Principii de recuperare in AVC cronic

Faza a treia, se adreseaza pacientilor stabili din punct de vedere medical, care necesita asistenta

minima pentru diferite activitati. Cuprinde programe de recuperare in spital, programe de

recuperare in ambulatoriu şi programe pentru tratamentul de recuperare la domiciliu. Durata

programului este variabila, executandu-se zilnic sau la 2-3 zile. Este prescris de catre medic, dar

implicarea directa a acestuia este variabila. Recuperarea la domiciliu este indicata acelor pacienti

care nu pot participa in siguranţă la un program ambulatoriu. Recuperarea de faza a treia a

sechelarilor dupa AVC continua programele anterioare, avand ca obiective:

- mentinerea mobilitatii articulare;

-continuarea procesului de invatare a schemelor de miscare normala;

-promovarea miscarii in limitele permisivitatii fiecarui pacient in parte;

-simetria posturilor si miscarilor;

-dobandirea nivelului maxim posibil de independenta;

-controlul modificarilor de tonus;

-reintegrarea socio-familiala;

-reorientare profesionala (eventual).

Recuperarea hemiplegicului înseamnă înainte de toate un program kinetologic şi deşi

hemiplegia pare să contureze un tablou clinic cu deficite similare la majoritatea bolnavilor,

programele kinetice ce-i sunt destinate nu pot fi şablonate, datorită marii variabilităţi a stadiului

lezional, etiologiei, stării medicale generale, vârstei, condiţiilor familiale şi nu în ultimul rând,

modului de asociere a factorilor care determină sau influenţează pierderea controlului motor.

După B. Bobath, aceşti factori sunt în număr de 4:

1. Tulburările senzitive

2. Spasticitatea

3. Tulburările mecanismelor reflexe posturale

4. Pierderea schemelor mişcărilor selective

În cazul unui hemiplegic nu poate fi alcătuit un program de recuperare fără o evaluare

complexă, în care sunt cuprinse:

- aprecierea funcţiilor vitale: respiraţie, deglutiţie, masticaţie, controlul defecaţiei şi al

vezicii urinare;

- aprecierea activităţii mintale şi a capacităţii de comunicare;

- aprecierea sensibilităţii exteroceptive şi proprioceptive, a perceperii imaginii corpului;

- aprecierea abilităţii motorii (reflexe şi reacţii reflexe, tonus muscular, coordonare pe

partea neafectată, abilitatea mişcărilor trunchiului şi a părţii neafectate);

- aprecierea controlului motor în diverse situaţii posturale;

- aprecierea activităţii zilnice;

- aprecierea amplitudinii mişcărilor articulare;

- aprecierea integrării familiale, sociale şi ocupaţionale a pacientului.

Hemiplegicul poate prezenta deficite în toate aceste compartimente funcţionale,

necesitând astfel programe complexe recuperatorii. Pe baza evaluării funcţionale, se apreciază că

aceşti pacienţi pot fi încadraţi în 3 stadii: iniţial. mediu (de specialitate) şi avansat (de refacere),

considerându-le în scurgerea timpului de la momentul accidentului vascular cerebral spre

momentul refacerii.