Principi i

3
15. Principiul conversiunii Conversiunea actului juridic înseamnă, în esenţă, înlocuirea actului nul, cu un act juridic valabil; în altă exprimare, conversiunea înseamnă considerarea manifestării de voinţă ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic. în doctrină conversiunea este desemnată şi prin formula următoare: "principiul potrivit căruia manifestarea unei voinţe în cadrul unui act nul poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic" 0 . In doctrină, conversiunea actului juridic a primit justificări diferite 2 '. Considerăm că temeiul conversiunii îl reprezintă regula de interpretare logică statornicită de art. 978 C.civ.: actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat. , Pentru a opera conversiunea, sunt necesare următoarele condiţii: 1) să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil; 2) unul din acte să fie anulat efectiv şi total; 3) actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate, iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului, anulat; 4) din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii. Din aplicarea acestor condiţii, rezultă că nu va fi conversiune: 1) cazul în care unele clauze sunt anulate, iar altele menţinute (aici fiind vorba de o nulitate parţială, iar nu de conversiune); 2) actul nu este încă anulat, bucurându-se de prezumţia de validitate; 3) actul apare ca nul numai datorită denumirii, greşite, date de părţi (aici este o problemă de calificare, iar nu de conversiune); 4) cazul novaţiei; 5) refacerea actului; 6) validarea actului prin confirmare sau prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale nerespectate la încheierea actului juridic. Ca aplicaţii ale conversiunii actului juridic menţionăm: - cazul manifestării de voinţă, care, nulă ca şi vânzare-cumpărare valorează ca antecontract de vânzare- cumpărare; - cazul în care actul de înstrăinare este lovit de nulitate, dar este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect

description

CURS CIVIL

Transcript of Principi i

Page 1: Principi i

15. Principiul conversiuniiConversiunea actului juridic înseamnă, în esenţă, înlocuirea actului nul, cu un act

juridic valabil; în altă exprimare, conversiunea înseamnă considerarea manifestării de voinţă ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic. în doctrină conversiunea este desemnată şi prin formula următoare: "principiul potrivit căruia manifestarea unei voinţe în cadrul unui act nul poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic"0.

In doctrină, conversiunea actului juridic a primit justificări diferite2'. Considerăm că temeiul conversiunii îl reprezintă regula de interpretare logică statornicită de art. 978 C.civ.: actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat.

,Pentru a opera conversiunea, sunt necesare următoarele condiţii: 1) să existe un

element de diferenţă între actul nul şi actul valabil; 2) unul din acte să fie anulat efectiv şi total; 3) actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate, iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului, anulat; 4) din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.

Din aplicarea acestor condiţii, rezultă că nu va fi conversiune: 1) cazul în care unele clauze sunt anulate, iar altele menţinute (aici fiind vorba de o nulitate parţială, iar nu de conversiune); 2) actul nu este încă anulat, bucurându-se de prezumţia de validitate; 3) actul apare ca nul numai datorită denumirii, greşite, date de părţi (aici este o problemă de calificare, iar nu de conversiune); 4) cazul novaţiei; 5) refacerea actului; 6) validarea actului prin confirmare sau prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale nerespectate la încheierea actului juridic.Ca aplicaţii ale conversiunii actului juridic menţionăm: - cazul manifestării de voinţă, care, nulă ca şi vânzare-cumpărare valorează ca antecontract de vânzare-cumpărare;- cazul în care actul de înstrăinare este lovit de nulitate, dar este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce forma obiect şi al actului de înstrăinare anulat2'; acest caz este expres prevăzut de art. 923 C.civ. astfel: "Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi'reintrat în starea testatorului" (s.n.);- cazul în care moştenitorul înstrăinează un bun din masa succesorală; deşi actul de înstrăinare este nul, manifestarea de voinţă exprimată în el valorează ca acceptare a succesiunii; este cazul prevăzut de art. 689 C.civ.: "Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa.de acceptare".

16. Principiul validită t ii aparen t ei în drept Acest principiu, înlătură nulitatea unui act încheiat într-o situaţie de eroare

comună, obştească.O aplicaţie a acestui principiu o găsim consacrată de art. 7 din Legea ' nr.

119/1996 cu privire la actele de stare civilă (M.Of. nr. 282/1996): "Actele de stare civilă întocmite de o.persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi,sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate".

Page 2: Principi i

17. Principiul răspunderii civile delictualePrincipiul îl priveşte pe incapabilul minor; între principiul ocrotirii minorului -

consacrat de art. 1159 C.civ.: "Minorul ce face o simplă declaraţie că este fnajor are acţiunea în resciziune" - şi principiul răspunderii civile delictuale (nemini laedere), are câştig de cauză al doilea principiu, care echivalează, practic, cu menţinerea actului anulabil, ca cea mai- bună reparare a ' prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicită a minorului; în acest sens, art. 1162 C.civ. dispune: "Minorul n-are acţiunea în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasi-delictele sale".