PRINCIPII ALE TEORIEI DEZVOLTĂRII

PROCESUL CUNOAŞTERII UMANE

Teoria dezvoltării cognitive

Perioada senzitivo – motorie Perioada gândirii pre-operaţionale Perioada operaţiilor concrete Perioada operaţională

Jean Piaget

De la naştere – 24 luni Între 2 – 6 ani Vârsta între 7 – 10 ani Vârsta de 11-15 ani

Teoria Inteligenţelor multiple

Inteligenţa lingvistică Inteligenţa logico-

matematică Inteligenţa muzicală Inteligenţa spaţială/

de orientare

Howard Gardner

Inteligenţa kinestezică

Inteligenţa interpersonală

Inteligenţa intrapersonală

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere

ERIK ERIKSON

Copilul trebuie să înveţe să aibă încredere în lumea sa, pentru a învăţa astfel să spere. Baza încrederii la copilul nou - născut este formată atunci când el primeşte o cantitate adecvată de hrană, dragoste şi ocrotire fizică.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine

ERIK ERIKSON

Copilul mic trebuie să înveţe să meargă şi să exploreze, dezvoltându-şi astfel încredere şi puterea voinţei. Înţelept este să permitem copilului să-şi exercite auto-controlul.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină

ERIK ERIKSON

Copilul pre-şcolar trebuie să înveţe să se joace având un scop în minte, exersându-şi voinţa liberă şi dezvoltând astfel un sentiment al sensului/ rostului/ scopului şi fundamentul educaţiei morale. Activităţile auto-iniţiate nu trebuie să fie împiedicate, întrucât astfel s-ar putea dezvolta sentimentul de vină.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină Hărnicie vs. inferioritate

ERIK ERIKSON

Copilul de vârstă şcolară începe să dobândească deprinderi necesare pentru a funcţiona în cadrul educativ oferit de şcoală dar şi într-un cadrul mai lărgit. Dacă hărnicia şi lucrul temeinic vor fi încurajate acestea vor conferi copilului sentimentul competenţei.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină Hărnicie vs. inferioritate Identitate vs. Confuzia de roluri

ERIK ERIKSON

Adolescenţii se luptă să-şi stabilească propria şi unica lor identitate. Pe măsură ce-şi dezvoltă un sentiment puternic al sinelui apare şi nevoia de a se devota unei cauze, a se devota opţiunii personale pe care au făcut-o. Această etapă se poate manifesta printr-o respingere a părinţilor, religiei, prietenilor sau ideologiiilor anterioare. Părinţii şi profesorii trebuie să adopte o atitudine relaxată în relaţie cu această respingere şi să continue să întreţină relaţii bazate pe dragoste în raport cu adolescentul .

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină Hărnicie vs. inferioritate Identitate vs. Confuzia de roluri Intimitate vs. izolare

ERIK ERIKSON

Dezvoltarea abilităţii de a forma o intimitate adevărată în prieteniile adevărate sau în cadrul căsătoriei conduce la virtutea de a iubi cu adevărat şi cu credinţă. Tinerii au nevoie de îndrumare în credinţa religioasă mai ales atunci când trebuie să ia decizii cruciale în ceea ce priveşte propria lor identitate.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină Hărnicie vs. inferioritate Identitate vs. Confuzia de roluri Intimitate vs. izolare Perpetuare vs. stagnare

ERIK ERIKSON

Privind dincolo de propria persoană, descoperim responsabilitatea de a crea, a ocroti, şi a cultiva viaţa în lume.

TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHO-SOCIALE

Încredere vs. neîncredere Autonomie vs. ruşine Iniţiativă vs. vină Hărnicie vs. inferioritate Identitate vs. Confuzia de roluri Intimitate vs. izolare Perpetuare vs. stagnare Integritate vs. disperare

ERIK ERIKSON

Evaluarea opţiunilor exprimate de fiecare personaă în viaţă, experimentarea satisfacţiilor pe care o persoană le-a avut de-a lungul vieţii şi a te simţi ancorat în realitate reprezintă începutul înţelepciunii.

ETAPELE DEZVOLTĂRII MORALE

Etapa pre-convenţională

Etapa convenţională

Etapa postconvenţională

LAWRENCE KOHLBERG

ETAPELE DEZVOLTĂRII MORALE

Câteva implicaţii: - Imaginaţia este o unealtă importantă în adoptarea alegerilor morale. În

momentul în care copiii şi adulţii sunt atraşi de poveşti despre curaj moral şi bunătate ei încep să-şi imagineze alte moduri în care şi-ar putea trăi viaţa.

- Activităţile care nu-i forţează să ia prea repede o anumită decizie ci le dă prilejul să-şi imagineze şi să testeze un număr de alternative, înainte a face o alegere, sunt foarte utile în dezvoltarea acestui instrument.

- A şti ce este corect nu reprezintă neapărat şi garanţia că vei face ceea ce este corect. Când “a face ceea ce este bine” devine o practică, morala creşte, se dezvoltă: devine astfel util pentru elevi să le adresăm dileme morale şi să-i invităm să gândească prin prisma acţiunilor lor.

- Oferindu-le elevilor ocazii de a face fapte bune le vom permite să înveţe sentimentul pe care-l ai atunci când faci un bine.

- Scopul catehezei este de a dezvolta o credinţă vie, conştientă şi activă, de a-i ajuta pe elevi nu doar să gândească moral ci să şi acţioneze cu dreptate şi cu grijă. Factorul motivator pentru profesor în misiunea de educaţie religioasă pe care şi-a asumat-o este tocmai faptul că este martor la dezvoltarea morală a elevilor săi, odată cu creşterea în capacitatea de a trăi viaţa întru Hristos.

LAWRENCE KOHLBERG

CREŞTEREA ÎN CREDINŢĂ

Etapa preliminară Prima fază a credinţei începe în primii ani de viaţă ai copilului

Credinţa intuitivă-de proiecţie Este etapa credinţei imaginare, caracteristică copilăriei timpurii

Credinţa mitico – literală Credinţa concretă a copiilor de vârstă şcolară este caracterizată de o privire realistă

şi o apreciere a narativului, întrucât la această vârstă copilul încearcă să găsească un sens al lumii.

Credinţa sintetico- convenţională Abilitatea de a gândi abstract deschide posibilitatea de a privi credinţa dintr-o

perspectivă nouă şi profundă. Credinţa individualizată – reflectivă

Tinerii adulţi pot relocaliza sursa de autoritate din exteriorul lor către forul lor interior. Ei încep să reflecteze critic asupra propriilor convingeri. În această etapă poate apărea pentru prima dată sentimentul că credinţa lor le aparţine.

Credinţa de legătură În plină maturitate şi chiar mai târziu adulţii devin din ce în ce mai reflectivi,

confruntându-se în cele din urmă cu paradoxurile vieţii şi învăţând să le accepte. Credinţa universală

Continua creştere în înţelepciune şi har a unei persoane prin studiu, rugăciune şi reflecţie o apropie din ce în ce mai mult de sentimentul că este una cu Dumnezeu.

James Fowler