UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

REFERAT

Disciplina: Politici de mediu pentru dezvoltare durabilă

Titular curs:

Prof.univ.dr. Constantin GHIGA

Student(ţi):

Iosif Andreea 303 Mitică Daniela 304

Judeţ Raluca 304

BUCUREŞTI

2015

1

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

Pădurea

- defrișările și efectele ei -

Titular curs:

Prof.univ.dr. Constantin GHIGA

Student(ţi):

Iosif Andreea 303

Mitică Daniela 304

Judeţ Raluca 304

BUCUREŞTI

2015

2

Cuprins :

Introducere…………………………………………………………………pag.4

Capitolul I :

1. Defrișarea pădurilor

1.1. Cauzele defrișării

1.2. Efectele defrișării

1.2.1. Probleme atmosferice

1.2.2. Probleme hidrografice

1.2.3. Probleme la nivelul solului

1.3. Soluții împotriva defrișării

Capitolul II:

2. Studiu de caz – România,victima defrișărilor și alunecărilor de teren

Concluzii ……………………….

Bibliografie……………………….

3

Introducere :

          Cuvântul pădure provine din cuvantul latinesc “ palus-udis” ceea ce înseamnă teren acoperit cu arbori. Din cele mai vechi timpuri se ştie că pădurea a fost mijloc de adăpost, de refugiu atât pentru animale cât şi pentru oameni. Pădurea era sursa de energie a strămoșilor, era materia primă pentru arme și locuinte, era locul unde își găseau vânatul și era cetatea de nepătruns.           Pădurile cuprind formații vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate în mai multe straturi, ca și fauna și flora pe care o găzduiesc. Pădurea e o bogăţie naturală, al cărei rol în economia naţională şi ale cărei multiple funcţii în menţinerea echilibrului ecologic sunt greu de evaluat. Secole la rând, pădurea a fost şi continuă să fie privită doar ca o sursă de materii prime.

4

Capitolul I :

1. Defrișarea pădurilor

Defrişarea înseamnă a înlătura, prin tăiere sau ardere, arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii sau pentru a împădurii din nou. Datorită omului, în prezent,cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaţa originală de pădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească, dacă rata actuală de despădurire nu este încetinită. Acest lucru ar fi catastrofic din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în pădure şi deoarece pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei. Acţiunea de defrişare are loc din mai multe motive: copacii sunt folosiţi sau vânduţi pentru combustibil sau ca lemn,în timp ce terenul rămas neocupat este folosit ca păşune pentru animale, plantaţii, sau pentru aşezări umane.

1.1. Cauzele defrișării

Defrişările cauzează modificări permanente asupra condiţiilor climatice, deşertificarea,

încălzirea globală, efectul de seră, deplasarea populaţiilor.

Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri şi căi ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de defrişarea pădurilor. În ultimele două secole populaţia s-a înmulţit fiind din ce în ce mai multă nevoie pentru spaţiu de construit şi agricultură. Împreună cu comerţul de lemn care s-a intensificat în ultimii ani, au adus o degradare fără precedent asupra pădurii. Cele mai importante cauze ale deforestării sunt mutarea culturilor şi comerţul cu lemn.

Acest proces nu e un pericol pentru pădure  dacă este  făcut cu  grijă şi  dacă pădurii îi este dat suficient timp pentru a-şi regenera spaţiile defrişate. Probleme apar când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şi agricultura intensivă duce la degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situaţia prezentă, din cauza creşterii populaţiei - unele surse spun că mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrişările pădurii.

1.2. Efectele defrișării

Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos: • s-au intensificat procesele de erodare a solurilor• sunt tot mai frecvente secetele• s-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materiale economiei naţionale • a degenerat starea masivelor forestiere• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.

          Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare

5

stabilitate, decât pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic.

Distrugerea pădurii ar produce un imens dezechilibru în cantitatea de dioxid de carbon

produs şi reciclat, lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă şi schimbări majore de

climă. În plus mulţi copaci tăiaţi pentru a face loc agriculturii au fost arşi sau lăsaţi

să putrezească eliberând astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă. 

 Efectele defrişărilor ne afectează pe toți indiferent unde locuim, prin poluare, alunecări de teren, schimbări climatice. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile, seceta, gerul, căderile de grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Peste jumătate din ele sunt supuse unui efect lent de uscare anormală a arborilor. Datorită faptului că în România prețul lemnului este unul scăzut, se preferă exportul, care este unul din factorii care periclitează viitorul pădurilor în România.

Toată natura este un sistem vast care acum există într-un stadiu mai mult sau mai puţin

echilibrat. Jucându-ne cu factori de o importanţă majoră cum e pădurea ar putea duce la

dispariţia lumii cum o ştim noi.

1.2.1. Probleme atmosferice

   În ceea ce privește influența climatică a pădurilor, s-a constatat că acestea îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă similară cu cea a oceanelor, sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor, reduc viteza vântului, înlesnesc depunerea zăpezii, împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor.

Funcția climatică a pădurii Influenţele favorabile ale pădurii asupra climatului se manifestă cu intensitate remarcabilă

în special în reflectarea, diminuarea pătrunderii şi absorbţiei radiaţiilor, atenuarea extremelor de temperatură, distribuţia precipitaţiilor, reducerea evapotranspiraţiei, creşterea umidităţii atmosferice, atenuarea intensităţii vânturilor.

Cercetările au stabilit că pădurile au cea mai mare capacitate de absorbţie a radiaţiilor faţă de alte categorii de folosinţă a terenului(culturi agricole, pajişti, etc).

Defrişarea pădurilor este responsabilă pentru aproximativ 20 % din emisiile de gaze

care provoacă efectul de seră la nivel mondial. Dar calculele recente sugerează că emisiile de

dioxid de carbon cauzate de defrişări şi de degradarea pădurilor contribuie cu aproximativ 12 %

la totalul emisiilor de dioxid de carbon, cu o medie de 6 – 17 %.

Datorită structurii, densităţii şi dimensiunii arborilor, în interiorul pădurii se creează un

climat propriu, cu însuşirile deosebite de cele ale terenurilor goale. În pădure temperaturile

aerului sunt cu 2 – 4°C mai scăzute decât pe teren descoperit. Prin aceasta pădurea atenuează 6

temperaturile excesive din timpul verilor aride. Prin evaporarea intensivă a apei prin frunzele

arborilor, pădurile  menţin o umiditate constantă a aerului, contribuind la reglarea regimului

pluvial. De aceea, în popor se spune că „pădurea atrage ploaia’’. Acolo, unde sunt păduri multe,

lipsesc secetele.

O pădure cu suprafaţă de 1 km pătrat poate produce zilnic 9  tone de oxigen, aproape de

10 ori mai mult decât aceeaşi suprafaţă de teren agricol.

Incinerarea şi arderea plantelor de pădure eliberează cantităţi mari de CO2 care contribuie la

încălzirea globală. Oamenii de ştiinţă afirmă că anual defrişarea duce la eliberarea în atmosferă

a peste 1.5 miliarde de tone de carbon.Pădurile sunt, de asemenea, capabile să extragă dioxidul

de carbon şi poluanţii din aer, contribuind astfel la stabilitatea biosferei.

1.2.2. Probleme hidrografice

 Funcția hidrologică a pădurii Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin procesele

fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul apei în natură.

Vegetaţia forestieră participă la acest proces prin următoarele: frânează scurgerile de suprafaţă; înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii; alimentarea izvoarelor; asigurarea permanenţei şi regimului moderat al debitelor apelor curgătoare;

Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii.

Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.

Ciclul de apă este de asemenea afectat de defrişări. Copacii extrag apa din subteran prin

rădăcinile lor şi o eliberează în atmosferă. Când o parte de pădure este eliminată, copacii nu mai

pot evapora aceasta apă, rezultând un climat mult mai uscat. Deforestările reduc conţinutul de

apă în sol, precum şi umiditatea atmosferică. Despăduririle reduc coeziunea solului, astfel că

rezultă eroziune, inundaţii şi alunecări de teren.

Micşorarea zonei acoperite de păduri duce la reducerea precipitaţiilor. În loc să

atragă precipitaţiile care ulterior să treacă în sistemele subterane de apă, zonele defrişate sunt

locuri în care apa se scurge doar la suprafaţă şi nu mai ajunge în profunzime; astfel apar

inundaţiile.

O alta problemă cauzată de despădurire este scăderea evaporaţiei care duce la diminuarea

umidităţii din atmosferă.Arborii din păduri, cu rădăcinile lor, reţin 40 % din precitaţiile

7

atmosferice şi umezeala provenită din topirea zăpezilor, facilitând infiltrarea treptată a apei în sol

şi diminuând forţa puhoaielor ce se scurg spre albiile râurilor.

Ca urmare, prezenţa sau absenţa arborilor poate schimba cantitatea de apă la suprafaţa

solului, în sol, în subteran, sau în atmosferă.

1.2.3. Probleme la nivelul solului

Funcția antierozională a padurii Retenţia însemnată a precipitaţiilor în coronament, topirea lentă a zăpezii, reţinerea

însemnată a apei în litieră şi orizonturile humifere ale solului, puternicul drenaj biologic al

8

solului şi consolidarea profundă a acestuia fac din pădure cel mai bun scut protector al integrităţii terenurilor forestiere.

Rărirea puternică sau dispariţia pădurii, în asemenea situaţii, se soldează de cele mai multe ori- mai ales în anii bogaţi în precipitaţii – cu punerea în mişcare a terenului pe grosime însemnată, prin procese de eroziune accelerată, alunecări, surpări, mai ales pe terenurile în pantă cu stabilitate slabă, alcătuite din argilă, marne argiloase şi nisipoase, nisipuri, pietrişuri, care la anumite grade de umezire formează veritabile „ paturi de alunecare”.

Pădurea are un rol important în ameliorarea şi restaurarea solului afectat sau distrus prin eroziune şi alte procese de degradare.

 Influența pădurilor asupra solului - această influenţă se manifestă prin: contribuţia arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului, precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia; îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere; consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor; fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip.

 Influența pădurilor asupra culturilor agricole - rolul menționat apare în contextul modificărilor climatului și solului unei regiuni datorate pădurii, care contribuie la ameliorarea condițiilor de vegetatie ale pășunilor, fânețelor și culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protecție, așezate perpendicular pe direcția vântului, reduc simțitor viteza acestuia. În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii obisnuiti; în anii secetosi, sporul de recoltă ajunge pâna la 300 % față de câmpul fără perdele. Acest efect se datorează faptului că perdelele reduc evaporația și, în timpul iernii, contribuie la răspândirea mai uniformă a zapezii pe teren, care nu mai e dusă de vânt ci reținută pe câmp.

Defrişările cresc ratele de eroziune a solului si scad fertilitatea lui. Tăierea copacilor din

zonele cu pante abrupte duce la alunecări de teren care pun în pericol vieţile oamenilor care

locuiesc în apropiere. În unele cazuri se taie numai trunchiurile copacilor  pentru a permite

rădăcinilor să rămână în pământ, diminuând pericolul alunecărilor de teren.

1.3. Soluții împotriva defrișării

Pentru a le putea proteja, atât oamenii, cât și politicienii și companiile trebuie să înțeleagă importanța vitală pe care pădurile o au pentru evoluția noastră ca oameni și pentru întregul ecosistem.

Soluții pentru diminuarea fenomenului defrișării :

împădurirea tuturor sectoarelor cu soluri degradate, improprii pentru agricultură;

interzicerea oricărui tip de exploatări forestiere;

elaborarea şi implementarea unui sistem permanent de evidenţă a pădurilor;9

protecţia nu numai a unor păduri reprezentative, ci a întregului masiv păduros actual.

Capitolul II:

2. Studiu de caz – România,victima defrișărilor și alunecărilor de teren

10