Dragă și minunată Ființă, 

 Primești cu ... Plugușorul?Am avut un puternic imbold interior să scriu un mesaj de An Nou către toți cei care sunt în lista mea de email-uri ...M-am pus pe treabă și iată că au ieșit 10 urări ... !Ți le ofer și ție, cu mare bucurie! 1. Îți urez ca în 2016 să continui cu entuziasm și curiozitate călătoria spre tine!

Un ”sfânt celebru” spunea ”Solvitur ambulando” (mergând se va rezolva) - asta înseamnă să nu te oprești din mers și să continui, poate mai intens ca până acum, să explorezi misterul identității tale și scopul tău în viață.

Fie ca începutul de an să trezească, în tine, un puternic impuls creativ și profund de auto-cunoaștere, care îți va permite să ieși din ”peștera” vechiului sine și să resimți tot mai intens unirea cu propria ta Divinitate! 

2. Îți urez ca în 2016 să vezi, cât mai des, cu ”ochii tăi înteriori” frumusețea, minunăția și măreția vieții pe care ți-o dorești cu adevărat!

Cum toate lucrurile noi încep de la o viziune, fie ca îndrăzneala de a-ți imagina și simți viitorul dorit să se ”înșurubeze” temeinic în celulele tale!

Iată de ce este benefic să îți dai periodic timp pentru a-ți imagina cum ar arăta viața ta în cea mai împlinitoare ipostază. Detaliile exacte, concepute de minte, sunt mai puțin importante, ceea ce contează este recaptarea, în interiorul tău, a unui sentiment de libertate.

Libertatea ta începe cu imaginația ta și este natural să te deschizi către cel mai înalt potențial al tău!  Probabil ști deja că acest proces te va pune în contact cu anumite frici profunde, pe care trebuie să le ”îmbrățișezi”.

Revederea sistematică a visurilor tale îți oferă ocazia să transmuți fiecare dintre fricile care stau în calea libertății tale. 

3. Îți urez ca în 2016 să-ți îmbrățișezi, conștient/ă, acele aspecte / frici concrete ale Umbrei tale care îți vor apare din subconștient.

Consideră acum că indiferent de cât de pozitiv/ă ai vrea să fi în viață, dacă nu ești pe deplin conștient/ă de toate propriile umbre– așa numita latura ta întunecată – nu vei putea activa frecvențele superioare / darurile tale.

Suntem cu toții deja angrenați într-un proces de lucru cu aceste frici reale, fiziologice, profund înrădăcinate în corp și este util să cunoaștem că prin ”jocul întâlnirilor”, în 2016, vom descoperi parte din aceste umbre și vom avea nevoie de curaj și prezență pentru a le confrunta – observa + accepta + îmbrățișa – în mod direct.

Așadar, permite acestor umbre să apară în fața ta și uită-te la ele pentru că ”fricile sunt materia primă a stărilor de conștiință superioare și trebuie să trecem prin ele”.

Observând conștient umbrele care vor apare, vei începe să vezi cât de multe aspecte din viața ta și din lumea din jurul tău sunt guvernate de aceste frecvențe de frică.

Pe măsură ce îți cunoști și înțelegi aceste umbre, devi profund autentic, evoluezi spre frecvențe superioare și îți sporești puterea acceptării de sine. 

4. Îți urez ca în 2016 să trăiești noi și profunde revelații - ai încredere că revelațiile îți vor apare atunci când ai o atitudine relaxată – cu inima deschisă și corpul detensionat!

Fie ca 2016 să îți aducă o profundă conștientizare a stării de ființă suverană și îți urez să exprimi tot mai intens această libertatea lăuntrică – ochii tăi să strălucească de bucurie, să simți cum poți accesa ”cunoașterea” din Câmp, să exersezi compasiunea profundă (adică să fii un spațiu pentru ceilalți) și, mai ales, să te simți liber/ă să experimentezi tot ce te atrage / inspiră!

Te invit acum să ”guști” ceva care este posibil să te conducă către această revelație – am înțeles recent că fiecare umbră conține un dar și atunci când acceptăm și îmbrațișăm propriile umbre, în interiorul nostru are loc o mutație care ne schimbă ritmul vieții – ”se schimbă compoziția sângelui și bioritmurile, tiparele alimentare se modifică, atitudinea generală față de viață devine înălțătoare și optimistă”.

Mai mult, odată ce ne cunoaștem și îmbrățișăm propriile umbre, ceva superior nouă – mintea supraconștientă - va începe să ne folosească pentru a ridica și frecvențele celor din jur (vor apare așa zisele sincronicități care ne vor pune natural în ”serviciul pentru ceilalți”) 

5. Îți urez ca în 2016 să vezi cum înfloresc o parte din darurile genetice care sunt în ADN-ul tău – le porți în interior și se manifestă doar prin îmbrățișarea umbrelor!

Tu ești aici ca să recunoști și să radiezi prin toți porii aceste minunate calități și tipare superioare, ascunse în celulele tale. Atunci când vei manifesta cu grație aceste daruri, îți vei împlini scopul superior / menirea ta și vei trece cu dezinvoltură prin această  realitate socială instabilă și cuprinsă de frica de schimbare.

Este înțelept să îți propui să umbli, preponderent, printr-o realitate / mediu de vibrații înalte (întreaga lume vie este vibrație), pentru că ADN-ul tău îți crează viața în funcție de vibrația pe care o primește (probabil ști deja asta).

Am mai înțeles recent și îți spun și ție că în minunatul nostru vehicul / corp ”se află un anumit cod genetic, care odată activat va produce un sentiment de pace interioară atât de profund, încât va face gândurile să tacă”.

Cred că genele noastre pot crea această stare atunci când trimitem celulelor noastre energii de frecvență foarte ridicată. 

6. Îți urez ca în 2016 să depășești cu ușurință momentele în care lumina din tine îți va parea îndepărtată și instabilă!

Atitudinea în astfel de momente este de o importanță critică, pentru că tocmai atunci se ridică la suprafață un tipar al Umbrei, care are nevoie de îmbrățișarea ta!

Acceptă și ”digeră” aceste meandre / cotituri și când apar astfel de stări sună un prieten drag, care să îți reamintească că orice lucru care îți cauzează disconfort este de maximă importanță și trebuie să-i acorzi toată atenția ta.

Îmbrațișând o umbră, tu, de fapt, ai șansa să urci la o frecvență superioară!Îți urez să poți să stai cu ”urechile interioare” ciulite, să fii vigilent/ă și să îți

asculți reacțiile naturale și intuiția ta, care este dincolo de eroare!

Asta înseamnă să manifești spiritul ”amazoanei / războinicului” din interiorul tău, atât pentru a îmbrățișa ”demonii personali și colectivi”, care stau ascunși în ADN-ul tău, cât și pentru a contempla darurile și calitățile tale divine!

Este benefic să afli acum că cele mai profunde frici din celulele tale nu sunt nimic mai mult decât ”tipare de joasă frecvență, care ascund lumina pură și radiantă care se găsește în miezul ADN-ului tău”! 

 7. Îți urez ca în 2016 glandele tale să secrete mai mulți ”hormoni rarefiați” –

de tip melatonină, harmină, pinolină ... – care îți dau acele stări de liniște și ”iluminare”, stări pe care poate doar le-ai gustat până acum.

Adu-ți aminte constant că atitudinea ta vorbește genelor, genele vorbesc glandelor și glandele crează chimia / percepția unei noi stări, a unei armonii superioare.

Pe măsură ce trăiești tot mai intens astfel de stări, ADN-ul tău va atrage din ce în ce mai multă lumină și Divinitatea din tine se va manifesta magnific!

Practic, câmpul tău energetic – aura ta – va radia naturalețe și deplină acceptare – vei fi un spațiu de facilitare pentru toți cei din jur!

Cu cât îți vei spori frecvența trimisă celulelor tale, cu atât îți va crește vitalitatea și calitatea aurei! Pe măsură ce aura ta crește, vei atrage spre tine frecvențe similare și te vei reconecta la armonia ritmurilor / ciclurilor  naturale.

Aura ta te va reuni cu adevărații aliați din această viață, prin intermediul rezonanței naturale pe care aceștia o au cu câmpul tău energetic. 

8. Îți urez ca în 2016 să dai un sens mai profund relației cu copiii / nepoții tăi (dacă ai) și cu copiii din jurul tău și să fii, în primul rând, un spațiu pentru ei.

Privește mai atent la ei și citește-le dezamagirea din ochi atunci cand starea lor mai inocentă întâlnește lumea credințelor si atitudinilor tale ceva mai ”conservatoare”.

Cea mai mare nevoie pe care o au copiii de la noi este ca noi să ne revendicăm propria inocență și să aducem în viața lor spiritul noastru jucăuș și romantic.

Am citit recent ceva ce intuiam de mult – ”lumea viitorului va fi o lume creată de adulți care au capacitatea de a vedea prin ochii unor copii”.

Copiii ne antrenează în acest joc ca noi să aducem o altă contribuție în această nouă lume – și asta presupune să îi ascultăm mai  mult, fără a le impune proprile definiții despre cum ar trebui ei să fie.

Starea de ”părinte / bunic, care ghidează, inspiră și facilitează” vine dintr-o profundă relaxare a corpului fizic și din îmbrățișarea umbrelor tale. 

9. Îți urez ca în 2016 să descoperi cheile potrivite și ordinea exactă în care ele se potrivesc la ”încuietorile” care încă țin prizoniere darurile tale genetice (îți reamintesc că numai inima și mâinile - ca extensii ale inimii - îți pot arăta calea).

Îți urez ca în acest an să contempli, cât de des îți amintești, secvențe de cuvinte de frecvențe înalte și să îți devină clar ce dorește Divinitatea ta lăuntrică să manifeste, în această viață, prin vehicul tău mental-emoțional-fizic.

Este benefic să afli acum că fiecare cuvânt rostit mental crează un puls electro-magnetic, care se ”aude” în toate celulele. Dacă apoi trăiești sentimentul pe care îl

naște fiecare cuvânt, vei trimite un impuls și mai puternic către toate coltoanele corpului tău.

Ține minte că ADN-ul tău este atât de sensibil încât ”aude” absolut orice atitudine (gand, stare, cuvânt rostit) și răspunde în consecință.

 Ușurează mintea de povara controlului asupra vieții tale și ascultă de ”instinctele” tale. Înima și pântecul să îți fie aliați în toate alegerile tale!

Așadar, treci prin 2016 cu relaxare, prezență și bucurie, în propriul tău ritm și cu încredere în propria ta intuiție! 

10. Cum va fi 2016 pentru noi toți, pentru țară, pentru planetă?Un an de salt vizibil de la energia umbrelor la energia darurilor!Și tu alegi, pentru ca tu ești cel pe care îl aștepți!Chiar contează atitudinea ta interioară și încrederea ta în tine și într-un vitor

comun măreț!Îți urez ca în 2016 să susții, prin visele tale curajoase, prin cuvintele tale

puternice mutarea ta și a acestui neam în energia darurilor! Acest salt este posibil în 2016, în Romania!Există șansa să facem un pas vizibil, în 2016, de la Romania Umbrei la

Romania Darurilor! Și așa este! LA MULȚI ANI!Cu recunoștință, drag și bucurie,Vasile

 P.S. Te invit sa vezi doar primele 45 de minute din această conversație în care

arăt 13 aspecte /domenii specifice unui neam, care necesită un salt în frecvență - de la UMBRA la ... DAR și cum se poate trece de la o viziune emoțională, la o viziune holistică, de sinteză, bazată pe 4 piloni conceptuali:  https://www.youtube.com/watch?v=TOxAv4vPwTg

„Uneori trecem prin viata cu pedala de la acceleraţie pe maxim şi total neasigurati. Din nicio parte. Te lovesti de oameni, de lipsa lor, de experiente care mai de care mai naucitoare ca, in final, sa nu te mai poata repara nimeni dupa accidentul inevitabil. Doar timpul, iar in unele cazuri nici el nu face fata. Prea suntem multi.

Acum mai mult de 25 de ani, daca stau sa socotesc, dar nu vreau sa ma sperii de la inceputul scrierii si sa pun punct inainte de a-mi spune mai clar ideea, cunosteam un om care avea sa-mi schimbe viata.

Multa vreme mi-am zis ca acela e unicul moment pe care l-as sterge definitiv din trecutul meu si, culmea, nu e cel mai injositor, ci e cel cu impactul cel mai mare asupra trecerii mele prin lumea asta. Este acea intamplare care a deschis drumul pacatului in viata mea. Și nimic nu a mai fost la fel. Nici eu, nici raportarea mea la ceilalti. Parca ma nascusem sa persist in greseala, sa ma adun faramite de jos şi sa fac un intreg peticit pentru mai tarziu. Credeti-ma, pe cuvant, ca fisurile s-au vazut multă vreme si, parca, tot in acele locuri se adaugau alte şi alte intamplari.

Cand vad in jurul meu oameni ce regreta trecerea timpului, doar pentru ca atunci responsabilitătile, lipsa sau putine, faceau casa buna cu tineretea si prospetimea noastra; cand imi recapitulez eu, pe repede inainte, altfel nu as rezista, trairile mele de atunci, zau, daca m-as intoarce, chiar daca mi s-ar garanta tinerete fara batranete, zero riduri şi lipsa par alb. Nu, nu, nu… de trei ori nu.

Mi-am ranit parintii in incercarea mea de a ma face repede mare, am ranit parintii altuia, am bulversat oameni şi ne-am tarat noi, acei doi de atunci, intr-o parere de iubire nebazata pe nimic. Dar nimic. Atractie doar si consumarea ei, si care – iar aici nu vreau deloc sa punctez vremurile pe care le-am trait ce excelau prin lipsa cunoasterii sau a informatiei – ne-a amagit intr-o stare de absurd si neintelegere, dar mai ales de ne-iubire.

Când am fost ceruta de la tata, nu stiu daca aveam 20 de ani. Eram, inca, amandoi, convalescenti dupa un episod traumatizant care era gata, gata, sa ma coste viata şi pe care voiam sa-l incheiem intr-o uniune care, credeam eu, avea sa cicatrizeze uratul si greul ce aparuse sa-mi mutileze sufletul si nu numai. N-a fost asa. Dincolo de faptul ca tata nu a inteles de ce viitorul lui, posibil, ginere a venit sa-i ceara fata, asa, pe neasteptate, imbracat nepotrivit şi fara eventualii cuscri, noi ne jucam, deja, de-a baba oarba; oarba fiind eu, iar baba povestea, caci nimic nu era mai gresit decat gandirea mea de atunci si senzatia ca astfel pot repara lucruri incepute in doi. Nu a inteles, bietul tata, nici din ce ne-am fi putut sa ne ducem viata impreuna sau unde am fi locuit, tinand cont de tineretea noastra dar, mai ales, nu intelegea de unde a aparut iubirea aia ce ne facea sa ne dorim impreunarea vremelnica, pentru ca el nu vedea decat o fuga din calea problemelor pe care mi le facusera ei, ca parinti, cu asprimea lor. Nu stia, dragul de el, ce dureri noi purtam si cum credeam, naiv, ca astfel mi-as accepta, mai usor, greseala. O parte din noaptea aceea mi-am petrecut-o in strada, pe un leagan. I se parea tatei ca am nevoie de o racorire a mintii. Asa era. Dar eu nu stiam asta, nu stiam nimic. Nimic.

Lucrurile s-au terminat inainte de a incepe, dar asta nu inseamna ca nu au venit intamplari tavalug pe care nici macar nu merita sa le mentionez. Niciunul nu am avut vreo vina, caci ar fi putut ramane doar o poveste oarecare, daca nu i-am fi simtit acut nepotrivirea. Violenta verbala si fizica, insa, nu le-am putut uita pana mai ieri, cand am crezut eu ca pot face pace cu aceste amintiri. Am omis, insa, sa adaug, acestor senzatii, deschise de conjuncturi bine intentionate, in prima faza, pe tanara de atunci, care nu a invatat mare lucru din lectia acelor ani, in care niciunul nu a stiut iubi, pretui, incuraja, sustine, de a se bucura de succesele fiecaruia in parte, lasand la o parte acel „si eu” sau de a nu scoate, macar, ce era mai rau unul in altul. Nu aveam inlantuirea aia de copac, puternica, stabila cu seva vindecatoare despre care am aflat intre timp. Eram ciungi, nemilosi si tristi, doi copaci care traiau in aceeasi gradina, dar unul cu spatele la celalat.

Momentul l-am perceput atunci ca maximul suferintei mele. Si stiti de ce? Pentru ca nu aveam experienta vieţii; nu aveam exemple de cazuri asemanatoare ce m-ar fi putut ajuta, nu am avut prieteni şi lume potrivita carora sa ma pot destainui, nu aveam suficientă incredere in parinţii mei sa le spun trairile mele, nu am avut suficienta incredere în mine și, pur și simplu, mai eram si la varsta cand simțeam nevoia sa sufar, ca si cand toata nedreptatea lumii o adunasem eu in mine. Ehehe, de-ar fi existat astfel de site-uri, internet la liber si tot ce avem acum si ni se par nocive sau nu, educative sau toxice, tot ai fi putut face alegeri mai bune de care nu te-ai mai fi simtit vinovat. Asa, singurul lucru la care m-am priceput a fost sa fug. Si, Doamne cat am mai fugit!

Am lasat, repede, in spate acel episod şi m-am cutremurat, dupa ani, cand am descoperit ce perceptii diferite aveam fiecare despre acel moment. De vreo trei ori ni s-au mai intersectat drumurile şi de fiecare dată, cred, era raspunsul lui Dumnezeu in fata intrebarii mele, nerostite, culmea, niciodata: „Ce ar fi fost daca?” Nimic!, mi-a raspuns Dumnezeu. Pentru ca unde nu este iubire divina, nu poate fi

nimic. Unde nu e gandul total spre binele celuilalt drumul se intrerupe. Definitiv. Iar noi am stiut asta si ma bucur ca am aflat-o repede, asa cum, de putin timp, cred ca am pecetluit senzatia, dar si povestea, dandu-i finalul pe care-l merita. A capatat forma de ravas, strans bine la capete, si cu pecete de tinerete zbuciumata, care sa nu mai fie deschis niciodata de nimeni.

Nu m-am uitat inapoi in momentul in care una din povestile mele se sfarsea. Ba, mai mult, refuzam orice informaţie venita asa, din darnicia unora. Voiam sa protejez ceea ce deveneam, chiar daca tot nu eram bine si pe drum curat; imi doream sufletul liber pentru inainte, nu dornic de inapoi. Nu credeam in legaturi reluate, funii innodate şi viata retraita. Voiam sa traiesc si atat. Cu orice risc. Acum, cand vad oameni care-si plang iubirea pierduta, sunt un pic infuriata, dar şi mai furioasa sunt pe cei ce o striga in asa fel incat sa ajunga la celalalt durerea lui. Ca si cand suferinta aceasta l-ar surescita pe cel ce a iesit din poveste, care zburda in altele mai noi si, poate, l-ar face sa se impiedice, sa se intoarca, sa adune cioburile impreuna si sa RETRAIASCA.

Nu mi-a placut sa scriu, nici sa vorbesc despre iubire, asa, la general. Pentru mine iubirea e fapta, emotie, traire buna, nu suferinta, lacrimi si suspine. Stiam asta doar la nivel teoretic, incapabila sa construiesc astfel de lucruri cu cineva. Mi-am luat lectia umilintei devreme, dar in felul meu am iesit invingatoare pentru ca, pentru mine, iubirea avea sa vina tarziu, aşa cum nici nu o visasem, nici n-as fi indraznit sa ma gandesc la ea in vreun fel, poate si pentru faptul ca am crezut ca nu o merit, prea ma considerau multi capricioasa si instabila. Cu toate astea, am trait o viata de om pana am reusit sa-mi gasesc linistea si pentru că multi cred că sunt o norocoasa pentru acest dar, uitandu-ma, totusi, peste umar, nu pot sa nu ma gandesc ca orice pilda inteleapta sau cu nu stiu ce talc s-ar fi vrut, nu se potriveste aici, din pacate. N-am invatat nimic, multa vreme. Am trait şi atat. Nici macar nu am reusit sa deosebesc binele de rau. Am ales tot raul, o data si inca o data, iar şi iar. Ba, uneori, l-am generat eu. Aveam o predispozitie fantastica in a intra in belele; inca o am, dar intre timp am frane bune.

Pana intr-o zi, cand, cred, totusi, firul raului s-a rupt de la sine, pentru ca, in orice poveste, deci si intr-a mea, s-a inceput un ghem nou. Cu toate astea luna mai, în fiecare an, e o luna trista. ”Niciodata sa nu te uiti la ce ai pierdut, ci la ce ti-a ramas”, spunea cineva. Acum multi ani, indepartati ani, imi pierdeam identitatea pentru o vreme, apoi mai-ul mi-a fost o umbra definitiva, prin trecerea tatei in nefiinta.

Din pacate, lectia intamplarilor mele trecute mi-a fost tot o lectie pentru zilele de azi. Poveste in poveste. Si veti rade, dar intr-un moment de exaltare sufleteasca, fericita prea tare in tot ce fac acum, probabil si din siguranta care, credeam eu, ma stapaneste in zilele acestea de femeie cu ani destui la purtator, am vrut sa peticesc si experienta asta. Din pacate, nu am mai stiut cum. Si am adaugat nepotrivirii, imaturitatii și orice balarie ati vrea sa asezati in fraza… numele meu. Dupa vreo doua treceri cu privirea peste un text ce semana a schimb de replici gen ping-pong, am realizat ca nu e bine sa justifici nimic, nu e bine sa vrei sa repari cu forta, am inteles ca faptele pot fi diferite de cuvinte. Iar cand convenientele și politetea dispar, cand curajul iti da indrazneala, te tradezi singur și revii la inconstanța pe care nu o recunosti in viata de zi cu zi dar ti-o amintesti perfect de cand erai fugara. Poți minti orice om ca esti minunat, dar pe tine insuti nu. Și daca ti se activeaza si senzatia de neplacere uiti orice parte romantata a povestii, asa cum uiti ca ai avut intentii bune intr-o conversatie care iti devine, destul de repede, iritanta.

In definitiv, cuvintele ne ajuta sa dam caldura unor intamplari ce nu au avut decat o raceala aparte care, si acum, dupa 25 de ani, ar ingheta orice sentiment. Eu am cautat in mine vindecari de care nu aveam nevoie. Debarasandu-te de amintiri și persoane toxice, chiar eu fiind exemplu bun pentru nepotrivire in raport cu unii oameni, poți face loc lucrurilor bune din viata ta sau chiar sa devii tu un om mai utilat sufleteste. Si, poate, de ce nu, să apreciezi un pic mai mult ceea ce ai, rutina aia care crezi ca te omoara zilnic. Si mai stiu ca voi evita, pe cat posibil, cuvinte ca „maturitate„, „vindecare”, „eliberare” , „greseala” „impacare”. Nu mereu spun adevarul despre noi.

Am inteles, in schimb, cu toata fiinta mea, ca as incerca cu orice pret sa fiu fericita, nu as lasa pe nimeni sa-mi zica, nici macar sa-mi sugereze sau sa-mi induca sentimentul ca „nu se poate”, „nu ai voie”, „nu-i posibil” și „nu tie”. Nu am privit inapoi decat, pentru a culege impresii pe care sa le astern pe aici, intr-o poveste, de care, poate, cineva are nevoie. Sau nu. Sau poate ar fi, cum spuneam mai sus,

lectia neplacutului si a nepotrivirii cu ceea ce iti e harazit sa traiesti. Am inteles ca poti incepe relatii cu oameni de care esti atras, cu care, in ciuda diferentelor, pornesti pe un drum, desi tie nu-ti place nici cum gandeste omul ala, nici cum pune accentul in fraza, nici cum doarme, nici hobby-urile lui, nici faptul ca nu esti tu, in preajma lui. Nimic. Iti plac altele, dar nu suficient cat pentru o viata intreaga sau macar pentru o poveste de care sa-ti amintesti cu placere.

Asadar, oameni, numele meu e NEPOTRIVIRE sau FUGA, si uneori generez situatii, dar pe care nu le mai regret demult, caci am acasa mester reparator de suflete si idei proaste, care stie cum sa ajunga la inima mea si caruia nu-i par altfel decat o provocare frumoasa, spune el. Iar eu sunt multumita. Cumva am fugit intr-o poveste ce isi scrie firesc fiecare fila, secunda cu secunda. Si nu mai fug singura, ci in doi. Doi potriviti.

Și dacă lectia rabdarii nu am invatat-o la timp, dacă mi-am petrecut o parte din viata, blazata, necautand fericirea,intr-o singuratate tulbure, mi-am invatat, intr-un final, pe neasteptate, lectia iubirii prin credinta. Credinta ca am fost suficient de iubita, incat sa mi se dea o sansa ca intr-o zi voi fi fericita cu adevarat. Şi sunt! Şi voi fi! Promit!

„N-am urmarit aici mai mult decat sa marturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viata.”, spunea frumos, Paler.V-o spun si eu, in felul meu