilă veziculară este eliberată în duoden în perioadele digestive⇒bilă coledociană

Bila este necesară pentru digestia i absorb ia lipidelor i ale unor substan e insolubile în apaș șț ț cum sunt colesterolul i bilirubina. Este formată de către hepatocite i celulele ductale ceș ș mărginesc duetele biliare, în cantitate de 250 - 1100 mL/zi.

Este secretată continuu i depozitată în vezica biliară în timpul perioadelor interdigestive.ș

Se eliberează în duoden în timpul perioadelor digestive numai după ce himul a declan at secre iaș ț de colecistokinină, care produce relaxarea sfincterului Oddi i contrac ia vezicii biliare.ș ț

Rolul şi funcţiile bilei Activarea lipazei pancreatice Emulsionarea trigliceridelor, efect tensioactiv indispensabil pentru digestia lipidelor, prin

care lipidele sunt transformate în picături fine care pot fi supuse hidrolizei enzimatice Formarea micelelor, forma solubilă a produşilor hidrofobi, care permite absorbţia lor Absorbţia lipidelor şi vitaminelor liposolubile. Metabolismul colesterolului: sinteza, secreţia şi absorbţia lui intestinală. Reglarea sintezei şi secreţiei biliare a fosfolipidelor.

16



Stimularea peristalticii intestinale. Reglarea secreţiei biliare: sărurile biliare reprezintă principalul stimul fiziologic pentru

secreţia biliară (circuitul hepato-entero-hepatic al sărurilor biliare condiţioneazăfracţiunea colalo-dependentă a secreţiei biliare).

Neutralizează chimul gastric acid trecut în duoden.

Permite eliminarea unor produşi de degradare: pigmenţi biliari, excesul de colesterol, uniimetaboliţi ai hormonilor, unele medicamente, săruri ale metalelor grele.

Digestia la nivelul intestinului subţire

Sucul pancreatic contine enzime care acţionează asupra tuturor elementelor nutritive: Proteazele

Proteine tripsina peolipeptide

AmilazeleGlucide (amidon) glucide simple

LipazeGrasimi emulsionate acizi grasi + glicerina

Sucul intestinal contine enzime care ac ionează asupra:ț

Proteinelor Proteinele aminoacizi

Glucidelor Glucide monozaharide

Absorb ia intestinalăț

Se realizează prin mai multe mecanisme, în func ie de substan a absorbită.ț ț

Glucidele

Cele trei glucide majore ale dietei sunt:dizaharida – sucroza,dizaharida – lactoza,

– polizaharidul amidon, sub formă de amilopectină, fie de amiloză.

Celuloza un alt polizaharid vegetal, prezent în dietă în cantită i mari, nu poate fi digerat, deoareceț în tractul gastrointestinal uman nu există enzime care să o digere.Aportul de glucide este de 250 - 800 g/zi, care reprezintă 50 - 60% din dietă.Pentru a fi absorbite din tractul gastrointestinal, glucidele trebuie digerate până la stadiul demonozaharide.Digestia amidonului, începută în cavitatea bucală, sub ac unea a amilazei salivare, are loc in ceaț mai mare parte in intestinul subtire, sub ac iunea amilazei pancreatice (care degradează glucideleț până la stadiul de oligozaharide) i sub ac iunea dizaharidazelor (maltaza, sucraza, lactaza) de laș ț nivelul marginii în perie a celulelor epiteliale intestinale (care transformă oligozaharidele înmonozaharide).Produ ii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza i galactoza.ș ș

17



1, Glucoza i galactoza se absorb printr-un mecanism comun, un sistem de transport activș Na-dependent (cotransport).

2, Fructoza se absoarbe prin difuziune facilitată. După ce au fost absorbite în enterocite,monozaharidele sunt transportate prin membrana bazolaterală a acestora prin difuziune facilitată;apoi, difuzează din intersti iul intestinal în capilarele din vilozită ile intestinale.ț ț

Absorb ia glucidelor nu este reglată. Intestinul poate absorbi peste 5 kg sucroză zilnic.ț

ProteineleDieta proteică zilnică necasară unui adult este de 0,5 - 0,7 g/kg corp.

Proteinele ajunse în intestin provin din două surse:Φ endogenă (30 - 40 g/zi, sunt proteine secretorii i componentele proteice ale celulelor ș

descuamate) iș

Φ exogenă (proteinele din dietă). Pentru a fi absorbite, proteinele trebuie transformate în polipeptide mici i aminoacizi.ș

Practic, toată cantitatea de proteine din intestin este absorbită: orice proteină ce apare în scaunulfecal provine din detritusuri celulare sau din bacteriile din colon.

LipideleAportul zilnic de lipide variază între 25 i 160 g.ș

Spre deosebire de glucide i de proteine, lipidele se absorb din tractul gastrointestinal prinș difuziune pasivă. Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie să devină solubile în apă. Pentrusolubilizarea lipidelor sunt necesare sărurile biliare. Înainte de a fi digerate, lipidele trebuieemulsionate (transformate în picături cu diametru sub un micron) de către acizii biliari i lecitină.ș

Produ ii digestiei lipidice (monogliceride, colesterol) trebuie să formeze micelii cu sărurile biliareș pentru a putea fi absorbi i. Miceliile sunt agregate sferice mici, cu diametrul de 5 nm, ce con inț ț 20 - 30 molecule de săruri biliare i lipide. Sărurile biliare se găsesc la exteriorul miceliilor, iar ș

par ile hidrofobe ale monogliceridelor i lipofosfatidelor către interior; în mijloc se găsescț ș colesterolul i vitaminele liposolubile.ș

Lipidele, colesterolul i vitaminele liposolubile sunt preluate rapid din micelii în momentul înș care acestea vin în contact cu microvilii. Factorul ce limitează absorb ia lipidelor este migrareaț miceliilor din con inutul intestinal la suprafa a microvililor. Lipidele prezente în scaunul fecalț ț provin din flora intestinală.

Aproape toate lipidele digerate sunt absorbite până la nivelul por iunii mijlocii a jejunului, ceaț mai mare parte a absorb iei făcându-se în duoden.ț

Vitaminele şi mineralele

Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) intră în alcătuirea miceliilor i se absorb împreuna cuș celelalte lipide în intestinul proximal.

Vitaminele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ Na-dependent, proximal, în intestinul sub ire.ț

Calciul se absoarbe cu ajutorul unui transportor legat de membrana celulară i activat de vitaminaș D.

18



Fierul se absoarbe în jejun i ileon. Fe2+ seș absoarbe mai u or decât Fe3+. Vitamina C stimuleazăș absorbtia fierului,

Rolurile principale ale colonului sunt absorb ia apei i a electroli ilor (jumatate proximală) iț ș ț ș depozitarea materiilor fecale până la eliminarea lor (jumatate distală). Datoria acestor roluri,mi cările de la nivelul colonului sunt lente.ș

Mi cările de la nivelul colonul sunt de două tipuri:ș

- de amestec (haustra iile) iț ș

- de propulsive (în masă).

Mi cările de amestec (haustra iile)ș ț

Într-o manieră similară cu a mi cărilor de segmentare ale intestinului sub ire, la nivelul colonuluiș ț apar contrac ii circulare mari. Concomitent, musculatura longitudinală a colonului, agregată înț trei benzi longitudinile denumite "tenii", se contractă i ea. Aceste contrac ii combinate aleș ț musculaturii circulare i longitudinale determină proiec ia în afară a zonelor nestimulate aleș ț peretelui colic, sub forma unor saci, denumi i "haustre".ș

De obicei, aceste contrac ii, odată ini iate, ating maximum de intensitate înț ț aproximativ 30 de

secunde i dispar în următoarele 60 de secunde. De asemenea, când apar, ele se deplasează lent înș direc ie anală, în timpul perioadei lor de contrac ie determinând o propulsie minora aț ț con inutului colic. După alte cateva minute, apar noi contrac ii haustrale în arii învecinate. Înț ț felul acesta, con inutul colic este progresiv împins spre colonul sigmoid. În cursul acesteiț progresii, tot materialul fecal este expus gradat la suprafa a colonului, iar substan ele dizolvateț ț

i apa sunt progresiv absorbite. Astfel, din cei 1500 mL de chim, doar 80 - 200 mL se pierd prinș fecale.

Mi cările propulsive (mi cările în masă)ș ș

Unde peristaltice identice cu cele întâlnite în intestinul sub ire pot fi cu greu observate în colon.ț În schimb, propulsia rezultă în principal prin contrac ii haustrale în directie anală i mi cări înț ș ș masă.

În colonul transvers i sigmoid, miscarile au rol propulsiv. Aceste mi cări apar de câteva ori pe zi;ș ș cele mai numeroase dureaza aproximativ 15 min. în prima ora de la micul dejun. O mi care înș masă este un tip de peristaltism modificat, caracterizat prin următoarea secven ă de evenimente:ț în primul rând, apare un inel constrictiv într-un punct destins sau iritat al colonului, de cele maimulte ori în colonul transvers, apoi, rapid, 20 cm sau mai mult din colonul distal fa ă de acestț punct se contractă în bloc, asemănător unei mase unice, for ând materiile fecale con inute în acelț ț segment să se deplaseze în josul colonului.For a acestor contrac ii se dezvoltă progresiv timp de aproximativ 30 sec., iar relaxarea seț ț produce în următoarele 2-3 min., după care pot apărea alte contrac ii de acest gen tot mai distalț fa ă de cele precedente, deplasându-se în continuare de-a lungulț colonului.Toate aceste serii de mi cări în masă durează între 10 i 30 min.. Dacă defeca ia nu apare în acestș ș ț timp, un nou set de mi cări în masă nu apare decât după o jumatate de zi sau chiar în ziuaș

următoare.Irita ia colonului poate, de asemenea, ini ia mi cări intense în masă. De exemplu, când oț ț ș persoană prezintă o stare ulceroasă a colonului (colită ulceroasă), aceasta are frecvent mi cări înș mas ce persistă aproape tot timpul. De asemenea, mi cările în masă pot fi ini iate i prinș ș șț stimularea intensă a sistemului nervos parasimpatic.

Absorb ia i secre ia la nivelul colonului ț ș ț

Colonul nu poate absorbi mai mult de 2 - 3 L de apă pe zi.

19



Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului i clorului care nu au fost absorbite în intestinulș sub ire. Potasiul este secretat de către colon. Aceste procese sunt controlate de către aldosteron.ș

Exista trei surse de gaz intestinal: înghi it, format sub ac iunea bacteriilor în ileon i colon iț ț ș ș difuzat din torentul sangvin. La nivelul colonului se produc zilnic 7-10 L de gaze, mai ales prindegradarea produ ilor de digestie ce au ajuns la acest nivel. Componentele principale sunt: CO2,ș

CH4, H2, N2 . Cu exceptia N2 , celelalte pot difuza prin mucoasa colonului, astfel încât volumuleliminat este de 600 mL/zi.

Defeca iaț

Procesul de eliminare a materiilor fecale din intestin.

Unele mi cări în masă propulsează fecalele în rect, ini iind dorin a de defeca ie. Ulterior seș ț ț ț produce contrac ia musculaturii netede a colonului distal i a rectului, propulsând fecalele înț ș canalul anal. Urmează relaxarea sfincterelor anale intern i extern (ultimul con inând fibreș ț musculare striate aflate sub control voluntar).

Evacuarea fecalelor este favorizată suplimentar de cre terea presiunii intraabdomi-nale prinș

contractia diafragmului si a muschilor abdominali. Defecatia implica deci activitate reflexa, dar sivoluntara. in mod normal, defecatia este initata de reflexe de defecatie. unul dintre aceste reflexeeste un reflex intrinsec, mediat prin sistemul nervos local, enteric. Cand materiile fecale dilatarectul se declanseaza reflexul rectosfincterian (realizat de plexul mienteric) prin care se relaxeazasfincterul anal intern, se contracta sfincterul anal extern si este declansata senzatia iminenta dedefecatie. Totusi, reflexul intrinsec al defeca iei este foarte slab; pentru a fi eficient, el trebuieț intarit printr-un reflex parasimpatic de defecatie ce implica segmentele sacrale ale maduveispinarii

După digestie…. Substanţele simple, solubile, trec prin peretele intestinal în sânge, fiind asimilate.

După absorbţie, elementele nutritive sunt transportate, pe cale sanguină şi limfatică, spreficat, de unde sunt dirijate în funcţie de necesităţile organismului, astfel: Producere de energie, Înlocuirea unor ţesuturi uzate sau vătămate, Depozitare (substanţe de rezervă).

Procesul de metabolism (1) Metabolismul - totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care au loc în

ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, care are la bază două procese opuse:

catabolism - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanţelor din

organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, dinmoleculele diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare deenergie (reacţie exotermă).

anabolism - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în alcătuireamateriei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi senumesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).

Procesul de metabolism (2)

20



Fiecare organism prezintă două feluri de cheltuieli energetice: cheltuieli fixe, minime, necesare menţinerii funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie,

activitatea sistemului nervos) - metabolismul bazal cheltuielile variabile, în funcţie de activitatea musculară, digestivă sau

termoreglatoare - metabolismul energetic variabil

Procesul de metabolism (3) METABOLISMUL BAZAL se determină în anumite condiţii speciale:

• repaus fizic şi psihic• repaus digestiv de 12 ore şi post proteic de 24 ore. Ingestia de proteine creştemetabolismul bazal cu 30%, fenomen denumit acţiunea dinamică specifică a proteinelor (ADS).• repaus termoreglator.• stare de veghe. Metoda de determinare este calorimetrică indirectă.

Metabolismul bazal variază în funcţie de numeroşi factori fiziologici: vârsta, sex, felul deviaţă etc.

Procesul de metabolism (4)

METABOLISMUL ENERGETIC VARIABIL Cheltuielile energetice ale organismului pot creşte în cursul eforturilor fizice de 10-20 deori faţă de cele bazale. Munca fizică necesită multă energie, care trebuie acoperită princonsum sporit de alimente energetice. În raport cu gradul efortului fizic prestat,cheltuielile energetice se clasifică în cinci categorii:• Cheltuieli energetice de repaus• Cheltuieli energetice din efortul fizic uşor • Cheltuieli energetice în efortul fizic greu• Cheltuieli energetice în efortul fizic foarte greu.

Schema de combinare corectă a alimentelor Aceasta schema de "bun simţ“ arată cum se pot combina corect alimente vitale pentru a

permite o digestie optimă, pentru a produce energie şi pentru a va fortifica organismul.

Notă Nu trebuie amestecate niciodată proteinele cu carbohidraţii. O salată cu frunze poate fi mâncata împreuna cu orice proteine, carbohidraţi sau

grăsimi. Grăsimile inhibă digerarea proteinelor. Dacă trebuie să mâncaţi o grăsime

combinată cu o proteină, mâncaţi şi o salată de legume combinate. Îi vacontrabalansa efectul inhibitor asupra digestiei.

Nu trebuie sa beţi lichide în timpul mesei sau după masă.

Curs 3 + 4Analizatorii senzoriali ai alimentației – structura și funcții

Senzitivitate vizuală, olfactivă, tactilă, gustativă

Simţurile sunt subsisteme fiziologice receptoare care fac posibilă reacţia la anumite categorii destimuli din lumea exterioară sau din interiorul organismului.Organele de simţ reprezintă sistemele fiziologice periferice ale recepţiei senzoriale. Acestea,împreună cu căile nervoase şi terminaţia lor în scoarţa cerebrală reprezintă un sistem anatomo-fiziologic unitar denumit de Pavlov analizator .

21



Cele cinci simţuri sunt:- văzul,- auzul,- mirosul,- gustul şi- simţul tactil.

Organele de simț ale omului:- ochii: pentru văz;- nasul: pentru miros- urechile: pentru auz;- limba: pentru gust;- pielea: pentru pipăit.

Acestea oferă varietatea înconjurătoare în cinci moduri de contact fără a reprezenta însă şiconştientizarea acţiunii diverşilor stimuli externi sau interni. Cea mai simplă şi totodată primaformă de comunicare informaţională cu lumea externă o constituie recepţia senzorială. Primul produs psihic al recepţiei senzoriale este senzaţia.

Senzaţia este reflectarea psihică a unor însuşiri izolate ale obiectelor din realitate care acţioneazănemijlocit asupra organelor de simţ. Deci reflectarea obiectului în senzaţie are un caracter fragmentar, unudimensional, nepermiţând identificarea lui. Dacă am rămâne la faza recepţieisenzoriale, fără atributul conştientizării, nu ne-am putea desprinde din lumea animală.

La om, conştientizarea senzaţiei pune în funcţiune operatori logici de analiză-evaluare,discernere-delimitare între stimul şi modelul lui informaţional, de raportare designativă (imagineasubiectivă internă se raportează la stimulul extern care a provocat-o).

Senzaţiile

- se caracterizează printr-o serie de calităţi pe baza cărora le putem identifica, compara, analiza,

interpreta. Aceste calităţi sunt: modalitate, intensitatea, durata, tonalitatea afectivă şi valoareacognitivă.

În funcţie de natura surselor care le generează, senzaţiile sunt:- exteroceptive (sursele sunt externe),- proprioceptive (sursele sunt la nivelul articulaţiilor osteo-musculare) şi- interoceptive (sursele sunt interne, la nivelul viscerelor).

La baza senzaţiei se află o proprietate funcţională specială a organismelor animale, sensibilitatea.

Sensibilitatea este funcţia unor celule numite receptori care apar şi se diferenţiază treptat în cursulevoluţiei regnului animal şi se exercită ca funcţie a unui aparat specific denumit sistem de

integrare senzorială sau analizator.

La baza dinamicii sensibilităţii stau trei categorii de legi :1 - Legi psihofizice – exprimă relaţia dintre nivelul sensibilităţii şi intensitatea fizică a stimulului.2 - Legi psihofiziologice – exprimă dependenţa senzaţiei nu numai de proprietăţile fizice alestimulului ci şi de variaţiile fiziologice în cadrul fiecărui analizator sau de interacţiunea întreanalizatori.3 - Legi socio-culturale – exprima dependenţa senzaţiei de condiţiile socio-culturale alesubiectului.

22



2. Legile psihofiziologice

- Legea adaptării – reflectă modificarea nivelului iniţial al sensibilităţii în cadrul unui analizator sub influenţa intensităţii şi duratei de acţiune a stimulului. Adaparea este un proces de reglare afuncţionării analizatorului coordonat de la nivelul scoarţei cerebrale. Se realizează în sens

ascendent sau descendent.- Legea contrastului – reflectă efectul interacţiunii în timp şi spaţiu a doi stimuli specifici asupranivelului sensibilităţii. Contrastul este suucesiv sau simultan.- Legea sensibilizării – se bazează pe interacţiunea funcţională a analizatorilor şi exprimăcreşterea sensibilităţii unui analizator sub acţiunea unui stimul specific altui analizator.- Legea sintezei – reflectă relaţia de transfer de la un analizator la altul : stimularea unuianalizator produce şi efecte senzoriale proprii altui analizator deşi acesta nu a fost supusstimulării.- Legea semnificaţiei – exprimă dependenţa sensibilităţii faţă de un stimul de concordanţa sauneconcordanţa cu motivaţia şi scopul acţiunii subiectului.3. Legile socio-culturale:

-Legea exerciţiului – sau a profesionalizării care exprimă faptul că la om determinantafuncţională a unei modalităţi senzoriale nu este detrminată genetic, ca la animale ci esterezultatul exerciţiului, al specificului activităţii.

- Legea estetizării – în recepţionarea şi evaluarea însuşirilor obiectelo-stimul din exterior,sensibilitatea umană introduce criterii şi operatori de tipu frumos-urât.

SISTEMUL VIZUAL STRUCTURA OCHIULUI

FORMAREA IMAGINILOR

FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI

CĂILE VIZUALE

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CORTEXULUI VIZUALSTRUCTURA OCHIULUI

1. STRATUL EXTERN− are structură fibroasă, indistensibilă− include:

corneea transparentă - la polulanterior al ochiului

conjunctiva sclera albă şi opacă

2. STRATUL MIJLOCIU = choroida− este bogată în vase sanguine → asigură nutriţia ochiului− partea anterioară are mai multe structuri diferenţiate:

irisul - separă camera anterioară a ochiului de camera posterioară- dă culoarea ochilor

pupila - deschiderea centrală a irisului

23



- Φ variabil⇒controlează cantitatea de lumină ce ajunge la retină- contrac iaț muschiului dilatator pupilar → controlată de SNVs⇒↑Φ- contrac iaț muschiului constrictor pupilar →controlată de SNVp⇒↓Φ

corpul ciliar − muşchiul ciliar (contracţie⇒bombarea cristalinului)−

procesele ciliare → secretă umoarea apoasă în camera posterioară a ochiului3. STRATUL INTERN = retina1. - conţine receptorii pentru lumină (fotoreceptorii)

FORMAREA IMAGINILOR Principiile fizice ale formării imaginilor

Mediile refringente ale ochiului

AcomodareaPRINCIPIILE FIZICE ALE FORMARII IMAGINILOR

structurile transparente ale ochiului se comportă asemeni unor lentile refracţia → fenomenul de schimbare a direcţiei de propagare a razelor la interfaţa

dintre două medii cu indici de refracţie diferiţi puterea de refracţie a unei lentile - se măsoară prin dioptrii (D)

- se calculează P = 1/f gradul de refracţie depinde de:

◦ raportul între indicii de refracţie ai celor două medii◦ gradul de angulaţie dintre interfaţă şi frontul de intrare a razelor de lumină

LENTILA CONVERGENTĂ (POZITIVĂ)◦ determină focalizarea imaginii într-un singur = punct focal ◦ distanţa focală (f) este distanţa de la lentila convergentă la punctul focal◦ imaginea formată este reală şi răsturnată

LENTILA DIVERGENTĂ (NEGATIVĂ)◦ determină dispersia razelor de lumină paralele în raport cu centrul său,

într-un unghi tot mai mare LENTILA CILINDRICĂ

◦ determină adunarea razelor de lumină paralele într-un singur plan,rezultând o linie focală

MEDIILE REFRINGENTE ALE OCHIULUI CORNEEA

◦ transparenţa avasculară⇒trecerea liberă a luminii se hrăneşte prin difuziune de la nivelul umorii apoase poate fi compromisă prin creşterea presiunii intraoculare (glaucom)

◦

puterea de refracţie maximă pe suprafaţa anterioară a corneei este fixă şi reprezintă două treimi sau +40 D din puterea de refracţie a

ochiului lentilele de contact - preiau funcţia de suprafaţă de refracţie a corneei

- det. un câmp vizual clar mai larg decât lentilele de sticlă- au un efect mai mic asupra mărimii obiectelor văzute

CRISTALINUL

24



◦ se comportă ca o lentilă convergentă◦ transparenţa

avascular Structură - capsulă

- un strat de celule epiteliale- un sistem de fibre transparente

pe măsură ce individul îmbătrâneşte cristalinul devine mai rigid se poate opacifia (cataractă)

− puterea de refracţie reglabilă neacomodat → contribuie cu aproximativ o treime la puterea de refracţie

a ochiului determină creşterea capacităţii de refracţie cu cel mult +12 D

PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE OCHIULUI asigură vederea clară pe o distanţă cuprinsă între două

puncte: punctum proximum - localizat la 8,3 cm de ochi punctum remotum - localizat la 6 m de ochi → vederea clară fără

acomodareACOMODAREA

DEFINIŢIE◦ formarea unei imagini clare a unui obiect situat la o distanţă < 6 m

PROCESUL ACOMODĂRII◦ se realizează prin intermediul unui reflex controlat de SNV → nervul

cranian III◦ are trei componente:

bombarea cristalinului− contracţia muşchiului ciliar relaxează fibrele zonulare ↑

convexitatea şi puterea de refracţie a cristalinului ochiulpoate focaliza obiecte situate mai aproape

contracţia pupilei− are ca scop reducerea ariei prin care lumina poate intra în

ochi ↓ aberaţia sferică

↑ adâncimea focală (intervalul în care o imagine rămâne focalizată chiar dacă seformează înaintea sau în spatele retinei)

− persoanele cu miopie adesea închid parţial ochii pentru acreşte adâncimea focală

convergenţa privirii− axele celor doi ochi îşi modif. poziţia pt. a menţine ambii ochi

focalizaţi pe obiect OCHIUL EMETROP

◦ ochiul care poate focaliza pe retină razele paralele care vin de la obiectedepărtate, în condiţiile în care muşchii ciliari sunt complet relaxaţi

25



ERORILE DE REFRACŢIEdatorate unor variaţii ale: lungimii axiale

puterii de refracţie− Miopia

apare când lungimea axială este prea mare pentru puterea de refracţie aochiului

imag. se focalizează în faţa retinei⇒ob. îndepărtate nu pot fi focalizate pe retină

poate fi corectat prin intermediul unei lentile divergente- Hipermetropia

apare când axul ochiului este prea scurt pentru puterea sa de refracţie imaginea se focalizează în spatele retinei ⇒un obiect îndepărtat poate fi

văzut clar dacă ochiul îşi măreşte puterea de refracţie prin acomodare ⇒oboseala m.

defectul poate fi corectat prin intermediul unei lentile convergente− Presbitismul

scăderea capacităţii de acomodare a ochiului asociată cu înaintarea în

vârstă punctum proximum se îndepărtează de ochi se utilizează lentile convergente

- Astigmatismul corneea prezintă numeroase deformaţii care conduc la anomalii de

refracţie imaginile formate sunt deformate corecţia se face cu lentile cilindrice

FUNCTIA DE RECEPTOR A RETINEI Structura retinei

Celulele fotoreceptoare

Mecanismele fotochimice implicate în procesul vederii

Mecanismul excitării celulei fotoreceptoare

Mecanismul vederii culorilor

Adaptarea la lumină şi la întuneric

Activitatea neuronală la nivelul retinei STRUCTURA RETINEI

−origine embriologică comună cu cea a creierului

1. stratul celulelor pigmentare2. stratul celulelor cu conuri şi cu bastonaşe3. limitanta externă4. stratul nuclear extern5. stratul plexiform extern6. stratul nuclear intern

26



7. stratul plexiform intern8. stratul ganglionar 9. stratul fibrelor optice10. limitanta internă

STRATUL CELULELOR PIGMENTARE

produce pigmentul de culoare închisă = melanina◦ absoarbe lumina dispersată, astfel încât fiecare fotoreceptor primeşte numai

lumina care vine direct din exterior, fapt important pentru claritatea vederii◦ are aceeaşi funcţie pe care o are culoarea neagră din interiorul unui aparat de

fotografiat

celulele prezintă procese care se extind în stratul celulelor fotoreceptoare pe care leînconjoară

albinismul◦ incapacitatea genetică de a produce melanină◦

acuitatea vizuală este extrem de scăzută

celulele pigmentare au capacitatea de a înmagazina mari cantităţi de vitamina A → precursor al pigmenţilor vizuali

STRATUL CELULELOR CU CONURI SI BASTONASE

STRUCTURA CELULEI FOTORECEPTOARE◦ segmentul extern → pigmentul fotosensibil

celulele cu bastonaşe → rodopsina celulele cu conuri → 3 tipuri de pigmenţi sensibili la culoarea - roşie

- verde

- albastră→ o celulă conţine doar un singur tip de pigment

→discurile suprapuse = invaginări ale membr. ⇒↑ suprafaţa totală a membr.⇒↑ cantit. de pigm.

◦ segmentul intern conţine - citoplasmă- organite citoplasmatice ( mitocondriile → energia necesară)

◦ corpul sinaptic - conectează celula fotoreceptoare cu neuronii adiacenţi (cel. bipol. şi orizontale)

◦ nucleu FUNCŢIILE CELULELOR FOTORECEPTOARE

◦ celule cu conuri → vederea la lumină şi colorată◦ celule cu bastonaşe → vederea la întuneric

DISTRIBUŢIA CELULELOR FOTORECEPTOARE → neuniformă în retină:◦ la periferie sunt numai celule cu bastonaşe◦ numărul conurilor - creşte progresiv

- este maxim în regiunea centrală a retinei = macula lutea (pata galbenă)◦ fovea centralis (depresiunea centrală)

prezintă numai conuri cu diametru mic foarte strâns legate între ele lumina ajunge direct la conuri prin împingerea laterală a

straturilor interne⇒cea mai mare acuitate vizuală

27



− pata oarbă - emergenţa nervului optic- lipsită de fotoreceptori

MECANISMELE FOTOCHIMICE IMPLICATE IN PROCESUL VEDERII Marea sensibilitate a celulelor cu bastonaşe

◦ proces intens de amplificare: un foton descompune o moleculă de rodopsină o moleculă de rodopsină activează mai multe molecule de transducină inactivarea a sute de canale ionice de Na+ modificarea semnificativă a potenţialului de membrană

Refacerea rodopsinei opsina este nemodificată trans-retinalul trebuie să se transforme înapoi în 11-cis retinal

→ la întuneric→ sub acţiunea unei enzime specifice

calea alternativă → implică alte izoforme ale vitaminei A

★ mecanismul fotochimic al rodopsinei poate fi aplicat şi în cazul pigmenţilor celulelor cuconuri

MECANISMUL EXCITARII CELULEI FOTORECEPTOARE

LA ÎNTUNERIC◦ ionii de Na+ creează un circuit electric complet între segmentul intern şi extern al

celulei fotoreceptoare: segmentul intern pompează încontinuu Na+ în afară segmentul extern primeşte ionii de Na+

LA LUMINĂ

− apare o hiperpolarizare, prin creşterea numărului sarcinilor negative din interiorulcelulei

− explicaţia: rodopsina se descompune

⇒scade conductanţa segmentului extern pentru ionii de Na+⇒blocarea intrării lor în celulă⇒creşte numărul sarcinilor negative din celulă⇒hiperpolarizarea întregii membrane

ACTIVITATEA NEURONALA LA NIVELUL RETINEI

CELULELE FOTORECEPTOARE◦ transmit impulsuri către stratul plexiform extern◦ fac sinapsă cu celulele bipolare şi cu cele orizontale

CELULELE ORIZONTALE◦ transmit impulsuri inhibitorii de la celulele fotoreceptoare la celulele bipolare, în

sens orizontal în stratul plexiform extern⇒creşterea acuităţii vizuale

28



CELULELE BIPOLARE◦ transmit impulsurile de la celulele fotoreceptoare sau de la celulele orizontale în

sens vertical către stratul plexiform intern◦ fac sinapsă cu celulele ganglionare şi cu celulele amacrine

CELULELE AMACRINE (peste 30 de tipuri)− trimit impulsuri în două direcţii:

de la celulele bipolare la celulele ganglionare în stratul plexiform intern

− realizează prima etapă de analiză a imaginii

CELULELE GANGLIONARE◦ transmit impulsurile de la retină către cortex prin axonii lor → intră în struct. n.

optic◦ celulele orizontale, bipolare şi amacrine pot exercita un efect excitator sau

inhibitor asupra celulelor ganglionare◦ frecv. finală de descărcare va fi det. de suma tuturor stim. (excitatori şi inhibitori)

◦ mediatorul chimic excitator → glutamatul inhibitori → GABA, glicina şi dopamina

MODUL DE ORGANIZARE AL NEURONILOR LA NIVELUL RETINEI◦ în regiunea centrală a retinei (mai ales la nivelul foveei)

1 con → 1 celulă bipolară → 1 celulă ganglionară nu există aproape nici o convergenţă a informaţiei

◦ în regiunea periferică a retinei mai multe celule cu conuri şi bastonaşe →1 celulă bipolară mai multe celule bipolare → 1 celulă ganglionară există convergenţa informaţiei

CÂMPUL RECEPTOR ◦ 1 celulă fotoreceptoare → 1 câmp receptor = aria ce trebuie iluminată pentru a

determina un răspuns din partea fotoreceptorului◦ 1 celulă ganglionară → 1 câmp receptor = suma câmpurilor receptoare ale

tuturor fotoreceptorilor ce converg spre ea◦ celulele ganglionare

organizarea câmpului receptor este concentrică⇒codarea contrastului

frecvenţa potenţialelor de acţiune ⇒codarea intensităţii luminii

SEGMENTUL DE CONDUCERE

CÂMPUL VIZUAL◦ definiţie

regiunea de spaţiu care se proiectează pe retină◦ clasificare

câmpul vizual monocular câmpul vizual binocular

◦ proiecţia câmpului vizual pe retină → încrucişat: partea laterală →retina nazală

29



partea medială → retina temporală◦ pierderi ale unor porţiuni din câmpul vizual al unuia sau ambilor ochi

leziuni în diferite puncte ale căilor vizuale

CONDUCEREA IMPULSURILOR −

nervul optic →chiasma optică → fasciculele nazale se încrucişeazătractul optic de o parte va conduce: impulsuri din jumătatea temporală a retinei de aceeaşi parte impulsurimdin jumătatea nazală a retinei de partea opusă

− corpul geniculat lateral nucleu talamic → staţie de releu pentru informaţiile vizuale proiecţia punct cu punct, foarte exactă, a retinei eferenţe:

− radiaţiilor optice → proiectează informaţiile vizuale încortexul vizual

− spre coliculul superior → controlează - mişcările ocularerapide

- mişc. oculare coordonate cu sunetele spre nucleii pretectali şi nucleul Edinger-Westphal →

controlează mişcări reflexe oculare reflexele pupilare (reflexul fotomotor)

spre nucleul suprachiasmatic hipotalamic → controleazăritmul circadian

spre formaţiunea reticulată → creşte tonusul acesteia aferenţe inhibitorii

de la - cortexul vizual- formaţiunea reticulată

−

rol→ filtru pentru informaţiile vizuale care se proiecteazăcortical

CORTEXUL VIZUAL localizat în lobul occipital alcătuit din:

◦ cortexul vizual primar ◦ cortexul vizual secundar

CORTEXUL VIZUAL PRIMAR LOCALIZARE

◦ pe marginile scizurii calcarine◦ regiunea maculei → se proiectează în apropierea polului occipital◦ regiunile periferice ale retinei → se proiectează concentric, în jurul proiecţiei

maculei◦ regiunea superioară a retinei → se proiectează superior ◦ regiunea inferioară → se proiectează inferior

FUNCŢII◦ analiza simplă a informaţiilor vizuale

30



◦ percepţia vizuală

COLOANELE CORTICALE DE ORIENTARE◦ celulele care răspund la stimuli de o anumită orientare◦ sunt perpendiculare pe suprafaţa cortexului

STRUCTURA → „Detectorii de caracteristici”:

1. Celulele simple− Caracteristicile răspunsului:

răspund (cel mai bine) la bare de lumină sau întuneric proiectate pe retinăîntr-un anumit loc şi sub un anumit unghi

− Aferenţele sinaptice: numeroase cel. ggl. adiacente → corpul geniculat lateral→ 1 celulă

simplă când linia de celule ganglionare este activată de o bară de lumină →

celula simplă este activată simultan2. Celulele complexe

− Caracteristicile răspunsului: răspund, cel mai bine, la bare de lumină şi de întuneric stimulul - nu trebuie să fie proiectat într-un anume fel

- poate să acopere mai multe câmpuri vizuale şi să genereze răspuns◦ Aferenţe sinaptice:

Răsp. unei cel. complexe poate fi comparat cu răsp. unei serii de celulesimple

1. Celulele hipercomplexe− Caracteristicile răspunsului:

răspund doar la bare de lumină de o anumită lungime− Aferenţe sinaptice:

integrate de la mai multe celule complexe

− Frecvenţa mai mare la nivelul cortexului prestriat (ariile 18 şi 19) mai mică la nivelul cortexului vizual primar (aria 17)

CORTEXUL SECUNDAR SAU DE ASOCIATIE LOCALIZARE

◦ lateral, anterior, superior şi inferior de cortexul primar FUNCŢII

◦ analizează semnificaţia informaţiilor vizuale SIMŢUL STEREOSCOPIC

◦ capacitatea analizatorului vizual de a aprecia profunzimea obiectelor din mediu

◦ distanţa dintre globii oculari⇒aceeaşi imagine va fi privită sub unghiuri diferitede cei doi ochi

◦ diferenţă între imagini⇒cortexul deduce distanţa până la fiecare obiect poziţia relativă in spaţiu a diferitelor obiecte

◦ este util pentru obiecte relativ apropiate

!!! informaţiile de la cele două retine → integrate cortical

31



⇒o singură imagine spaţială a obiectului în poziţie normală colorată

MECANISMUL VEDERII CULORILOR SPECTRUL DE ABSORBŢIE AL PIGMENŢILOR VIZUALI

◦ rodopsina absoarbe lumină din aproape tot spectrul vizibil are un maxim de absorbţie în jur de 500 nm (lungimea de undă ce

corespunde culorii verde)◦ trei tipuri de conuri:

Conuri roşii - cu un maxim de absorbţie la 570 nm Conuri verzi - cu un maxim de absorbţie la 535 nm Conuri albastre - cu un maxim de absorbţie la 445 nm

ADAPTAREA LA LUMINA SI LA INTUNERIC MECANISME:

◦ modificarea diametrului pupilei la întuneric pupila se dilată la lumină puternică îşi micşorează diametrul

◦ modificarea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare la lumină - reducerea în opsine a unei mari cantităţi din pigmenţii

fotosensibili- transformarea celei mai mari părţi din retinal în vitamina A

⇒scăderea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare la întuneric - opsinele şi vitamina A sunt transformate în compuşi

fotosensibili ⇒creşte sensibilitatea celulelor la lumină

⇒pragul de sensibilitate scade progresiv

Analizator gustativ

Simţ gustativ

Funcţie – selectarea alimentelor în raport de necesităţile organismuluiReceptori, mecanisme:

- muguri gustativi- r. olfactivi, tactili, dureroşi, vizuali

-învăţare, memorie, experienţă, instinct

Mugurii se găsesc în papilele mucoasei linguale:- filiforme- fungiforme

- circumvalate- 1 papila - 50 -150 muguri gustativi- 10.000 muguri gustativi la nivelul limbii- turn-over 10-15 zile

32



Structura mugurelui gustativ:Cel. suport – izolează receptorulCel. gustative – cel. receptoareCel. bazale – rol germinativ

Clasificarea receptorilor- Na+ -2- K+ -2- Cl- 1- dulce -2- amar -2- adenozină -1- inozină -1- glutamat- H+ 1

Mecanism de stimulare

1. cuplarea substanţelor gustative cu proteine din structura membranei celulei receptoare.2. deschiderea directă a can. ionice pt. Na+ şi H+ urmată de depolarizare şi formarea potenţialuluide receptor (pt. senzaţia de acru şi acid)3. deschiderea prin intermediul mesagerului secund a canalelor ionice, urmată de depolarizare şiformarea potenţialului de receptor (pt. senz. de amar şi dulce).

Mecanism de stimulare prag de stimulare adaptare la stimuli gustativi

Mecanism de stimulare

• adaptare la stimuli gustativi• adaptare periferică• adaptare centrală

33



Senzaţii gustative

Dulce – zaharuri, zaharină, alcool şi unii aa.Sărat – ioni metalici

Acru – ioni de hidrogenAmar – alcaloizi (ex. chinină, nicotină)Umami –aa. glutamatReceptori gustativi

Dulce, amar, umami – receptori metabotropi, act. prot. G +mes. secund celular (transducţiegustducina)Sărat – curent de Na (direct proporţional)Acru – ioni de hidrogen / stop curenţi K

ANALIZATOR OLFACTIV

34



Analizatorul cutanat (somestezic)

Este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune sisensibilitatea vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea tegumentuluisuperficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor.Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact).Organ de simţ - receptorii cutanaţi captează şi transmitsemnale centrilor nervoşi = legătură între organism şi mediu

Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din ganglioniispinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrelenervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri:

- Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In epiderm

patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele stratuluigranulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptionaexcitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.In derm se gasesc terminatii nervoase libere, am 959g69j ielinice, care formeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foartefine.

35



- Terminatii nervoase senzitive incapsulate; sunt formatiuni conjunctivo-nervoase, situate inderm si hipoderm; se mai numesc corpusculi senzitivi .

Stimulul specific = forma particulară de energie faţă de care receptorul e cel mai sensibilPotenţialul de receptor (potenţial generator) = modificarea potenţialului de membrană alreceptorului determinată de interacţiunea dintre stimulul specific şi organul receptor;

Caracteristici:•se răspândeşte electrotonic în zonele învecinate,•răspunsul poate fi gradat,•poate rămâne localizat sau, când amplitudinea sa depăşeşte pragul poate iniţia un potenţial deacţiune•cu cât potenţialul de receptor este mai mare decât nivelul prag, cu atât este mai mare frecvenţade descărcare a potenţialelor de acţiune

Adaptarea

Aplicând asupra unui receptor un stimul stabil de intensitate constantă, frecevenţa potenţialelor de

acţiune în fibra nervoasă senzitivă scade cu timpul.

A. receptori cu adaptare lentă (tonici)

B. receptori cu adaptare rapidă (fazici)Câmpul receptor

Este aria senzorială din care primeşte informaţii un neuron senzitiv.Cu cât este mai mic câmpul receptor, cu atât mai precisă e localizarea stimulilor.Suprafaţa pielii - imens câmp receptor

Toate structurile pielii conţin o varietate largă de organe receptoare ce constituie segmentul

periferic (receptor) al analizatorului cutanat.

Recepţia cutanată deserveşte mai multe tipuri de sensibilitate: tactilă, termică, dureroasă.

Sensibilitatea tactilă

Receptorii implicaţi în perceperea sensibilităţii tactile – mecanoreceptori

Stimulul specific - deformarea suprafeţei cutanate sub influenţa unui factor mecanic:• deformare uşoară - atingere (tact).• deformare mai intensă - apăsare (presiune).

• mişcări oscilante, rapid repetate (frecv > 10-20 ciclii/sec)- senzaţie vibratorie

Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă

► terminaţii nervoase libere►structuri complexe în care terminaţia nervoasă e înconjurată de structuri nonneurale:• receptori anexaţi firului de păr,

36



• corpusculi Meissner,• discuri Merkel,• corpusculi Pacini,• corpusculi RuffiniPiele glabrărecepţia tactilă e asigurată de terminaţii nervoase libere, discuri Merkel, corpusculi Meissner,

Pacini, Ruffini

►Tegument acoperit cu părrecepţia tactilă e asigurată în principal de receptorii asociaţi foliculului pilos, dar sunt prezenteşi discurile Merkel şi corpusculii Ruffini şi Pacini

Terminaţiile nervoase libere

• Fibre subţiri sărace în mielină sau amielinice• Prezente pretutindeni la nivelul pielii• Pot detecta atingerea şi presiunea

Corpusculii Meissner

►Localizaţi în pielea glabră, la nivelul papilelelor dermice►Foarte numeroşi pe palme, plante şi buze, rari pe trunchi.►Câmp receptor redus►Formă ovoidală, 90-120μm►Sunt alcătuiţi din:• capsulă subţire conjunctivo-elastică• lamele conjunctive şi celule conjunctive• ramificaţii spiralate ale filamentelor nervoase terminale• stimulează o fibră mielinizată groasă (tip A beta).

Corpusculii Meissner se adaptează rapid

►Un stimul aplicat lent determină un potenţial de receptor şi o frecvenţă de descărcare maimici decât un stimul de aceeaşi intensitate dar aplicat brusc

►Frecvenţa de descărcare în fibra nervoasă codifică rapiditatea aplicării stimulului

Sensibili la:•mişcarea obiectelor pe suprafaţa pielii,•vibraţii de frecvenţă joasă.

Importanţi în:

•discernerea caracteristicilor spaţiale ale senzaţiei tactile•localizarea senzaţiilor tactile•precizarea calităţii obiectului pipăit

Discurile Merkel

Sunt discuri neurofibrilare concave, aplicate pe celule epiteliale clare cu structură modificată.Receptorul în dom Iggo = mai multe discuri Merkel grupate într-un organ receptor unic.Întregul grup de discuri Merkel e inervat de o singură fibră nervoasă mare mielinizată (tip A beta)Celulele Merkel

37



►împreună cu terminaţiile nervoase asociate formează unMecanoreceptor

►origine ??? epitelială sau nervoasă

►prezintă markeri epiteliali dar şi anumite caracteristici de celulă nervoasă (proteina S 100,enolaza neuron-specifică, proteina neurofilament, cromogranină, sinaptolizină)

►prezintă vezicule neurosecretorii ce conţin neuropeptide, prezente în toată citoplasma, maidense în regiunea din apropierea fibrelor nervoase

►sunt capabile să producă majoritatea neuromediatorilor identificaţi în piele

►exprimă receptori pentru numeroşi neuromediatori.

Deformarea mecanică a celulelor Merkel activează canale de Ca de tip ICa (calcium

sustained current) generând un influx de Ca în celulă ce determină eliberarea deneurotransmiţători din celule ce acţionează asupra terminaţiilor nervoase.Discurile Merkel transmit un impuls iniţial puternic, dar care se adaptează parţial şi apoi unimpuls mai slab, continuu, ce se adaptează lent, fiind responsabile de furnizarea unor impulsuri stabile ce permit perceperea atingerii continue.

Discurile Merkel sunt receptori cu câmp receptor îngust şi au un rol important în localizareasenzaţiilor tactile

Corpusculii Pacini• foarte numeroşi în hipodermul palmelor şi plantelor • voluminoşi - lungime aprox 1mm; câmp receptor larg

• formă elipticăSunt alcătuiţi din:►capsulă formată din 20-60 lamele concentrice cu aspect asemănător foiţelor de ceapă►fibră nervoasă cu diametru de aproximativ 2μm care se termină printr-o umflătură în contact cucelulele lamelare centrale; capătul fibrei e nemielinizat, dar cu puţin înainte de a părăsicorpusculul fibra devine mielinizată; primul nod Ranvier e situat de asemenea în interiorulcorpuscululStimul mecanic deformează lamela externă a capsulei => deformarea transmisă la terminaţianervoasă.

Deformarea terminaţiei nervoase receptoare => deschiderea unor canale ionice şi creştereaconductanţei pentru Na+ (şi alţi ioni K +,Cl - sunt implicaţi) => modificare bruscă a

potenţialului membranar, determinând apariţia unui potenţial de receptor.

Dacă circuitul local de curent creat cuprinde şi primul nod Ranvier al fibrei => se produce unpotenţial de acţiune.

Cu cât compresiunea mecanică e mai puternică, cu atât amplitudinea potenţialului dereceptor creşte, descărcările putând deveni repetitive.

38



Nodul converteşte răspunsul gradat al receptorului în potenţiale de acţiune a căror frecvenţă e proporţională cu intensitatea stimulului.Corpusculii Pacini

Se adaptează foarte rapid, în câteva sutimi de secundă.

Stimul aplicat lent, sau care acţionează continuu => rearanjarea lamelelelor interne ale capsulei=> terminaţia nervoasă nu mai este deformată.

Doar deformările rapide sunt transmise eficient către regiunea centrală a capsulei.

Corpusculii Pacini - importanţi în perceperea senzaţiei vibratorii

De fiecare dată când stimulul este aplicat şi apoi îndepărtat corpusculul Pacini descarcă potenţialede acţiune, frecvenţa de descărcare fiind proporţională cu frecvenţa stimulului vibrator. Corpusculii Ruffini

►Situaţi în straturile profunde ale pielii (derm profund şi hipoderm) şi de asemenea în ţesuturimai profunde.►Formă cilindrică sau fusiformă, lungime 0,25-2 mm.►Sunt alcătuiţi din• capsulă formată din 4-5 lamele concentrice• fibră nervoasă cu numeroase ramificaţii fine terminate în butoni• impulsurile sunt transmise prin fibre mielinizate groase de tip A beta►Se adaptează foarte puţin►Semnalează starea de deformare continuă a pielii, fiind importanţi în perceperea senzaţiei de presiune.

PRINCIPII GENERALE PENTRU O ALIMENAŢIE SĂNĂTOASĂ

Documents

Transcript of PRINCIPII GENERALE PENTRU O ALIMENAŢIE SĂNĂTOASĂ