Problema personalităţii în activitatea educaţională a pedagogului social

CUPRINS

1. Introducere

2. Activitatea educaţională a pedagogului social.

3. Realizarea practică a obiectivelor educaţionale.

4. Concluzii.

5. Bibliografie.

Introducere

Personalitatea este o dimensiune integrativ-adaptivă cu bază biologică şi fiziologică.

Omul reprezintă individul şi personalitatea.

Individul - baza ereditară

Personalitatea reprezintă individualitatea ca rezultat a evoluţiei.

Formarea personalităţii este determinată de 2 elemente:

- cultura- societatea

Cultura – exprimă valorile, concepţiile despre lume, cunoştinţele, obiceiurile, arta şi limba.

Societatea - se referă la instituţii şi relaţiile sociale.

În studiul personalităţii se delimitează 4 orientări principale:

1. Orientarea biologistă – are la bază geneticul uman care determină caracterul unic al individualităţii umane.

2. Orientarea experimentalistă – presupune procesele de învăţare, de percepţie şi de cunoaştere.

3. Orientarea psihometrică include un set de reguli care determină comportamentul uman.

4. Orientarea socioculturală şi antropologică evidenţiază ideea că personalitatea poate fi pe deplin înţeleasă doar în contextul social în care individul trăieşte şi se dezvoltă.

Acest proces se desfăşoară în următoarele patru niveluri:

- mediul familial

- mediul şcolar

- mediul profesional

- mediul social general

Profesor universitar dr. Mihai Golu “Dinamica personalităţii”

1. Activitatea educaţională a pedagogului social.

Educaţia – transmiterea experienţei sociale prin intermediul cunoaşterii ştiinţifice, sistemele de valori, capacitatea pentru activitatea practică.

Educaţia “o producţie” – “a omului ca om” creaţie continuă a omului de către om.

Scopul educaţiei – formarea unei personalităţi necesare societăţii.

Conţinutul şi metodele educaţiei trebuie să fie dinamice, să corespundă cu necesităţile schimbătoare ale societăţii.

3. Realizarea practică a activiţăţii educaţionale.Conţinuturile educaţionale – presupune alegerea

sistemului de valori.La bază - omul şi libertatea alegerii. Educaţia centrată pe valori transcendente include aşa

valori ca: sufletul, nemurirea, credinţa, dragostea, speranţa, pocăinţa, ispăşirea, etc.

Educaţia bazată pe valori sociocentriste sunt: libertatea, egalitatea, fraternitatea, munca, pacea, creativitatea, umanismul, solidaritatea, etc.

Educaţia bazată pe valori antropocentriste este orientată spre următoarele valori: autorealizarea, plăcerea, folosul, sinceritatea, individualitatea.

Nivelul cel mai avansat al educaţiei spirituale este moralitatea care presupune responsabilitate, care la rîndul ei autodetermină personalitatea.

Efortul pedagogic se determină prin rezultatele obţinute ce se manifestă prin:

- poziţia religiosă- poziţia de afaceri- atitudinea faţă de sine (lupta cu viciile

sociale)

Omul este o valoare naturală şi măsura tuturor valorilor.

“A muri pentru o ideie este uşor; este cu mult mai greu de a trăi pentru ea.”

Scopul final al educaţiei: - formarea unei poziţii complexe a

personalităţii care poate fi determinată de criteriile: Ego, Ego-ideal, Super Ego.

Autoeducaţia devine posibilă la vîrsta adolescenţei datorită celor 3 funcţii ale conştiinţei:

- funcţia anticipativă, de proiectare în viitor a propriei persoane facilitînd formarea idealului în viaţă;

- funcţia formativă, concretizată în mediul propriu de apreciere a valorilor de bază a unor criterii sociale;

- capacitatea omului ce se reflecta pe sine însuşi dîndu-şi seama de ceea ce este şi ceea ce vrea să devină.

ConcluziiIntegritatea educaţiei presupune următoarele

principii:- principiul orientării umaniste;- principiul educării activismului;- principiul motivării activităţii;- principiul individualizării;- principiul coieziunii de grup;- principiul educaţiei sistematice;- principiul conlucrării educatorilor şi discipolilor ;- principul rezultativităţii în educaţie.Scopul oricărei educaţii este reproducerea continuă

şi progresivă a omului prin formarea calităţilor general umane mereu în cadrul de perspectivă a umanităţii, aceasta fiind una din cele mai dificile căutări şi realizări ale societăţii umane.