DUMINICA I DIN POSTUL MAREÎn această duminică se celebrează ritul „alegerii” sau al „înscrierii numelui” pentru

catecumenii care, în vigilia pascală, vor fi admişi la sacramentele iniţierii creştine. Se folosescrugăciunile şi invocaţiile proprii, ca mai jos, pag. ???*.

Ant. la intrare Pe cel care mă va chema, eu îl voi asculta;

îl voi elibera şi-l voi preamări,

îi voi dărui viaţă lungă. Ps 90,15-16

Nu se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI

DDumnezeule atotputernic,dă-ne, te rugăm, harul

ca, prin celebrarea acestui sfânt post,să înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos şi să dobândim roadele saleprintr-o adevărată viaţă de credinţă.Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.

ASUPRA DARURILOR

PPrimeşte, Doamne, darurile pe care ţi le aducem,pentru a celebra începutul misterului preasfânt,

şi dă-ne, te rugăm, harul ca, împreună cu ele,să fim şi noi plăcuţi în faţa ta.Prin Cristos, Domnul nostru.

PREFAŢA

Isus biruitor în ispite

V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău.

V. Sus inimile!R. Le avem la Domnul.

V. Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru!R. Vrednic şi drept este.

Cu adevărat vrednic şi drept,de cuviinţă şi mântuitor lucru estesă-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul,ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu,prin Domnul nostru Isus Cristos.

Căci el, renunţând la hrana pământească timp de patruzeci de zile,a consfinţit, prin postul său, acest timp de pocăinţăşi, zădărnicind uneltirile ispititorului străvechi,ne-a învăţat să biruim pornirile noastre rele,

pentru ca, sărbătorind misterul pascal cu inimi curate,să ajungem în cele din urmă la bucuria veşnică a învierii.

De aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii,îţi cântăm imnul de laudă, zicând fără încetare:

Sfânt, sfânt, sfânt.

Ant. la Împărtăşanie Nu numai cu pâine trăieşte omul,

ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu. Cf. Mt 4,4Sau:Cu aripile sale te va acoperi Domnul

şi sub penele sale vei găsi adăpost. Ps 90,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

ÎÎntăriţi fiind cu pâinea cerească, ce hrăneşte credinţa,măreşte speranţa şi înflăcărează iubirea,

te rugăm, Doamne,învaţă-ne să simţim pururi o adevărată foame după Cristos,pâinea cea vie şi adevărată,şi să trăim cu tot cuvântul ce iese din gura ta.Prin Cristos, Domnul nostru.

RUGĂCIUNEA ASUPRA POPORULUI

TTe rugăm, Doamne, să coboare asupra poporului tău binecuvântarea îmbelşugată,

pentru ca, în tulburare, speranţa să sporească,în ispită, virtutea să se întărească şi să primească răscumpărarea veşnică.Prin Cristos, Domnul nostru.

SĂPTĂMÂNA I DIN POSTUL MARE 203

51

8

9

Cuvântul Domnului

ANUL B

LECTURA I Leg mântul lui Dumnezeu cu Noe,

dup ce acesta a fost salvat de apele potopului.

Citire din cartea Genezei 9,8-15

D up potop, Dumnezeu a spus lui Noe i fiilor s i:

„Iat , eu închei un leg mânt cu voi,

cu to i urma ii vo tri 10 i cu toate vie uitoarele care sunt cu voi:

cu p s rile, cu animalele i cu toate fiarele p mântului care sunt cu voi,

i cu toate viet ile care au ie it din corabie. 11 Fac un leg mânt cu voi,

c nici o f ptur nu va mai fi nimicit de apele potopului

i nu va mai veni potop ca s pustiasc p mântul.” 12 i Dumnezeu le-a zis:

„Iat semnul leg mântului, pe care-l fac între mine i voi,

i între toate vie uitoarele care sunt cu voi,

pentru toate neamurile de oameni în veci: 13 Curcubeul meu, pe care l-am a ezat în nori,

el va sluji ca semn al leg mântului dintre mine i p mânt. 14 Când voi strânge nori deasupra p mântului,

curcubeul se va ar ta în nori; 15 eu îmi voi aduce aminte de leg mântul dintre mine i voi

i toate vie uitoarele de orice fel;

i apele nu vor mai produce potopul care nimice te toate f pturile.”

Cuvântul Domnului

52 Timpul Postului Mare

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 24,4bc-5ab.6-7bc.8-9 (R.: cf. 10)

R.: C ile tale, Doamne, sunt adev r i îndurare.

4bc Arat -mi, Doamne, c ile tale,

condu-m pe c r rile tale.5ab Pov uie te-m în adev rul t u i înva -m ,

c ci tu e ti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminte te- i, Doamne, de bun tatea i îndurarea ta,

pentru c ele sunt ve nice.7bc Adu- i aminte de mine în îndurarea ta,

pentru bun tatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun i drept,

el arat p c to ilor calea.9 El conduce pe cei umili în dreptate

i înva pe cei smeri i c ile sale. R.

53Sãptãmâna I din Postul Mare

18

LECTURA A II-A Arca lui Noe este icoana botezului,

care acum v mântuie te pe voi.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 3,18-22

P reaiubi ilor,

Cristos a murit pentru p cate, o dat pentru totdeauna:

cel drept a murit pentru cei nelegiui i,

pentru ca s v conduc la Dumnezeu.

Cu trupul el a fost supus mor ii,

cu duhul a fost readus la via .19 Astfel el a mers s duc mesajul s u la cei care erau prizonierii mor ii.20 Ace tia, odinioar , se revoltaser ,

când r bdarea lui Dumnezeu era în a teptare,

în timp ce Noe construia arca,

în care numai câ iva, adic opt suflete cu totul,

au fost salvate prin ap .21 Aceasta este o imagine a botezului,

care acum v mântuie te pe voi,

nu prin cur irea de petele exterioare,

ci prin angajarea în fa a lui Dumnezeu cu o con tiin dreapt ,

prin învierea lui Isus Cristos, 22 care s-a în l at la cer,

mai presus de îngeri i de toate puterile nev zute,

la dreapta lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

54 Timpul Postului Mare

12

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,4b

Nu numai cu pâine tr ie te omul,

dar i cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA Isus a fost ispitit de Satana, iar îngerii îi slujeau

lui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristosdup sfântul Marcu 1,12-15

Î n timpul acela,

Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. 13 Acolo a r mas patruzeci de zile i a fost ispitit de Satana.

El era împreun cu fiarele s lbatice, iar îngerii îi slujeau. 14 Dup ce Ioan a fost aruncat în închisoare,

Isus s-a dus în Galileea ca s predice evanghelia lui Dumnezeu. 15 El zicea:

„S-a împlinit timpul i împ r ia lui Dumnezeu este aproape.

Converti i-v i crede i în evanghelie!”

Cuvântul Domnului

Am început Postul Mare cu cuvintele lui Isus: „Convertiţi-vă şi credeţi în

evanghelie”. Isus invită poporul să se convertească după ce a fost în deşert timp de patruzeci de zile. Oare nu putea să facă altfel. Cine poate cere cu autoritate convertirea la evanghelia lui Dumnezeu, la cuvântul iubirii care creează, dacă nu acela care a experimentat propria limită, propria condiţie de creatură, prin experienţa deşertului?

Imaginea deşertului este o imagine puternică, ce ne aminteşte cu hotărâre de o condiţie de sărăcie, de gol, de spaţiu. Avem nevoie de deşert pentru a înţelege că nu noi suntem creatorii, că viaţa noastră, uneori aşa de bogată în scopuri atinse, vise realizate, este esenţialmente dar.

A face deşert în Postul Mare înseamnă a găsi spaţiu, a crea un spaţiu înlăuntrul nostru care să ne permită să lăsăm să vorbească Duhul, care şopteşte şi nu strigă: „Fii umil, nu tu eşti Creatorul”. În schimb, cât de des acţiunile noastre sunt conduse de convingerea că putem totul, că ne suntem suficienţi nouă înşine. Deşertul înseamnă a ne fi foame, înseamnă dorinţă de ceva, de cineva, care lipseşte în viaţa noastră. Dar cât de dificil este să ne fie foame atunci când avem burta plină!

A căuta tăcerea pentru a face spaţiu Duhului ne ajută să-l privim pe Dumnezeu cu ochii încrezători ai fiului. Şi ne ajută să fim mai sensibili faţă de condiţiile de „deşert” pe care le întâlnim în fiecare, în viaţa noastră. Deşertul unui fiu neascultat care devine un huligan la şcoală, al prietenului despărţit de soţie, al aceluia care a pierdut sensul vieţii şi nu ştie să spună la ce foloseşte să se mai scoale dimineaţa din pat.

Ne ajută să fim mai atenţi, ca să rezistăm la deşerturile care se deschid prin relaţii grăbite şi superficiale, să trăim pentru a munci, şi nu viceversa. În deşert, Isus înfruntă, învingând ispita puterii; şi renunţă la ea pentru a fi mai liber să spună: „Convertiţi-vă! Dumnezeu vrea să facă alianţă cu voi, vrea să facă o punte, să arate arcul său printre nori şi să se unească cu inimile voastre şi cu minţile voastre libere”. Noua arcă a alianţei este însuşi Fiul său, mort şi înviat pentru a ne dărui o posibilitate: aceea de a primi iubirea unui Tatăl care ne vrea colaboratori ai săi în creaţie, după chipul şi asemănarea sa.

Silvia şi Andrea Berto De la răsărit până la apus, martie 2009