SELF-REGULATION

Auto-reglarea

Auto-reglarea se refera la modul in care o persoana exercita controlul asupra propriilor răspunsuri sale astfel încât să urmărească obiectivele pe care le are și de a trăi conform standardelor pe care le detine. Aceste răspunsuri include gânduri, emoții, impulsuri, și alte comportamente. Standardele includ idealurile, interdicții morale, norme, obiective de performanta, precum și așteptările altor oameni.

Auto-reglarea, acest termen a fost folosit destul de devreme de Bandura (1977), în eforturile sale de a se adapta teoria behavioristă la complexitatea comportamentului uman.

Bandura (1982) a afirmat faptul ca oamenii isi administreaza recompense și pedepse pentru ei înșiși exercitând astfel controlul asupra propriului comportament în moduri mai puțin sau mai mult complexe.

Două domenii principale în care sunt îndreptate eforturile de autoreglare sunt concentrate asupra obtinerii si menținerii controlului asupra gândurilor și emoțiilor.

Cele mai multe cercetari pe auto-reglare au prezentat măsuri comportamentale. In studiul controlului de a manca, de exemplu, cele mai multe de cercetari au masurat cat de mult oamenii mananca.

Consumand cantitati mari de alimente riscul de îngrășare este luat ca un indiciu în auto-reglare, în timp ce mancatul reținut indică o un comportament de auto-control eficient.

Brandon, Oescher și Loftin (1990) au dezvoltat un chestionar de auto-control, care se concentrează în principal pe comportamente de sanatate; de fapt, un sfert din elementele sale referă în mod specific la comportamentul de a manca.

Tangney, Baumeister, si colegii sai (Tangney, Baumeister, și Boone,) au dezvoltat Scala de auto-control, care masoara intr-o măsură mai larga trasatura de auto-control.

Aceasta scala se refera la principalele domenii de auto-control (controlul gândurilor, sentimentelor, impulsurilor și oprirea obiceiurilor proaste).

AUTO-CONTROLUL PREZICE LIPSA REZULTATELOR NEGATIVE

Autocontrolul ridicat este asociat cu absența unor probleme variate de control al impulsurilor.

De exemplu, persoanele cu un bun autocontrol sunt mai putin predispuse sa consume droguri si alcool (Peluso, Ricciardelli, si Williams, 1999; Wills, Duhamel, și Vaccaro, 1995; Wills, Sandy, si Șinear, 1999) decat cele cu un nivel scazut al acstuia.

Ele sunt, de asemenea, mai putin predispuse la a dezvolta anumite probleme de alimentatie patologice (Peluso ș.a., 1999;.. Tangney ș.a.). Ei isi gestioneaza veniturile bine cu cheltuieli putine si cu mai multe economii (Romal& Kaplan, 1995).

După cum sa menționat, persoanele care obtin un scor ridicat in auto-control, s-au dovedit a fi mai putin probabil sa se angajeze în delincvența juvenilă, criminalitate, și alte comportamente antisociale

POSIBILE DEZAVANTAJE?

Există un dezavantaj pentru autoreglare? Ar fi o intrebare pertinenta.

Până in acest moment, nu au fost constatate aspecte negative corelate cu autocontrolul ridicat.

Mai exact Tangney si colab au testat curviniliaritatea pentru a vedea daca auto-controlul excesiv sau supracontrolul" ar putea produce consecințe negative, dar nici un astfel de model nu a fost găsit.

Pentru a fi sigur, auto-controlulul poate fi folosit în scopuri mai putin nobile sau obiective antisociale, dar în general se pare ca produce efecte în principal positive.

DEZVOLTAREA AUTOCONTROLULUI

Se stie relativ putin despre modul în care este achiziționat si consolidat autocontrolul și acest subiect trebuie să fie privit ca o prioritate pentru continuitatea cercetarilor (mai ales având în vedere numeroasele beneficii pe care le conferă auto-controlul).

Ce înseamnă acest lucru inca nu este pe deplin clar, cu toate acestea ar putea fi faptul că aceasta capacitate de autocontrol este deja prezenta la vârsta de 4 ani și rămâne în mare parte stabila de-a lungul vieții.

Pe de alta parte, părinții care au început sa insufle autocontrol copiilor continuă să exercite un efect similar, benefic în întreaga lor dezvoltare, și astfel virtuțile adultului reflectă o lungă serie de influențe.

La cealaltă extremă, ar putea fi chiar luate in considerare faptul că auto-controlul este pregătit genetic și prin urmare, are o stabilitate care are puțin sau nimic de-a face cu învățare.

Gottfredson and Hirschi citeaza in teoria lor asupra autocontrolului si infractiunilor, faptul ca exista o rata substantial mai mare a criminalitatii in randul copiilor proveniti din familii monoparentale. Exista cateva dovezi care arata faptul ca lipsa de supervizare a unui adult conduce la o mai mare delicventa si comportament antisocial care poate indica un anumit nivel de invatare si internalizare a autocontrolului

Cercetările sugerează că legătura dintre supravegherea părinților și delincvență este mediată de sentimentele copilului de atașament și eficacitate (Wadsworth,2000).

ACTIVAREA ȘI INHIBAREA FACTORILOR DE AUTOCONTROL

Auto-reglarea eficientă depinde de mai mulți factori și eșecul oricaruia dintre acesti factori pot afecta în mod substanțial auto-controlul.

Vohs și Heatherton (2000) au arătat faptul că diferențele individuale pot produce ego epuizare ca urmare a nevoii de angajament în auto-reglare în condițiile in care nu ar fi nevoie.. Prin urmare, autoreglarea sinelui sau luarea unei decizii epuizeaza temporar unele resurse esențiale de sine, astfel încât eul este mai puțin capabil de a efectua un alt act de auto-reglementare sau voință.

Este important să se recunoască faptul că aceeași resursă limitată este folosit pentru o varietate largă de funcții psihologice, și oricare dintre ele poate epuiza resursa, astfel afectand toate celelalte funcții. Prin urmare, nu este un accident faptul că atunci când oamenii se confruntă cu deadline-uri sau stress, ei pot înceta să mentina sub control mancatul, fumatul, sau igienă personală.

Cele mai multe acte de auto-control implica depășirea unor reactii incipiente la situația imediată în scopul de a urmări unele beneficii mai mari pe termen lung. Prin urmare, capacitatea de a transcende situația imediată este esențială. In ceea ce priveste oamenii care trăiesc doar în momentul prezent este puțin probabil să prezinte o doza bună de auto-control, pe cand neatentia din viitor va facilita auto-reglarea. Factorii care schimba atentia în prezent și stimulul salient din mediul va submina auto-controlul.

GEN, ASPECTE INTER CULTURALE.

Exemple de diferențe culturale în auto-control pot fi enumerate, deși confirmarea empirică a multora dintre ele inca asteapta a fi facuta.

Conform Peele (1989), evreii au rate scăzute de alcoolism în ciuda ratelor ridicate de băut deoarece cultura evreiască susține că oamenii rămân responsabili pentru actiunile lor chiar și atunci când au băut, spre deosebire de culturile crestine care acceptă intoxicatia ca o scuză pentru comportamentul iresponsabil.

Cultura americană poate fi deosebit de predispusa la a vedea alcoolul ca o scuză pentru comportament iresponsabil.

Europenii, în schimb, sunt mai puțin predispuse la îmbrățișa toleranță zero despre alcool, și au, de asemenea, mai putini alcoolici . Într-adevăr, încălcarea unei norme de toleranță zero poate duce în mod paradoxal la o mai mare dezinhibare un fenomen uneori denumit în continuare efectul de "ce naiba".

INTERVENȚII ÎN MOD DELIBERAT Poate fi îmbunătățită autoregarea? Un studiu longitudinal scurtă de Muraven et al. (1999) a constatat

că persoanele care au lucrat la capacitățile lor de autoreglare prin exerciții de zi cu zi funcționează mai bine decat alte persoane in termeni de auto-control.

Posibilitatea de a construi auto-controlul poate fi deosebit de important pentru parinti.

Psihologia a militat diferite moduri cu privire la importanța influenței parentale in timpul copilariei timpurii.

La o extremă, sunt teoriile lui Freud (de exemplu, 1933) care a sugerat că modul în care părintele trateaza copilul în timpul primilor 6 ani de viață pune o bază puternică pentru personalitatea adulta careia evenimentele ulterioare ar putea construi sau modifica în foarte mici moduri. La celălalt extrema, JR Harris (1995) a sugerat că influența directă a părinților poate fi minimă, iar pentru adulți este în mare parte rezultatul combinației genetice efectului de influenta sociala.

Considerăm intrebarea “Cât de mult parintii pot insufla auto-control?’” a fi una dintre cele mai presante teorii și aspecte practice pentru cercetare si dezvoltare..

INTREBARI

VA MULTUMIM!