PREZENTARE GEOGRAFICĂ · Web viewPREZENTARE GEOGRAFICĂ În lanţul muntos al Carpaţilor...

PREZENTARE GEOGRAFICĂ

În lanţul muntos al Carpaţilor Meridionali, între două cursuri de apă care îi străbat de-a curmezişul - Jiul la vest şi Oltul la est - se întinde un vast complex alpin, cunoscut sub denumirea generică de grupul de munţi dintre Olt şi Jiu.1

Limita nordică a acestui grup de munţi porneşte din depresiunea Haţegului (de la Subcetate în valea Streiului), în lungul depresiunilor de contact dinspre Podişul Transilvaniei şi ţine pe toată întinderea depresiunii Sibiului, pînă la Boiţa, punctul de intrare a Oltului în defileu; la vest, delimitarea masivului este marcată de depresiunile Haţegului, ale Petroşanilor şi defileul Jiului; către est, culoarul transversal al Oltului, cu cele două defilee din susul şi josul depresiunii Loviştei, desparte net grupul de munţi despre care vorbim de cele două culmi ale Munţilor Făgăraş; în fine, la sud, limita o formează depresiunea Subcarpatică olteană, bine conturată în sectorul vestic şi mai puţin individualizată în apropierea Oltului.

Fig01Avînd ca nod orohidrografic Munţii Parîng propriu-zişi, dominaţi de vîrful cel mai înalt din

această regiune a Carpaţilor Meridionali (vf. Parîngul Mare - 2 518 m), se desprind radial spre nord şi mai ales spre nord-est şi est o serie de culmi înalte şi masive : Munţii Sebeş, Munţii Cibin, Munţii Lotru, Munţii Latoriţei şi Munţii Căpăţînii2.

Obiectul de studiu, al acestui ghid îl formează numai Munţii Cibin şi Lotru; tratarea lor împreună este determinată pe de o parte de trăsăturile lor geografice comune, iar pe de altă parte de reţeaua de poteci turistice ce formează în această regiune muntoasă o unitate distinctă, bine precizată. Vom căuta deci să le determinăm poziţia în cadrul grupului de munţi dintre Jiu şi Olt şi să le trasăm limitele. Spre vest, graniţa Munţilor Cibin este clar trasată de lunga şi adînca vale a rîului Sebeş, care îi desparte de Munţii Sebeş (Şureanu); salba de sate mărginene - Dobra, Jina, Poiana Sibiului, Tilişca, Sălişte, Sibiel, Orlat, Răşinari şi Boita - închide la nord ultimele pante ale acestor munţi spre Podişul Transilvaniei şi depresiunea Sibiului. Văile Frumoasei şi Sadului, orientate una în prelungirea alteia şi despărţite doar de şaua adîncă ce face legătura între vârfurile Cindrel şi Ştefleşti, delimitează ansamblul de culmi ale Munţilor Cibin (la nord) de cele ale Munţilor Lotru (la sud). Limita de sud, constituită de valea rîului Lotru pe porţiunea dintre Obîrşia Lotrului şi pînă la vărsarea lui în Olt (Brezoi), îi desparte de Munţii Latoriţei şi de cei ai Căpăţînii. În sfîrşit, cursul Oltului între Turnu Roşu şi localitatea Brezoi din depresiunea Loviştei constituie limita estică a acestor munţi.

O privire de ansamblu asupra zonei muntoase a Cibinului şi Lotrului ne arată la sud culmi înalte de l 800 m pînă la peste 2 000 m largi, netede, deasupra cărora se află gîlme rotunjite (Cindrel, Niculeşti, Şerbota Mare, Ştefleşti, Negovanul Mare, Clăbucetul etc.), ce depăşesc 2 000 m. Curmături sau şei, unele destul de adînci, fragmentează plaiurile înalte, imprimîndu-le un profil ondulat, în partea de nord apare o platformă care coboară în trepte spre depresiunea Transilvaniei şi care păstrează înălţimi de peste l 200 m pînă aproape de poalele munţilor.

Întreaga zonă este brăzdată de văi, de obicei adînci şi strîmte, cu povîrnişuri repezi. Chiar şi văile mari nu sînt prea evoluate, prezentînd numeroase strîmtori lungi de mai mulţi kilometri (valea Cibinului, valea Sadului etc.).

O caracteristică a reliefului general al Munţilor Cibin şi Lotru o constituie contrastul evident între maturitatea formelor înălţimilor şi tinereţea văilor. Culmile cu aspect de spinări largi înierbate, minunate păşuni şi prezenţa în foarte multe locuri a unor izvoare chiar pe înălţimi au determinat aşezarea la tot pasul a stînelor, iar spre satele rnărginene - prezenţa odăilor (căsoaielor), în puţine locuri ale culmilor apar formaţiuni stîncoase şi pante presărate cu roci dezgolite; ele sînt ceva mai frecvente In Munţii Lotru, al căror aspect alpin este mai pronunţat.

În schimb văile, în genere adînci, bogat împădurite, şi unele cu cursuri de apă năvalnice păstrează un aspect mai tînăr şi mai sălbatic, contrastînd cu netezimea culmilor înalte.

1 V. Mihăilescu denumeşte acest grup de munţi „Masivul Parîngului" ; pentru a nu da naştere la confuzii, socotim că denumirea de mai sus trebuie să se refere numai la masivul dintre Curmătura Olteţului şi Jiu, păstrînd în felul acesta personalitatea Munţilor Cibin şi Lotru, care fac obiectul lucrării de fată.

2 După V. Mihăilescu muntele fiind, prin definiţie, o formă de relief pozitivă, nu este potrivit ca numele lui să fie dat de o formă negativă, cum este valea unui rîu. Conform acestei păreri, denumirile munţilor de care am amintit ar trebui date după vîrfurile cele mai înalte pe care le cuprind ele : Munţii Şurean (Sebeş), Cindrel (Cibin), Ştefleşti (Lotru) ctc. Acceptînd această părere din punct de vedere al studiului geografic propriu-zis al muntelui, consider că geografico-turistic este mai potrivită folosirea denumirii determinată de văile (bazinele hidrografice) cele mai importante.

OROGRAFIA

Relieful Munţilor Cibin este dominat de platforma de peste 2 100 m dintre vf. Frumoasa (2 170 m) şi vf. Cindrel (2 244 m), decanul de înălţime al acestor munţi. Din această platformă se ramifică o serie de culmi pe care le vom denumi după vîrfurile cele mai înalte din lungul lor. Spre vest se îndreaptă culmea Şerbota Mare (2009 m) - Oaşa Mare (l 732 m), culme ce se termină în valea rîului Sebeş, în zona luncilor de la Oaşa Mare.

Spre nord-vest porneşte culmea Gungurezul (2 133 m) - Gropata Lungă (l 799 m).La nord se află culmea Gropata Scurtă sau dealul Găozioara (2 062 m) - Foltea (l 971 m) -

Strîmba Mare (l 830 m) - vf. Rudarilor (l 655 m). Din acest vîrf culmea se abate spre vest, în lungul văii Bistra, coborînd spre vf. Păltinelul (l 588 m) şi Porumbelul (l 368 m) în valea Sebeşului, la confluenţa Bistrei cu acest rîu.

În sfîrşit, spre nord-est se întinde culmea Niculeşti (2 086 m) - vf. Surdului (l 962 m) - Bătrîna ( l 900 m) - Onceşti (l 717 m), care însoţeşte rîul Sadu pe cursul lui, pierzîndu-se treptat, sub formă de dealuri, spre comunele Răşinari (vf. Plaiului - l 196 m), Cisnădie şi Sadu.

Din aceste culmi principale se desprind într-o parte şi alta, încadrate de văi, culmi secundare (munţi sau dealuri), care poartă îndeobşte denumirea vîrfului înalt de pe culmea principală. Astfel, încadraţi de izvoarele Rîul Mare şi Rîul Mic, se întind spre nord-est muntele Foltei, iar mai la nord muntele Strîmba. Din vf. Strîmba Mare se îndreaptă spre vest culmea Muncelul, continuată din vf. Căzile (l 603 m) cu Mijlocea şi Tomnatecul (spre nord-vest) şi dealul Căzile (spre sud-vesl). Din vf. Niculeşti coboară spre nord, în valea Rîului Mare, muntele Niculeşti, iar din vf. Surdului, paralel cu Niculeştii, muntele Beşineul şi muntele Crăciuneasa.

Spre valea Sadului, din culmea Niculeşti-Bătrîna, coboară Gruiul Mioarelor, dealul Şerbănei, Plaiul Rozdeştilor, Bătrîna Mare şi Bătrîna Mică, dealul Secarea, dealul Grosu, dealul Nanu, dealul Capra, dealul Pinului.

În sfîrşit, din culmea Şerbota Mare-Oaşa Mare se lasă în pante lungi, spre valea Frumoasei, Şerbota Mică şi dealul Podele. Tot din această culme se ramifică spre nord muntele Cibanul.

In partea de nord a Munţilor Cibin se găseşte o platformă înaltă ce coboară în trepte spre depresiunea Sibiului, precizată de satele mărginene Jina, Poiana, Sălişte, Sibiel, Orlat şi Răşinari . Ea este formată din plaiuri sau - după frecvenţa numelui folosit de localnici - dealuri.

In vestul acestei platforme, la nord de rîul Dobra, se întinde culmea muntoasă Guga Mane (l 388 m) - dealul Căptanul Mare - Coasta Vîrtoaipelor (l 004 m), în partea centrală coboară spre Sălişte culmile Crinţului şi dealul Fîntîna Mărului. La est de ele, din piscul Zăvoiu se ramifică spre nord dealul Hălmaciu, cu vîrfurile Sebelaşul (l 344 m) şi Tomnatecul (l 285 m), iar spre nord-est dealul Curmătura Runcurilor (l 184 m), continuat de dealul Parola în imediata vecinătate a râului Cibin. Între ele coboară spre Sibiel şi Fîntînele un plai dominat de vf. Arşiţa (l 086 m), vf. Zidului (l 096 m) şi Frînturile (l 021 m).

In zona de apropiere şi de confluenţă a Rîului Mare şi Rîului Mic, care vor forma Cibinul avem la vest între Cibin, cu vf. Peşterii (l 308 m), iar la est dealul Ursului (l 309 m) şi Plescioara (l 070 m).

In partea estică, ramificîndu-se din culmea Bătrîna-Onceşti, porneşte spre nord-est o culme deluroasă : Vălare (l 308 mi) - Blindăriei (l 223 m), însoţind în lungul ei Valea Ştezii pînă la curmătura Ştezii.

Trecînd la prezentarea Munţilor Lotru, trebuie să arătăm că aceştia sînt dominaţi de platforma dintre vf. Ştefleşti (2212 m) şi vf. Cristeşti (2233 m). Această platformă trimite o ramură spre sud-vest, formată din culmea Piatra Albă (2 179 m) - Preaja - Tîmpa (1190 m). Culmea coboară spre valea Lotrului, acolo unde aceasta se arcuieşte grăbit spre est (Obîrşia Lotrului).

Spre est porneşte culmea Balindru (2129 m) - Conţu Mare (2140 m) - Balindrul Mare (2209 m) - Negovanul Mare (2134 m) - dealul Clăbucetului (2 056 m) - Buceciul (l 740 m). Ea se termină în punctul denumit Poiana Ţiganului.

Dincolo de Poiaina Ţiganului, de la vf. Voineşiţa, se ramifică două culmi : spre nord-est culmea Dudurug (l 790 m) - Panta (l 785 m) - Tomnatecul (l 553 m) - Bran (l 594 m) - Prejba (l 745 m) - Gruiu Graşilor (l 581 m) - Pleşiţa (l 514 m), care duce spre rîul Olt; spre est se îndreaptă culmea Voineagul Cătănesii (l 960 m) - Sterpul (2143 m) - Pîrcălabul (2060 m). De aici asistăm la o desfăşurare în evantai a unor culmi spre bazinul Lotrioarei şi Olt şi înspre valea Lotrului din depresiunea Loviştei : culmea vf. Mare (2 066 m) - Leul (l 724 m) - Poiana (Piciorul) Pietrelor (l 234 m) spre Lotrioara; culmea Stînişoara - coasta Cîinenilor (l 840 m) - dealul lui Vlad (l 350 m) spre Olt, în apropierea Cîinenilor Mari; culmea Robu (l 900 m) - Zănoaga (l 488 m) - Rigla (l 424 m) spre Valea Oltului, la Robeşti; culmea Robu - Pietrosul (l 442 ,m) - Piesa Oii (l 184 im) spre comunele Păscoaia şi Valea lui Stan din valea Lotrului; în sfîrşit, culmea dealului Negru (l 967 m) - Vătaful (l 678 m) spre

Voineasa, cu o ramificaţie dealul Negru - Arsura (1638 m) spre valea Priboiasa.Din culmea principală a Munţilor Lotru, cuprinsă între Obîrşia Lotrului şi platforma Ştefleşti -

Cristeşti, coboară spre nord-vest, în valea Frumoasei, plaiuri cu numiri de munţi sau dealuri - muntele Larg, Prejba, Tura, Turişoara.

Cele două platforme Cindrel - Frumoasa şi Ştefleşti - Cristeşti, noduri orografice de altitudini maxime ale munţilor Cibin şi Lotru, sînt legate între ele printr-o culme sub formă de şa adîncă (altitudine minimă 1720 m la stîna Ştefleşti). Această culme formează cumpăna de ape între izvoarele rîurilor Frumoasa şi Sadu.

Din vf. Conţul Mare coboară spre Vadul Conţului de pe rîul Sadu dealul Conţul Mic, Armăsarul Conţului şi muntele Conţul Mare. Apoi, mergînd spre est, avem muntele Negovanul Mare, care prin dealul Pleşii se termină în valea Sadului, la Gîtul Berbecului; în sfârşit, spre valea Sădurelului întîlnim muntele Clăbucetul şi dealul Zimbrului (l 614 m).

Spre valea Lotrului, de la vest spre est, coboară munţii Tîmpa, Sărăcinul, Balului (2030 m), Goaţele, Steaja, Groapei, Haneşul (l 970), Balindrul Mare, Furnica, Stricatul, Oiţeagul, Dobrun (l 980 m), dealurile Turnurele şi Poiana Arsă (l 380 m). Între Dobrun şi dealul Clăbucetului se înalţă Coasta Mioarelor cu vf. Jidul (2095 m).

Din ramura nord-estică a Munţilor Lotru se desprind spre valea rîului Sadu : dealul Pauruţei, dealul Panta şi Bildelea Porcului, dealul Porcoviţa, Plaiul Mancului, muntele Prislopul, muntele Muma, dealul Plaiului şi cel al Ştefăniţei; spre bazinul Lotrioarei coboară dealul Ursului, dealul Muntelui, Tomnatecul şi dealul Lotrioarei, Oancea, Jarul şi dealul Văii Rele, precum şi muntele Conţului şi dealul Cerbului. Din ramura sud-estică spre Lotrioara se îndreaptă muntele Sterpul cu vf. Pologaş (l 667 m), muntele Fărcaşului şi muntele Gîrcu.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Datorită compoziţiei cristaline a rocilor Munţilor Cibin şi Lotru, reţeaua hidrografică este deosebit de bogată şi constituie o caracteristică a acestor munţi. Pe orice potecă am merge, este imposibil să nu întîlnim izvoare şi pirîiaşe şi acest lucru se întîmplă nu numai prin văi, ci chiar pe culmile munţilor, la înălţimi de peste l 800 m. De asemenea, ceea ce caracterizează aspectul hidrografic din zona muntoasă despre care vorbim este energia deosebită a văilor, care prezintă mari diferenţe de nivel între izvoarele şi gurile lor.

In ultimă instanţă, două rîuri mari culeg apele din aceşti munţi şi anume Mureşul şi Oltul. Primul le culege prin intermediul rîului Sebeş, în cursul acestuia spre nord. De fapt, originea lui o găsim la confluenţa râului Frumoasa cu pîrîul Tărtărău, ce izvorăşte de sub vîrful cu acelaşi nume. Rîul Frumoasa îşi are izvoarele sub curmătura dintre vf. Cindrel şi vf. Ştefleşti şi culege toate firele de apă dinspre culmea sud-vestică a Munţilor Lotru. El curge printr-o depresiune de obîrşie, o vale largă, de o deosebită frumuseţe, meritîndu-şi din plin denumirea.

Înaintînd spre nord, găsim pîrîul Cumpăta, care vine de sub Şerbota, apoi izvorul Marginea lui Manu. Acesta captează firele de apă de sub culmea Crăpata - Foltea - Strîmba Mare şi se varsă în rîul Sebeş sub denumirea de pîrîul Cibanului în punctul Gura Cibanului, la nord de lacul artificial Oaşa Mare.

În dreptul aşezării Tău, Sebeşul primeşte rîul Bistra, un afluent puternic, izvorînd de sub Strîmba Mare şi vf. Rudarilor.

Ultimul curs de apă dinspre Munţii Cibin, tributar Sebeşului, este rîul Dobra. Pornind spre nord-est de sub vf. Rudarilor şi Picioarele Cailor, rîul Dobra este abătut în unghi drept spre nord-vest şi trecînd prin Jgheabul Vîlcelelor îşi urmează cursul în lungul culmii Guga Mare - Căptan, după care se varsă în Sebeş, în dreptul aşezării Dobra.

Restul apelor curgătoare din Munţii Cibin şi Lotru formează bazine hidrografice bine delimitate şi care, pînă la urmă, îşi vor vărsa apele în Olt, în porţiunea acestuia de la Turnu Roşu la Brezoi - Gura Lotrului). Primul bazin hidrografic este cel al Cibinului

Rîul Cibin;se formează după confluenţa Rîului Mic, ce izvorăşte de sub Foltea şi Strîmba Mare (Izvorul Rudarilor), cu Rîul Mare, ce îşi are originile în lacurile glaciare ale Iezerului Mare şi Iezerului Mic din Cindrel.

Culegînd toate firele de apă dinspre culmea Niculeşti – Bătrîna, Rîul Mare străbate valea adîncă a Cheilor Cibinului şi în punctul La Pisc se întîlneşte cu Rîul Mic. De aici apele bogate ale Cibinului se îndreaptă la început spre est şi apoi spre nord şi est, intrînd în depresiunea Sibiului. Acestei părţi vestice a rîului Cibin îi devine tributar şi pîrîul Orlatului, precum şi micul bazin al rîului Săliştei, care culege firele de apă ce izvorăsc de sub Guga Mare (Tilişcuţa) şi Crinţ (Sibielul).

Ocolind prin nord ultimele înălţimi ale Munţilor Cibin, rîul Cibin străbate oraşul Sibiu şi se abate spre sud la întîlnirea sa cu Oltul. Pe drum el mai primeşte pîrîul Sebeş, format din cel al Ştezii (cu

izvoarele sub Onceşti) şi Sibişel, amîndouă trecînd prin comuna Răşinari, apoi pîrîul Cisnădie şi pîrîul Tocilelor. In dreptul comunei Tălmaciu, Cibinul se întîlneşte cu rîul Sadu şi împreună se varsă în Olt. Al doilea bazin hidrografic principal al Munţilor Cibin şi Lotru îl formează rîul Sadului. Izvorînd de sub curmătura Cimdrel - Ştefleşti, ci are ca afluenţi toate pîraiele dinspre culmea Niculeşti – Bătrîna - Onceşti a Munţilor Cibin şi cele dinspre culmea centrală Balindru - Negovanul - Buceciul şi ramura nord-vestică Panta - Bran - Prejba - Pleşiţa a Munţilor Lotru.

Astfel, din nord coboară izvoarele1 Şerbănei ale Rozdeştilor, ale Beşineului şi ale Bătrînei. Apoi, mergînd spre est, urmează valea Şasa şi a Pinului şi, în sfirşit, valea Vîrjoghii.

Dinspre sud, cel mai important afluent este valea Sădurelului, care, în cursul său aproape paralel cu cel al Sadului, culege izvorul Vacii, Pîrîul Ţiganului şi valea Porcului. In continuare se înşiră, spre est valea Ivanului, a Drăgănesii, a Mancului, a Prejbei, a Plaiului. Ultimul afluent este pîrîul Lungşoara care, după ce captează pîraiele Strungarului, Ştefăniţa, Rîuşorului şi Tălmăcuţa se varsă în Sadu în imediata vecinătate a confluenţei acestuia cu Cibinul. (Bogata reţea hidrografică din bazinul rîului Sadu a determinat folosirea lui ca forţă hidroenergetică. Prin barajul construit la Gîtul Berbecului, la vest de valea Sadului a fost transformată, pe o distanţă apreciabilă, într-un lac de acumulare. Oglinda lacului poate fi zărită din multe puncte ale traseelor turistice din această zonă, în special pe cele care coboară din Bătrîna spre cabanele Gîtul Berbecului. Bazinul Lotrioarei, mai restrîns ca suprafaţă, cuprinde cursurile de apă ce coboară din culmile nord-estică şi estică a Munţilor Lotru. Venind dinspre vest, Izvorul Tomnatecului şi valea Dudurugului formează valea Brăneasa; aceasta, alimentată la rîndul său de văile Ursului, a Sterpului şi Lotrişoara Mică, va deveni valea Lotrioarei. În cursul său spre Olt, Lotrioara primeşte din sud văile Fărcaşului şi Gîrcului, iar din nord pe cele ale Lotrişoarei Mari, ale Văii Rea şi ale văii Mogoşului. În această parte a Munţilor Lotru mai sînt cîteva pîraie tributare direct Oltului, cum ar fi (de la nord spre sud) rîul Vadului, Valea lui Vlad, pîrîul Urii, pîrîul Robeştilor şi pîrîul Călineştilor.

Cel mai mare bazin hidrografic al acestor munţi, cu un debit de apă însemnat şi cu o energie deosebită, îl constituie bazinul Lotrului. Izvoarele Lotrului le găsim în muntele Parîngul Mare din lacul Cîlcescu, de origine glaciară. La început el curge de la sud la nord, apoi coteşte brusc spre dreapta în locul denumit Obîrşia Lotrului. Pantele nordice ale munţilor Latoriţei îl determină să descrie o curbură largă pe sub culmile Munţilor Lotru. Săpîndu-şi o albie adîncă în regiunea Cataractelor, Lotrul se strecoară spre sud-est, mai jos de Voineasa (la Malaia) cursul său se îndreaptă spre est şi, pătrunzînd în depresiunea Loviştei, se varsă în Olt imediat după Brezoi. Dinspre culmea principală a Munţilor Lotru, rîul Lotru primeşte un număr însemnat de afluenţi, al căror curs scurt este orientat, aproape fără deosebire, de la nord spre sud. Coborînd în aval pînă la Cataracte vom enumera cei mai importanţi afluenţi : pîrîul Pravăţ, valea Tîmpei, pîrîul Balului, pîrîrul Sărăcinului, pîrîul Izvorul Goaţele, Izvorul Steaja, pîrîul Haneşului, pîrîul Balindrului, pîrîul Oiţeagul, Izvorul Dobrunului şi Izvorul Turnurele.

Dincolo de Cataracte, afluenţii, păstrandu-şi în general aceeaşi orientare - de la nord la sud - au în schimb un curs mai lung. Izvorînd de sub vf. Voineşiţa, pîrîul cu acelaşi nume culege Izvoarele Jidului şi ale Rînjeului şi se varsă în Lotru în dreptul comunei Voineasa. Vorbind despre Izvoarele Jidului, trebuie să arătăm că ele se află la o altitudine apreciabilă, avîndu-şi originea sub vf. Negovanul Mare şi dealul Clăbucetului.

După pîrîul Voineşiţa urmează pîrîul Păsooaia, izvorînd de sub muntele Pârcălabul; el primeşte din vest apele văii Priboiasa şi apoi se varsă în Lotru în dreptul comunei Păscoaia. In sfîrşit, valea Vasilatu coboară dinspre vf. Pietrosu şi întîlneşte Lotrul în apropierea aşezării Vasilatu.

Afluenţii din dreapta ai Lotrului sînt mai puţin numeroşi. Înainte de curbura spre nord, acest rîu primeşte dinspre Munţii Latoriţei pîrîul Mierului, pîrîul Benghii, Izvorul Purului şi valea Vidra; scăpat de Cataracte, el culege pîrîul Mănăileasa şi apoi apele din întregul bazin hidrografic al Latoriţei, prin rîul cu acelaşi nume. In sfîrşit, dinspre versantul nordic al Munţilor Căpăţînii apele Lotrului se îmbogăţesc cu cele ale pîraielor Malaia şi Valea lui Stan.

Debitul bogat al văii Lotrului şi energia ei, determinată de diferenţele mari de nivel ale cursului, au constituit premisele construirii în această vale a uneia din cele mai mari hidrocentrale din munţii noştri.

ASPECTUL GEOLOGIC

Munţii Lotru şi Cibin au aceeaşi caracteristică generală a Carpaţilor Meridionali, şi anume constituţia cristalină, ceea ce le-a permis să-şi păstreze masivitatea, cu vîrfuri înalte şi culmi puternice

1 Din punct de vedere al studiului geografic, cuvîntul „vale" nu poate defini un curs de apă ; termenii „vale" şi „rîu" aparţin unor domenii clar diferite, unul reprezentînd terminologia morfologică, celălalt pe cea hidrologică. Totuşi, în uzanţa vorbirii localnicilor, unele cursuri de apă poartă denumirea de „vale" şi, fiind transmise sub această formă toponimiei regiunii, le vom folosi şi noi ca atare.

şi lungi, însă netezite în decursul istoriei geologice a acestor munţi, adînc tăiate de ape.Cristalinul acestei zone aparţine Pînzei Getice, reprezentată prin roci cu un metamorfism

accentuat. Dezvoltat tipic în acest masiv, el poartă denumirea, după unii autori, de „Cristalinul Lotrului'' şi prezintă o omogenitate evidentă în întreaga zonă, mamoată în constituţia petrografică.

In comparaţie cu urmele glaciare bine păstrate din celelalte masive înalte ale Carpaţilor Meridionali (Făgăraş, Retezat, Parîng etc.), cele din Munţii Cibin şi Lotru sînt mai puţin numeroase şi de mai mică amploare. Faptul se datoreşte reliefului glaciar al acestor munţi, de tip mai recent (glaciaţia wurmiană), reprezentat prin circuri simple, de dimensiuni mai mici; îl găsim în special la obîrşiile principalelor văi fluviatile preglaciare care flancau marile înălţimi. Cele mai evidente urme ale glaclaţiei le găsim în vecinătatea vîrfurilor Cindrel, Piatra Albă şi Ştefleşti.

Din culmea Cindrel - Şerbota se orientează spre nord trei circuri glaciare – Zănoaga, Gropata, Căldarea Iezerului Mic şi Căldarea Iezerului Mare, iar spre est - căldarea Iujbei. Dintre acestea, cele mai caracteristice ca relief glaciar şi constituind prin frumuseţea lor obiective turistice de seamă ale acestor munţi sînt căldările celor două iezere.

Lacul Iezerul Mare ocupă fundul unui circ simplu şi foarte adînc, cu pereţi puternic degradaţi. Lungimea lacului este de 200 m. iar adîncimea lui de 5 m şi este barat în parte de o prăbuşire de pietre din pereţii căldării. O treaptă inferioară arată, pînă la 1800 m, depozite de morene, cu blocuri lustruite şi uşor scrijelate. Pe malul estic al lacului se întinde un tăpşan bogat înierbat, cu locuri bune de instalat corturile.

Pe cît de accesibile sînt căldarea şi lacul de care am vorbit înainte, pe atît de retras şi sălbatic se prezintă Iezerul Mic. El este situat într-un circ mai complex, cu mici căldări adiacente. Ochiul de apă este strîns înconjurat de o pădure de jnepeni care dau o nuanţă închisă luciului oglinzii. Puţini turişti se încumetă a coborî pe malurile lui şi de obicei îl admiră de pe platforma vîrfului Frumoasa sau de pe muchia Găozioarei.

Alte urme ale glaciaţiei, mai puţin pregnante ca cele din jurul Cindrelului, le găsim în vecinătatea culmii dintre vîrfurile Piatra Albă şi Cristeşti. Astfel spre sud-est se deschide căldarea Groapa Ştezii, perfect semicirculară; situată imediat la est de ea şi deschisă spre est se află căldarea Jipoasa. In sfîrşit, sub vf. Cristeşti se desfăşoară căldarea Cristeşti, care provine din unirea a două circuri glaciare mai mici, unul orientat nord-sud şi altul vest-est.

Din vîrful Ştefleşti, pe pantele nordice ale muntelui, într-o zonă ocolită de poteci turistice, găsim două circuri glaciare orientate spre nord şi nord-est, ale căror văi fluviatile se termină în larga vale a obîrşiei Sadului.

Mai putem seminala căldările de la obîrşia Balindrului şi cea din Seciuri, deschise spre sud şi sud-est. Este interesant de arătat că aceste căldări nu şi-au datorat existenţa atît reliefului înalt, cît înşeuării culmii dintre Ştefleşti şi Balindrul Mare, prin care vîntul de nord şi nord-vest, predominant în perioada glaciaţiei, a spulberat zăpada de pe pantele nordice şi prin larga şa a depus-o în cantitate suficientă pe pantele adăpostite, sub culme, dînd naştere la gheţari.

CLIMA

Zona Munţilor C4bin şi Lotru se supune în general condiţiilor meteorologice create de prezenţa şi orientarea lanţului Carpaţilor. Înălţimea, masivitatea şi continuitatea lor reprezintă un obstacol care creează diferenţieri apreciabile în clima regiunilor situate de o parte şi de alta a munţilor.

Încercînd să determinăm clima pentru Munţii Cibin şi Lotru, nu putem vorbi de caracteristici generale pentru întreaga zonă; aceste caracteristici se modifică în funcţie de altitudine, sînt supuse legii zonalităţii pe verticală. Datele pe care le vom prezenta se referă la cele furnizate de staţia climatologică de la Păltiniş (l 406 m altitudine).

Temperatura medie anuală este de+4,3°. Cele mai ridicate medii revin lunilor iulie şi august ( + 13,4°), iar cele mai scăzute lunilor ianuarie (-4,9°) şi februarie (-4,6°).

Masele de aer umed dinspre vest determină precipitaţii intense şi totalul lor atinge 910 mm anual. Lunile cu cele mai bogate precipitaţii, sub formă de ploaie, sînt cele de vară, în special luna iunie. Iarna, începînd din decembrie şi ajungînd pînă în martie, stratul de zăpadă se aşterne gros.

În ceea ce priveşte nebulozitatea, numai 81 de zile din an se prezintă cu cer senin; aproape jumătate din zilele unui an (182) au cerul complet acoperit de nori. La altitudinile de peste 1700-1800 m, condiţiile climatice sînt mai aspre. Cantitatea precipitaţiilor, mai ales sub formă de zăpadă, ajunge la l 200 mm anual, iar temperaturile scăzute sînt accentuate prin vîntul puternic ce bate pe culmile golaşe ale munţilor. Datorită aerului în general umed, ceaţa este un fenomen destul de frecvent şi în lunile de vară. Iarna însă cerul este mai senin, culmile înalte răzbătînd desupra plafonului coborît al norilor.

Datorită precipitaţiilor abundente din lunile de iarnă şi temperaturii medii scăzute, zăpada persistă la altitudini mari, ascunsă în văioage şi mai ales în circuri glaciarei. Astfel, şi spre sfîrşitul lunii

iunie mai găsim petice de zăpadă în căldările Iezerului Mare şi Iezerului Mic din Cindrel, orientate spre nord.

In văile mai adînci, datorită procesului de acumulare şi reţinere a aerului rece şi dens, în partea rece a anului, pe timp calm şi senin, temperaturile aerului ating valori mai scăzute faţă de înălţimi. De multe ori acelaşi lucru este observat la poalele Munţilor Cibin, în depresiunea Sibiului, unde în anumite ierni gerurile ajung sub valori absolute de -30°.

Luînd ca punct de reper staţiunea Păltiniş, să căutăm să determinăm perioadele cele mai favorabile drumeţiei în aceşti munţi, legate de condiţiile meteorologice caracteristice :

Lunile Iunie Iulie August Septembrie OctombrieTemperatura medie +11,30C +13,40C +13,40C +10,10C +5,70C

Nebulozitatea în număr de

zile/lună

Zile senine 3,7 7,3 9,5 9,1 9,3Cer noros 10,8 11,9 11,6 9,5 7,6

Cer acoperit 15,7 11,8 9,9 11,4 14,1Precipitaţii în mm 147,6 115,5 107,6 59,2 59,1

Din acest tabel reiese că luna cea mai indicată pentru excursii este august. Paralel cu o temperatură a aerului destul de ridicată, avem şi numărul cel mai mare de zile senine şi cu cer parţial acoperit. Precipitaţiile sînt mai reduse ca în lunile precedente şi au un caracter orajos, de mai scurtă durată. Dacă reuşim să ne programăm excursia în a doua jumătate a lunii august şi începutul lui septembrie, ne putem bucura de un timp mai uscat şi de o bună vizibilitate, două condiţii care contribuie la reuşita excursiilor.

Luna octombrie, deşi se prezintă cu o temperatură medie scăzută, este destul de secetoasă, dar scurtarea zilelor împiedică străbaterea unor trasee mai lungi, mai ales că nici la stîne nu se poate găsi găzduire, ele fiind de mult părăsite. Dintre lunile de vară, cea mai puţin indicată este luna iunie, din toate punctele de vedere ale condiţiilor meteorologice1.

FLORA ŞI FAUNA

Munţii Cibin şi Lotru sînt bogat înveşmîntaţi în vegetaţia caracteristică lanţului carpatic, întinse păduri îi încing de jur împrejur şi, îmbrăcînd văile, urcă spre pajiştile şi golurile alpine. Se observă totuşi o destul de vizibilă despădurire a culmilor, explicată la altitudinile mai coborîte ca un rezultat al activităţii omului care şi-a întins culturile şi fîneţele pînă la l 300-l 400 m (mai ales în raza satelor mărginene).

Masivul fag, care domină la poale, ajunge de multe ori mai sus de pădurile de răşinoase, frunzişul său umbrind şi începuturi de gol alpin. În pîlcuri dese, pe povârnişurile mai pietroase sau în poienile dinspre culmi, se înalţă trunchiurile suple ale mesteacănului, contribuind prin culoarea lui albă la policromia peisajului.

Dar în domeniul muntelui, coniferele sînt la largul lor. Pinul (Pinus silvestris), înalt şi drept la altitudini mai joase, sau mic, dar vînjos şi bine înfipt în terenul stîncos, cu scoarţa sa roşie-cărămizie şi coroana cocoţată spre vîrf, este des întîlnit în aceşti munţi. Pînă la cel mult l 300 m altitudine, bradul (Abies alba) se află în împărăţia sa, dar apoi cedează locul sălbaticului molid (Picea excelsa), podoaba de bază a munţilor. Acesta, adesea însoţit şi de fag, se opreşte în faţa golului de munte, trimiţîndu-şi uneori emisari ai speciei spre înălţimile cele mai mari. Ei sînt reprezentaţi în primul rînd de noduroşii jnepeni (Pinus montana). pe care, spre deosebire de alţi munţi din Carpaţi, îi găsim aici răspîndiţi pe suprafeţe mai restrînse; pe marginea unor văi de origine glaciară se află singuraticul şi falnicul zimbru (Pinus cembra), înfruntînd clima aspră a zonei alpine. În Munţii Lotru avem ocazia să întîlnim încă un arbore răşinos şi anume laricele sau zada (Larix decidua); acest arbore rar este încîntător prin eleganţa coroanei sale şi prin culoarea gingaşă, de un verde fraged.

La altitudinile unde pădurea se răreşte apar tufişuri întinse de ienuperi pitici (Juniperus sibirica), anini de munte (Alunus viridis), afini (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitisideea); ele se întind spre golul alpin în care apare, pe dosuri de munte, şi smîrdarul (Rhododendron Kotschyi). Covorul de smîrdar colorează viu unele versante nordice şi vestice; florile sale, cu un splendid colorit roşu-roz aprins, au un miros deosebit de plăcut, iar din fructele sale se prepară un ceai mult apreciat în cabane. In văi, pe versantele despădurite, găsim un bogat zmeuriş; fructele sale, ca şi cele de afin, sînt culese şi predate centrelor de colectare instalate în inima munţilor.

Dar majoritatea florei acestor munţi o formează ierbaceele. Ele alcătuiesc întinsele pajişti ce

1 Concluziile asupra perioadelor din an favorabile turismului în aceşti munţi se bazează pe date culese timp de 70 de ani, în cadrul unor studii de specialitate; cunoscîndu-se însă relativitatea prognozelor meteorologice, nu putem considera aceste concluzii ca absolute.

atrag turmele de oi, una din marile bogăţii ale ţinutului. In sfîrşit, ceea ce dă un farmec deosebit muntelui sînt florile sale gingaşe, atrăgătoare şi adesea cu un miros plăcut.

Încă din primăvară, cînd zăpada se topeşte, apar din pămîntul reavăn brînduşele de munte (Crocus heuffelianus) şi dcgetăruţii (Soldanella montana, Solda, nella alpina). O dată cu izbucnirea verii, coloritul albastru este dominat de stînjenelul de munte (Iris ruthenica), ghinţura (Gentiana verna), anghelina (Primula Icmgiflora). In luna iulie predomină culorile roşu şi galben; printre florile acestei luni deosebim diferitele specii de garofiţe de munte (Dianthus termifolius, Dianthus gelidus), ghinţura galbenă (Gentiana Iuţea), vîrtejul pămîntului (Pedicularis verticillata), sîngele voinicului (Nigritella rubra, Nigritella nigra). In locurile pietroase se fixează cimbrul mare de munte (Calamin. tha beaumgartenis), clopoţeii pitici de stîncă (Campanula cochtegrifolia), gălbinelele de munte (Doronicum carpaticum), mierluţa (Minuartia).

Enumerînd aceste flori, trebuie să arătăm că ele constituie doar cîteva din cele ce se găsesc în munţii dintre Olt şi Parâng. Familia lor este mult mai numeroasă şi creează adevărate covoare multicolore. Iar dacă ele reuşesc să ne încînte ochiul, să parfumeze cu mirosul lor aerul ozonat al înălţimilor, nu trebuie să uităm că nicăieri nu pot fi mai frumoase decît acolo unde se găsesc. De aceea, un adevărat turist, un om de munte, va şti să le admire, dar să le şi ocrotească, mai ales că printre ele se găsesc şi exemplare de plante rare endemice pentru anumite zone restrînse de munte.

Am fi nedrepţi dacă am uita şi vegetaţia din văile cu altitudine mai joasă : crînguri de aluniş coboară spre văi iar în lungul rîurilor este prezentă salcia care creează o ambianţă plăcută pentru odihnă. Şi dacă am amintit de natură ca neîntrecut meşter în împodobirea acestor munţi, tot ea a populat pădurile cu o bogată faună.

Ursul carpatin este demn reprezentat, prin număr şi masivitate, de cel ce domneşte în Munţii Cibin şi Lotru. El poate fi întâlnit destul de des, deşi evită omul. In prezent el constituie un mare necaz pentru ciobani, dînd iama în oi şi vite, dar trebuie să recunoaştem că nu este numai vina lui. Pătrunderea adîncă a omului în munte, exploatările forestiere şi recoltarea pe scară largă a zmeurei şi afinelor i-au restrîns aria de hrană vegetală şi de aceea îl găsim de multe ori carnivor.

Cerbul carpatin, o altă mîndrie a munţilor noştri, cutreieră pădurile dese ale Lotrului şi Cibinului; boncănitul lui poate fi auzit toamna prin văile şi colţurile cele mai retrase, mai puţin umblate de om.

La poalele munţilor, în regiunea colinară, mistreţul şi căpriorul populează pădurile de fag. Aceste două specii de vînat constituie o mare bogăţie cinegetică a ţării noastre şi în ultimul timp, datorită unei bune gospodăriri a fondului vînătoresc, efectivele lor se găsesc la limite optime. Alături de aceste specii, în pădurile de la altitudini mai mici, găsim şi animale răpitoare cu blană - vulpea, lupul, pisica sălbatică şi rîsul. Mulţi ani ocrotit ca monument al naturii pe cale de dispariţie, rîsul s-a înmulţit considerabil şi în prezent este asiduu urmărit de vînători pentru pagubele ce le aduce fondului de de vînat, datorită caracterului lui crud şi rapace. Un animal deosebit de simpatic, pe care îl întîlnim la tot pasul în aceşti munţi, este veveriţa. Puţin sperioasă, ea poate fi văzută în apropierea cabanelor ţîşnind ca o săgeta neagră prin poieni şi căţărîndu-se pe brazi.

Din lumea înaripatelor trebuie să amintim de ierunci şi mai ales de „Craiul negru" al munţilor - cocoşul de munte. El îşi are sălaşul în anumite păduri de altitudine din aceşti munţi, puţin umblate de om, şi constituie un trofeu vînătoresc pe cît de rîvnit, pe atît de greu de cucerit.

Dar nu numai vânătorul găseşte un teren foarte propice pasiunii sale, ci şi pescarul sportiv. In partea de sus a rîurilor repezi ale Lotrului, Cibinului, Sadului, Sebeşului şi a afluenţilor lor este prezent clasicul păstrăv; puţin mai în aval apare şi lipanul, iar în partea colinară predomină cleanul. După unii pescari, pătrunderea scobarului pe Lotru, venind din Olt, reprezintă un fenomen defavorabil celorlalţi peşti de munte de care am amintit, întrucît le distruge icrele.

In sflrşit, este necesar să semnalăm şi o prezenţă nedorită - vipera. Aria ei de răspîndire nu este prea întinsă, însă poate fi întîlnită pe unele poteci pietroase ale traseelor turistice, mai ales în locurile însorite, pe rocile de culoare dcschisă. Ştiind că vipera nu atacă decît atunci cînd se crede în pericol, măsura cea mai bună este evitarea ei.

Vorbind de faună, am amimtit numai de animalele ce trăiesc în sălbăticie. Există însă şi un alt animal, domestic, a cărui prezenţă şi comportare se cuvine a fi semnalate şi acesta este cîinele ciobănesc. Frecvenţa lui este legată de numeroasele stîne din Munţii Cibin şi Lotru; de multe ori se întîlnesc exemplare mari şi puternice, deosebit de agresive faţă de străini. Caracterul lor destul de violent se datoreşte prezenţei lupului şi mai ales a ursului, carnivor pe care se încumetă să-1 atace în luptă directă, făcîndu-şi datoria de prieten credincios al ciobanului.

Intîlnirea cu aceşti cîini nu este prea plăcută şi de aceea recomandăm turiştilor ca în asemenea situaţii să-i evite sau să ceară sprijinul ciobanului cel mai apropiat. În nici un caz însă nu este recomandabil să se recurgă la strigăte sau ciomag, fiind preferabilă o atitudine care să le lase cîinilor impresia că nu ne este frică de ei, chiar dacă adevărul este cu totul altul.

LOCUITORII

Prezenţa omului pe aceste meleaguri ale Munţilor Carpaţi este legată de trecutul istoric îndepărtat al neamului nostru. Ne aflăm în apropiere de leagănul strămoşilor noştri - dacii, a căror capitală - Grădiştea Muncelului - se află pe unul din plaiurile prispei marginale a Masivului Parîng.

In lungul acestei prispe, spre Transilvania, se înşiră salba de sate care prin aşezarea, obiceiurile şi caracteristicile generale ale portului formează o unitate etnografică ce a căpătat denumirea de Mărginime. Ocupaţia străveche a locuitorilor acestor sate - păstoritul - s-a păstrat pînă în zilele noastre. Turmele de oi ale ciobanilor mărgineni pătrund adînc pe culmile înierbate ale munţilor, iar fîneţele cu caracteristicile lor odăi (căsoaie) le găsim pe plaiurile întinse la altitudini de peste l 200 m.

„Mărginenii" au îndeplinit un rol însemnat în viaţa politică, culturală şi îndeosebi economică a ţării. Dintre figurile luminoase, ridicate din rîndurile mărginenilor, putem cita pe mitropolitul Andrei Şaguna şi poetul din Răşinari - Octavian Goga.

In istoricul ciobănitului mărginean se înscriu emigrările oierilor de pe aceste meleaguri, determinate de nevoile îndeletnicirii lor de bază. În secolul al XVIII-lea îi găsim răspîndiţi în toţi Carpaţii, de la Olt pînă în Munţii Moldovei sau mai tîrziu pînă în Dobrogea. Aceste emigrări de scurtă sau de lungă durată au dat naştere unor sărbători şi obiceiuri, păstrate în parte şi în zilele noastre. Legată de viaţa de stînă a rămas, mai ales în toponimicul munţilor din această regiune a Carpaţilor, denumirea de „nedeie". Nedeile erau sărbători cu cîntece, joc şi veselie, sau chiar tîrguri, desfăşurate pe la mijlocul verii, cînd munţii sînt în floare, în poienile de pe cîteva vîrfuri. Aici se adunau ciobanii din regiunea Cindrelului şi izvoarele Lotrului cu cei din bazinul Petroşanilor şi cu oltenii din Gorj. Cea mai celebră nedeie din Carpaţii Meridionali era cea din Poiana Muierii, în apropierea drumului de munte dintre Sebesi şi Novaci. Jocul se făcea la cîntecul lăutarilor, dar mai cu seamă la cîntecul fluierului, fiindcă toţi ciobanii ştiau cînta. Aceste sărbători reflectau voioşia şi setea de viaţă a mărginenilor, cu toate necazurile ce le îndurau şi cu tot traiul lor simplu.

Răspândirea mărginimii pe tot întinsul munţilor dintre Olt şi Jiu, legată în special de păstorit, se interferează şi cu penetraţia locuitorilor din zonele oltene - Novaci, Polovragi, ale căror stîne le găsim mult spre nord, dincolo de Lotru (Negovanul, Buceciul etc.). Cu timpul, şi mai ales în epoca noastră, preocupările locuitorilor din satele mărginene se diversifică tot mai mult. Astăzi, mulţi dintre ei sînt harnici „pădurari" în exploatarea lemnului, această mare bogăţie a ţării noastre, pe care văile Munţilor Cibin şi Lotru o au cu prisosinţă. Şosele bine pietruite pătrund în tot mai multe văi, pînă sub culmile golaşe, şi asigură transportul buştenilor spre centrele de prelucrare. Dezvoltarea impetuoasă a industriei din regiunea Sibiului şi a Sebeşului a găsit braţe de muncă pricepute în rîndul urmaşilor vechilor oieri.

Dar în afară de oamenii din Transilvania, şi cei dinspre Valea Oltului dau viaţă acestor ţinuturi muntoase. Ciobani harnici şi tăietori de lemne sînt şi cei de pe valea Lotrului, din comuna Voineasa; de altfel, aici s-au stabilit cu timpul mulţi ,,poienari" (Poiana Sibiului), cu străvechi tradiţii în ale păstoritului. Din locuitorii acestui sat mulţi au plutărit în trecut pe Lotru, iar astăzi se numără între vrednicii constructori ai hidrocentralei de pe aceeaşi vale. Prin ei au pătruns în munţi portul şi obiceiurile de pe plaiurile rîmnicene şi oltene, hărnicia şi cumpătarea.

Valea rîului Sadu reprezintă o zonă etnografică specifică a munţilor pe care îi descriem. Lărgimea ei, vecinătatea pădurii şi prezenţa, pe ambele părţi, a unor plaiuri şi culmi deosebit de favorabile creşterii oilor şi vitelor, precum şi clima stabilă, fără excese, datorată munţilor ce o protejează, au determinat o pătrundere adîncă a omului. Salba de sate - Ciupari, Drăgăneasa, Fundul Rîului, Sădurel, formând toate comuna Rîul Sadului - se întinde de-a lungul văii, pe mulţi kilometri, ajungînd în apropierea cabanelor Gîtul Berbecului. Locuitorii acestor sate constituie o confirmare a contactelor de secole a populaţiei din nordul şi sudul Carpaţilor Meridionali. Portul lor împrumută caracteristici atît oltene, cît şi transilvănene; în schimb gospodăriile, casele au specificul ardelean al satelor de munte. Ocupaţia de bază a locuitorilor este legată de bogăţiile naturale ale acestei zone muntoase - exploatarea lemnului şi creşterea vitelor, iar apropierea relativă a unor centre industriale (Sadu, Tălmaciu), apropiere hotărîtă prin şoseaua bună ce pătrunde adînc în vale, determină o contribuţie în braţe de muncă din rîndurile celor de pe valea Sadului. Închei acest capitol închinat „omului", îndemnînd pe cei care vor citi rîndurile de faţă să caute să facă parte, fie numai ca drumeţi, din pitoreasca familie a locuitorilor Munţilor Cibin şi Lotru. Prin ceea ce vor vedea, prin oamenii pe care îi vor întîlni îşi vor da seama de trăinicia vechiului proverb românesc ,.omul sfinţeşte locului”.

MARCAJE ŞI POTECI

Munţii Cibin şi Lotru se remarcă prin multitudinea potecilor şi drumurilor care îi străbat m toate sensurile. Acest lucru se explică în primul rînd prin formele de relief foarte accesibile, ceea ce a permis oamenilor să pătrundă adînc pe toată întinderea muntelui, pentru a folosi păşunile şi a exploata bogatele păduri. Paşii ciobanilor au bătătorit potecile care leagă reţeaua de stîne cu văile de unde urcă turmele şi cu culmile late şi înierbate. Existenţa unor condiţii de bază, ca văi largi, ospitaliere, pătrunzînd în inima muntelui, şi netezimea accentuată a reliefului, a permis apariţia în aceşti munţi a unor căi de comunicaţie importante, dictate mai ales de interesele de ordin economic - exploatarea lemnului, lucrări hidroenergetice etc.

Astăzi nu mai există nici o dificultate de a ajunge cu maşina în inima munţilor, la Păltiniş, Obîrşia Lotrului, Gîtul Berbecului, Crinţ, sau de a urca pe valea Frumoasei dinspre casa Tărtărău, la castelul de vînătoare Dobrun, venind de la Voineasa, şi chiar pe culmea Munţilor Lotru şi în Poiana Buceciului.

Din bogata reţea de poteci şi drumuri, turismul a împrumutat unele, şi anume pe cele care pot asigura iubitorului de drumeţie posibilitatea cunoaşterii a tot ce este frumos în aceşti munţi. Pe potecile ciobăneşti au apărut marcaje în culori şi semne distinctive pe copaci, bolovani şi steiuri, sau pe stîlpi special aduşi şi împlîntaţi în roca muntelui.

Intîmplarea a făcut ca în zona Munţilor Cibin şi Lotru să avem marcaje care cuprind numai culorile roşu şi albastru, lipsind culoarea galbenă folosită în alţi munţi. Dacă privim harta Munţilor Cibin şi Lotru, observăm că trei marcaje constituie osatura de bază a potecilor turistice şi străbat masivul dintr-o parte în alta, unele din ele pătrunzând şi în munţii alăturaţi.

Astfel, marcajul bandă roşie porneşte de la Răşinari spre Păltiniş, trece pe culmea Bătrîna-Niculeşti, ajunge în vf. Cindrel, traversează în lungul ei şaua Ştefleşti şi urcă pe acest munte; apoi el urmează culmea Cristeşti - Preaja şi coboară la Obîrşia Lotrului. De aici pătrunde în Munţii Parîng, spre Urdele, lacul Cîlcescu, vf. Parângul Mare, trece pe la cabana Parîng şi se termină în Petroşani.

Un al doilea marcaj de bază, cu semnul bandă albastră, începe de la Tălmăcel, urcă la Prejba, trece prin Buceciu şi pe la castelul de vînătoare Dobrun, coboară prin Oiţeagul la casa Balindru în valea Lotrului şi apoi se îndreaptă în susul acestei văi spre Obîrşia Lotrului. După ce încrucişează la Obîrşia marcajul de care am vorbit mai înainte, trece în Munţii Sebeş urcînd prin Poiana Muierii şi vf. Sălanelor şi se îndreaptă spre cabana Şurean.

Al treilea marcaj nu are legătură cu alţi munţi şi reprezintă o traversare de la sud la nord a Munţilor Lotru şi Cibin. Folosind semnul triunghi roşu, el porneşte din comuna Voineasa şi trecînd pe la castelul de vînătoare Dobrun urcă în culmea Munţilor Lotru, la vf. Negovanul Mare; după ce a coborît pe la vf. Pleşul în valea Sadului, la Gîtul Berbecului, se îndreaptă spre Păltiniş peste culmea Bătrîna-Onceşti.

Restul marcajelor au un caracter mai restrîns în ceea ce priveşte lungimea potecilor pe care le însoţesc. Unele din ele sînt distincte, legînd obiective turistce bine determinate (Păltiniş - Cheile Cibinului - cabana Fîntînele; sau Păltiniş - Ciupari - Prejba), altele sînt doar poteci de acces spre cabanele marginale (Fîntînele - cabana Fîntînele) sau scurte legături cu traseele de bază (Poiana Buceciului - vf. Negovanul Mare, vf. Negovanul Mare - vf. Ştefleşti) ori, în sfîrşit, poteci mai lungi, care se opresc la întîlnirea cu marcajul principal (Bistra - vf. Frumoasa, casa Tărtărău - vf. Frumoasa, cabana Oaşa - vf. Frumoasa) etc.

In funcţie de traseul pe care şi-1 aleg, turiştii vor urmări marcajul indicat în descrierea amănunţită a traseelor, acordând o deosebită atenţie recomandărilor speciale, făcute pentru a găsi poteca bună în unele puncte mai dificile de orientare, sau cu marcaje mai şterse. In general, aceste dificultăţi apar în pădure sau în locurile unde traseul părăseşte un drum mai larg, abătîndu-se pe cîte o vale mai îngustă ori deviind din culme.

Orizontul vast, deschis, care constituie de fapt specificul acestor munţi, permite turiştilor mai avansaţi posibilitatea orientării cu busola; în afară de orientarea propriu-zisă, busola poate servi la determinarea vîrfurilor ce apar de jur împrejur pe orizont spre Munţii Lolru de pe cei ai Cibinului şi invers, sau spre Munţii Sebeş şi cei ai Parîngului. Această determinare, chiar dacă nu constituie o orientare propriu-zisă, poate satisface curiozitatea turistului, impresionat de vasta panoramă ce-1 înconjoară.

Cei care doresc însă să părăsească potecile marcate nu se pot lipsi de busolă; cu ajutorul acestui instrument, recomandat să existe în rucsacul oricărui turist, ei au posibilitatea să pătrundă în locuri deosebit de pitoreşti, lăsate în afara sistemului de marcaj, în special în valea Lotrioarei şi pe culmile ce coboară spre Olt.

LOCALITĂŢI DE ACCES ŞI CABANE

Caracteristică grupului de munţi dintre Jiu şi Olt este multitudinea de centre populate - sate, comune şi chiar oraşe, care îi încing de jur împrejur şi care constituie tot atîtea porţi de pătrundere a iubitorului de drumeţie pe potecile ce duc spre locuri pitoreşti şi înălţimi. Sub acest aspect putem considera limita nord şi nord-estică a Munţilor Cibin, dinspre Podişul Transilvaniei şi depresiunea Sibiului, precum şi cea estică a Munţilor Lotru dinspre Valea Oltului. Accesul în aceşti munţi este înlesnit în foarte mare măsură şi de localităţi şi puncte, periferice pentru ei, însă aflate în interiorul zonei muntoase, şi anume cele situate pe văile cursurilor de apă principale - ale Sebeşului în vest, ale Lotrului în sud şi ale Sadului în chiar inima acestor munţi.

LOCALITĂŢILE DE ACCES

Sibiu. Aşezat în vecinătatea Munţilor Cibin (alt. 420 m), pe rîul cu acelaşi nume, municipiul Sibiu este unul din oraşele de seamă ale ţării noastre, atît prin numărul de locuitori (132000), cît şi prin importanţa lui industrială şi culturală. Înfiinţat ca aşezare în secolul al XII-lea, în documentele vremii ii găsim şi sub denumirea de Cibinium (1192).

Dezvoltîndu-se repede, devine oraş-cetate înconjurat de ziduri puternice. Trăinicia lor a permis locuitorilor săi să reziste în decursul veacurilor la patru asedii ale turcilor, care nu l-au putut cotropi niciodată. La unul din aceste asedii, vechii locuitori ai Sibiului l-au ajutat chiar pe Ioan de Hunedoara să-i înfrîngă sub zidurile cetăţii lor. În istoricul oraşului mai figurează şi titlul de capitală a Voievodatului Transilvaniei pînă în secolul al XVIII-lea, cînd aceasta se mută la Cluj.

În anii puterii populare, oraşul renumiţilor meşteşugari şi tipografi ai evului mediu se dezvoltă ca un puternic centru industrial al ţării, rcprezentat prin industria constructoare de maşini, textilă, alimentară, poligrafică şi de prelucrare a lemnului. Păstrîndu-şi pitorescul specific oraşelor transilvănene, Sibiul şi-a adăugat în ultimii ani cartiere noi şi moderne de locuinţe; ritmul de dezvoltare a oraşului continuă zi de zi.

Turiştii care trec prin Sibiu au posibilitatea să viziteze unele monumente de arhitectură medievală, cum ar fi Biserica Evanghelică, construită în stil gotic în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, zidurile cetăţii, datînd tot din secolul al XIV-lea, sau Turnul Primăriei (secolul al XV-lea).

Punctul de atracţie al oraşului îl constituie în special Muzeul Brukenthal, înfiinţat în anul 1790 de Samuel Brukenthal, edificiu renumit pentru operele de artă pe care le conţine. Tot în Sibiu se găsesc fostul sediu şi biblioteca uneia din cele mai vechi asociaţii culturalo române - ASTRA, fondată în anul 1860.

În apropierea oraşului, pe şoseaua care duce spre comuna Răşinari, se întinde „Dumbrava Sibiului", un parc de o deosebită frumuseţe, loc agreat de localnici pentru recreare. Acest parc adăposteşte un camping modern şi două secţii ale muzeului Brukenthal, grădina zoologică şi muzeul industriei săteşti.

Pentru turiştii ce se îndreaptă spre potecile Munţilor Cibin şi Lotru, oraşul Sibiu reprezintă un punct de plecare spre majoritatea localităţilor de acces. Folosind cursele de autobuze D.R.T.A. (cu autogara chiar lîngă gara de cale ferată), mijloacele de transport C.F.R. sau chiar tramvaiul, turiştii se pot deplasa spre Răşinari şi Păltiniş, Tălmaciu şi Cisnădie, spre comuna Sadu şi satele din valea acestui rîu, pînă la cabanele Gîtul Berbecului. Folosind trenul sau autobuzele, se poate ajunge la Orlat şi Sibiel în drum spre cabana Fîntînele, la Gura Rîului spre Cheile Cibinului sau la Sălişte spre Crinţ.

Tălmaciu. Comuna este situată la confluenţa rîurilor Cibin şi Sadu, la 24 km de Sibiu pe şoseaua naţională ce duce spre Rîmnicu Vîlcea prin Valea Oltului. Se poate ajunge şi cu trenul pe liniile Piatra-Olt - Sibiu şi Braşov - Sibiu. Magazinele alimentare şi brutăriile din centrul comunei permit aprovizionarea, mai ales pentru turiştii care se află de mai multe zile pe munte. Din Tălmaciu se face legătura cu următoarele trasee :- nr. 22 - prin comuna Sadu spre cabanele Valea Sadului - Ciupari şi Gîtul Berbecului;- nr. 23 - prin comuna Sadu spre cabana Prejba pe la Masa Verde;- nr. 25 - prin comuna Tălmăcel spre cabana Prejba pe la vf. Pleşiţa.

Tălmăcel. Comuna se află la 442 an altitudine, pe valea Lungşoara, la 3 km de Tălmaciu. Din Tălmăcel porneşte traseul nr. 25 spre cabana Prejba pe la vf. Pleşiţa.

Sadu. Este o comună pe valea Sadului, la 8 km de Tălmaciu. Se poate ajunge pe şosea folosind cursele de autobuz de la Sibiu prin Tălmaciu sau prin Cisnădie. Din Sadu pornesc următoarele trasee :- nr. 22 - spre cabanele Valea Sadului, Ciupari şi Gîtul Berbecului;

- nr. 23 - spre cabana Prejba pe la Masa Verde şi muntele Muma.Cisnădie. Oraş situat pe pîrîul Cisnădie, se află la 14 km de Sibiu pe şoseaua locală şi la 7 km

de comuna Sadu. De aici se poate stabili legătura cu traseele nr. 22 şi 23.Răşinari. Comuna se găseşte la confluenţa văii Şteaza cu valea Sibişel, la altitudinea de 573

m. Are legătură directă cu oraşul Sibiu prin linia de tramvai ce porneşte din Dumbrava Sibiului (12 km), în continuarea liniei de tramvai ce vine de la gară. Din Răşinari porneşte traseul nr. l spre Păltiniş peste Şaua Dădîrlat sau pe la cabana Curmătura Ştezii, cu variantele pe la Vălare, prin Poplaca sau prin Şanta.

Orlat. Comuna este situată la confluenţa pariului Orlat cu rîul Cibin. Se află pe linia ferată Sibiu - Sebeş şi pe şoseaua locală ce porneşte de la Cristian din şoseaua naţională spre Sebeş. Din Orlat se ajunge prin Gura Rîului la Cheile Cibinului, în traseul nr. 5 (Păltiniş - Cheile Cibinului - La Pisc - Runcuri - cabana Fîntînele), sau prin comuna Fîntînele în traseul nr. 6, spre cabana Fîntînele peste Lăpuşel.

Fîntînele. Comuna se află la 612 m altitudine, între Orlat şi Sibiel, pe o derivaţie a şoselei locale ce uneşte aceste două localităţi. Staţia de cale ferată cea mai apropiată (3 km) este halta Sibiel, pe linia Sibiu - Sebeş. Din Fîntînele porneşte traseul nr. 6 pesta Lăpuşel spre cabana Fîntînele, avînd legătură directă cu traseul nr. 8, spre Crinţ, pe la Pripoane.

Sălişte. Comuna este aşezată pe rîul Sălişte, pe şoseaua locală ce duce spre Tilişca şi Poiana Sibiului, derivată din şoseaua naţională Sibiu - Sebeş; are legătură cu calea ferată Sibiu - Sebeş prin staţia Sălişte. Din comună porneşte traseul nr. 9 spre cabanele Crinţ peste Şanta şi Fîntîna Mărului.

Şugag. Comuna este situată pe şoseaua alpină Sebeş - Novaci, la 29 km de Sebeş. Prin Şugag trece traseul nr. 12 spre Tău şi cabana Oaşa, avînd legătură cu următoarele trasee :- nr. 11 - de la Tău spre staţiunea Bistra - vf. Rudarilor - vf. Frumoasa;- nr. 13 - de la cabana Oaşa peste Oaşa Mare şi Şerbota spre vf. Frumoasa :- nr. 14 - de la cabana Oaşa spre casa Tărtărău şi cabana Obîrşia Lotrului.

Voineasa. Comuna se află la cea. 620 m alt. pe valea rîului Lotru, la confluenţa acestuia cu pîrîul Voineşiţa. Legătura cu Valea Oltului este asigurată prin şoseaua din lungul Lotrului ce trece prin localitatea Brezoi (36 km), iar staţia de cale ferată cea mai apropiată este Gura Lotrului, la 2 km est de Brezoi (lîngă confluenţa Lotrului cu Oltul).

Din Voineasa pornesc următoarele trasee :- nr. 17 - spre cabana Obîrşia Lotrulu,. pe la casele Balindru şi Puru;- nr. 18 - spre castelul de vînătoare Dobrun; acest traseu stabileşte legătura cu traseele nr. 19 spre vf. Ştefleşti, şi nr. 20 spre cabanele Gîtul Berbecului, pe la vf. Negovanul Mare, precum şi cu traseul nr. 26 spre cabana Prejba pe la Buceciul.

CABANELE

Păltiniş (l 425 m). Situat de-a lungul dealului Păltiniş, între Poplaca şi muntele Onceşti şi deasupra văii Dănesei. Păltinişul constituie o staţiune montană cu un vast complex de case de odihnă şi o cabană turistică.

Este una din cele mai vechi staţiuni din Carpaţii noştri, primele construcţii fiind realizate între anij 1884 şi 1886. După primul război mondial este construit şi schitul de pe dealul Poplăcii.

Cabana-hotel dispune de 80 de locuri în camere cu număr mic de paturi şi în dormitoare comune. Are de asemenea un bufet şi restaurant permanent.

In staţiune se găsesc mici magazine alimentare, un club şi o bibliotecă, precum şi un oficiu P.T.T.R. In timpul iernii, amatorii de schi au la dispoziţie pîrtii atît pentru începători, cît şi pentru avansaţi. Din Păltiniş pornesc următoarele trasee :- nr. l - spre Răşinari şi Sibiu pe variantele de la Vălare, pe la Şanta, prin valea Ştezii, peste şaua Dădîrlat;- nr. 2 - spre vf. Cindrel peste Bâtrîna şi Niculeşti;- nr. 3 - spre cabanele Gîtul Berbecului peste Muncel;- nr. 4 - spre cabana Ciupari peste Onceşti şi dealul Nanu;- nr. 5. - spre cabana Fîntînele prin Cheile Cibinului şi dealul Runcuri.

Ciupari (571 m). Cabana este situată pe valea Sadului, în satul Ciupari. Ea reprezintă un punct de trecere între Munţii Cibin şi Lotru şi un obiectiv turistic pentru excursiile de sfîrşit de săptămână ale locuitorilor din comunele Cisnădie, Tălmaciu şi Sadu.

Cabana are o capacitate de 33 de locuri şi dispune de un bufet permanent.Prin Ciupari trec următoarele trasee :

- n r. 4 - spre Păltiniş peste dealul Nanu şi muntele Onceşti;- nr. 22 - dinspre Sadu spre cabanele Gîtul Berbecului;

- nr. 24 - spre cabana Prejba peste Plaiul Văre-ţelor şi muntele Prislopul.Gîtul Berbecului (l 175 m) este un complex de cabane amplasate pe malul lacului de

acumulare al hidrocentralei Sadu V. Cabanele dispun de o capacitate de cazare pentru 85 de persoane şi au un bufet şi restaurant permanent.

Pe la Gîtul Berbecului trec traseele :- nr. 3 - spre Păltiniş pe la stîna din Bătrîna Mică şi Muncel;- nr. 20 - spre castelul de vînătoare Dobrun peste Piesa şi Negovanul Mare;- nr. 22 - spre comuna Sadu în lungul văii rîului Sadu.

Prejba (l 630 m). Cabana este situată sub vf. Prejba de pe culmea Munţilor Lotru. Are o capacitate de cazare de 72 de locuri, în camere cu paturi şi dormitoare comune. Are un bufet permanent.

In apropierea cabanei se găsesc pante pentru practicarea schiului, mult apreciate de sibieni şi locuitorii comunelor Tălmaciu, Sadu şi Cisnădie.

Pe la Prejba trec traseele :- nr. 23 - spre comuna Sadu pe la muntele Muma şi punctul Masa Verde;- nr. 24 - spre cabana Ciupari peste Prislopul şi Plaiul Văreţelor;- nr. 25 - spre comunele Tălmăcel şi Tălmaciu, peste vf. Pleşiţa;- nr. 26 - spre castelul de vînătoare Dobrun pe la Voineşiţa şi Buceciul.

Castelul de vînătoare Dobrun (l 410 m). Situat pe pantele muntelui Dobrun, castelul reprezintă, prin poziţia sa, un loc de întîlnire a mai multor poteci turistice. Posibilităţile de cazare sînt însă limitate, accesul în camerele de oaspeţi ale castelului nefiind permis. Totuşi se poate găsi găzduire la cantonul silvic, situat în aceeaşi poiană, în prezent, datorită lucrărilor legate de viitoarea hidrocentrală de pe Lotru şi în această zonă apar baracamente pentru muncitori, lucru care poate înlesni găsirea unui adăpost pentru o noapte.

In poiana castelului se întîlnesc următoarele poteci :- nr. 18 - spre comuna Voineasa;- mr. 19 - spre vf. Ştefleşti pe la Negovanul Mare şi Balindru;- nr. 20 - spre cabanele Gîtul Berbecului pe la Negovanul Mare şi Piesa;- nr. 21 - spre casa Balindru pe la Oiţeagul şi muntele Stricatu;- nr. 26 - spre cabana Prejba pe la Buceeiul, Voineşiţa şi Tomnatecul.

Tot aici, datorită lucrărilor în curs de executare, ajunge o şosea carosabilă venind de la Voineasa.

Casa Balindru (1002 cm). Este o construcţie forestieră amplasată pe valea Lotrului, la confluenţa acestuia cu pîrîul Balindru. Există posibilitatea de înnoptare într-un dormitor muncitoresc. Pe la casa Balindru trec traseele :- nr. 17 - spre cabana Obîrşia Lotrului sau comuna Voineasa, în lungul văii rîului Lotru;- nr. 21 - spre castelul de vînătoare Dobrun peste muntele Stricatu şi valea Oiţeagului.

Obîrşia Lotrului (l 400 m) este un cătun situat în vasta poiană unde are loc confluenţa pîrîului Pravăţ cu rîul Lotru, în punctul unde acesta din urmă îşi schimbă cursul de la nord spre est. Obîrşia Lotrului reprezintă, din punct de vedere turistic, un nod important de poteci, stabilind o legătură directă între Munţii Lotru şi Parâng. Aici se întîlnesc traseele :- nr. 14 - spre cabana Oaşa peste Tărtărău;- nr. 16 - spre vf. Ştefleşti şi vf. Cindrel peste Tîmpa, Preaja şi Cristeşti;- nr. 17 - spre comuna Voineasa în lungul văii Lotrului, pe la casele Puru şi Balindru;- traseul ce duce spre cabana Parîng pe la Urdele şi lacul Cîlcescu;- traseul spre cabana Rînca de pe şoseaua alpină spre Novaci;- traseul prin Poiana Muierii spre cabanele Lonea (Voievodu) şi Şurean.

Posibilităţile de cazare la cabana turistică sînt destul de limitate (35 locuri). Existenţa unui singur bufet poate fi compensată în parte prin procurarea alimentelor de la magazinul alimentar al cătunului.1

Casa Tărtărău (l 320 m) este un canton silvic situat pe şoseaua alpină Sebeş - Novaci, la originea raiului Sebeş, format din confluenţa apelor Frumoasei cu cele ale pîrîului Tărtărău. La nevoie casa oferă posibilitatea de înnoptare.

Aici se întîlnesc traseele :- nr. 14 - spre cabana Oaşa sau cabana Obîrşia Lotrului, în lungul şoselei alpine;- nr. 15 - spre vf. Frumoasa şi vf. Cindrel pe Ja cantonul silvic Piatra Albă.

Oaşa (l 207 m). Cabana este situată în apropiere de cătunul Oaşa Mică, în vecinătatea şoselei alpine Sebeş - Novaci, la confluenţa pîrîului Sălanele cu rîul Sebeş.

1 In curînd urmează a fi dată în exploatare o nouă cabană cu capacitate sporită.

Cabana dispune de un bufet permanent şi de o capacitate de cazare destul de redusă (22 locuri), avînd în vedere poziţia ei de legătură între Munţii Cibin şi Sebeş. In acest punct se întîlnesc traseele :- nr. 12. - spre Şugag în lungul şoselei alpine;- nr. 13 - spre vf. Cindrel peste Oaşa Mare şi Şerbota Mare;- nr. 14 - spre cabana Obîrşia Lotrului pe la casa Tărtărău;- traseele spre cabanele Şurean şi Lonea (Voievodu) din Munţii Sebeş.

Bistra (l 325 m) este o staţiune de exploatare forestieră, situată pe valea rîului Bistra, sub muntele Păltineiul. Din acest loc porneşte traseul nr. 11 spre vf. Frumoasa pe la Padina Rudarilor, avînd legăturii cu traseul nr. 10 spre cabanele Crinţ, pe la casa Duş şi Pripoane.

Crinţ (1 250 m). - staţiune şi complex de cabane situate pe dealul Piciorul Crinţului, loc de odihnă mult apreciat de locuitorii aşezărilor mărginene şi totodată şi o bază pentru practicarea schiului.

Grupul de cabane oferă o capacitate mare de cazare (177 locuri), un bufet şi restaurant permanent. La Crinţ se întîlnesc următoarele trasee :- nr. 7 - spre cabana Fîntînele pe la Săroaia;- nr. 8 - spre cabana Fîntînele pe la Pripoane şi Runcuri;- nr. 9 - spre Sălişte peste Fîntîna Mărului şi Şanta;- nr. 10 - spre vf. Cindrel, pe la casa Duş şi Padina Rudarilor.

Fîntînele (l 257 m). Cabana este situată pe Piciorul Fîntînelelor, în apropierea izvorului Valea Cetăţii. Loc de odihnă şi iarna bază de schi, cabana dispune de 90 de locuri şi bufet permanent. Traseele care trec prin acest punct sînt următoarele :- nr. 6 - spre comuna Fîntînele peste Lăpuşel;- nr. 7 - spre cabanele Crinţ prin Săroaia;- nr. 8 - spre cabanele Crinţ prin Pripoane şi în continuare legătura cu traseul nr. 10 spre vf. Cindrel pe la casa Duş şi Padina Rudarilor.

Curmătura Ştezii (630 m). Cabana este situată pe valea pîrîului Ştezii, pe şoseaua Sibiu - Răşinari - Păltiniş, la bifurcaţia potecilor traseului nr. l ce duc spre Păltiniş, una peste Vălare, iar celelalte pe la Poplaca sau Şanta.

Cabana dispune de bufet şi restaurant permanent şi are o capacitate de cazare de 32 de locuri. Este folosită în special de turiştii în trecere spre Păltiniş, iar în zilele de sărbătoare constituie un loc de odihnă şi recreare pentru sibieni.

Şanta este o staţiune în curs de dezvoltare datorită, mai ales, şoselei construite recent şi care o leagă direct de Sibiu şi Păltiniş. Aici a fost ridicată între anii 1870 şi 1880 prima cabană de bîrne, servind drept casă de vînătoare şi adăpost turistic.

TRASEE TURISTICE

l. Diagrama.jp2Durată : 4 1/2 - 5 ore. Marcaj : bandă roşie. Traseu accesibil iarna.

Traseul pe care îl vom descrie reprezintă clasicul drum de acces spre staţiunea Păltiniş venind de la Sibiu. Turistul care doreşte să parcurgă traseul folosind cursele D.R.T.A. va lua autobuzul de la autogara oraşului Sibiu, din imediata vecinătate a gării C.F.R. El va avea de parcurs cca. 33 km pe o şosea destul de bună, în parte asfaltată; după ce a trecut prin comuna Răşinari, şoseaua se îndreaptă prin valea Ştezii pînă la cabana Curmătura Ştezii şi de aici, în serpentine scurte, pe o pantă accentuată, urcă prin şaua împădurită dintre dealurile Dumbrava şi Călugărului, în culmea acestuia din urmă.

Venind spre sud pe culmea încadrată de valea Ştezii (est) şi valea Mirăjdiei (vest), şoseaua urcă în pantă mai domoală, apoi, făcînd un ocol larg, se abate spre vest, lăsînd în dreapta dealul Blindăriei (l 223 m) şi curînd ne duce pe spinarea lată a dealului Vălare. După ce am trecut pe sub vf. Vălare (l 346 m), ne aflăm într-un punct unde culmea pe care am mers se întîlneşte cu dealul Ursului (de la nord) şi dealul Poplaca (de la sud). Trecînd pe versantul vestic al Poplăcii, drumul carosabil ocoleşte vârful împădurit al acestui deal (l 395 m) şi ajunge într-o mică şa a culmii. Pe stîngă se află clădirile şi schitul unei aşezări bisericeşti, iar din locul unde ne aflăm mai sînt doar cca 2 km pînă la vilele din staţiunea Păltiniş; venind spre dreapta şi apropiindu-se de valea Dănesii, şoseaua pătrunde în staţiune.

Fig02.jp2Pe timp de iarnă accesul spre Păltiniş se face tot pe această şosea, mijloacele mecanizate de

dezăpezire permiţînd tăierea unor pîrtii adînci în troienele de zăpadă. Deşi folosind această variantă, drumul pe jos este lung, în timpul iernii el reprezintă singura posibilitate sigură de acces la Păltiniş.

In timpul sezonului turistic de vară se poate renunţa la deplasarea cu autobuzul, de altfel foarte solicitat şi aglomerat. O dată cu efortul fizic, care constituie în fond una din laturile esenţiale ale drumeţiei de munte, turiştii au posibilitatea să cunoască frumoasa vale a pîrîului Ştezii, precum şi pitoreasca aşezare Răşinari. Timpul în care se parcurge traseul şi dificultatea lui redusă îl fac accesibil oricui şi de aceea recomandăm această variantă.

Din Sibiu, de la gara C.F.R. sau din centrul oraşului, se ia tramvaiul spre Dumbravă; la capătul liniei se face transbordarea în micul vagon al tramvaiului spre Răşinari. Cu acest mijloc de transport se ajunge, după cîţiva kilometri, la intrarea în frumoasa comună de mărgineni.

Imediat după podul de beton, în dreptul căruia se coboară din tramvai, trebuie ales drumul pentru a ieşi din localitate. Spre dreapta prin marginea de nord a satului, se ajunge într-un timp mai scurt în valea Ştezii, dar sînt mai puţine prilejuri de a observa specificul aşezării. De aceea este mai indicat drumul spre centru pe strada principală pietruită. Pe ambele părţi ale străzii ne însoţesc case frumoase şi îngrijite, cu acoperişuri ascuţite şi învelite cu olane. Porţi mari ferecă curţi interioare, iar pe ziduri şi sub streşini se agaţă vrejuri de viţă. Specificul satului transilvănean de munte răzbate la tot pasul, în arhitectura caselor, în portul oamenilor, în frumosul lor grai.

Strada se lărgeşte treptat, avînd pe stîngă pîrîul Sibişelul, în albia lui cimentată; ajungînd în piaţa din centrul comunei şi părăsind strada principală, drumul urcă în dreapta spre biserica şi cimitirul satului. Lîngă clădirea bisericii se remarcă un cavou impunător, în care se află înmormântat mitropolitul Andrei Şaguna, marele patriot originar din Răşinari.

De pe dealul pe care se află biserica coborîm în valea Ştezii şi, traversind-o pe un pod mare de beton, ne angajăm pe şosea în susul ei. Casele se răresc şi curînd ieşim din sat; pe dreapta văii largi se ridică pantele înclinate ale dealului Ganta, acoperite de o frumoasă pădure de pini. În stînga, dincolo de pîrîul Ştezii, dealul Fraga prezintă caracteristicile unei defrişări mai vechi, rănile fiind parţial vindecate prin tufăriş şi plantaţie tînără.

După un timp traversăm pîrîul, iar puţin mai sus întâlnim un grup de case şi un pod de beton peste albia unei văioage ce vine din stînga noastră. Lîngă pod se înalţă un stîlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Pe săgeata îndreptată în continuarea văii scrie că spre Complexul Păltiniş, pe la cabana Curmătura Ştezii, mai sînt 18 km pe şosea; în sens invers, spre Sibiu, prin comuna Răşinari, 14 km. A treia săgeată, marcaj bandă roşie, arată poteca spre Păltiniş, peste Dădîrla. Cum aceasta din urmă ne interesează, privim în direcţia pe care ne-o indică, în faţă se deschide o vale largă, cu un pîrîiaş şi cu versante despădurite : este valea Strîmbului.

De la coborîrea din tramvai în comuna Răşinari şi pînă la gura văii Strîmbului este drum de aproximativ o oră. Se recomandă deci un scurt popas în vederea urcuşului ce urmează (ne aflăm la cea 620 m alt.).

Părăsim şoseaua şi pătrundem în gura largă a văii pe un drum de care. Trecem pe lîngă o carieră mică de piatră şi urcînd uşor observăm că valea se îngustează treptat. După aproximativ 20 de minute părăsim drumul de care ce urcă spre stînga şi, rămînînd pe firul văii, pe o potecă îngustă pe lîngă pîrîiaş, pătrundem în pădure. Pe această porţiune de traseu un singur marcaj - o săgeată roşie pe un bolovan plat - ne confirmă că poteca pe care o urmăm este cea bună.

Cît timp mergem pe lîngă vale se pot remarca mici lucrări de barare transversală a cursului apei, al cărei debit creşte în anotimpul ploios. Curînd, după ce am trecut de una din aceste mici cascade, părăsim valea şi urcăm pe panta împădurită din dreapta. Urcuşul devine din ce în ce mai greu şi poteca este nevoită să înainteze în serpentine scurte, într-un teren stîncos. In timpul urcuşului, dacă sîntem foarte atenţi, găsim din cînd în cînd cîte un semn de marcaj.

Poteca iese într-o poiană situată într-o mică şa, străjuită de fagi mari şi noduroşi. Ne aflăm în şaua Dădîrlat (881 m) de pe culmea formată de Plaiul Lungului şi dealul Burului. De la gura văii Strîmbului şi pînă în şa am urcat aproximativ 1¼ oră.

Traversăm culmea şi coborîm lin pe versantul vestic, împădurit al dealului Burului. In dreapta se zăreşte, printre copaci, şoseaua din valea Ştezii şi după cel mult 15 min ne aflăm lîngă pîrîu (750 m). Pe un stîlp de telegraf, la o înălţime neobişnuită pentru asemenea semne, remarcăm marcajul bandă roşie.1 Traversăm pîrîul ceva mai sus şi trecem pe şosea. Urmează un urcuş uşor prin valea largă cu versantele bogat împădurite, însoţiţi tot timpul de clipocitul apei Ştezii. Curînd trecem pe lîngă un canton forestier (Şanta). Urcuşul devine mai accentuat şi valea se îngustează. Brusc, după ce traversează un podeţ de beton, şoseaua intră în serpentine scurte, străbălînd o zonă foarte împădurită. Apoi valea se lărgeşte din nou şi peste puţin timp se vede pe dreapta panta defrişată a dealului Poplaca.

1 Turiştii care nu doresc să înfrunte urcuşul peste şaua Dădîrlat pot ajunge în acest punct venind pe şosea. Pentru aceasta, de la gura văii Strîmbului ei vor continua drumul spre cabana Curmătura Ştezii, unde vor ajunge în cel mult 25 min. Lîngă cabană şoseaua se bifurcă şi în acest loc se află un stîlp de marcaj cu indicaţii înscrise pe săgeţi. In dreptul cabanei valea face un unghi drept, orientîndu-se spre sud, şi este încadrată pe dreapta de dealul Călugărul, iar pe stîngă de Plaiul Lungului. Urmînd şoseaua din această vale, după cea 40 min ne aflăm în locul unde a coborît poteca din Dădîrlat.

Căutăm atenţi, din ochi, o cărare ce urcă pieptiş pe această pantă şi cînd ne aflăm la baza ei părăsim şoseaua1. Sus, spre stîngă, spre culmea dealului, se profilează liziera unei păduri. Pe poteca care şerpuieşte printre cioturi şi pe lîngă tufe de zmeuriş, ne îndreptăm spre această pădure şi pe primii brazi pe care îi întîlnim găsim marcajul, înaintăm prin pădurea rară spre clădirile ale căror acoperişuri le zărim printre brazi - sînt clădirile schitului.

Ajungînd lîngă un gard de sîrmă, mergem spre stîngă şi ne aflăm în mica şa a dealului Poplaca, pe şoseaua ce vine de la Răşinari peste Vălare. Urcuşul din valea Ştezii pînă la acest punct durează cel mult o jumătate de oră. Pe marginea şoselei, un stîlp de marcaj poartă pe el patru săgeţi indicatoare. Una din ele arată că spre complexul Păltiniş, pe „Drumul Hoţilor", mai este de mers cel mult o jumătate de oră.

Poteca „Drumul Hoţilor'', care trece printr-o văioagă, urcă pe dealul Păltinişului, lăsînd vîrful acestuia în dreapta. Trecînd prin pădure, poteca ne scoate deasupra staţiunii, la ultimele vale ale acesteia2. Pentru a ajunge la cabana turistică coborîm în centrul staţiunii şi apoi, pe şoseaua ce urcă în lungul văii Dăneasa, ne aflăm în cîteva minute la poalele Onceştiului. Un drum mai scurt ne scoate direct la cabană; este drumul ce vine dinspre Şanta şi care se întâlneşte cu poteca noastră deasupra vilelor staţiunii. La intrarea în curtea cabanei se află un panou cu marcajele ce pleacă din acest punct spre Cindrel şi Obîrşia Lotrului, Cheile Cibinului şi cabana Fîntînele, spre cabana Prejba prin Ciupari şi, în sfîrşit, spre Gîtul Berbecului şi Dobrun.

Aşa cum am arătat într-o notă anterioară, putem ajunge la Paltiniş, venind prin staţiunea Şanta. Pentru aceasta revenim cu descrierea în punctul unde am părăsit valea Ştezii spre a urca pe panta despădurită a dealului Poplaca. De fapt, varianta de traseu pe care o vom prezenta este o nouă cale de acces cu mijloace auto spre Păltiniş. Urmînd şoseaua în continuare, urcăm spre stînga. Şerpuirile şoselei sînt determinate de pantele cele mai convenabile pe care şi le caută. După cel mult o oră de mers prin pădure, ieşim într-o mare poiană, unde se află clădirile din Şanta. Trecem peste culmea muntelui şi, ocolind izvoarele Ştezii pe un drum aproape plat, ajungem la Păltiniş chiar lîngă cabana turistică.

Această variantă este mai lungă decît poteca de picior descrisă mai înainte şi de aceea o recomandăm pentru deplasarea cu maşina sau motocicleta. Pentru vizitatorii Păltinişului, care rămîn mai multe zile în staţiune - cei veniţi la odihnă, de pildă - folosirea acestui drum pînă la Şanta şi înapoi constituie o frumoasă plimbare, deloc obositoare.

Amatorilor de cicloturism le recomandăm cu căldură o excursie pe bicicletă la Paltinş, pe varianta de şosea pe la Vălare. Ei vor avea de înfruntat o singură porţiune cu adevărat dificilă, şi anume serpentinele şoselei de la cabana Curmătura Ştezii pînă pe Blindărie. In rest, pantele sînt foarte line, iar revenirea spre Sibiu pe bicicletă, atît prin Vălare, cît şi prin Şanta, nu constituie nici o greutate.

2. PĂLTINIŞ - POIANA GĂUJOARA - VF. BĂTRÎNA - VF. NICULEŞTI - VF. CINDREL - VF. FRUMOASADurată : 4 ½ - 5 ½ ore. Marcaj : bandă roşie. Traseu accesibil iarna numai în porţiunea Păltiniş - Poiana Găujoara - vf. Bătrîna.

Poteca începe chiar de lîngă cabana turistică, la nivelul acesteia. Este de fapt o alee largă pe panta bogat împădurită a muntelui Onceşti. In dreapta ei, pădurea deasă de brad coboară spre valea Dănesei. După 10 minute de mers pe plat, drumul se abate spre dreapta traversînd un izvor al pîrîului Dăneasa şi începe urcuşul pe versantul nord-vestic al muntelui Bătrîna, pe o potecă lată şi presărată cu bolovani. Traversăm un nou izvor şi în curînd trecem pe celălalt versant al văii Dăneasa, cu vedere spre Onceşti şi Păltiniş. Turistul harnic, plecat de la cabană în revărsatul zorilor, va fi surprins în acest loc de primele raze ale soarelui, de bogăţia de lumină ce contrastează cu semiîntunericul pădurii pe care a străbătut-o.

Fig.03.jp2Continuăm urcuşul şi după cîteva minute ne găsim în partea inferioară a poienii Găujoara,

unde în stînga zărim stîna cu acelaşi nume. Stîlpii de marcaj indică un urcuş pieptiş al poienii înierbatc, prin dreapta stînii. Înainte de a părăsi poiana, ne permitem un scurt popas. De la plecarea din Păltiniş au trecut cca 50-60 min. Privind în direcţia de unde am venit, ni se deschide o frumoasă perspectivă spre muntele Onceşti şi staţiunea Păltiniş.

Părăsim poiana. Urcuşul s-a domolit şi poteca plină de pietre străbate un platou presărat cu trunchiuri uscate de brazi. Marcajul pe pietre este vizibil şi ne duce uşor spre stîngă, pe sub vf. Bătrîna.

1 Urmînd şoseaua putem ajunge la Păltiniş trecînd prin staţiunea Şanta. Descrierea sumară a acestei variante o vom prezenta la sfîrşitul traseului.2 In sezonul de iarnă amatorii de schi care vor să folosească pantele de pe dealul Poplăcii pot urma acest drum pentru a veni din Păltiniş; acoperit cu zăpadă, el reprezintă o pantă de alunecare lină şi plăcută.

In dreapta se deschid văile Cotoreşti şi Surdului, dincolo de care coboară spre nord-est culmea despădurită a muntelui Crăciuneasa. Poteca se îngustează şi străbate în urcuş uşor un afiniş des, după care iese în golul alpin presărat de ienuperi, ienuperi pitici şi iarbă înaltă. In faţa noastră se deschide o şa largă, spre care ne îndreptăm, dirijaţi de stîlpii de marcaj, avînd grijă să ocolim din loc în loc porţiuni de teren ce mustesc de apa unui izvor dinspre culme. După aproximativ 40 min de la plecarea din poiana Găujoara ajungem în culmea muntelui Bătrîna, între cele două vîrfuri ale sale (1900 m).

Este izbitor contrastul între orizontul oarecum limitat al drumului străbătut pînă la această culme şi perspectiva largă ce ni se deschide de jur împrejur. Din acest punct ne apar pregnante caracteristicile Munţilor Cibin, cu spinări masive şi largi, cu văi împădurite, spre care coboară plaiuri lungi şi înierbate.

Spre sud, dincolo de valea Sadului, se ridică masiv lanţul muntos de peste 2 000 m al culmii Ştefleşti, Balindru, Balindrul Mare, Nogovanul Mare, Clăbucetul, Buceciul. În dreapta noastră, spre sud-vest, vederea ne poartă peste vîrfurile Beşineu, Rozdeşti, Niculeşti spre vf. Cindrel, ale cărui pante abrupte şi stîncoase către căldarea glaciară, orientată spre est (căldarea Iujbei), fac notă discordantă, dar nu lipsită de farmec, cu restul formelor rotunde şi line ale peisajului acestor munţi. Ne aflăm la peste l 800 m altitudine.

Pornim spre dreapta pe poteca largă care coboară uşor. Trecînd pe lîngă două izvoare ale muntelui Bătrîna, este bine să ne refacem provizia de apă. După ce străbatem în lungul ei o şa a culmii, urcăm spre dreapta în vf. Rozdeşti (l 954 m), unde ajungem după 20 jmin de la plecarea din Bătrîna. Dacă privim cu atenţie spre sud-est, zărim în vale apele lacului de acumulare de la Gîtul Berbecului; spre nord-vest se deschide valea adâncă a Rîului Mare, care izvorînd din cele două iezere ale Cindrelului, se uneşte ulterior cu Rîul Mic, venit dinspre Foltea şi Strîmba Mare, şi formează rîul Cibin. Pe valea Rîului Mare distingem un drum de exploatare forestieră ce vine de la Cheile Cibinului. Dincolo de această vale, în depărtare, se ridică culmea formată de vîrfurile Strîmba Mare, Foltea şi Muchea Gropata Scurtă, care iese în vf. Frumoasa. Poteca foarte vizibilă, cu marcaje dese pe pietre şi stîlpi ne duce în continuare pe culme în coborîre uşoară. Această porţiune a culmii poartă denumirea de dealul Şerbănei şi din ea se desprinde spre valea Sadului o potecă ce duce la stîna cu acelaşi nume, pe care de altfel o zărim ceva mai sus de liziera pădurii. Coborîrea se termină într-o şa (l 850 m), cumpănă de ape între valea pîrîului Niculeşti (la nord) şi valea Şerbănei (la sud).

Părăsim pentru puţin timp culmea propriu-zisă, trecînd pe versantul ei sudic, şi urcăm pînă sub vf. Niculeşti (2086 m); după ce l-am ocolit ne găsim din nou în culme şi în dreapta se deschide valea izvorului din căldarea Iezerului Mare, ale cărei pante sînt acoperite de un desiş de jnepeni.

Ocolind cînd prin nord, cînd prin sud proeminenţele culmii, poteca oscilează între urcuş şi coborîş relativ lin, pentru a ajunge sub panta mai dură a Cindrelului. Abătîndu-ne uşor spre dreapta, atacăm panta şi, după mai puţin de 2 ore de la plecarea din Bătrîna, ne aflăm într-o şa largă, cu iarbă deasă.

De aici putem coborî spre dreapta la Iezerul Mare pe o potecă pietroasă a peretelui sudic al căldării glaciare. Coborîrea durează cel mult 5 min. Pe malul lacului sînt locuri minunate pentru odihnă pe solul acoperit de iarbă înaltă. Apa puţin adîncă de lîngă mal îmbie la scăldat, însă cedarea în faţa acestei tentaţii o recomandăm numai acelora care pot suporta, fără urmări neplăcute, temperatura glaciară a apei.

Căldarea, cu pereţi abrupţi, adăposteşte în văioagele sale petice de zăpadă pînă în lunile iulie-august. Pragul căldării este străjuit de o bogată pădure de jnepeni, iar pămîntul moale, cu iarbă deasă oferă condiţii minunate pentru întinderea cortului, singurul adăpost posibil în acest loc pentru turiştii care doresc să înnopteze la malul Iezerului, în vederea continuării drumului spre cabanele din vestul Munţilor Cibin şi Lotru. Prezenţa unui refugiu alpin pe malul lacului ar rezolva multe probleme legate de lungimea traseelor din aceşti munţi, unul din impedimentele în atragerea masei de turişti în zona alpină a Cibinului.

Pentru a ajunge în vf. Cindrel, din şaua de care am amintit mai înainte şi de unde s-a coborît spre iezer1, urmăm poteca ce străbate această şa în lungul ei şi ne angajăm în urcuş în serpentine largi. In timpul urcuşului ne putem abate spre dreapta pentru a admira de pe stâncile căldării luciul lacului alpin. După 15 min ne aflăm pe platforma Cindrelului (2 244 m), dominată de un semn geodezic. Mici grupuri de stîncă ne oferă adăposturi precare împotriva vîntului, tovarăş aproape nelipsit al acestor altitudini. Ne găsim într-un nod al potecilor turistice, unde prezenţa unui stîlp de marcaj cu săgeţi indicatoare este indispensabilă.

Săgeţile indică direcţia spre : cabana Oaşa şi cabana Şurean, cabana Fîntînele şi staţiunea Bistra, Păltiniş, cabana Obîrşia Lotrului şi Negovanul.

In mare măsură putem face abstracţie de săgeţile indicatoare deteriorate, orientîndu-ne în felul

1 Urcuşul de la iezer în şa durează 12-15 min.

următor : peste vîrf, în direcţia pe care am mers. continuă marcajul bandă roşie, care, după ce străbate şaua adîncă a Ştefleştilor, urcă în vîrful cu acelaşi nume; spre dreapta (vest) porneşte spinarea largă a culmii ce uneşte vf. Cindrel de vf. Frumoasa, poteca fiind precizată cu marcajul banda albastră. Pe timp frumos, fără ceaţă, aceste vîrfuri se zăresc unul de pe celălalt.

În ceea ce priveşte marcajul cruce roşie spre Oaşa, începutul lui este de fapt în vf. Frumoasa, iar cel cu bandă albastră spre Negovanul nu-şi are locul în vf. Cindrel. Poteca spre Negovanul începe de-abia din vf. ŞtefIeşti şi la ea se ajunge pe marcajul bandă roşie de care am vorbit mai înainte.

Din vf. Cindrel, coborînd uşor pe lîngă pîlcuri de jnepeni, ne putem afla, după circa 25-30 min, în vf. Frumoasa (2 170 m). Aici, spre deosebire de vf. Cindrel, găsim un stîlp cu săgeţi în mai bună stare, indicînd potecile spre : cabanele Oaşa şi Şurean, casa Tărtărău şi cabana Fîntînele sau staţiunea Bistra1.

La cîţiva zeci de metri de la stîlpul de marcaj ne putem apropia de marginea căldării Iezerului Mic, o oglindă întunecată într-o mare de jnepeni. De jur împrejur turul de orizont ne duce privirea spre vest pînă la Munţii Sebeş, iar la poalele lor, în aceeaşi direcţie, se deschid minunatele văi ale rîului Frumoasa şi izvorul Marginea lui Manu. Spre nord, dincolo de Iezerul Mic, se deschide perspectiva spre văile Rîului Mare şi Rîului Mic, străjuite pe stîngă de culmea Foltea - Strîmba Mare şi pe dreapta de lanţul vîrfurilor pe care le am străbătut venind de la Păltiniş spre Cindrel.

Vîrful Frumoasa nu oferă nici un fel de adăpost; din acest punct turiştii trebuie să continue drumul spre una din cabanele indicate de săgeţi, iar dacă se simt prea obosiţi pentru a rezista la încă 5-6 ore de mers, se pot abate la una din stînile din împrejurimi (Gungurezul, Gropata Lungă sau Stîna Domnilor din Şerbota în drum spre Oaşa).

3. PĂLTINIŞ - MUNCELUL - STÎNA BĂTRÎNA MICĂ - CABANELE GÎTUL BERBECULUIDurată 2½ ore. Marcaj : triunghi roşu. Traseu accesibil iarna.

De la poarta cabanei turistice urcăm pe panta despădurită a muntelui Onceşti. Marcajul nostru este însoţit de cel care duce spre Ciupari şi cabana Prejba prin Rîul Sadului - cruce roşie (traseul nr. 4). Traversăm oblic spre dreapta poiana din faţa cabanei şi intrăm în pădurea de brad pe o arie largă; puţin mai sus, aceasta întîlneşte un drum de care, presărat cu bolovani, şi se contopeşte cu el. După cel mult o jumătate de oră ieşim într-o poieniţă unde un stîlp de marcaj indică despărţirea celor două semne. Una din săgeţi arată, spre stîngă (pe o văioagă cu bolovăniş), poteca cu marcaj cruce roşie peste Onceşti spre Ciupari şi cabana Prejba.

Fig.04.jp2Ne continuăm traseul pe marcajul triunghi roşu, evitând cu atenţie mai multe bifurcaţii pe care

le întîlnim. Urcuşul, lin la început, se accentuează şi urmînd o văioagă ne apropiem de culme; pădurea se răreşte treptat şi după ¾ de oră de la plecarea din Păltiniş ne aflăm în culme, în frumoasa poiană a Muncelului (cca l 600 m), în dreapta poienii, un stîlp cu săgeată indică drumul în continuare spre Gîtul Berbecului, precizînd că pînă la cantonul Dobrun, prin Negovanul, sînt 8 ore de mers.

In lungul poienii, păstrînd culmea împădurită, trece o potecă largă; ea realizează o legătură directă între poiana Onceşti (la est) şi vf. Bătrîna (la vest). La început marcajul nostru intră în această potecă spre dreapta, însă apoi o părăseşte; urcăm lin pe versantul sudic al muntelui Bătrîna, urmărind cu atenţie semnele triunghi roşu de pe brazi pentru a evita o serie de poteci lăturalnice. După cea 20 min de la Poiana Muncelului ieşim într-un luminiş, unde găs :m un izvor şi puţin mai jos un stîlp indicator cu săgeţile îndreptate una spre Păltiniş, iar cealaltă spre cabanele Gîtul Berbecului (l½ oră).

Coborîm lin abătîndu-ne spre stîngă şi imediat ne aflăm pe o pantă despădurită. Spre sud-est (în stînga noastră) se deschide valea Izvoarele de la Bătrîna, iar în depărtare, dincolo de valea Sadului, se înalţă culmile Lotrului. Pe dreapta, mai sus de pădure, un semn trigonometric domină panta pe care ne găsim.

Liziera pădurii se apropie de potecă, panta în coborîre devine mai accentuată şi după 20 min de la ultimul stîlp indicator poteca ne scoate într-o vastă poiană cu vedere largă spre valea Sadului. Chiar în faţă, dincolo de vale, ne apare versantul nordic despădurit al muntelui Pleşul, uşor de recunoscut prin serpentinele largi ale potecii ce urcă spre vîrful lui. La poalele acestui munte se află, aşa cum vom vedea mai tîrziu, cabanele Gîtul Berbecului spre care ne îndreptăm. Coborîm panta înierbată a plaiului, trecem pe sub stîna din Bătrîna Mică şi intrăm pe liziera pădurii de după ea, venind spre stînga. Ne aflăm într-o viroagă pe pantele Secarea dinspre valea Izvoarelor de la Bătrîna. Viroaga

1 Din vf. Cindrel la vf. Frumoasa, pe platou (cunoscut sub denumirea turistică de „Platoul Diavolului"), poteca se estompează, de aceea turiştii pot rătăci lesne drumul pe timp de ceaţă. Pentru a preîntîmpina acest lucru se recomandă folosirea busolei, păstrîndu-se direcţia de mers spre vest; în lipsa acestui instrument se va căuta să se evite, pe cît posibil, abaterea spre pantele din stîngă.

se lărgeşte şi şerpuieşte avînd în dreapta o pădure veche şi în stînga, spre vale, o pădure tînără, ocrotită printr-o îngrăditură.

Poteca începe să se abată spre dreapta, coborîrea e mai lină şi după cca. ½ oră de la stînă traversăm poiana La Pahar, cu un izvor şi sol mocirlos. Pătrundem pentru scurt timp în pădure şi după un urcuş de 10 min ne aflăm pe panta vestică a muntelui La Pahar, al cărui vîrf îl zărim în stînga noastră. Panta este complet despădurită şi plină de zmeuriş. Ne abatem spre sud; în faţă ne apare luciul lacului de acumulare de pe rîul Sadu şi în dreapta valea Izvorul Beşineului. Poteca, pe alocuri plină de pietre, coboară accentuat spre lac; marcajul este sărac şi doar pe un brad zărim o mică săgeată indicatoare. După cîteva minute ne aflăm în şoseaua din lungul văii şi, mergînd pe ea, vedem spre stînga, pe malul lacului, cabanele (l 175 m). La clădirea centrală ajungem urmînd şoseaua şi apoi coborînd poteca din spatele ei.

4. PĂLTINIŞ - POIANA ONCEŞTI - DEALUL NANU - DEALUL CAPRA - FUNDUL RÎULUI - CABANA CIUPARIDurată : 5¼ - 5½ ore. Marcaj : cruce roşie. Traseu accesibil iarna.

Marcajul potecii spre Ciupari începe mai sus de cabana turistică Păltiniş, pe porţiunea despădurită a muntelui Onceşti. Imediat ce trecem de cabană, urclruf panta, ne abatem spre dreapta prin desiş de ienuperi şi brazi tineri şi pătrundem într-o alee lată prin pădure. Pe trunchiurile brazilor, alături de semnul cruce roşie, zărim şi triunghiul roşu, marcaj ce duce spre cabanele Gîtul Berbecului (traseul nr. 3).

Fig05.jp2Ne aflăm pe versantul sudic al muntelui Onceşti şi în dreapta noastră pădurea coboară spre

valea Dănesei. Curînd aleea se întîlneşte cu un drum de care, presărat cu bolovani. Urcăm foarte lin şi după ½ oră de la plecare ne găsim într-un luminiş în care se află un stîlp cu săgeţi indicatoare. Ele ne arată despărţirea marcajelor care ne-au însoţit, precum şi drumul spre cabana Păltiniş de unde venim. Marcajul triunghi roşu se angajează pe pantele muntelui Bătrîna, în continuarea drumului pe care l-am urmat. Săgeata cu cruce roşie ne trimite spre stînga în urcuş, pe o potecă cu pietre. După 10 min pădurea se răreşte şi răzbim într-o vastă poiană - poiana Onceşti (l 631 m), aşezată într-o şa a culmii acestui munte. Este un minunat loc de plimbare pentru persoanele venite la odihnă în Staţiunea Păltiniş şi care nu se încumetă să înfrunte înălţimile şi potecile mai grele şi obositoare ale Munţilor Cibin. Prin frumuseţea ei, prin aspectul odihnitor, poiana îşi merită din plin şi denumirea de Grădina Onceşti. Traversăm de-a curmezişul poiana, întretăind un drum lung de culme1, şi începem coborârea printr-o pădure tînără. Solul înierbat face ca poteca să fie puţin vizibilă; ea şerpuieşte printre brazi şi direcţia de înaintare ne este indicată de stîlpi de marcaj rari, pe care trebuie să-i căutăm cu atenţie. Ne aflăm pe Plaiul Nanului.

In drumul nostru întîlnim poieni şi luminişuri ce se ţin lanţ - cînd mai mari, cînd mai mici; marcajul este mai des şi poteca mai clară. Porţiunile de coborîre alternează cu cele de mers pe plat. Curînd părăsim poteca largă şi, luîndu-ne după marcajul de pe un brad, ne abatem spre dreapta. Coborîrea este mai accentuată şi, după cca. 40 min de la plecarea din Onceşti, ne oprim întro vastă poiană, pe o şa a culmii Nanului. Spre nord-est, dincolo de valea Sadului, pe care n-o zărim fiind mascată de un şir de dealuri (Nanu, Capra), apare o porţiune a culmii Munţilor Lotru care vine dinspre Voineagul Cătănesii spre Prejba.

Traseul nostru, păstrînd în general culmea dealului, continuă să coboare uşor prin porţiuni împădurite şi luminişuri, devine treptat o îngustă potecă de picior şi după 10 min, străbătînd o poiană, pătrunde în pădurea deasă în care predomină foioasele. Marcajul ne indică intrarea în această pădure în pantea de jos a poienii, în stîngă ei. Coborîşul devine mai pronunţat.

Ne aflăm într-o porţiune a traseului cu marcaj foarte rar şi puţin vizibil. Poteca, pe care uneori nici nu o putem identifica, urmează culmea, trecând cînd pe stânga, cînd pe dreapta ei. Evităm în orice caz să ne depărtăm de culme. Coborîrea este din ce în ce mai pronunţată prin pădurea deasă de fag. Curînd apar luminişuri şi poteca, bine precizată acum, ne scoate într-o nouă poiană mare a culmii. Străbatem poiana în tot lungul ei şi ne angajăm spre stînga pe liziera unei păduri de fag; în faţă ne apare o măgură cu un semn geodezic, iar sub ea o şa adîncită. Coborâm în această şa, ne luăm după marcajul de pe doi fagi mari din faţa noastră, traversăm spre stînga printr-o văioagă un izvor cu jgheab, trecem pe sub un bordei de stînă şi intrăm imediat spre stînga în pădure.

De la plecarea noastră din Păltiniş au trecut aproximativ 2½ - 2¾ ore.Coborîşul devine mai tare şi poteca în serpentine trece peste mici izvoare. Ne aflăm pe dealul

Capra. După 25 min de coborîre prin pădurea deasă ieşim într-o vale cu pîrîu - valea Şasei. Luminişul

1 Drumul de culme se îndreaptă spre vest şi, trecînd prin Poiana Muncelului (traseul nr. 3), iese în vf. Bătrîna.

în care ne găsim ne îmbie la un scurt popas, necesar relaxării după solicitarea din timpul coborîrii. Pornim în josul văii, pe lîngă apă, apoi poteca urcă spre stîngă. Peisajul este de un pitoresc deosebit; ca în stampe miniaturale ne apar mici fineţe şi livezi, iar din loc în loc căsoaiele localnicilor din satul cel mai apropiat - Fundul Rîului.

După un scurt urcuş, poteca părăseşte valea Şasa şi iese într-un picior de plai. In dreapta apare satul Fundul Rîului, în faţă valea Pinului şi dincolo de ea culmea Pinului - Ghihan. Coborîm spre valea Pinului printre fîneţe şi căsoaie şi după 20 min ne aflăm în şoseaua de pe valea Sadului, după ce am trecut pe lîngă o păstrăvărie şi am traversat pîrîul Pinului peste un pod. Aici găsim un stâlp cu săgeată indicatoare, arătînd că marcajul cruce roşie duce spre Păltiniş peste Onceşti în 4 ore. Tot pe stîlp găsim şi marcajul triunghi albastru pentru poteca spre Tomnatecul.1

Ne găsim la altitudinea de aproximativ 660 m. Pentru a ajunge la cabana Ciupari pornim pe şosea la vale. Avem de străbătut cca. 7 km, trecînd prin satele înşirate în lungul văii (Drăgăneasa, Rîu Sadului), care formează, împreună cu cel din care am plecat şi cu satul Ciupari, comuna Rîu Sadului. Marcajul este foarte rar, însă pe şosea nu este necesar. Lăsăm pe stîngă valea Vîrjoghii şi dealul Runcul, iar pe dreapta Valea lui Ioan, Valea lui Roman şi valea Prejbei, dinspre culmea Tomnatecul - Bran - Prejba. După aproximativ 6 km, înainte de a intra în satul Ciupari, pe dreapta şoselei, un pod traversează apa Sadului. Aici un stîlp cu săgeată indicatoare arată poteca spre cabana Prejba, pînă la care sînt de mers 4 ore (traseul nr. 24).

Cabana Ciupari (571 m), situată în mijlocul .satului cu acelaşi nume, se află mai jos pe şosea, la cea 20-30 min de la podul amintit. Turiştii care doresc să-şi continue drumul spre Valea Oltului sau spre Sibiu pot folosi cursele de autobuz, a căror staţie se află la cea 200 m mai sus de cabană. Singura cursă pleacă dimineaţa prin Sadu - Tălmaciu - Vestea - Şelimbăr spre Sibiu.

La distanţă de numai 4 km aval, pe marginea şoselei, se află noua cabană Valea Sadului. Ea oferă condiţii mai bune de găzduire decît cele din micuţa cabană Ciupari, ceea ce-1 poate tenta pe turist la un efort suplimentar de cel mult 1½ oră de mers pe jos.

Dacă am hotărît să ne oprim la Ciupari, este bine de ştiut că în prundul rîului Sadu, chiar în faţa cabanei, găsim locuri minunate de odihnă şi scăldat, cu nisip fin pentru plajă. Ele sînt mult apreciate de amatorii de excursii din comunele Sadu şi Cisnădie.

5. PĂLTINIŞ - CHEILE CIBINULUI - LA PISC - RUNCURILE - CABANA FÎNTÎNELEDurată : 5½ - 6 ore. Marcaj : punct roşu. Traseu accesibil iarna.

Itinerarul nostru începe de la cabana turistică din Păltiniş. Traversăm staţiunea în lungul ei pe şoseaua ce duce spre Sibiu peste Vălare. După 15 min, în dreptul unei casc silvice, şoseaua coteşte brusc spre dreapta. De cealaltă parte a drumului, lîngă gardul unei mici construcţii, remarcăm un stîlp cu săgeată indicatoare pentru traseul ce-l avem de urmat.

Fig. 06.jp2Părăsim şoseaua, trecem prin spatele casei şi pătrundem în pădure pe poteca ce poartă

denumirea de „Drumul Studenţilor". La început coborîrea este lină, însă curînd se accentuează şi, trecînd pe liziera pădurii bătrîne, este străjuită pe dreapta de un desiş tînăr de brad. Din cînd în cînd, în faţă, spre nord, ne apar pantele despădurire ale Runcului, unde vom ajunge peste câteva ore. Treptat poteca se abate spre stîngă, în pădurea bătrînă, şi se angajează în serpentine scurte pe o coamă de deal (Culmea Porcului). La cca. ½ oră de la părăsirea şoselei întîlnim un drum folosit odată la tîrîrea buştenilor; traversăm acest drum şi continuăm coborîrea pe coamă într-o porţiune de teren mai stîncos.

Nu după mult timp urechea percepe în dreapta clipocitul unui pîrîu (pîrîul Păltinişului); coborîm la el şi înaintăm în lungul lui pe o potecă stricată şi alunecoasă. După cîteva serpentine scurte dispare întunericul pădurii şi ne aflăm în Cheile Cibinului (834 m)2, pe şoseaua forestieră ce le străbate. Chiar în locul unde am coborît găsim o săgeată indicatoare, fixată pe un brad, arătîndu-ne drumul spre Păltiniş şi precizînd timpul necesar parcurgerii lui - 2 ore. In coborîre însă nu ne-au fost necesare decât cel mult 75-80 min.

Defileul Cibinului (al Rîului Mare cu izvoarele în iezerele Cindrelului) este relativ destul de larg şi prezintă o îngustare mai pronunţată doar în zona mijlocie, unde a ieşit poteca de la Păltiniş şi unde a şi căpătat denumirea de „chei". In amonte de gura pîrîului Cotoreşti valea se lărgeşte şi apar chiar lunci. Şoseaua forestieră însoţeşte această vale încă mulţi kilometri pînă sub culmile Crăciunesii şi Niculeştilor.

Pornim pe şosea în aval; pereţi abrupţi şi bogat împăduriţi coboară spre chei, în care se 1 Marcaj vechi al unei poteci fără obiectiv turistic, stabilind legătura cu Onceştiul.2 Denumirea de „Cheile Cibinului" trebuie privită numai din punct de vedere toponimic; din punct de vedere morfologic este vorba de fapt de un defileu, formă de relief specifică solului cristalin în care a fost săpată de ape.

zbuciumă apele Rîului Mare. În stîngă, dincolo de rîu, se ridică muntele Intre Cibie, cu versantul dinspre chei - Vîrtoapele Trăsghiilor; în dreapta, dominînd şoseaua, se ridică muntele Pleşcioara.

Şoseaua urmează toate coturile Rîului Mare şi după 5 km răzbate într-un loc deschis, cu aspect de luncă. Aici, în punctul denumit La Pisc (662 m), are loc confluenţa Rîului Mare cu Rîul Mic (venind dinspre Foltea şi Strîmba Mare) şi începe apa propriu-zisă a Cibinului.

În locul unde ne găsim se află un canton silvic şi punct de control al transportului exploatării forestiere din aceste văi. De la Păltiniş am parcurs un drum de 2½ ore; turiştii care venind din această staţiune, au avut ca obiectiv doar vizitarea Cheilor Cibinului pot continua drumul cu maşini de ocazie spre satele Gura Rîului şi Orlat, în direcţia Sibiului.

Pentru a continua traseul spre Fîntînele pornim de la canton şi, traversînd apa Rîului Mare peste un pod, intrăm în valea Rîului Mic. Chiar lîngă pod, un stîlp cu săgeţi indicatoare ne arată direcţiile de mers spre Păltiniş şi Fîntînele.

Ne aflăm pe un drum lat de care ce se angajează în valea Riului Mic, mergînd paralel cu el şi avîndu-1 în dreapta. Drumul este stricat pe alocuri de apă, fiind spălat de mici braţe ale rîului. Vegetaţia din jurul nostru este caracteristică văilor umede şi de mai joasă altitudine - aluniş şi răchită multă.

După 20 min traversăm rîul, valea se lărgeşte şi peisajul este dominat de fineţe. Drumul mai -merge puţin prin vale şi apoi începe să urce pe panta din dreapta a dealului Runcuri, bogată în tufe de alun. După ce traversăm o linie de decovil, ieşim din aluniş în plină fîneaţă şi urcăm cînd de-a coasta, cînd în serpentine largi. Marcajul este puţin vizibil şi de aceea căutăm să rămânem mereu în apropierea unei văioage, spălată de şuvoaiele ploilor, în, dreapta zărim o vîlcea largă - Pîrîul lui Cioran.

Trecem pe lîngă o căsoaie (loc bun pentru un scurt popas) şi ne apropiem de culmea Curmătura Runcuri, abătîndu-ne uşor spre dreapta, unde zărim o mică şa. După 2 ore de la plecarea din locul La Pisc ne găsim în culmea Runcuri (peste l 200 m alt.), într-o poiană din şaua spre care ne-am îndreptat. In stânga poienii, pe un fag, apare marcajul cu o săgeată care ne arată că putem trece pe celălalt versant al dealului. Căutăm cu atenţie acest semn pentru a nu fi tentaţi să apucăm pe un drum de care în lungul culmii.

Din poiană, poteca coboară oblic spre stîngă la izvoarele văii Orlatului, le traversează, trece pe cealaltă faţă a văii şi cotind spre dreapta urcă uşor pe pantele despădurite ale dealului Tălmaciu. După ce trecem pe lîngă o văcărie, ieşim într-o poiană, despărţită printr-o vîlcea de plaiul pe care se află cabana Fîntînele. În poiană, un stîlp cu trei săgeţi ne indică următoarele : marcajul triunghi roşu, cruce albastră şi bandă albastră spre vf. Frumoasa - 6 ore; marcajul cruce albastră spre comuna Fîntînele - 2 ore; marcajul punct roşu (pe direcţia din care am venit) spre Păltiniş - 5 ore.

Traversăm vîlceaua şi urcăm prin poiana Piciorul Fîntînelelor spre cabană (l 257 m). Din culmea Runcuri pînă aici ne-au fost necesare cel mult 30 min.

6. HALTA SIBIEL - COMUNA FÎNTÎNELE - LĂPUŞELUL - CABANA FÎNTÎNELEDurata : 3 - 3½ ore. Marcaj : cruce albastră. Traseu accesibil iarna.

Drumul propriu-zis spre cabana Fîntînele începe în apropierea unui podeţ de pe şoseaua locală care uneşte localităţile Sibiel şi Orlat. În acest punct se ajunge venind dinspre staţia C.F.R. Sibiel, unde pentru cei ce coboară din tren există un stîlp cu tablă indicatoare - spre cabana Fîntînele 3½ ore. Stîlpul se află chiar lîngă gară, în vecinătatea unui pod.

Venind dinspre gară pe şosea ajungem după aproximativ l km la podeţul amintit la începutul descrierii traseului. Aici găsim două săgeţi indicatoare, şi anume una spre Sibiel (2 km) şi alta spre Orlat (3 km). Trecînd podul, apucăm pe primul drum de care spre dreapta, printre livezile localnicilor din comuna Fîntînele, şi apoi pătrundem în sat (612 m).

Marcajul se vede din cînd în cînd pe case sau stâlpii reţelei electrice, în sat, la un izvor cu jgheab mare betonat, zărim o săgeată indicatoare spre cabană. Părăsim strada principală pietruită şi o luăm pe un drum ce apucă spre dreapta peste un pod; venind imediat spre stîngă, întîlnim un stîlp de marcaj cu săgeţi (spre cabana Fîntînele 3 ore şi spre staţia C.F.R. Sibiel 2 km).

Drumul de care pătrunde în valea Zăvoaia şi apoi urcă în serpentine largi pe panta împădurită din dreapta. Urcuşul este destul de pronunţat, mai ales dacă urmăm o potecă de scurtătură care porneşte de lîngă cărămidăria din gura văii. După un timp ieşim într-un luminiş cu un izvor pe dreapta; pe stînga, între doi mesteceni, porneşte un drumeag. Asemenea poteci vom mai întîlni în drumul nostru, însă trebuie să le evităm. Unele din ele pot fi scurtături, altele însă duc spre fineţe şi rostul lor îl cunosc doar localnicii. Noi vom căuta să nu ne abatem din drumul larg de care.

Fig. 07.jp2După cîteva minute pădurea se deschide din nou şi în faţa noastră apare un vîrf împădurit, cu

un semn geodezic pe el. Este vîrful La Cetate şi numele îi vine de la nişte ruine de pe culme. In dreapta

se deschide valea Utîi, dincolo de care zărim vîrfurile Baltelor şi Scărijei.Urcuşul devine mai uşor, lăţimea drumului se menţine. Traversăm un pîrîiaş (Pîrîul lui

Toaderaş) pe un pod masiv şi apoi ieşim într-un plai întins (Lăpuşelul sau Între Plaiuri). Pe ambele pante se întind fineţe şi livezi, iar în stîngă plaiul coboară spre valea Orlăţelului, dincolo de care se înalţă, acoperit de pădure bogată, muntele Dosul Orlatului. În zare spre sud, se ridică lanţul masiv al Munţilor Cibin de la Păltiniş spre Cindrel. În dreapta noastră avem valea Cetăţii.

Orizontul deschis, plaiul larg şi însorit, presărat cu bogate fineţe, cu livezi şi căsoaie, este de un pitoresc deosebit. Restul traseului spre cabana Fîntînele urmează plaiul în lungul lui, fără diferenţe de nivel mai pronunţate. Marcajul este rar, doar pentru a convinge turistul că se află pe poteca bună. În locurile mai golaşe el apare pe pietre sau pe stîlpi. Totuşi este necesară puţină atenţie pentru a nu ne abate pe numeroasele urme de roţi ce duc spre fineţe.

După 3½ ore de la plecarea din staţia C.F.R. Sibiel ne găsim într-o poiană. Este locul unde se întîlnesc trei poteci, şi anume : cea pe care am venit cu poteca care duce spre vf. Frumoasa (6 ore) şi cabana Crinţ (traseul nr. 8) şi poteca spre Păltiniş prin cheile Cibinului (traseul nr. 5). Aceste indicaţii ne sînt date de săgeţile de pe un stîlp de marcaj din mijlocul poienii.

De la stîlp pornim spre dreapta, pătrundem într-o vîlcea şi imediat ieşim într-o poiană mare de pe Piciorul Fîntînelelor, unde se găseşte cabana Fîntînele (l 257 m). Drumul lesnicios pînă la cabană o face accesibilă masei de turişti şi este folosită de sibieni pentru excursiile de sfîrşit de săptămînă; împrejurimile oferă posibilitatea unor frumoase plimbări, iar în timpul iernii pantele line creează condiţii minunate pentru practicarea schiului de către începători.

7. CABANA FÎNTÎNELE-SĂROAIA-VALEA SIBIEL - CABANELE CRINŢDurată : 1¾ - 2 ore. Marcaj: triunghi albastru. Traseu accesibil iarna.

Legătura între cabanele Fîntînele şi Crinţ este asigurată de două poteci marcate, amîndouă lesne de străbătut şi aproximativ cu aceeaşi durată de mers. Turiştilor stabiliţi pentru mai multe zile la una din aceste cabane le recomandăm o frumoasă excursie de cîteva ore, folosind ambele poteci, una la dus şi alta la întors. Cei care pornesc însă de la cabana Fîntînele spre vf. Frumoasa fără intenţia de a se abate pe la Crinţ vor alege varianta cu semnul cruce albastră (traseul nr. 8) ce trece prin punctul Pripoane.

Fig 08.jp2În această descriere ne vom ocupa numai de poteca cu marcaj triunghi albastru, varianta

nordică dintre cele două cabane, care trece pe muntele Săroaia şi peste apa Sibielului. Poteca începe lîngă cabană, în stîngă ei dacă o privim din faţă; marcajul ne trimite pe un drum lat prin pădure. Coborîm uşor într-o vale ce poartă încă vii urmele unor recente exploatări forestiere - îngrămădire de buşteni, jgheab pentru transportul lemnelor; este valea Sibelaşului. Traversăm firul de apă trecînd peste jgheab şi începem urcuşul spre dreapta, pe panta despădurită, cu potecă de picior vizibilă, însă fără urme de marcaj. Orizontul este închis şi monotonia peisajului este înviorată de două vîrfuri împădurite ce le zărim în dreapta - Sibelaşul şi Tomnatecul.

După ½ oră de urcuş, poteca abătîndu-se în timpul acesta uşor spre stânga, ieşim într-o şa a culmii dealului Tălmaciu, în apropierea unuia din vîrfurile despre care am vorbit mai înainte, anume Sibelaşul. Perpendicular pe direcţia noastră de înaintare, în lungul culmii, şerpuieşte un drum larg, denumit „Calea Hoţilor". Este o potecă nemarcată, ce duce spre nord, în valea Sibielului, şi iese în comunele Sălişte şi Sibiel.

Din şaua în care ne aflăm, pe versantul vestic şi împădurit al culmii, opus celui pe care am venit, coboară în vale stâlpii unui vechi funicular. Pe cei mai apropiaţi stîlpi, două tăbliţe improvizate, sub formă de săgeţi, indică direcţiile de urmat spre Fîntînele şi Crinţ. Săgeata spre Crinţ arată în josul funicularului.

Coborîm pe poteca vizibilă prin dreapta stîlpilor şi din loc în loc ne apar semnele de marcaj. După cîteva minute ne găsim într-o poiană mare (Poiana Greşilor) şi de aici poteca noastră se abate spre stîngă în pădure. Căutăm cu atenţie săgeţile (improvizate) ce ne indică această schimbare de direcţie; le găsim în partea din stînga a poienii şi ne arată timpul aproximativ de mers - cabana Fîntînele 30 min şi cabana Crinţ l oră.

Trecem pe sub funicular şi poteca îngustă ne duce în pădurea de pe panta nordică a muntelui Săroaia. Traversăm cîteva izvoare şi coborînd din ce în ce mai accentuat, ne găsim în valea pîrîului Ardeiul, după ce am trecut cu puţin mai înainte peste firul izvorului Săroaia (de la confluenţa lor se formează pîrîul Sibiel).

Din valea Ardeiului urcăm pe pantele împădurite ale dealului Crinţ şi locul poartă denumirea La Văleni. Urcuşul este scurt şi după încă 10 min ne găsim pe coama largă şi înierbată a Piciorului Crinţului, o vastă poiană, dominată din loc în loc de brazi enormi, unii din ei purtînd semnul de marcaj

al traseului nostru, precum şi semnul triunghi roşu al potecii turistice ce vine dinspre Sălişte (traseul nr. 9).

Urcăm uşor în susul coamei şi imediat ne apare în faţă Complexul Crinţ. Poteca intră în drumul carosabil (varianta pe şosea a traseului nr. 9) şi, urcînd Crinţul pe o pantă domoală, defilează prin faţa micilor cabane, spre cabana centrală a complexului (l 250 m).

8. CABANELE CRINŢ - PRIPOANE - RUNCURILE - CABANA FÎNTÎNELEDurată : 1½ - 2 ore Marcaj : triunghi roşu şi cruce albastră. Traseu accesibil iarna.

În partea de sus a Complexului Crinţ, lîngă cabana centrală, se află un stîlp de marcaj cu săgeată indicatoare. Din cele scrise pe săgeată reiese că semnul triunghi roşu este la început comun pentru potecile spre cabana Fîntînele (2 ore), spre Bistra (6 ore) sau spre vf. Cindrel (6 ore).

Intrăm pe drumul lat de care pe stîngă Crinţului; trecem pe lîngă ultimele vile ale complexului şi după 10 min ieşim în Plaiul Jinei (Coasta Porumbelului), într-o mică şa a acestuia. In faţa noastră pantele presărate cu fineţe şi căsoaie coboară spre valea largă a rîului Dobra, dincolo de care se înalţă culmea Pogoana - Păltineiul - Porumbelul. Pe plaiul pe caro ne aflăm, spre dreapta (nord-vest), duce drumul spre comunele Jina, Poiana Sibiului, Dobra (folosind un vechi marcaj - punct roşu), trecînd pe sub vârfurile Guga Mică şi Guga Mare (l 388 m), Căptan şi Coasta Vîrtoapelor.

De la troiţa lîngă care ne-am oprit pornim pe plai spre stîngă (sud-est). Drumul lat este spălat din loc în loc de izvoarele dealului Scoruşeţul. După 20-25 min, pe pantele din stîngă noastră vedem urmele unei exploatări forestiere recente şi curînd întîlnim un stîlp indicator. Ne aflăm în locul denumit Pripoane (l 400 m), un mic nod al potecilor turistice din această parte a Munţilor Cibin. O potecă se îndreaptă spre vf. Cindrel prin Padina Rudarilor şi vf. Frumoasa (triunghi roşu), iar alta (cruce albastră) este cea care ne interesează : spre cabana Fîntînele - l oră.

Direcţia indicată de săgeată ne trimite pe panta despădurită - recent exploatată - denumită Balta Roşie, întrucât defrişarea a dus însă şi la doborîrea brazilor care purtau pe ei semnul de marcaj, este indicat să ocolim puţin această porţiune de teren. Pentru aceasta vom străbate cîteva sute de metri pe poteca spre Cindrel şi imediat ne vom abate spre stînga pe liziera pădurii ce o zărim. Urcăm pe lizieră şi apoi ieşim în drumul lat al exploatării forestiere. Marcajul apare acum din loc în loc şi poteca ne duce în urcuş uşor pe pantele estice ale dealului Hălmaciu, pe sub piscul Zăvoiu. Perspectiva largă ne poartă privirea spre sud, spre o culme ce domină orizontul, şi cu puţină atenţie putem localiza cel mai înalt punct al acestor munţi - vf. Cindrel.

După ce trecem printr-o pădure rară pe un drum lat, vizibil şi bine marcat, coborîm lin în poiana Fîntîna Neagră, cumpănă de ape între izvorul Comenzii (la sud-vest) şi valea Orlăţel (la nord-est). Ne abatem mereu spre stînga şi lăsînd în dreapta Orlăţelul, dincolo de care se înalţă Runcurile, urcăm uşor pe versantul înierbat. După foarte scurt timp întîlnim, venind din dreapta, dinspre Runcuri prin Orlăţel, poteca marcată cu punct roşu (traseul nr. 5) de la Păltiniş prin Cheile Cibinului. Pe acest drum mai avem de mers cîteva minute pînă la cabană.

Putem folosi însă şi poteca ce urcă lin înspre coama dealului, înainte de întîlnirea marcajului punct roşu. Ea ne va scoate deasupra cabanei Fîntînele, în stânga acesteia.

9 SĂLIŞTE - FÎNTÎNA MĂRULUI - CABANELE CRINŢDurată : 4 - 5 ore. Marcaj: triunghi roşu. Traseu accesibil iarna.

Traseul pe care îl vom descrie reprezintă una din căile de acces dinspre nord în Munţii Cibin. Prezenţa unui drum carosabil întru totul accesibil transportului auto realizează o lesnicioasă legătură cu complexul de cabane şi, datorită acestui avantaj, afluenţa de turişti în timpul verii este mare.

Din centrul pitorescului sat mărginean Sălişte, drumul se îndreaptă pe strada care duce spre şcoală. Imediat după localul şcolii, pe dreapta, apare marcajul triunghi roşu. După cel mult 10 min părăsim comuna, abătîndu-ne spre dreapta; traversînd un pod de beton, ne angajăm pe serpentine largi, pe pantele neîmpădurite de pe dealul Satului. Curînd poteca de picior iese din drumul carosabil şi pătrunde în urcuş în pădurea bogată de fag. După aproximativ 25 min ne aflăm pe o culme lată - Gruiul Plopului - presărată cu mesteceni. Aici întîlnim şoseaua oare, din punctul unde am părăsit-o, a urcat din greu în serpentine scurte şi apoi, venind spre stînga, a răzbătut şi ea în plai. In apropierea locului de întâlnire a şoselei cu poteca de picior se înalţă o mică troiţă.

Urcăm uşor, pe serpentinele largi ale drumului sau pe scurtăturile potecii, spre vîrful culmii. Ajunşi, aici, ne permitem un mic popas pentru odihnă şi pentru a admira priveliştea largă ce ne încîntă ochii, întreaga culme este o imensă poiană (Şanta), presărată cu pîlcuri mici de mesteacăn şi brad; în dreapta se deschide Valea Muierii, iar în stînga cea a Sibielului, bogat împădurită.

Curînd drumul se abate spre dreapta (vest) şi trece pe lîngă un izvor betonat - Fîntîna Mărului

sau Şipotul Moşului. Ne aflăm la cea l 050 m alt. şi. deşi am străbătut numai o treime din drum, partea cea mai obositoare a fost parcursă.

Poteca de picior părăseşte din nou şoseaua şi se angajează pe culmea dealului Crinţ (Piciorul Crinţului) străbătînd frumoase poieni, străjuite de brazi falnici.

Între timp şoseaua, evitînd culmea, intră pe dreapta ei, pe pantele ce coboară spre valea Tilişcuţei. Urcînd uşor, drumul carosabil ocoleşte un pinten al dealului şi răzbate într-o mică şa, unde din nou se întâlneşte cu poteca marcată. Aceasta, în ultima ei porţiune, culege şi marcajul triunghi albastru ce vine de la cabana Fîntînele prin Săroaia şi valea Sibielului (traseul nr. 7) şi, străbătând ultimele poieni ale culmii, coboară în şaua despre care am vorbit mai înainte.

Fig09.jp2În faţa noastră, pe o pantă lină, se înşiră grupul de căbăniţe ale Complexului Crinţ. Urcăm pe

şosea pe lîngă ele şi în cea 15 min ne găsim pe un platou al dealului, la cabana centrală (l 250 m alt.). Aşezarea Complexului Crinţ pe un plai însorit, eu frumoase văi împădurite, cu locuri bogate în zmeuriş, şi mai ales drumul carosabil ce-1 leagă de Sălişte au făcut din el o mică staţiune de odihnă, în timpul iernii, pantele nordice, ce păstrează un strat gros de zăpadă, oferă condiţii bune pentru practicarea schiului îşi în ultimul timp găzduiesc tabere de iarnă studenţeşti.

10. CABANELE CRINŢ - CASA DUŞ – PADINA RUDARILOR - VF. STRÎMBA MARE - VF. FOLTEA - VF. FRUMOASA - VF. CINDRELDurată : G-7 ore Marcaj : triunghi roşu şi bandă albastră. Traseu accesibil iarna numai pînă în Padina Rudarilor.

Poteca traseului nostru, care începe de lîngă cabana centrală a Complexului Crinţ, este o continuare a drumului marcat ce vine de la Sălişte (traseul nr. 9). Semnul pe care îl vom urma este triunghi roşu.

Fig10.jp2Fig11.jp2Urcăm uşor pe versantul estic al Crinţului şi drumul lat de care ne scoate după 10 min lîngă o

troiţă, într-o mică şa a unei culmi. Este plaiul Jinei (Coasta Porumbelului), dominat spre vest de vîrfurile Guga, Căptan şi Coasta Vîrtoapelor, pierzîndu-se treptat spre valea rîului Sebeş. In faţă se deschide valea largă a rîului Dobra, spre care coboară un plai bogat în păşuni şi fineţe şi presărat cu căsoaie. Porţiunea de plai chiar de la picioarele noastre poartă denumirea de Jgheabul Vâlcelelor, loc strîmt, pe unde Dobra, presată din sud de dealul Pogoana, îşi deviază cursul spre nord-vest, pe sub plaiul Jinei.

Spre sud putem urmări cu privirea porţiuni din poteca pe care o vom urma. In aceeaşi linie vor apare poiana Duş şi vf. Cindrel, iar în dreapta lor - vîrfurile Strâmba Mare şi Foltea. Ne angajăm pe drumul lat din plai, avînd în dreapta valea Dobrei. Urcăm uşor pe panta neîmpădurită a Scoruşeţului şi, după ce traversăm cîteva izvoare, întîlnim un stîlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. De la plecarea din Crinţ au trecut cea 40 min. iar locul unde ne aflăm se numeşte Pripoane (l 400 m). Săgeata indicatoare ne trimite în continuare pe drumul lat, în coborîre uşoară spre dreapta. Marcajul pe care îl urmărim este tot triunghi roşu.

Începem coborîrea şi imediat pătrundem într-o zonă împădurită, care se deschide curînd într-o poiană mare (Pripoane). Urmărim cu atenţie marcajul nostru şi după cea 35 min ne găsim într-o mică şa a culmii, lîngă un canton silvic (Sub Duş), în vecinătatea căruia o masă şi bănci, sub un acoperiş rustic, ne îmbie la popas. Chiar dacă nu ne simţim obosiţi, nu trebuie să renunţăm la acest popas, întrucît din punctul unde ne aflăm ne aşteaptă un urcuş continuu spre obiectivul final al traseului.

Părăsim locul popasului şi pătrundem într-o vastă poiană a culmii, unde drumul se bifurcă. Lăsăm în dreapta un grup de case şi ne angajăm pe ramificaţia din stînga, de unde printr-o spărtură a lizierei pădurii se zăresc parţial văile ce formează Rîul Mic. Poteca se abate mereu spre stînga, ocolind un mamelon împădurit, şi imediat începe urcuşul prin pădure, pe un drum presărat cu bolovani; după aproximativ 40 min de la plecarea de lîngă cantonul silvic, după ce trecem printr-un luminiş cu o plantaţie de conifere, ne găsim pe culme, într-o vastă poiană (poiana Duş). In stînga potecii, dincolo de nişte ruine, se înalţă casa silvică Duş, un eventual loc de găzduire pentru turiştii ce nu se încumetă să străbată într-o singură zi traseul nostru. Aceasta, avînd în vedere faptul că, o dată ajunşi în vf, Cindrel, sînt nevoiţi să-şi continue drumul spre o cabană, cea mai apropiată ca timp fiind staţiunea Păltiniş. Ca orientare, trebuie să arătăm că în dreapta culmii (vest) se află valea Duşilă, iar în stîngă pîrîul Rudarilor.

In partea de sus a poienii găsim marcajul şi pătrundem într-o bogată pădure de brad, pe o potecă largă, presărată cu bolovani datorită terenului stâncos pe care îl străbate. Porţiunile de pădure alternează cu luminişuri şi poieniţe de un deosebit pitoresc, înconjurate de brazi falnici. Urcuşul este

uşor şi întrerupt din loc în loc de porţiuni de mers plat. Într-una din poieniţe dăm peste o cruce masivă din lemn şi un şipot; ne aflăm în punctul denumit Crucea Bălţii (cea l 470 m alt.), încă cel mult 25 min de mers şi ieşim din pădure într-o poiană mare - Padina Rudarilor (1 570 m alt.), chiar sub vf. Rudarilor (l 655 m), avind în faţă pantele nordice ale vîrfului Strîmba Mare.

Poiana este străjuită de brazi enormi şi covorul gros de iarbă şi muşchi oferă un minunat loc de popas cu cortul. Turiştii pot găsi apa necesară la 10-15 min pe poteca pe care au venit sau în valea din stîngă (Izvorul Rudarilor).

Reconstituind timpul scurs de la plecarea din staţiunea Crinţ şi pînă ce am ajuns în poiana Padina Rudarilor, constatăm că au fost necesare 3 ore de mers, fără a include timpul rezervat popasurilor. In partea superioară a poienii, pe doi brazi mai golaşi, găsim marcajul nostru, însoţit de cel cu semnul bandă albastră, venind din staţiunea Bistra spre Cindrel (traseul nr. 11).

Ne continuăm drumul spre Cindrel; în faţa noastră, pe o pantă cu pădure tînără, se deschide un gol larg, presărat cu cioturi şi bolovani. Poteca cu semnul bandă albastră urcă la început de-a coasta pe acest gol, apoi trece pe versantul vestic al culmii ce duce spre vf. Strîmba Mare. Caracterul stîncos al porţiunii pe care o străbatem, mulţimea de bolovani pe care îi întâlnim justifică denumirea de „Drumul Pietros". Ieşim într-un loc deschis şi în dreapta apare culmea Căzile-Tomnatecul, situată dincolo de valea rîului Bistra, în lungul căruia, chiar pînă sub poalele Padinii Rudarilor, şerpuieşte o şosea de exploatare forestieră.

Ne aflăm în golul alpin şi poteca se abate spre stînga, ocolind prin vest vf. Strîmba Mare (l 831 m), îmbrăcat în bogată vegetaţie alpină (ienuperi şi jnepeni) şi dominat de formaţiuni stîncoase cu nuanţe cenusii-verzui, caracteristice multor piscuri ale acestor munţi. Depăşim în urcuş uşor vf. Strîmba Mare şi în dreapta se deschid văile Tortura şi Izvoarele Marginea lui Mânu. Marcajul care apare tot timpul pe bolovani ne duce aproape pe plat spre o şa a culmii (l 750 m), unde ieşim după aproximativ l¾ oră de la plecarea din Padina Rudarilor, în jurul nostru se întind cîmpuri de ienuperi şi pîlcuri de jnepeni. Spre est se desfăşoară o largă privelişte spre bazinul hidrografic al Rîului Mic şi Rîului Mare, mărginită în partea opusă de culmea Bătrîna-Niculeşti-Cindrel. Chiar în şa găsim primul stîlp de marcaj din seria celor care ne vor duce în lungul culmii spre vf. Frumoasa.

Pornim spre dreapta pe sub culme în urcuş din ce în ce mai pronunţat, lăsînd în stînga vf. Foltea (l 971 m). După ce l-am depăşit, revenim pe culme în şaua Foltea, după care urcăm cca 40 min, pe muchia denumită dealul Găozioara (2 062 m alt. maximă), cu pereţi stîncoşi ce coboară spre căldările Iezerului Mir, oglindă alpină străjuită de jur împrejur de o mare de jnepeni. În dreapta pantele coboară spre valea Izvorului Marginei, barată la sud de Gropata Lungă, o ramificaţie a platformei Cindrel-Frumoasa.

Un ultim urcuş şi răzbim în spinarea largă a vf. Frumoasa (2 170 m), la care ajungem abătîndu-ne uşor spre stîngă. Nod important de poteci turistice, vîrful este străjuit de un stîlp de marcaj pentru traseele spre : casa Tărtărău prin cantonul Piatra Albă. cabana Oaşa şi vf. Cindrel. Din vf. Frumoasa spre sud şi sud-vest privirea cuprinde minunata vale a rîului Frumoasa, o perlă a acestei regiuni montane, în zare se ridică pantele Munţilor Sebeş, dominaţi de vf. Sureau şi Vîrful lui Pătru.

Pornim spre vf. Cindrel pe un platou larg, care mai poartă şi denumirea turistică de „Platoul Diavolului" din cauza ceţii frecvente, a vîntului ce bîntuie pe aceste înălţimi şi a atracţiei pe care înălţimile absolute ale Cibinului o au pentru descărcările electrice în timpul furtunilor de vară.

Deşi diferenţa de nivel este destul de mare, urcăm uşor şi după cel mult 30 min ne aflăm în punctul cel mai înalt al Munţilor Cibin (2244 m).

11. BISTRA - COLONIA BISTRA – PICIOARELE CAILOR - PADINA RUDARILOR - VF. STRÎMBA MARE - VF. FOLTEA - VF. FRUMOASA - VF. CINDRELDurată : 7 - 8 ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu accesibil iarna numai pînă la Padina Rudarilor.

Punctul de plecare al acestui traseu îl constituie staţiunea de exploatare forestieră Bistra. Pentru a ajunge aici putem folosi mijloacele de transport auto care circulă pe şoseaua alpină dintre Sebeş şi Novaci. Ele ne vor lăsa în mica aşezare La Tău, locul de confluenţă a rîului Bistra cu rîul Sebeş. De aci pînă la staţiunea Bistra mai sînt 7 km pe şoseaua forestieră, distanţă ce se poate străbate pe jos sau cu camioanele ce circulă spre staţiune.

Fig. 12.jp2În staţiunea Bistra (numită şi Magazia Bistra) putem găsi găzduire în cabana muncitorilor

forestieri; aici avem la dispoziţie şi un magazin alimentar. Cei care au cort, îl pot ridica într-o mică poieniţă, chiar în faţa staţiunii, traversînd rîul pe o punte de lemn.

Marcajul bandă albastră începe în stîngă caselor şi îl găsim pe o stîncă.1 Cîteva minute mergem pe drumul lat de exploatare forestieră şi ajungem într-o poiană cu clădiri-magazii. De aici marcajul părăseşte drumul carosabil şi poteca, intrînd în pădure, urcă prin spatele magaziilor în serpentine scurte, pe o pantă înclinată. Treptat panta se domoleşte şi după ½ oră de la plecare ieşim din nou în drum. Imediat ne apare o poiană mare, cu multe case de bîrne, majoritatea părăsite. Este fosta colonie forestieră Bistra (l 326 m). Traversăm aşezarea pe uliţa largă care o străbate. Pe bîrnele caselor se vede marcajul trasat vizibil, care indică cu săgeţi cele două sensuri : spre exploatarea Bistra şi spre Cindrel.

Pătrundem din nou în pădure; urcăm uşor şi după 15-20 min ieşim într-o vastă poiană cu privelişte largă spre culmile vestice ale Munţilor Cibin. Continuînd urcuşul, răzbatem pe o pantă despădurită, de unde drumul se bifurcă. Marcajul nostru pleacă spre dreapta pe o potecă largă, pe versantul despăduritm urcînd uşor spre liziera pădurii ce o zărim mai sus în care pătrundem. Ne aflăm pe pantele vf. Păltineiul (l 577 m), vîrf ce va rămâne în stînga noastră.

Marcajul se abate mereu spre dreapta, părăsind poteca frumoasă pe care am urmat-o, şi ne duce într-o poiană vastă (Picioarele Cailor - 1577 m), pe caro o traversăm prin stînga, şi intrăm din nou în pădure. De la plecarea din staţiunea Bistra au trecut 2 - 2½ ore. Străbatem o porţiune de drum mocirlos, înconjurat de copacii unei păduri bătrîne, şi după cea 20 min ieşim în liziera presărată cu brazi mici. Urmează o scurtă coborîre şi, după ce traversăm un pîrîiaş (loc bun de popas şi de aprovizionare cu apă), urcăm spre a reveni la lizieră. In acest punct sîntem foarte alenţi pentru a nu pierde marcajul, în bună parte deteriorat de fostele defrişări. Ne strecurăm printre tufe şi cioturi de copaci, căutînd locul unde poteca intră din nou în pădure. Nu ne lăsăm atraşi de valea din dreapta noastră - valea rîului Bistra - în lungul căreia şerpuieşte o şosea forestieră. Urcuşul, pronunţat la început se domoleşte cu timpul şi ne scoate pe o pantă cu brazi mici şi tufe. In stînga se găseşte un semn geodezic, care marchează v f. Rudarilor (l 655 m), îl ocolim mergînd pe curba de nivel de pe versantul estic şi curînd ajungem într-o vastă şi minunată poiană, străjuită de brazi seculari. Ne aflăm în Padina Rudarilor. In partea de sus a poienii, pe două trunchiuri de copac, marcajul nostru întîlneşte semnul triunghi roşu care vine dinspre Crinţ, prin Prigoane şi Casa Duş.

De la plecarea noastră din staţiunea Bistra şi pînă la Padina Rudarilor au fost necesare aproximativ 3 ½ - 4 ore de mers.

Putem urma şi o altă cale pentru a ajunge la Padina Rudarilor venind din staţiunea Bistra. Acest drum este mai uşor şi mai scurt, însă nu prezintă nici o atracţie, fiind arid şi lipsit de frumuseţe. Dacă îl preferăm potecii marcate, în dorinţa de a cîştiga ceva timp, pornim din staţiunea Bistra pe şoseaua de exploatare forestieră care ne duce în lungul rîului Bistra pînă sub poalele vf. Rudarilor. De aici, pe o pantă defrişată, căutăm o potecă folosită de ciobani şi în scurt timp ne aflăm în poiana Padina Rudarilor. Pe acest itinerar se poate face o economic de timp de aproximativ l oră.

De la brazii unde marcajul nostru s-a întîlnit cu semnul triunghi roşu, se continuă drumul spre vf. Cindrel, pe panta cu pădure tînără prin care se ridică un gol presărat cu bolovani şi cioturi. Ne angajăm în aşa-numitul „Drum Pietros" ce îşi datorează denumirea caracterului stîncos al solului. Urcăm prin acest gol, pe pantele vestice ale vf, Strîmba Mare (l 831 m). Ieşind în golul alpin, ocolim acest vîrf venind spre stînga, apoi ne îndreptăm spre vf. Foltea (l 971 m), înveşmântat de ienuperi şi jnepeni şi dominat de cîteva formaţiuni stîncoase. Ocolim vf. Foltea pe versantul vestic, ieşim în culme şi apoi urcăm din ce în ce mai accentuat pe muchia dealul Găozioara (2 062 m). Lăsăm în stînga valea abruptă ce coboară spre căldarea în care străluceşte oglinda Iezerului Mic, străjuit de jnepeni, şi ieşim în spinarea largă a vf. Frumoasa (2 170 m). De aici pînă la vf. Cindrel. pe care îl zărim spre est, nu mai sint decît cel mult 30 min de urcuş uşor pe culmoa „Platoul Diavolului". După 3½ - 4 ore de mers de la Padina Rudarilor ne aflăm în vf. Cindrel (2 244 m), cel mai înalt punct al Munţilor Cibin.

Descrierea mai amplă a traseului cuprins între Padina Rudarilor şi vf. Cindrel o găsim la traseul nr. 30 (Crinţ - Casa Duş - Padina Rudarilor - vf. Strîmba Mare - vf. Foltea - vf. Frumoasa - vf. Cindrel).

12. ŞUGAG - TĂU - CABANA OAŞATraseu de şosea : 41 km.

Traseul pe care îl vom descrie reprezintă o porţiune din frumoasa şosea alpină Sebeş - Novaci (144 km), care străbate grupul de munţi dintre Olt şi Jiu de la nord la sud, din Transilvania în Oltenia. Din punct de vedere geografico-turistic ea trasează o demarcaţie precisă între Munţii Sebeş şi Parâng (la vest) şi Cibin şi Lotru (la est) şi constituie una din căile principale de acces spre inima acestei zone alpine.

1 Acelaşi marcaj este folosit şi pentru poteca ce merge la Cibanul, pe la Mijlocea şi Căzile, la sud de rîul Bistra.

Fig 13.jp2Circulaţia destul de intensă pe această şosea, asigurată de transportul auto al exploatărilor

forestiere şi chiar de cursele regulate de autobuze între Sebeş şi Oaşa Mică, face inutilă parcurgerea pe jos a acestui traseu. In lungul lui nu se găsesc obiective turistice, ci doar puncte de întretăiere a unor poteci sau căi de acces spre Munţii Sebeş şi Cibin. Porţiunea de şosea care ne interesează, prin legătura ei directă cu Munţii Cibin, începe din comuna Şugag (km 28 de la Sebeş), importantă aşezare de munte din salba satelor mărginene. Imediat după ieşirea din Şugag întîlnim aşezarea Dobra, la confluenţa rîului cu acelaşi nume cu rîul Sebeş. Apele Dobrei, ale cărei izvoare le găsim sub vf. Rudarilor şi Picioarele Cailor, vin dinspre est la întîlnirea lor cu valea Sebeşului pe sub Plaiul Jinei şi Coasta Vîrtoapelor.

In satul Dobra coboară un drum din direcţia satelor Poiana Sibiului şi Jina, drum ce asigură o legătură laterală a prispei nordice a Munţilor Cibin cu şoseaua alpină pe care o descriem în acest traseu.Pătrundem în zona muntoasă propriu-zisă şi în tot parcursul ei şoseaua urmăreşte în amonte albia rîului Sebeş, în meandrele pe care acesta le descrie printre pantele celor doi masivi muntoşi ce-1 cuprind. Ne îndreptăm spre aşezarea Tău. Valea se îngustează din ce în ce mai mult, sugrumată de culmea Ivănuş-Cucuiu (la vest) şi culmea Porumbelului (la est). Apele rîului se învolburează în strîmtoare: ne aflăm în zona cataractelor Sebeşului, denumită de localnici „La Ţurloaie". Ieşind din porţiunea cataractelor, trecem pe lîngă stîncile „La Grumaji" şi pătrundem în mica aşezare Tău, plasată într-o porţiune mai largă a văii, la confluenţa acesteia cu pîrîul Bistra. În lungul acestui pîrîu porneşte o şosea forestieră care duce spre staţiunea I.F.-ului Bistra, punctul de unde începe poteca cu marcaj bandă albastră, spre vf. Cindrel (traseul nr. 11).

Continuînd drumul nostru pe şoseaua alpină, strînsă între culmile Tomnatecul (de Şugag) la est şi Miriaşul la vest, ne apropiem de cătunul Mijlocea, plasat la poalele muntelui cu acelaşi nume şi avînd la vest pantele dealului Bala, ce coboară dinspre vf. Chicera Groscior. Şerpuirea rîului Sebeş ne poartă în susul lui printre pantele dealului Căzile şi cele ale dealului Groscioara; trecem pe la punctele Gura Prigoanei (afluent de la vest) şi apoi Gura Cibanului (afluent de la est). După un cot mai larg al rîului, determinat de strînsura dintre dealul Fetiţa şi Răstoaca Hurdubelului, şi după ce întîlnim pîrîiaşul Izvorul Hurdubelului, răzbim în cătunul Oaşa Mare de pe malul lacului format prin zăgăzuirea apelor Sebeşului.

Imediat după lac, şoseaua traversează rîul pe malul stîng al acestuia, pe sub pantele dealului Fata; valea se lărgeşte treptat şi curînd are aspect de luncă, cu prundiş şi meandre şerpuite ale apelor leneşe. Pe marginea şoselei, coborînd dinspre vest, apare marcajul cruce roşie al potecii spre cabana Şurean din Munţii Sebeş.

Traversăm afluentul Valea Mare, cu izvoarele sub Vîrful lui Patru, trecem pe lîngă cîteva case şi ajungem la o bifurcaţie. Cei care doresc să se îndrepte spre cabana Oaşa vor urma drumul ce se abate spre dreapta şi vor pătrunde în pădure; aleea pe care se află îi duce pe lîngă o mică biserică din lemn şi apoi se vor găsi într-un luminiş presărat cu vile şi o casă de vînătoare. Tot aici se află şi cabana Oaşa (l 206 m), mică dar primitoare.

De la bifurcaţia de care am amintit mai înainte, şoseaua trece pe malul drept al luncii Sebeşului; puţin mai sus întîlnim poteca ce vine din vf. Cindrel peste Oaşa Mare, cu marcajul cruce roşie (traseul nr. 13). La sfîrşitul luncii traversăm din nou apele Sebeşului; valea se îngustează şi, venind spre stîngă, şoseaua ne scoate la cătunul Oaşa Mică, punct terminus al cursei de autobuz. Aici se află un magazin pentru muncitorii forestieri şi putem împrospăta alimentele din rucsac, avînd în vedere că la cabana Oaşa nu există decît bufet. Pentru a reveni la cabană ne întoarcem pe şosea şi înainte de locul unde aceasta a traversat Sebeşul intrăm în luncă; urmînd marcajul ce se însoţeşte şi de semnul triunghi albastru (traseul nr. 14), ne apropiem de cabana situată pe malul stîng al pîrîului Sălanele, în apropiere de confluenţa lui cu rîul Sebeş.

13. CABANA OAŞA - VF. OAŞA MARE - VF. ŞERBOTA MARE - VF. FRUMOASA - VF. CINDRELDurată : 6½ - 7 ore. Marcaj : cruce roşie. Traseu neindicat iarna.

Cabana Oaşa (l 206 m) este situată pe malul stîng al pîrîului Sălane, în faţa văii largi şi prunduite unde are loc întîlnirea acestui pîrîu cu rîul Sebeş. Deşi prin poziţia ei cabana se află pe pantele Munţilor Sebeş, dincolo de graniţa naturală creată de rîul cu acelaşi nume, din punct de vedere turistic ea aparţine, cel puţin în parte, şi masivului care face obiectul călăuzei noastre. Pornind de la această cabană, putem ataca Munţii Cibin pe o potecă ce duce direct spre nodul alpin al vârfurilor Frumoasa şi Cindrel. Tot de aici putem stabili legătura, pe şoseaua Sebeş - Novaci, cu casa Tărtărău şi cabana Obîrşia Lotrului, alte două puncte de acces, primul spre vf. Frumoasa şi celălalt spre vîrfurile Ştefleşti şi Cindrel.

Tabla de marcaje de lîngă cabana Oaşa ne arată că semnul cruce roşie, cel care ne interesează, duce spre Păltiniş, în 10-12 ore, peste vf. Frumoasa şi Cindrel. Pornim de la cabană în susul pîrîului Sălanele pe drumul carosabil care duce spre şoseaua alpină Sebeş - Novaci. După ce întîlnim un stîlp de marcaj cu semnele cruce roşie şi triunghi albastru, traversăm pîrîul peste un podeţ şi ne aflăm în şosea. Aici cele două marcaje se despart; la dreapta porneşte triunghiul albastru spre Tărtărău şi Obîrşia Lotrului. Drumul nostru se angajează la stîngă, traversînd rîul Sebeş pe un pod şi continuă pe şosea încă cîteva sute de metri. Sîntem atenţi la semnele de marcaj pentru că după 15-20 min de la plecare vom întîlni săgeţi indicatoare fixate pe doi brazi diferiţi. Una din ele, din lemn, arată spre cabana Oaşa, cealaltă spre Păltiniş peste vf. Cindrel (10-12 ore). Aceasta din urmă ne trimite într-o poiana din care prindem o potecă largă ce începe să urce printre brazi tineri şi deşi. Ne aflăm pe pantele vestice ale muntelui Oaşa Mare, pe care urmează să le urcam în unele locuri destul de pieptiş, pentru a cîştiga o diferenţă de nivel de cca 500 m. Este porţiunea cu cel mai greu urcuş din traseul nostru. Poteca ne duce printr-o pădure deasă şi bătrînă, prin luminişuri, atacă muntele în serpentine scurte sau pieptişe şi, în sfîrşit, iese în culme, unde urcuşul se domoleşte şi pădurea rărită face loc unor poieni frumoase şi largi, presărate de brazi monumentali.

Fig. 14.jp2Peste puţin ne vom găsi în vf. Oaşa Mare (l 732 m) şi ne putem permite un binemeritat popas.

Consultând ceasul vom constata că urcatul muntelui ne-a răpit din timp cel puţin 1½ oră.Coborîm uşor din vf. Oaşa Mare, trecem printr-o poiană cu stînă şi apoi, traversînd o mică

pădurice, ieşim în golul alpin străjuit doar pe stîngă, spre ultimele înălţimi ale culmii Oaşa, de o lizieră de pădure; în dreapta se deschide valea Curpata. Poteca urcă uşor pe sub culme, abătîndu-se spre dreapta, ocolind valea, şi trece deasupra unei stîne mari - Stîna Domnilor. Urcăm pe un plai lung - dealul Domnilor, pe poteca cunoscută sub denumirea de „Plaiul Turiştilor". Marcajul vine uşor spre stânga, traversează un fir de apă şi ne duce spre înălţimile vf. Şerbota Mare (2 009 m). După puţin timp, în stînga, la cîteva sute de metri de potecă, observăm stîna din Gungurez, aşezată pe pantele care coboară spre valea Izvoarelor Marginea lui Manu. Spinarea largă pe care înaintăm, acoperită cu pîlcuri dese de jnepeni, urcă în continuare spre vf. Gungurezul (2 133 m), pe care îl lasă la stînga. In dreapta noastră se deschide minunata vale a rîului Frumoasa, închisă spre sud-est de lanţul vîrfurilor Ştefleşti, Costeşti, Piatra Albă, Preaja.

Pe toată porţiunea de creastă de la Stîna Domnilor marcajul este bine făcut şi ne apare pe stîlpi sau pe pietre. Pe timp de ceaţă, distanţa dintre stîlpi fiind destul de mare, se recomandă păstrarea crestei cu atenţie, pentru a nu ne angaja pe plaiuri laterale.

Urcuşul continuă lin printre pîlcurile de jnepeni şi pe nesimţite ieşim în platoul vf. Frumoasa (2 170 m), după aproape 4 ore de mers din vf. Oaşa Mare. De aici pînă în vf. Cindrel (2 244 m), al cărui semn geodezic se zăreşte din locul unde ne aflăm, nu mai sînt decît cel mult 30 rnin de mers în urcuş uşor. In vf. Frumoasa întîlnim poteca marcată cu bandă albastră ce vine dinspre Bistra - Padina Rudarilor (traseul nr. 11) şi se îndreaptă spre Cindrel şi poteca cu marcaj triunghi albastru, care duce spre casa Tărtărău pe la Piatra Albă (traseul nr. 15).

14. CABANA OAŞA - CASA TĂRTĂRĂU - ŞAUA TĂRTĂRĂU - CABANA OBÎRŞIA LOTRULUIDurată : 6 - 7 ore. Marcaj : triunghi albastru. Traseu accesibil iarna.

Acest traseu, lung de aproximativ 25 km, reprezintă o porţiune a şoselei alpine Sebeş - Novaci, deci o continuare a traseului nr. 12 (Şugag-Tău-Cabana Oaşa). El constituie o cale de acces pentru turiştii veniţi din nord, care îşi propun să viziteze regiunea sud-vestică a Munţilor Cibin şi în special cea a Munţilor Lotru, întreaga lungime a traseului este carosabilă şi deci accesul spre punctul terminus - cabana Obîrşia Lotrului - poate fi asigurat cu mijloace de transport auto ocazionale.

Fig. 15.jp2Spre deosebire de traseul nr. 12, cel pe care-1 studiem poate fi considerat ca potecă turistică,

chiar dacă foloseşte în întregime şoseaua carosabilă. Aceasta se explică în primul rînd prin pitorescul montan al regiunii pe care o străbate şi în al doilea rînd prin obiectivele şi potecile turistice pe care le întîlneşte. Fiind uşor de străbătut pentru orice turist, traseul poate fi recomandat a fi parcurs cu piciorul.Pornim de la cabana Oaşa, situată pe valea Sebeşului, în apropierea punctului de confluenţă a acestui rîu cu pîrîul Sălanele din Munţii Sebeş. După ce traversăm pîrîul, coborîm în albia lată şi prunduită a Sebeşului, pe care o străbatem în întîmpinarea şoselei alpine. Drumul ne este indicat de cîţiva stîlpi de marcaj purtînd somnul triunghi albastru şi după cîteva sute de metri ne aflăm în şoseaua pe care o vom urma în tot lungul traseului.

Pe dreapta se ridică pantele despădurite ale dealului Slimotu; după ce trecem de casele întreprinderii forestiere, valea se îngustează şi curînd ne găsim la cabanele micului cătun Oaşa Mică,

punctul terminus al curselor de autobuz dinspre Şugag. Existenţa unui magazin alimentar pentru muncitorii forestieri permite reîmprospătarea proviziilor din rucsac, lucru recomandabil mai ales acelor turişti care şi-au propus ca primă etapă a excursiei drumul pînă la casa silvică Tărtărău, urmînd ca de aici să pătrundă în Munţii Cibin prin valea Frumoasei.

Şoseaua urcă în pantă uşoară şi traversează apa Sebeşului pe malul ei drept. Valea se îngustează din ce în ce mai mult, strînsă între versantele împădurite ale dealurilor Slimotului (pe dreapta) şi Oaşei (pe stîngă). Curând traversăm un afluent din est - pîrîul Curpata - şi pantele Oaşei sînt înlocuite acum de cele ale dealului Podele, ai cărui pinteni, în luptă cu cei ai Slimotului, strîmtorează valea, dîndu-i un aspect de chei. Pitorescul acestora nu durează mult; după o nouă traversare a Sebeşului pe malul stîng ajungem la casa silvică Tărtărău (l 320 m), aşezată în imediata vecinătate a confluenţei pîrîului Frumoasa (venind dinspre est) cu apele Tărtărăului (dinspre sud), confluenţă care marchează începutul rîului Sebeş.

De la plecarea de lîngă cabana Oaşa au trecut cca 2 - 2½ ore şi ne putem permite un popas; turiştii care doresc să pătrundă din acest punct în Munţii Cibin vor găsi poteca marcată cu triunghi albastru (traseul nr. 15), care, intrînd în deosebit de pitoreasca şi “frumoasa” vale a Frumoasei, duce spre vf. Cindrel pe la casa silvică Piatra Albă. Intrucît durata acesui traseu este de 5 - 5½ ore, iar în zona Cindrelului nu există posibilităţi de cazare (doar la stîne) - ceea ce obligă la continuarea drumului spre Păltiniş (încă cca 4 ore) - devine evidentă necesitatea înnoptării la casa Tărtărău. Se poate continua însă excursia pînă la casa silvică Piatra Albă, drum destul de uşor (cca 3 - 3½ ore). Acest efort suplimentar din prima zi permite evitarea unui traseu prea obositor de traversare a Munţilor Cibin spre Păltiniş, peste vf. Cindrel. După popasul la casa Tărtărău, reluăm traseul spre cabana Obîrşia Lotrului. Drumul pe care îl vom străbate cuprinde porţiunea cea mai dificilă a traseului, constînd din urcarea unei diferenţe de nivel de aproape 400 m spre şaua de sub vf. Tărtărău.

După ce traversează apele învolburate ale pîrîului Tărtărău, şoseaua intră în valea acestuia, trecînd pe lîngă cîteva case şi o pepinieră de conifere. Urcuşul se accentuează şi şoseaua, traversind din nou pîrîul, părăseşte valea şi se angajează în serpentine pe faţa sud-estică a Slimotului. Ne apropiem de pantele nordice ale muntelui Tărtărău; urcuşul se domoleşte treptat şi şoseaua se abate spre stîngă, pe versantul estic al muntelui. După urcuşul de pe serpentină, drumul ni se pare uşor şi plăcut prin poienile şi pădurea care ne însoţesc. Ne apropiem de pasul Tărtărău (l 631 m), situat la est de vîrful cu acelaşi nume (l 777 m).

Din punct de vedere geografic, locul în care ne aflăm reprezintă un nod de confluenţă a patru masive muntoase: Munţii Cibin (la nord-est), Munţii Lotru (la sud-est), Munţii Sebeş (la nord-vest) şi Munţii Parîng (la sud-vest); tot aici se află hotarul dintre Transilvania şi Oltenia.

Străbaterea porţiunii de traseu casa Tărtărău - pasul Tărtărău a durat cca 2 - 2 ½ ore de mers, dar greul drumului a fost parcurs; de aci încolo vom urma şoseaua numai în coborîre, pe o diferenţă de nivel de aproximativ 350 m.

Continuăm itinerarul; şoseaua se abate spre vest pe sub vf. Tărtărău şi apoi imediat urmează două serpentine strînse, care accentuează coborîşul. La primul cot al serpentinei, pe dreapta şoselei remarcăm o casă de bîrne părăsită pe lîngă care trece un drum ce duce spre Poiana Muierii, din care se ramifică potecile de acces la cabana Voevodu (Lonea) şi cabana Şurean.

Coborîm treptat spre pîrîul Pravăţ, şoseaua orientîndu-se cu timpul spre sud-est. După un şir de poieni şi mici cotituri ale şoselei, ne găsim în vecinătatea pîrîului, înconjuraţi de pădure, în dreapta valea este străjuită de dealul Pravăţ, iar în stîngă de ultimele pante ale Tîmpei.

După ce traversăm apa pîrîului, valea se lărgeşte treptat, versantul drept ne apare despădurit şi de la primele case ale cătunului Obîrşia Lotrului asistăm la larga desfăşurare a luncii văii Lotrului. Pe stînga şoselei, dincolo de apa Pravăţului, într-o poiană străjuită de brazi, se află cabana Obîrşia Lotrului (l 400 m). Aici găsim găzduire, bufet şi chiar mîncare caldă. Pentru reînnoirea proviziilor în vederea continuării excursiei, se poate apela şi la magazinul alimentar din cătun.

15. CASA TĂRTĂRĂU - VALEA FRUMOASEI - CASA PIATRA ALBĂ - VALEA FRUMOASEI - VF. FRUMOASA - VF. CINDRELDurată : 5 - 5½ ore Marcaj : triunghi albastru. Traseu accesibil iarna numai pînă la casa Piatra Albă.

Casa silvică Tărtărău (l 320 m) este aşezată pe şoseaua alpină Sebeş - Novaci, la confluenţa apelor învolburate ale Tărtărăulul ce vin dinspre sud şi ale pîrîului Frumoasa sosit din est. Aici este punctul unde ia naştere rîul Sebeş. Pentru a ajunge la casa silvică Tărtărău, venind de la Sebeş, se poate folosi cursa de autobuz pînă la cabana Oaşa, iar de aici pe jos, pe şosea, în cel mult 1¾ oră, vom străbate distanţa care a mai rămas (vezi traseul nr. 14).

Pornim de la casa silvică si, traversînd un pod mare de beton peste pîrîul Tărtărău, pătrundem

în stînga în valea Frumoasei. Denumirea acestei văi este justificată de farmecul ei, lucru de care ne vom convinge străbătînd-o. Drumul pe care mergem este o şosea forestieră de construcţie recentă. După cîteva sute de metri valea se lărgeşte şi şoseaua se abate spre stînga. Ne aflăm în luncile Tărtărăului, o întindere de poieni înierbate, străjuită de pante bogat împădurite. Pe dreapta, dincolo de apele line ale pîrîului, se ridică piciorul estic al muntelui Tărtărău, iar pe stînga muntele Podele. Peisajul este încîntător, cu pajişti înierbate ce îmbie la odihnă şi relaxare drumeţul care nu este prea grăbit.

Lucrările efectuate la amenajarea şoselei au distrus în mare parte marcajul; nu găsim semnul triunghi albastru, însă indicaţia cea mai sigură o constituie însăşi banda lată şi albă a şoselei.

Ne continuăm drumul fermecaţi de frumuseţea văii. Curînd lăsăm luncile în urma noastră, valea se îngustează, pădurea se apropie, însoţiţi de apele pîrîului, urcăm pe nesimţite. După cel mult 1¾ oră de la plecarea noastră întîlnim un stăvilar care barează pîrîul. Este stavila de la Preaja şi în acest punct pîrîul Frumoasa primeşte apele izvorului Prejii.

Fig. 16.jp2Părăsim şoseaua şi traversăm stăvilarul1; poteca trece pe lîngă o mică construcţie şi apoi o

apucă în lungul rîului Frumoasa, paralel cu şoseaua pe care am urmat-o mai înainte şi care continuă pe malul opus. Ne aflăm pe pantele dealului Tîrnii. Trecem în drumul nostru două podeţe de lemn, apoi pe lîngă un şipot şi începem să urcăm, depărtîndu-ne de rîul Frumoasa. Sîntem înconjuraţi de o pădure cu brazi tineri, iar pământul este bogat acoperit cu iarbă înaltă. Traversăm pe un pod valea izvorul Urlieşului şi apoi, după un al doilea podeţ mic, trecem în dreapta unui pîrîiaş - pîrîul Cantonului. Continuăm urcuşul prin vâlceaua acestui pîrîu şi curînd ieşim într-o poiană mare. Ne aflăm pe muntele Tura, un picior al Pietrei Albe, unde se găseşte canionul silvic Piatra Albă (1583 m). In afară de posibilitatea de găzduire pe care o oferă acest canton, aici putem găsi şi un mic magazin alimentar. De la casa Tărtărău pînă la canton drumul a durat 3 - 3½ ore.

Părăsim cantonul şi ne îndreptăm spre nord. Coborîm într-o văioagă, o traversăm şi ieşim pe o pantă înierbată. Poteca coboară această pantă şi ne scoate în valea Frumoasei, la cota l 485 m. Pentru a continua drumul, trecem peste rîul Frumoasa printr-un vad mai puţin adînc şi începem să urcăm poiana din faţa noastră, ocolind din loc în loc mici izvoare. Ne găsim pe Plaiul Frumoasei de pe pantele muntelui Şerbota. Treptat, poiana se îngustează şi pătrundem în pădure : poteca este presărată cu bolovani. In stîngă şi în dreapta noastră cioturi putrezite dau un aspect mohorît şi bătrîn acestei păduri. Urcuşul se accentuează; străbatem o frumoasă poieniţă şi ne aflăm la liziera pădurii pe care o ocolim prin dreapta. După ce traversăm o văioagă, în punctul denumit „La nisip'', în faţă se deschide golul alpin al coastei Şerbota.

Urcăm spre dreapta, la început pe un teren înierbat, apoi prindem o potecă presărată din belşug cu bolovani. Marcajul de pe pietre este rar şi şters, însă hăţaşul lat pe care îl urmăm ne dă siguranţa că sîntem pe drumul bun2. Mersul este îngreuiat de bolovani, însă cîştigăm mereu în înălţime şi după 1½ oră de la traversarea rîului Frumoasa ne găsim la cîteva minute de vf. Frumoasa (2 170 m), pe spinarea largă a culmii străjuite de vîrfurile Cindrel, Frumoasa, Şerbota Mare. De la stîlpul cu săgeţile indicatoare de pe platforma vf. Frumoasa pînă la vf. Cindrel (2244 m) mai avem de mers, în urcuş foarte uşor, pe culme, cel mult 25 - 30 min.

Trebuie să atragem atenţia turiştilor care vor să străbată traseul nostru în sens invers că din vf. Frumoasa este nevoie de puţină atenţie la găsirea hăţaşului bun pentru coborîre, mai ales datorită faptului că săgeata indicatoare nu este orientată corect pe direcţia de mers. Pentru aceasta vom porni pe culme pe marcajul cruce roşie şi după cea 250-300 m ne vom abate spre stîngă, prinzind hăţaşul de care am pomenit mai sus. Marcajul este foarte puţin vizibil şi îl vom găsi cu greu pe pietrele presărate în drum.

16. CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI - TÎMPA - VF. PREAJÂ - VF PIATRA ALBĂ - VF. ŞTEFLEŞTI - VF. CINDRELDurată : 7 ½ - 8 ½ ore. Marcaj : bandă roşie. Traseu neindicat iarna.

Ca timp necesar pentru străbaterea lui, acest traseu turistic este unul din cele mai lungi şi dificile, bineînţeles în cadrul împărţirii convenţionale a traseelor din Munţii Lotru şi Cibin, împărţire adoptată în prezenta călăuză. In afara duratei, dificultatea sa se datorează pe de o parte diferenţelor mari de altitudine pe care le include, pe de altă parte faptului că, o dată ajunşi în zona vf. Cindrel,

1 în cazul în care cantonul silvic Piatra Albă nu ne interesează pentru o eventuală găzduire, putem să scurtăm drumul spre vf. Cindrel, continuînd mersul pe şoseaua forestieră din lungul văii Frumoasei. Valea descrie un cot larg spre dreapta, orientîndu-se spre est, şi întîlneşte din nou poteca marcată în punctul unde acesta, traversînd prin vad apa rîului, începe să urce pe Plaiul Frumoasei, de pe muntele Şerbota.2 Dacă coborîm din vf. Frumoasa spre casa Piatra Albă, vom avea grijă să evităm alte poteci care apar înaintea văioagei de care am amintit. Ca punct de reper în coborîre ne va servi liziera pădurii ce urcă din vale şi văioagă „La nisip" de la marginea ei.

sîntem puşi în faţa a două alternative legate de posibilităţile de odihnă şi cazare . Cea mai apropiată cabană se găseşte la Păltiniş şi pînă la ea avem de străbătut un drum de cca 4-5 ore în condiţiile unei oboseli acumulate din plin. A doua alternativă este înnoptarea la una din stînele din zona alpină Ştefleşti – Cindrel, alternativă plină de pitoresc şi inedit, care asigură însă doar o odihnă relativă. Bineînţeles, dacă avem de înfruntat un timp nefavorabil, adăpostirea la o stînă este de neînlăturat.

Pornim de la cabana Obîrşia Lotrului (l 400 m), avînd grijă ca plecarea noastră să aibă loc la o oră cît mai matinală; în felul acesta asigurăm o rezervă de timp necesară parcurgerii traseului, ale cărui dificultăţi le-am expus în linii mari în rîndurile de mai sus. Din poiana de la Obîrşia Lotrului prindem drumul lat din dreapta cabanei, care pătrunde în pădurea de pe coastele sudice ale Tîmpei. Urcuşul este destul de anevoios şi se accentuează cînd poteca se abate spre nord. Cîştigăm vizibil în altitudine cu preţul unor eforturi sporite, ajutaţi în unele porţiuni de serpentinele pe care le descrie drumul. Ne aflăm pe panta estică a coastei Tîmpa şi în dreapta noastră pădurea coboară spre valea Tunarului.

După cca l ½ oră, venind spre est, ieşim în golul alpin la peste l 700 m altitudine. Ne găsim pe Piesa Tîmpei şi în dreapta zărim stîna cu acelaşi nume. Continuăm drumul pe spinarea largă a muntelui, urmărind marcajul rar de pe pietrele întîlnite în drum. Deşi pînă în vf. Ştefleşti (2 212 m) mai avem de urcat o diferenţă de nivel de aproximativ 500 m, efortul cel mai mare a fost făcut în porţiunea de drum pe care am parcurs-o. De acum încolo, timp de multe ore, vom urca în majoritatea cazurilor pante lungi şi line, pe spinările largi ale Munţilor Lotru.

Menţinînd în general direcţia de mers spre nord-est, traversăm văile izvoarelor Tîmpei şi. coborând şi urcînd uşor, trecem pe versantul vestic. In stîngă se desfăşoară în toată măreţia ei valea Tărtărăului. Poteca, apropiindu-se de liziera pădurii dinspre valea Tărtărăului, urmează pajiştea şi trece pe sub vf. Tîmpa. Urcuşul, domol la început, atacă scurt panta spinării Larga şi poteca, şerpuind şi abătindu-se spre nord-est, ne scoate pe Muntele Larg, sub vîrful acestuia (l 940 m). Ne aflăm la cca l 850 m alt., pe coama acestui munte, presărată cu pilcuri de jnepeni. In dreapta, dincolo de văile izvoarelor pîrîului Balului, se înalţă coama muntelui Balul, cuprinsă între vîrful cu acelaşi nume la nordul ei (2 030 m) şi vf. Sărăcinul (l 950 m) la sud.

Înaintăm pe culme şi după o mică şa urcăm în vf. Preaja (2 005 m), colină lată şi bogat înierbată, de pe care se zăresc spre nord văile Izvorului Preajei ducînd spre rîul Frumoasa. Sîntem în zona Munţilor Lotru, cu caractere alpine mai pregnante la altitudinea de peste 2000 m, altitudine sub care nu vom coborî decît după vf. Ştefleşti.

Fig. 17.jp2Fig. 18.jp2Pentru a ajunge în vf. Preaja ne-au fost necesare peste 4½ ore de efort şi se simte nevoia unui

popas mai lung. Renunţăm însă să ni-l oferim în acest punct al traseului, întrucît pînă la vf. Piatra Albă mai avem puţin de mers. Continuăm urcuşul destul de lin pe (pajiştea culmii, avînd în dreapta pantele ce coboară spre pîrîul Izvorul Goaţele. Poteca întinsă câştigă în altitudine (2 150 m) şi peste puţin, după ce depăşim prin nord vf. Piatra Albă (2 179 m)1, ne găsim pe spinarea lată a acestui munte. Aici, o dată cu popasul pe care îl facem, putem admira în toată sălbatica lor măreţie căldările glaciare ale Groapei, a căror deschidere este orientată spre est. Privind de cealaltă parte a culmii, avem în faţa noastră larga vale a rîului Frumoasa, dincolo de care se înalţă masiv spinarea muntoasă cuprinsă între vîrfurile Frumoasa - Şerbota - Oaşa Mare.

Reluăm poteca din culme. Coborîm la început într-o vastă şa cu pereţi mai abrupţi pe panta din dreapta noastră. Dincolo de pajişte coboară pe ambele versante ale culmii, spre valea Frumoasei şi valea Haneşului, pîlcuri bogate de jnepeni. La capătul şeii urcăm spre vf. Cristeşti, abătîndu-ne spre dreapta. Acest vîrf (2 233 m) este străjuit de o formă masivă de rocă dezgolită, prin stîngă căreia trece poteca cu marcaj. Ocolim vf. Cristeşti prin nord, abătîndu-ne spre versantele dinspre văile izvoarelor riului Frumoasa. Descriind un arc de cerc, coborîm oblic spre est pe panta platformei dintre vf. Ştefleşti şi vf. Cristeşti2, în direcţia unui stîlp de marcaj cu săgeţi indicatoare.

Din locul unde am ajuns remarcăm vasta panoramă a şeii Ştefleştilor, cumpănă de ape între izvoarele Sadului (est) şi cele ale Frumoasei (vest) şi totodată punte de legătură între platformele Cindrel-Frumoasa şi Ştefleşti-Cristeşti.

Marcajul ne îndruma pe o pantă ce coboară destul de pronunţat spre şa. Pe această pantă dezgolită, poteca pietroasă coteşte brusc spre stînga îşi se înfundă, în serpentine, în pădurea deasă de 1 Înainte de vf. Piatra Albă coboară din culme spre nord, în direcţia văii Urlieşului, o potecă nemarcată ce duce la cantonul silvic Piatra Albă din dealul Tîrnii.2 Putem depăşi vf. Cristeşti şi prin dreapta lui, pe o potecă îngustă, folosită de ciobani. Este o cale ceva mai scurtă, însă o recomandăm numai turiştilor mai încercaţi. Pentru aceasta, venind spre est ne îndreptăm aproape pe plat în întîmpinarea vf. Ştefleşti (2 211 m). Trecem pe sub formaţiunea de stînci de care am amintit mai înainte, avind în dreapta o pantă abruptă, înainte de a ajunge în vf. Ştefleşti. punct orografic de bază al complexului alpin Cibin-Lotru, poteca se abate brusc spre stînga şi trece peste culme, deschizîndu-ne vasta panoramă a şeii Ştefleştilor. Coborînd oblic spre stînga, ne vom găsi lîngă stîlpul cu săgeţi indicatoare, pe poteca ce a păstrat marcajul traseului nostru.

jnepeni. Tot drumul este presărat cu pietriş şi bolovani şi coborîrea este anevoioasă. Şerpuim printre jnepeni, cedînd vizibil din altitudine, traversăm un izvoraş şi peste puţin timp ieşim în pajiştea ce coboară spre şaua adîncă şi îngustă. Ne oprim puţin pentru a admira masiva desfăşurare a platformei dintre vf. Cindrel şi vf. Frumoasa, ce ne barează orizontul.

După alte cîteva minute de coborîre ne aflăm în partea cca mai adîncă a şeii, lîngă stîna Ştefleşti (l 720 m). De la plecarea de lîngă cabana Obîrşia Lotrului s-au scurs aproximativ 7 ore; înaintea noastră mai avem un urcuş greu de cca l½ oră, pe o diferenţă de nivel de aproximativ 500 ,m, şi abia după ce am ajuns în vf. Cindrel ne găsim în faţa celor două alternative : continuarea drumului spre Păltiniş (4-5 ore) sau înnoptarea la una din stînele din apropiere. Dacă alegeţi această ultimă alternativă, atunci recomandăm ca loc de înnoptare chiar stîna din şaua Ştefleştilor. A doua zi, odihniţi, puteţi urca mai uşor în vf. Cindrel, iar de aici, alegînd orice potecă - toate în coborîre - ajungeţi, după dorinţă, la Păltiniş, la cabana Oaşa sau la Complexul Crinţ.

Reluăm parcurgerea traseului nostru de lîngă stîna Ştefleşti. Atacăm versantul nordic al şeii urcînd printr-o rarişte de brazi. După ce traversăm o poiană în care observăm un stîlp de marcaj, ne abatem spre dreapta pe o pantă înierbată, iar după puţin timp ieşim într-un hăţaş lat, presărat cu bolovăniş, chiar sub pantele înclinate ale vf. Cindrel.1

Urcăm pe hăţaş spre stîngă, dar îl părăsim în punctul unde întîlnim un mic izvor2, pentru a ataca pieptiş panta Cindrelului, acoperită de ienuperi pitici. După cel mult 15-20 min ieşim în punctul cel mai înalt al Munţilor Cibin - vf. Cindrel (2 244 m).

Vîrful, sub forma unei largi platforme, este presărat cu grupuri de mici forme stîncoase, adăposturi precare împotriva vîntului. Punctul cel mai înalt este dominat de un semn geodezic, în vecinătatea căruia se ridică un stîlp de marcaj cu săgeţi. Starea de uzură a săgeţilor indicatoare fixate pe stîlp solicită consultarea mai atentă a călăuzei turistice şi a hărţii.

Din acest loc, mergînd pe poteca traseului nr. 2, ajungem - pe lîngă căldarea Iezerului Mare, peste vîrfurile Niculeşti, Rozdeşti şi Bătrîna - la Complexul Păltiniş, în cca. 4 ore de mers. Spre stîngă (vest), pe culmea lată a „Platoului Diavolului", se îndreaptă poteca ce duce spre vf. Frumoasa (30 imin), răscruce pentru traseele spre Crinţ şi Bistra, Oaşa şi casa Tărtărău.

17. CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI - VALEA LOTRULUI - CASA PURU - CASA BALINDRU - CATARACTELE LOTRULUI - VOINEASADurata : 8 - 9 ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu accesibil iarna.

In trecutul foarte apropiat, cel mult zece ani în urmă, poteca din lungul Văii Lotrului reprezenta unul din traseele dificile ale itinerarelor turistice din Carpaţii noştri. Vorbind de valea Lotrului se subînţelegea un pitoresc deosebit, o măreţie sălbatică a naturii. Drumul vechi, pornind de la Obârşie, însoţea apele la început mai liniştite ale rîului, apoi pătrundea sub formă de potecuţă în îngustimi ale văii, în regiuni de cataracte cu aspecte de chei, dominate de bogate păduri. Iar pentru a ajunge la Voineasa, puţini se încumetau a urma valea vijeliosului rîu; de la casa Balindru, poteca marcată se abătea spre castelul de vînătoare Dobrun, peste muntele Stricatu şi Oiţeagul, şi apoi urma coborîrea spre Voineasa.

Astăzi aspectul este cu totul altul. Lucrările barajului ce se construieşte pe rîul Lotru şi care va deservi Hidrocentrala de la Ciunget au determinat croirea unei şosele carosabile, al cărei asfalt va asigura într-un viitor apropiat un acces pe cît de lesnicios, pe atât de rapid în inima munţilor dintre Jiu şi Olt. Totuşi, pentru adevăratul drumeţ de munte mersul pe jos şi cu rucsacul pe spate reprezintă izvor de plăcere şi sănătate, şi de aceea recomandăm parcurgerea acestui traseu cu piciorul, iar sensul pe care l-am ales în descriere constituie o ieşire din zona muntoasă a Cibinului şi Lotrului, indicată după străbaterea în lung şi în lat a crestelor.

Pornind spre est de la cabana Obîrşia Lotrului, şoseaua urmează în aval, pe malul stîng, cursul liniştit al rîului. Valea se îngustează, strînsă la sud de muntele Bora, iar la nord de pantele Tîmpei, care aici poartă denumirea de muntele Tunarului. E un drum pe teren aproape plat, al cărui farmec este redat de vegetaţia bogată, cu brazi falnici, de apele cristaline ale Lotrului.

Fig. 19.jp2După ce traversăm pîrîul Tunarului (valea Tîmpei), răzbim într-o vastă luncă ce se măreşte,

treptat - Lunca Balului, dominată la nord de înălţimile despădurite de pe Podul Lotrului. Curînd, din stînga, coboară pe o vale largă pîrîul Balului şi aici traversăm Lotrul pe malul lui drept. Trecem peste pîrîul Benghii, străbatem cîteva poieni şi apoi şoseaua, pă-trunzînd printre brazi, cînd urcă deasupra

1 Urmînd spre est, putem ieşi pe pantele Iujbei, culme ce coboară din Cindrel spre valea Jurcanului, unul din izvoarele rîului Sadu.2 Continuînd drumul pe hăţaş în urcuş, ieşim în vf. Frumoasa, de unde putem intra, fără a mai trece pe vf. Cindrel, pe traseele ce duc spre cabanele Crinţ (traseul nr. 10), cabana Oaşa (traseul nr. 13) sau casa Tărtărău (traseul nr. 15).

albiei Lotrului, cînd coboară. După ce traversăm apa Izvorul Purului, ieşim în sfîrşit într-o porţiune mai largă a văii, la casele Puni (l 233 m), aşezate la gura pîrîului Vidra, ce coboară dinspre înălţimile Munţilor Latoriţei. Am străbătut un drum uşor, de cca 2-2½ ore, şi ne permitem un scurt popas pe prispa magazinului alimentar din cătun.

Reintrăm în şosea; urcăm o pantă scurtă şi destul de înclinată, pe lîngă o pepinieră de brazi, iar cînd revenim spre rîul Lotru ne găsim într-o luncă întinsa, care va forma în viitor o parte din albia lacului de acumulare Vidra; în nord, dinspre înălţimile Munţilor Lotru, şi anume de sub vf. Preaja şi vf. Balului, coboară pîrîul Izvorul Coatele.

Cursul Lotrului, împins de pantele nord-vestice ale Mănăilesei, se orientează acum spre nord-est. Valea se îngustează, pereţii stîncoşi se apropie, capătă aspect de chei şi trecem prin zona unde se va înălţa barajul hidrocentralei. Curînd, pe un pod de beton, traversăm pe malul stîng al Lotrului şi acum remarcăm înclinarea din ce în ce mai mare a pantei pe care am coborît de la casele Puru. In stîngă şi în dreapta, de pe versantele stîncoase ale văii se preling nenumărate pîrîiaşe şi, cu toate lucrările executate de mîna harnică a omului pentru îmblânzirea naturii, porţiunea de drum pe care ne aflăm păstrează un aspect sălbatic, contrastînd cu luncile largi şi liniştite din amonte de casele Puru.

Continuăm coborîrea prin acelaşi peisaj aspru, dar deosebit de pitoresc, prin valea strînsă ca în cleşte. Lăsăm în stîngă noastră valea sălbatică a Izvorului Steaja şi un canton muncitoresc; la picioarele noastre, Lotrul, strîns ca în cleşte între pantele Haneşului (la nord-vest) şi ale Mănăilesei Mari (la sud-est), îşi prăvăleşte apele peste lespezi uriaşe. In stînga se deschide o nouă vale, destul de largă pentru a permite pătrunderea unei şosele forestiere: valea pîrîului Haneşului.

Scăpat de apăsarea muntelui Mănăileasa Mare, Lotrul îşi reia cursul spre est; valea începe să se lărgească şi iese la casa Balindru (l 002 m), aşezată pe stînga şoselei, la vărsarea pîrîului Balindru, pe valea căruia se îndreaptă o nouă şosea forestieră. Aici găsim poteca ce coboară de la castelul de vînătoare Dobrun peste muntele Stricatu (traseul nr. 21). De la casa Puru am mers cca 3 ore.

O dată cu lucrările pentru realizarea viitorului baraj de pe Lotru, de la casa Balindru s-a construit o şosea care se angajează pe dreapta rîului, pe pantele nordice ale Runouleţului. Căutîndu-şi porţiunile cele mai propice unei înclinaţii accesibile circulaţiei auto, şoseaua se depărtează de Lotru în altitudine, evitînd părţile înguste ale văii, cunoscute sub denumirea de Cataracte. In felul acesta, turistul care vrea să admire apele tumultuoase în rostogolirea lor peste lespezi şi praguri este nevoit să părăsească şoseaua; nu-i recomandăm acest lucru decît dacă cunoaşte bine zona respectivă. Altfel, chiar dacă reuşeşte să ajungă la vale, cu greu poate reveni în şosea şi atunci nu-i rămîne decît să urmeze rîul în aval. Eforturile însă îi vor fi răsplătite din plin.

Şoseaua îşi urmează linia sinuoasă la început pe versantul nord-estic al Mănăilesei Mari, apoi, după traversarea Izvorului Steileu, trece pe pantele Runculeţului, care în prima lor parte poartă denumirea de Dosul Runculeţului. Drumul străbate fără încetare o pădure bogată de foioase care închide orice orizont şi ne lasă doar să întrezărim în stînga abruptul dinspre Cataracte. După un timp ne vom găsi pe versantul Dosul Pinului; treptat, coborîrea se domoleşte şi ne apropiem de albia rîului, iar în apropiere de cotul pe care acesta îl face spre sud, şoseaua însoţeşte deja apele încă furioase ale Lotrului.

În stânga rîului se deschide o vale împădurită prin care, venind dinspre nord, se varsă Izvorul Dobrunului. Aici este locul de întâlnire a traseului nostru cu poteca ce duce spre castelul de vînătoare Dobrun (cu marcajul triunghi roşu) (traseul nr. 18); pînă la intrarea în comuna Voineaisa au mai rămas cca 4 km. de mers. Urmărind în aval apele din ce în ce mai liniştite ale Lotrului, al cărui curs urmează în meandre valea tot mai largă (străjuită la vest de Livezile Stîneica, iar la est de muntele Săscioarelor), trecem de noul drum alpin ce urcă spre culmile vestice ale Munţilor Lotru, cu o bifurcaţie spre castelul Dobrun, şi ne apropiem de comuna Voineasa. Ea ne este anunţată de livezile şi casele tot mai dese pe care le întîlnim. În comună intrăm pe lîngă noile construcţii ale viitorului orăşel al hidrocentralei şi pe strada principală ne îndreptăm spre centrul satului. Aici găsim mijloace de transport care ne permit să străbatem distanţa de cca 36 km din comună până la Brezoi şi de aici la şoseaua naţională de pe Valea Oltului.

În apropiere de locul în care am ieşit în această şosea se află un bufet, iar la cca 10 min de mers gara Lotru. Menţionăm că din comuna Voineasa circulă cu regularitate curse D.R.T.A. cu care se poate ajunge la Rîmnicu Vîlcea, trecînd pe lîngă mănăstirea Cozia şi prin frumoasele staţiuni balneare de pe Valea Oltului - Căciulata şi Călimăneşti.1

18. COMUNA VOINEASA - CATARACTELE LOTRULUI - DOBRUN - CASTELUL DE VÎNĂTOARE DOBRUNDurată : 3-3½ ore. Marcaj : triunghi roşu. Traseu accesibil iarna.

1 In această zonă găsim legătura cu potecile turistice ce urcă în Munţii Coziei, spre cabana şi vîrful cu acelaşi nume.

Pornim din Voineasia (620 m) pe şoseaua care urcă în lungul rîului Lotru şi ieşim din sat pe lîngă noile construcţii ale orăşelului viitoarei hidrocentrale. Şoseaua urcă pe nesimţite, urmând meandrele largi ale rîului. Nu căutăm marcajul, întrucît semnele lui apar foarte rar şi numai cu multă atenţie pot fi observate. Nu ne rămîne decît să urmăm şoseaua. Valea se îngustează treptat, prinsă între versantele împădurite ale dealului Săscioarele (la est) şi Livezile Stîneica (la vest).

Lăsăm în dreapta noastră şoseaua alpină ce urcă spre culmile vestice ale Munţilor Lotru şi din care se desface o bifureaţie spre castelul de vînătoare Dobrun.1 Apele rîului devin din ce în ce mai învolburate şi curînd ajungem la primele semne ale Cataractelor. După cei mult 4 km, socotiţi de la marginea comunei, zărim un podeţ (cu balustradă) peste Lotrul înspumat. Părăsim şoseaua şi traversăm podeţul pe mailul celălalt al rîului, în dreptul unei case. Trecem pe lîngă cabană, intrăm pe o potecă prin prund şi ne continuăm drumul în suişul rîului. După cca 150 - 200 m traversăm pe un podeţ pîrîul ce vine dim dreapta noastră (Dobrun) şi pătrundem în pădurea de fag. De aici începe urcuşul propriu-zis, în unele locuri pieptiş, în alte porţiuni în serpentine. Zărim pentru ultima dată, printre copaci, apele Lotrului şi apoi zgomotul lor se domoleşte treptat. Urmărim cu atenţie marcajul de pe copaci. Mergînd spre dreapta, poteca traversează o culme. Ne aflăm pe unul din picioarele muntelui Dobrun şi mult timp vom urma această culme, trecînd cînd pe o parte, cînd pe alta a ei.

Fig. 20.jp2Pădurea de foioase se răreşte şi face loc unor poieni sau fineţe. Din loc în loc întîlnim pîlcuri

de mesteceni al căror colorit alb înviorează şi mai mulţi peisajul. Panta înclinată din unele porţiuni ale drumului obligă poteca la serpentine scurte. Marcajul, mai ales în poiene, este rar, puţin vizibil . Urmăm, însă cu încredere poteca pe care ne aflăm. Urcuşul este greu, dar cu fiecare pas cîştigăm în altitudine.

Brusc, urcuşul se domoleşte, ne găsim în partea de sus a unei fîneţe, într-o poiană mare, iar în dreapta potecii se ridică un loc de pîndă pentru vînat.

Intrăm din nou în pădure şi după scurt timp ne găsim într-o altă poiană mare, pe care o străbatem prin stânga ei pomtru a găsi poteca bună. Peste cîteva minute ieşim într-o alee largă 2 şi marcajul nostru întâlneşte pe cel cu semnul bandă albastră ce vine dinspre casa Balindru (traseul nr. 21). Apucăm pe această alee spre dreapta si, după cel mult 150 m, ne găsim la gardul castelului de vînătoare Dobrun.

19. CASTELUL DE VÎNĂTOARE DOBRUN – COASTA MIOARELOR - VF. NEGOVANUL MARE - SUB VF. BALINDRUL MARE - MUNTELE BALINDRU - VF. ŞTEFLEŞTI - VF. CINDRELDurată : 7-7½ ore. Marcaj: triunghi roşu, bandă albastră şi bandă roşie. Traseu neindicat iarna.

Urmînd poteca în partea de sus a poienii în care se află clădirile castelului de vînătoare Dobrun, intrăm în pădure şi urmăm un marcaj dublu - bandă albastră şi triunghi roşu. Primul însoţeşte un vechi drum de exploatare forestieră, lat şi în serpentine largi, pe cînd al doilea este o variantă de scurtătură, tăind din loc în loc aceste serpentine. Terenul este umed şi trecem peste mai multe podeţe. Treptat, pădurea de foioase face loc bradului.

Urcuşul uşor, aproape pe nesimţite, pe un drum lat, ne scoate în aproximativ 45-50 min în poiana Dobrun. La ieşirea din pădure găsim un izvor şi un loc bun de popas, iar puţin mai departe, pe dreapta, la liziera pădurii, se află stîna din Dobrun. Aici marcajele se despart3, drumul lat cu semnul bandă albastră urcă spre dreapta în direcţia Buceciului, Voineşiţa, spre cabana Prejba (traseul nr. 26).

De la stînă continuăm itinerarul atacînd pieptiş costişa din faţa acesteia, pentru a ieşi în spinarea masivă a muntelui; traversăm culmea spre stîngă şi o apucăm pe liziera pădurii care urcă din vailea Izvorul Oiţeagului. De la stîna Dobrun pînă aici marcajul este puţin vizibil, însă respectînd indicaţiile date mai sus, păstrarea potecii nu mai constituie o dificultate. Ocolim liziera pădurii, lăsînd în dreapta vf. Dobrun (l 980 m) apoi, după o coborîre uşoară, ajungem într-o văioagă cu izvor - Secul Dobrunului, dincolo de care întîlnim un bordei de stînă. In stînga noastră, dincolo de valea Izvorul

1 Şoseaua alpină urcă în dealul Socilor, trece pe versantul dinspre valea Pietrii, răzbate în Poiana Arsă şi, venind spre vest, traversează dealul Turnurele. Aici se bifurcă. Una din ramuri se îndreaptă spre nord-vest, în direcţia Poienii Dobrunului, urmînd ca de aici să ducă spre Buceciul (traseul nr. 26). Cealaltă ramură reprezintă o şosea nou construită; mergînd spre sud, ea ne scoate în poiana în care se află castelul de vînătoare.2 Descrierea traseului corespunde perioadei în care a fost întocmită această călăuză turistică. Intre timp, lucrările drumului carosabil au înaintat mult. El va trece în imediata apropiere a castelului, mai jos de el, venind dinspre est, şi va întretăia aleea menţionată în descriere.3 Nu există un indicativ care să arate această despărţire a potecilor.

Oiţeagului, se ridică muntele Balindrul Mare (2 062 m) şi mai la nord semeţul vîrf Balindrul Mare (2 209 m), care prin forma lui avîntată domină peisajul.

In faţă se deschide un plai larg - Coasta Mioarelor, pe care urcăm uşor. Marcajul pe pietre - puţin vizibil, însă destul de des - ne duce pe o potecă înierbată. Este necesar un plus de atenţie pentru a nu o pierde, avînd grijă să nu ne abatem spre stîngă, în Valea cu jnepeni, sau spre culmea din dreapta noastră. Curînd poteca pătrunde în jnepeniş bogat, urcă, lăsînd în dreapta vf. Jidului (2 095 m), şi apoi coboară scurt la poalele vf. Negovanul Mare (2 134 m). De la stîna din Dobrun au trecut aproximativ 2½ ore. Terenul este plin de izvoare şi apele lor dau naştere, spre dreapta, Izvoarelor Jidoaiei, al căror curs spre vest trece pe sub culmea Clăbucetului spre Buceciul.

Fig. 21.jp2Punctul unde am ajuns este şi o bifurcaţie de poteci. Prin dreapta vîrfului Negovanul Mare

continuă marcajul triunghi roşu care duce spre cabanele Gîtul Berbecului din valea Sadului, prin Poiana Comenzii, stîna Negovanul şi muntele Pleşul (traseul nr. 20). In itinerarul nostru nu vom mai urma acest marcaj, ci vom porni spre stînga, spre culmea care leagă vf. Negovanul Mare cu vf. Balindrul Mare. Ajunşi în şaua dintre aceste două vîrfuri, priveliştea se deschide spre valea largă şi sălbatică a Conţului, cu unele urme de glaciaţie şi care se pierde spre nord, spre rîul Sadului. Pe sub vf. Balindrul Mare şi ocolind această vale, o potecă pietroasă şi îngustă nu lasă nici un dubiu asupra drumului pe care îl avem de urmat în continuare. In ultima parte poteca urcă uşor, pătrunde într-o mică şa şi lasă în dreapta vf. Conţul Mare (2 140 m).

În faţa noastră, spre vest, după o uşoară coborîre se ridică coama Balindrului Mic, presărată cu jnepeni. Începem să urcăm pe o potecă în serpentine largi. Marcajul bandă albastră apare la distanţe mari pe bolovanii potecii; semnul este şters, puţin vizibil şi, în continuare, pînă în vf. Ştefleşti îl vom întilni destul de rar, uneori însoţit de un alt semn vechi - bandă roşie. Ne putem însă permite să nu pierdem timpul căutîndu-l, întrucît este destul de greu să ne rătăcim. Pentru aceasta, după terminarea serpentinelor, pătrundem prin pîlcurile dese de jnepeni şi urcăm în imediata apropiere a văii din stîngă, deosebit de sălbatică, cu pereţi abrupţi şi plină de jnepeniş - valea Izvorul Balindrului, închisă vederii noastre, în partea ei de jos, de o pădure deasă de molid. Urcuşul devine mai accentuat şi după un timp răzbim din nou în coama largă. De aici înainte nu o mai părăsim. Ne aflăm în vf. Balindrului Mic (2 139 m).

Peisajul se schimbă, orizontul se deschide. In dreapta ne apare din nou valea Sadului, dincolo de care se ridică spre vf. Cindrel pantele abrupte ale Gruiului Mioarelor, în stânga, pornind din creastă, ceva mai sus de locul unde ne aflăm, coboară spre sud un plai - al Haneşului. În sfîrşit, în faţa noastră se înalţă vf. Ştefleşti (2 212 m) şi puţin în stînga lui, vf. Cristeşti (2 233 m) cu piramida stîncoasă ce-l caracterizează. Păstrînd culmea, urcăm uşor şi după 20-25 min, lăsînd în dreapta vf. Ştefleşti, ajungem în spinarea largă care îl leagă cu vf. Cristeşti.

Trecînd această culme, coborîm uşor în întimpinarea unei poteci largi şi găsim un stîlp indicator pentru traseele spre Păltiniş, vf. Negovanul şi Dobrun şi spre cabana Obîrşia Lotrului. De la Negovanul Mare şi pînă la punctul unde ne aflăm am făcut cca 2¼ ore.

Pornim mai departe pe itinerarul nostru, folosind acum marcajul bandă roşie care însoţeşte poteca pe care ne aflăm, în faţa noastră apare un peisaj panoramic nou, dominat central de vf. Cindrel, de la care pleacă spre stânga (vest) lanţul vîrfurilor Frumoasa, Gungurezul, Şerbota Mare, iar spre dreapta, pierzîndu-se spre nord, culmea dominată de vîrfurile Niculeşti, Rozdeşti şi Bătrîna. Între locul unde ne aflăm şi vf. Cindrel se află o şa adîncă - şaua Ştefleştilor, cumpăna apelor între valea Sadului (în dreapta) şi valea Frumoasei (în stînga). Ca pe o hartă turistică ne apar potecile ce coboară din Cindrel spre Oaşa, spre Tărtărău prin Piatra Albă, precum şi poteca traseului nostru.

Începem coborîşul din ce în ce mai accentuat, abătîndu-ne uşor spre stînga, şi curînd părăsim golul alpin pentru a pătrunde într-un pîlc de jnepeni. Ne angajăm pe o potecă presărată cu bolovani, traversăm un izvor şi în scurt timp ieşim pe o pantă înierbată ce coboară spre poiana din şa, unde se află stîna din Ştefleşti (l 720 m). Chiar la ieşirea din pădurea de jnepeni găsim o săgeată indicatoare ruginită şi aproape ştearsă, rezemată de un ciot de brad. Ea arată că spre cabana Obîrşia Lotrului sînt 5 ore de mers (traseul nr. 16).

Din şa, spre dreapta, se poate coborî uşor pe poteri nemarcate spre valea Sadului. Este un drum uşor de urmat pentru turistul care ar dori să ajungă la cabanele Gîtul Berbecului, situate mai jos pe această vale.

Trecem pe lîngă stînă şi atacăm versantul opus al şeii. Poteca urcă prin rarişte de brad, intră într-o poiană în care se află un stîlp de marcaj, merge spre dreapta pe o pantă înierbată şi iese într-un hăţaş lat, presărat cu bolovăniş. Aici marcajul se abate brusc spre stînga, lăsînd în dreapta pantele Iujbei, culme ce coboară din vf. Cindrel spre valea Jurcanului, unul din izvoarele Sadului.

Urcăm hăţaşul în care am ieşit şi, ajungînd la un izvor, constatăm că marcajul bandă roşie se abate brusc la dreapta, fără vreo potecă bine precizată. Atacăm pieptiş povîrnişul spre vf. Cindrel şi

după cel mult 15-20 min ne aflăm la sfîrşitul traseului. Turiştii oare ar dori să iasă direct în vf. Frumoasa, fără a se mai abate la Cindrel, nu trebuie să

părăsească poteca mare la izvorul menţionat.Ajunşi în punctul cel mai înalt al Munţilor Cibin, vf. Cindrel (2 244 m), după cca 7-7½ ore de

mers de la castelul de vînătoare Dobrun, ne permitem un popas la adăpostul grupurilor de stînci ce se află pe platforma acestui vîrf. Întrucît nu există un stîlp cu săgeţi indicatoare în bună stare, vom consulta călăuza turistică pentru a ne hotărî asupra itinerarului pe care dorim să-1 urmăm. După drumul lung şi obositor pe care l-am parcurs, cca mai indicată potecă este cca care duce spre Complexul Păltiniş (marcaj bandă roşie) şi care trece deasupra Iezerului Mare, îndreptîndu-se spre Niculeşti, Rozdeşti şi Bătrîna (traseul nr. 2). În cazul în care oboseala nu ne mai permite un drum de cca 4 ore, indicat mai sus putem căuta adăpost la una din numeroasele stîne de pe versantele acestei culmi.

Aceeaşi soluţie - înnoptarea la o stînă - poate fi adoptată şi de către turiştii care doresc să pornească a doua zi spre Oaşa, Tărtărău sau Crinţ, peste vf. Foltea şi Strîmba Mare. Pentru aceasta este necesar să pornească spre vf. Frumoasa, care se află la cca 30 min de vf. Cindrel, şi de acolo, angajîndu-se pe itinerarul din a doua zi, vor găsi asemenea adăposturi care abundă în această regiune.

20. CASTELUL DE VÎNĂTOARE DOBRUN - POIANA DOBRUNULUI - VF. NEGOVANUL MARE – POIANA COMENZII - CASA SILVICĂ NEGOVANUL - PLEŞA - CABANELE GÎTUL BERBECULUIDurată: 5-5½ ore. Marcaj: triunghi roşu. Traseu neindicat iarna.

Pentru a urma acest traseu pornim din poiana în care se află clădirile castelului de vînătoare Dobrun. Urcăm poiana şi în partea ei de sus intrăm în pădurea de foioase. Alături de marcajul nostru, triunghi roşu, apare şi marcajul bandă albastră. Pînă la stîna Dobrun din poiana cu acelaşi nume, turistul are de ales între cele două poteci; dacă nu este prea grăbit şi mai ales dacă constată că terenul este prea umed, îi recomandăm poteca mare (fost drum de exploatare forestieră), însoţită de marcajul bandă albastră, ale cărei serpentine largi facilitează înaintarea, cîştigînd în altitudine aproape pe nesimţite. Marcajul triunghi; roşu reprezintă o variantă de scurtătură care taie din loc în loc serpentinele amintite mai sus. Desigur că se cîştigă timp, însă urcuşul este mai dificil şi mai puţin indicat pe timp umed, poteca fiind noroioasă şi alunecoasă. După aproximativ 45-50 min, pădurea cedează locul golului alpin al poienii Dobrun.

Chiar la ieşirea din pădure traversăm un izvor şi întîlnim stâna din Dobrun, aşezată la liziera pădurii, puţin spre dreapta. De la stînă marcajele se despart; semnul bandă albastră însoţeşte în continuare drumul lat ce urcă spre dreapta în direcţia Buceciului şi Voineşiţa, ducînd la cabana Prejba (traseul nr. 26).

Fig. 22.jp2Poteca pe care o vom urma porneşte de la stînă pieptiş pe panta înierbată din faţă. Marcajul

triunghi roşu este şters, greu de urmărit; nu putem rătăci însă drumul dacă după ce am ajuns în spinarea masivă a muntelui traversăm culmea spre stîngă şi o luăm pe liziera pădurii ce urcă din valea Izvorul Oiţeagului. În lungul lizierei ne găsim pe o potecă pietroasă; marcajele devin mai dese şi mai vizibile . Urcăm lăsind în dreapta vf. Dobrunului (l 980 m).

După ce depăşim colţul pădurii, coborîm uşor în văioaga prin oare se strecoară izvorul Secul Dobrunului şi imediat după ea trecem pe lîngă o stînă. Dincolo de valea Izvorul Oiţeagului, din stîngă noastră, se ridică muntele Balindrul Mare şi, mai la nord de el, vf. Balindrul Mare (2209 m) domină înălţimile din jur prin forma lui semeaţă.

Continuăm drumul pe un plai înierbat, urcînd uşor. Deşi marcajul este des, îl căutăm cu grijă, pe pietre, fiind destul de şters; în orice caz evităm să ne abatem spre stîngă, în valea cu jnepeni, sau spre culmea din dreapta noastră. Urcuşul pe plai ne apropie de pîlcuri de jnepeni, printre care pătrundem. Poteca înierbată a făcut loc uneia presărată de bolovani, caracteristică pantelor îmbrăcate cu jnepeni. Urmează îmcă o porţiune de urcuş, în care timp lăsăm în dreapta vf. Jidului (2 095 m), apoi o coborâre scurtă ne scoate la poalele vf. Negovanul Mare, într-un început de vale, ce se deschide în pantă uşoară spre dreapta. Este valea Izvoarelor Jidoadei şi primele fire de apă ale acestei văi iau naştere chiar din locul unde am coborît. De la plecarea de la stîna Dobrun şi pînă aici au trecut cca 2¼ ore, iar de la casa Dobrun cel mult 3½ ore.

În faţa noastră se află vf. Negovanul Mare (2 134 m). Prin stîngă lui merge poteca ce duce spre vf. Ştefleşti pe sub Balindrul Mare, peste Conţu Mare şi Balindrul Mic (traseul nr. 19, cu marcaj bandă albastră). Pentru a urma drumul spre cabanele Gîtul Berbecului pornim prin dreapta Negovanului Mare. Poteca urcă şi ne scoate în spinarea largă a culmii, între vf. Negovanul Mare şi vf. Clăbucetului (2 056 m). Peisajul se schimbă, perspectiva pantelor în urcuş, pe care am avut-o pînă aici, este înlocuită cu cca a unor plaiuri mai largi, ce se pierd spre nord.

Mergînd spre stîngă, prindem un plai lung (plaiul Negovanului Mare), începem să coborîm şi, după ce trecem printr-o porţiune în pantă acoperită cu jnepeni, ieşim într-o poiană mare, Poiana Comenzii. Coborîşul se domoleşte şi spre partea de jos a poienii trecem pe lîngă un bordei ciobănesc. Turistul care, venind dinspre vf. Ştefleşti peste Balindrul Mic şi Coinţul, ar dori să se îndrepte spre Gîtul Berbecului nu are nevoie să urmeze poteca noastră pe la poalele Negovanului Mare dinspre Izvoarele Jidoaiei. Din şaua dintre vf. Balindrul Mare şi Negovanul Mare el va zări în stînga sa (spre vest) plaiul şi Poiana Comenzii. Pentru a ajunge aici va porni spre plai pe sub vf. Negovanul Mare, pe hăţaşe de oi, şi coborînd uşor va pătrunde în pădurea de jnepeni. Căutînd cu atenţie potecile pe care se poate strecura printre jnepeni, va evita totodată să se abată spre vale. În curînd se va găsi în Poiana Comenzii.

Ne continuăm drumul spre cabanele Gîtul Berbecului. Coborîm poiana pe culmea ei şi pătrundem în pădure pe o potecă cu bolovani. După multe porţiuni de coborîre şi urcuş, pe poteca ce se îngustează şi şerpuieşte prin pîlcurile de ienuperi dintre brazii rari ai unei păduri tinere, ieşim curînd la lizieră, în stînga se ridică pantele înierbate ale culmii nordice a Negovanului Mare (l 905 m). Ocolim liziera pădurii spre dreapta şi chiar la marginea ei întîlnim două stîne - stînele din Negovanul Mare. Poteca trece chiar pe lîngă ele; dacă la ora cînd am ajuns aici oile se află la mulgătoare, este indicat să cerem ajutorul unui cioban pentru a ne feri de cîini, deosebit de răi şi sălbatici. Coborârea de la vf. Negovanul Mare, prin Poiana Comenzii, pînă la stînă a durat aproximativ 1 oră.

Imediat după a doua stînă poteca pătrunde spre dreapta în pădurea bătrînă şi începe să coboare. Drumul prin pădure este scurt şi ieşim la luminiş într-o zonă de plantaţii. Jos, în dreapta noastră, se deschide valea Sădurelului. Aici prindem o potecă săpată adînc de şuvoaie şi înierbată. Continuăm coborîrea şi după cca 25 min de la plecarea noastră de la stînă ajungem la cantonul silvic Negovanul (l 550 m). Din faţa cantonului priveliştea se deschide spre est, în lungul văii Sădurelului. In stînga văii se ridică vf. Pleşul (l 576 m), iar în faţă, spre est, vf. Buclia (l 745 m). Mai în fund, dincolo de o vale pe care nu o zărim (Izvorul Vacii), se profilează pantele despădurite ale muntelui Zimbrul (l 614 m), uşor de recunosout după stâlpii liniei de înaltă tensiune care îl escaladează.

Revenim la poteca noastră care trece prin spatele cantonului. Coborîm uşor şaua muntelui Pleşul, al cărui vîrf se ridică în dreapta, în cîteva minute ne găsim la marginea pădurii din această şa. O potecă largă porneşte spre stîngă; ea duce spre plaiul Rozdeştilor din valea Sadului. In punctul unde poteca mai sus-amintită pleacă spre stînga, chiar la liziera pădurii, zărim pe o piatră marcajul triunghi roşu. El ne indică drumul spre cabanele Gîtul Berbecului, spre dreapta, prin pădurea tânără de brad. Coborîşul se accentuează din ce în ce mai mult şi urmează un făgaş îngust. Ne aflăm pe panta nordică a muntelui, denumită Dosul Pleşului, purtînd urmele caracteristice unei vechi defrişări - puieţi de brad, arbuşti, tufe de zmeuriş. Curînd ne apare în faţă valea Sadului şi puţin mai spre dreapta zărim cabanele Gîtul Berbecului, cu lacul de acumulare şi barajul din faţa lor. Privind cu atenţie, observăm în spatele cabanelor, pe o pantă despădurită, poteca ce coboară dinspre Păltiniş.

Marcajul este rar şi şters, însă poteca foarte vizibilă. Din loc în loc această potecă taie serpentinele largi ale vechiului drum. Mergem uşor spre stînga şi perspectiva spre lanţul vîrfurilor Bătrîna, Rozdeşti, Niculeşti se lărgeşte din ce în ce mai mult. Curînd ne apare, spre vest, vf. Cindrel, cu pereţii săi stîncoşi care coboară spre Iujba şi Cînaia (Gruiul Mioarelor).

Domolim un timp coborîşul prin serpentinele mai largi ale potecii, însă în scurtă vreme marcajul de pe o piatră (o săgeată) ne trimite din nou într-o coborâre abruptă, pe un făgaş îngust. Întîlnim o mică tăbliţă indicatoare cu inscripţia „Spre cabana Gîtul Berbecului" şi imediat după aceasta ne găsim pe o potecă pe teren plat, ce se abate spre dreapta. Ocolim un izvor al lacului de acumulare, trecem izvorul peste un mic stăvilar de beton şi, strecurîndu-ne pe lîngă un perete stîncos din dreapta noastră, ajungem la baraj.

Traversăm barajul şi după cîteva minute ne găsim în şoseaua de pe valea Sadului. Chiar în locul unde am ieşit în şosea se află una din cabanele complexului şi un mic bufet. Celelalte clădiri se află în stînga, la cîteva sute de metri. De la cantonul silvic Negovanul şi pînă la cabanele Gîtul Berbecului am coborît în cel mult 45 min. Traseul întreg, de la casa Dobrun pînă în acest punct, a durat cca 5 - 5½ ore.

21. CASA BALINDRU - MUNTELE STRICATU - OIŢEAGUL - CASTELUL DOBRUNDurată: 3-3½ ore. Marcaj: bandă albastră. Traseu neindicat iarna.

Casa Balindru (l 002 m) se află pe stînga şoselei ce coboară de la Obîrşia Lotrului spre Voineasa, la poalele muntelui Furnica şi la confluenţa pîrîului Balindru cu Lotrul. Pentru a ne îndrepta spre castelul de vînătoare Dobrun pornim pe şoseaua forestieră de pe valea pîrîului Balindru. În stînga văii se ridică pantele muntelui Haneşul, iar pe dreapta cele ale muntelui Furnica, pe care vom urca. La

aproximativ 250-300 m de la casa Balindru zărim marcajul nostru şi ne angajăm prin pădure în urcuş. Poteca, largă la început, se îngustează treptat şi atacă în serpentine scoarţe pantele muntelui Furnica. După o jumătate de oră de mers ieşim într-o poiană mare (Furnica). Traversăm poiana prin partea ei superioară şi venind spre stîngă intrăm din nou în pădure pe versantul estic al aceluiaşi munte; urcuşul s-a domolit. Traversăm o văioagă pe resturile unui pod şi venim spre dreapta. Ne aflăm pe versantul vestic al muntelui Stricatu. Poteca înaintează aproape pe plat prin pădure şi din loc în loc apar luminişuri. Dintr-unul din ele, înainte ca drumul să cotească brusc spre dreapta, zărim valea Lotrului în porţiunea Cataractelor. Tot de aici, privind mai spre dreapta, observăm poiana Furnica, cu cele trei case în ruină pe unde am trecut.

Pantele muntelui Stricatu, pe care se strecoară poteca noastră, sînt stîncoase şi acest caracter de relief, mai rar întîlnit în munţii pe care îi descriem, este şi mai evident la traversarea unor văioage şi pîrîiaşe, cu bolovăniş şi maluri surpate.

Păstrăm tot timpul drumul larg pe plat, evitînd oricare altă ipotecă şi urmărind marcajul. Curînd ajungem într-o poieniţă, în mijlocul căreia se înalţă o cabană de bîrne părăsită. Pe zidul cabanei apare marcajul bandă albastră cu săgeţile care ne indică direcţia de mers într-un sens şi în celălalt. Pentru turiştii care vor folosi acest traseu spre a coborî în valea Lotrului venind dinspre Dobrum, atragem atenţia asupra unei poteci care, imediat după poiană, se abate spre dreapta. Trebuie evitată, folosind ca reper marcajul existent pe un brad, aflat chiar la această bifurcaţie.

Părăsim poiana; la început mergem aproape pe plat, dar apoi coborîm pe alocuri mai accentuat. Din loc în loc pădurea se răreşte, apar luminişuri şi străbatem o porţiune mai dezgolită. După ce traversăm un mic izvor, trecem peste una din muchiile muntelui Stricatu şi venind spre stînga ne aflăm pe pantele lui dinspre valea Oiţeagului. Poteca îngustă, pietroasă se furişează pe sub un perete stîncos; în dreapta, spre valea Oiţeagului, pantele sînt abrupte.

Coborim mereu şi cu puţin timp înainte de a ajunge la pârîul Oiţeagului se deschide la picioarele noastre o privelişte minunată spre sălbatica vale. Dincolo de ea se înalţă peretele stîncos şi abrupt al muntelui Cioaca Dobrunului, pe care se zăreşte clar aleea largă ce reprezintă continuarea traseului nostru. In stînga potecii se deschid în stîncă două grote mici, un precar adăpost pentru turişti în caz de timp ploios.

După cîteva minute sîntem în valea sălbatică a Oiţeagului şi traversăm pîrîul pe un podeţ de lemn. Şi din punctul acosta putem admira măreţia sălbatică a văii. Ne îngăduim un scurt popas pe o băncuţă de lemn, imediat după ce trecem pe versantul Dobrunului. Pînă la castelul de vânătoare au rămas cel mult 20 min de mers, de fapt o plimbare pe aleea minunată, străjuită pe stînga de peretele stîncos al muntelui Cioaca Dobrunului. Treptat, mergînd spre dreapta, ne îndepărtăm de valea Oiţeaigului; relieful capătă forme mai line şi pe aceeaşi potecă largă ajungem la castelul de vînâtoare Dobrun (l 410 m), dmpă ce am întîlnit, venind din dreapta, marcajul triunghi roşu al traseului nr. 18.

22. SADU - CABANA VALEA SADULUI - CABANA CIUPARI - CABANELE GÎTUL BERBECULUITraseu de şosea : 32 km.

Singura dificultate a acestui traseu o constituie lungimea lui, îmtrucît la cei 32 km care despart comuna Sadu de cabanele Gîtul Berbecului trebuie să mai adăugăm încă 8 km de la staţia C.F.R. cea mai apropiată - Tălmaciu. Dacă plecarea în excursie are loc din oraşul Sibiu, atunci întreaga distanţă ce trebuie parcursă se ridică la nu mai puţin de 62 km, ori acest lucru nu este posibil decît folosind mijloace de transport auto. De altfel acestea nu lipsesc, întrucât cursele D.R.T.A. asigură zilnic o legătură între Sibiu şi Sadu şi chiar mai departe, spre comuna Rîu Sadului şi cabanele Gîtul Berbecului.Deoarece întregul traseu se confundă cu şoseaua propriu-zisă, îl putem considera mai curînd o cale de acces spre inima munţilor, de aici urmînd a se desfăşura excursia. Totuşi, cei care doresc să străbată întreaga vale în cel puţin două etape, folosind în drumul lor posibilităţile de cazare oferite de cabanele pe care le vor întîlni (Valea Sadului, Ciupari), se pot încumeta să plece şi pe jos. Priveliştile spre versantele împădurite, satele pitoreşti prin care trece drumul şi în general frumuseţea odihnitoare a văii, care la fiecare pas oferă minunate locuri de popas şi scăldat în apele limpezi ale râului Sadu, vor răsplăti eforturile şi vor face mai puţin monoton un traseu străbătut pe şosea.

Recomandăm acest traseu mai ales cicloturistului. Este un mijloc relativ lesnicios de a intra în Munţii Cibin şi Lotru, deoarece diferenţele de nivel pe care le învinge şoseaua reprezintă o oarecare dificultate numai în ultima parte a traseului. O dată însă ajunşi la cabanele Gîtul Berbecului, turiştii au posibilitatea să facă frumoase excursii în împrejurimi.

Ieşind din comuna Sadu, şoseaua continuă în amonte pe malul drept al rîului. Valea largă este încadrată de pantele Sorbul Mic şi Chicioara (la nord-vest) şi cele ale Prislopului şi Piesei (la sud-est). Lăsăm în stîngă noastră succesiv văile Priboiului, Varului şi Mesteacănului şi după 4 km de la ieşirea

din comună ne aflăm în punctul denumit Masa Verde (546 m), denumire ce pare a fi dată de tăpşanul de iarbă care îmbie la un scurt popas. In stîngă şoselei, un stîlp cu săgeţi indicatoare ne arată distanţele ce urmează a fi parcurse pe şosea în continuare - 3 km pînă la cabana Valea Sadului, 7 km pînă la cabana Ciupari şi 26 km pînă la Gîtul Berbecului. Tot aici începe poteca spre cabana Prejba (traseul nr. 23).

In punctul unde ne găsim răzbate dinspre sud-est valea Juvărtului, strînsă între dealurile Babeşul şi Graiul Lazului. Pe dreapta şoselei, dincolo de rîu, se ridică pantele abrupte şi stîncoase ale Feţii Zidului. Pornim din nou la drum; după o scurtă îngustare a văii ieşim într-o luncă întinsă şi din stînga noastră rîul Sadu primeşte un afluent - Valea Plaiului, cu izvoarele sub Graiul Groşilor. După cîteva meandre largi ale văii, aceasta începe din nou să se îngusteze şi ne apropiem de frumoasa cabană Valea Sadului, plasată pe stîngă şoselei, la vărsarea pîrîului Lacului, în stînga avem muntele Prislopul, iar pe dreapta versantele sudice ale Măgurei. Prin spatele cabanei urcă o potecă spre vf. Prislopul, în întîmpinarea traseului nr. 24 (Ciupari - cabana Prejba prin Plaiul Văreţelor). Pe valea strîmtă, în care pădurea coboară pînă aproape de nivelul şoselei, urmăm multiplele coturi ale rîului. Ne apropiem de satul Ciupari, aşezat într-o luncă largă, înainte de a intra în satul propriu-zis, pe dreapta drumului se află un stîlp de marcaj pentru o potecă ce urcă spre vf. Plaiului, în direcţia Răşinarilor.

In mijlocul satului, chiar lîngă sosea şi în dreapta ei, se găseşte cabana Ciupari (571 m), un loc bun de cazare pentru cei ce şi-au propus să continue excursia pe jos spre Gîtul Berbecului. Poposind la această cabană, ne putem permite şi o baie în apele Sadului, într-un loc cu o mică plajă cu nisip fin.

Turiştii care au venit pînă la Ciupari cu cursa D.R.T.A. şi doresc să se oprească la cabană trebuie să coboare în staţia ce se află la cca 200 m mai sus. Reluăm traseul pe şosea; chiar la ieşirea din satul Ciupari întâlnim, venind din stîngă, poteca turistică cu marcaj cruce roşie (traseul nr. 24) ce duce spre cabana Prejba peste Plaiul Văreţelor. Poteca începe de la un pod de beton peste rîul Sadu şi pătrunde într-o vale încadrată de fineţe şi livezi. Rămînem pe malul stîng al rîului şi, continuîndu-ne drumul, trecem succesiv prin satele Rîu Sadului (629 m) şi cătunul Drăgăneasa, pentru a ajunge în satul Fundul Rîului. În acest timp lăsăm pe stîngă valea Prejbei, valea lui Roman şi Pînîul lui Ivan, cu izvoarele de sub culmea Prejba, Măcica, Bran şi Tomnatecul, iar pe dreapta valea Vîrjoaghii, ale cărei ape, venind dinspre Ghihan, se strecoară printre dealurile Runcul (est) şi Pinul (vest).

În satul Fundul Rîului, la gura văii Pinului, întîlnim poteca ce vine de la Păltiniş peste Onceşti şi Nanu şi care poartă semnul cruce roşie (traseul nr. 4). Ieşim din satul Fundul Rîului şi ne îndreptăm spre cătunul Sădurel, în locul unde valea este strînsă între pantele dealului Capra (la nord) şi cele ale Porcoviţei (la sud). La părăsirea cătunului lăsăm la stîngă gura pinului Sădurel, unul din afluenţii principali ai Sadului; valea se îngustează tot mai mult şi şoseaua urcă din greu pe pantele dealurilor Nanu şi ale Grosului.

Trecînd peste pîraiele Grosul şi Izvoarele de la Bătrîna, drumul carosabil ne scoate în serpentine largi la cabanele de la Gîtul Berbecului (l 175 m), plasate pe malul lacului de acumulare, în apropierea barajului. Chiar în dreptul primelor cabane, venind dinspre stîngă, întîlnim poteca traseului nr. 20 spre castelul de vînătoare Dobrun peste Piesa şi Negovanul Mare. Tot de la cabanele Gîtul Berbecului, puţin mai în amonte, porneşte spre dreapta poteca ce duce spre Păltiniş pe la stîna din Bătrîna Mică şi Muncel (traseul nr. 3). In sfîrşit, dacă mergem în continuare în lungul văii Sadului, spre izvoarele sale, ajungem în şaua Ştefleşti, la stîna cu acelaşi nume. De aici avem legătura directă cu traseele care trec prin nodul orografic al Munţilor Cibin şi Lotru.

23. SADU - MASA VERDE - VALEA JUVĂRTULUI - MUMA - CABANA PREJBADurata. : 4-5 ore. Marcaj: triunghi albastru. Traseu accesibil iarna.

Sadu, comună mare de pe valea rîului cu acelaşi nume, serveşte ca punct de acces spre ramura nordică a Munţilor Lotru, dependenţi de bazinul Lotrioarei, atît pentru turiştii care vin dinspre Sibiu-Tălmaciu, cît mai ales pentru cei din localităţile Cisnădie şi Cisnădioara. Dacă venim din Sibiu, folosim cursele de autobuz ale D.R.T.A. care trec prin Tălmaciu; unele din ele ne lasă în centrul comunei, de unde mai sînt cca 4 km de mers pe şoseaua din lungul văii Sadului pînă la punctul Masa Verde, începutul urcuşului spre cabana Prejba. Străbaterea pe jos a acestei porţiuni de şosea poate fi evitată folosind cursele care îşi continuă drumul spre comunele Rîu Sadului şi Fundul Rîului, în direcţia cabanelor de la Gîtul Berbecului. Ele ne vor lăsa chiar la punctul de acces spre cabana Prejba.

Masa Verde (546 m), situată, aşa cum am mai arătat, la 4 km de comuna Sadu, se prezintă ca o platformă înierbată în stîngă rîului şi şoselei, la o îngustare a văii şi în apropierea locului de vărsare a pîrîului Juvărtului în rîul Sadu, la poalele dealului Babeşului. Punctul este foarte bine definit prin existenţa unui stâlp de marcaj.

Fig 23.jp2In stîngă stîlpii de marcaj, privind în direcţia pe care vom porni spre cabana Prejba, coboară în

valea Sadului o şosea forestieră. Urcăm pe ea cîteva sute de metri şi apoi, la o curbă a acesteia, o părăsim abătîndu-ne în valea deschisă din faţa noastră. Este valea Juvărtului; în dreapta, dincolo de pîrîu, se ridică dealul Babeşului, iar în stîngă Gruiul Lazului.

Ne apropiem mult de pîrîu şi îl însoţim în sus pe o potecă presărată cu bolovani. Curînd pătrundem în pădure mergînd spre dreapta. Urcuşul este mai accentuat şi apele pîrîului coboară în mici cascade. Poteca îngustă şi spălată din loc în loc de apă ne duce ceva mai sus, în dreapta pîrîului. Ne depărtăm de el şi ieşim într-un luminiş străjuit de fagi enormi.

Ne aflăm sub un versant stîncos. O potecă presărată cu pietre străbate în serpentine această pantă. Vegetaţia - caracteristică zonei stîncoase din aceşti munţi - este alcătuită din copaci rari şi mici, între care predomina mesteacănul. In stîngă se deschide tot mai mult valea Juvărtului şi zărim jos, la picioarele noastre, două cabane vechi, pe malul pîrîului. Curînd ieşim din zona stîncoasă pe o potecă largă, în şaua culmii la poalele căreia se află cele două cabane de care am amintit.

Locul în care ne aflăm este denumit de turiştii localnici „Poiana Prînzului"; într-adevăr este un loc bun de popas după urcuşul pe care l-am efectuat şi ne putem odihni pe butucii enormi de fag înainte de a intra din nou în pădure. De la Masa Verde, drumul în urcuş a durat aproximativ ½ oră. Porţiunea de traseu pe care am străbătut-o nu are semne de marcaj vizibile şi bine plasate, mai ales în şaua din culme, unde marcajele lipsesc cu desăvîrşire; păstrind însă poteca, nu putem greşi drumul.

După puţină odihnă ne angajăm pe o porţiune de teren mai dificilă prin urcuşul la care ne solicită. Intrăm într-o pădure tînără de fag şi curînd urcăm de-a coasta sau pe serpentine scurte şi neregulate. Aici, spre deosebire de prima parte a traseului, marcajul este foarte bun.

Pădurea se întunecă şi fagul mare domină în jurul nostru. Porţiuni de potecă trec prin locuri umede, noroioase, pe panta pe care urcăm şi care se ridică în stîngă. Ne aflăm pe muntele Muma. Din loc în loc, spărturi ale pădurii ne permit o vedere parţială spre est, asupra culmii Bătrîna de dincolo de valea Sadului. De asemenea, aproape în faţă, în direcţia de mers, ne apare şi culmea Prejbei.

Trecem un izvor al văii Plaiului, cu un fir de apă ce cade din piatră în piatră, şi fagul cedează terenul unei maiestuoase păduri de brad. Poteca se lărgeşte, urcuşul s-a mai domolit şi curînd ieşim într-o vale înierbată, pe firul căreia, la marginea pădurii, se află o stînă (l 440 m). In sus se ridică pantele înierbate ale văii care urcă spre culmea dintre vîrfurile Muma şi Greşilor.

A mai trecut aproximativ ½ oră de la punctul denumit „Poiana Prânzului" şi pînă la cabana Prejba ne-a mai rămas de urcat cel mult 1½ oră. Traversăm văioaga cu izvor chiar pe lîngă stînă şi urcăm panta dezgolită oblic spre dreapta, ghidîndu-ne după cîţiva stîlpi de marcaj. In cîteva minute ne aflăm pe o potecă largă, la marginea pădurii de brad, lîngă un izvor cu şipot. Sîntem pe versantul nord-vestic al Gruiului Greşilor. Pornim pe poteca presărată cu bolovani; pădurea frumoasă de brad nu este deasă şi pantele sînt îmbrăcate în afiniş bogat. După puţin timp ieşim în golul alpin şi ne găsim într-un loc mai plat al culmii dintre vîrful Greşilor şi cel al Prejbei. Chiar la ieşirea din pădure, în culme, pe un brad, zărim marcajul nostru, care aici se întilneşte cu semnul bandă albastră al potecii din Tălmăcel spre cabana Prejba (traseul nr. 25). În stînga culmii (spre sud) se deschide larg valea Mogoşului.

Pornim pe culme spre dreapta în urcuş. Din cînd în cînd ne oprim pentru a arunca o privire înapoi spre spinarea masivă a muntelui ce duce spre vf. Greşilor. Deosebit de impresionant este jocul de culori al nuanţelor de verde ce domină peisajul. Ultima parte a urcuşului ne scoate în culmea Prejbei, în punctul denumit ,,La cruce" (l 695 m). Locul este marcat printr-o troiţă înaltă, ridicată în memoria unui aviator căzut cu aparatul său pe aceste meleaguri, în dreapta se ridică, nu prea departe, vf. Prejba (l 745 m). Traversăm, în continuare culmea şi zărim cabana Prejba, situată la liziera pădurii ce urcă din valea Izvorul Vacii. Coborîm pe plaiul înierbat şi în cîteva minute sîntem la cabană.

24. CABANA CIUPARI - PLAIUL VĂREŢELOR - PRISLOPUL - CABANA PREJBADurată : 3½ - 4 ore. Marcaj : cruce roşie. Traseu neindicat iarna.

Traseul pe care îl vom descrie serveşte ca potecă de acces spre cabana Prejba mai ales pentru turiştii care coboară de la Păltiniş prin Onccşti, dealul Nanu şi satul Fundul Rîului. De altfel, din punct de vedere al marcajului este o continuare a acestui traseu (nr. 4) pentru turiştii care pot rezista la un drum de peste 9-10 ore de mers. Cei care dispun de mai mult timp şi pe care un drum atît de lung i-ar obosi pot folosi cabana Ciupari ca o etapă pentru continuarea a doua zi a excursiei spre Prejba. Bineînţeles că traseul acesta (nr. 24) poate fi folosit şi de turiştii care, venind dinspre Sibiu, Tălmaciu şi Sadu, s-au oprit la cabana Ciupari.

Cabana este situată aproximativ în mijlocul comunei, chiar lîngă şosea. In faţa ei, valea Sadului este largă şi lunca oferă locuri plăcute pentru odihnă, plajă şi scăldat. Pornind de la cabană în susul rîului, după cca 15 min ieşim din sat. In dreptul ultimelor case, un pod de beton traversează spre stînga rîul Sadului, iar lîngă pod o săgeată indicatoare ne arată că spre cabana Prejba sînt 4 ore de urcuş.

Intrăm pe un drum lat forestier, printre livezi şi fineţe, în lungul văii Prejbei. Nu înaintăm mult pe şosea şi cînd pe stînga se termină aceste livezi, apucăm pe o potecă mică spre lizieră. În acest loc a existat un marcaj, distrus însă de lucrările efectuate cu ocazia construirii şoselei, în urcuş de-a coasta, poteca ne duce pe începutul Plaiului Văreţelor, la marginea pădurii. Cu puţină atenţie putem zări de jos un marcaj rudimentar pe unul din copacii de lizieră.

De aici înainte marcajele sînt vizibile. Poteca urcă din greu prin pădure, în zigzaguri foarte scurte, de-a lungul culmii. Terenul devine pietros şi ieşind în loc mai dezgolit trecem pe versantul din dreapta. Din nou ne aflăm în culme, în plină pădure, şi urcăm de-a coasta. Curînd urcuşul se domoleşte şi răzbatem într-un plai cu o poiană mare, presărată cu un minunat covor de flori şi străjuită de mesteceni. In stîngă poienii remarcăm o micuţă cabană care serveşte de adăpost pentru localnici în perioadele de cosire a fîneţei. Din poiană, privind spre dreapta (vest), zărim vf. Prejba spre care ne vom îndrepta în drumul nostru.

Poteca traversează în urcuş poiana spre partea ei superioară şi intrăm în pădure pe culme. Chiar la intrare, pe un fag bătrîn, zărim marcajul cruce roşie. Înaintăm aproape pe plat, mergînd uşor spre dreapta. Intr-o poieniţă, strîns înconjurată de pădurea din jur, dăm peste o bifurcaţie de poteci. Sîntem atenţi la marcajul cu săgeată pe care îl găsim pe un copac în dreapta poienii şi nu ne angajam pe poteca ce pleacă spre stîngă. Ea serveşte ca acces spre noua cabană Valea Sadului, situată pe rîul cu acelaşi nume, la 4 km mai jos de Ciupari. Poteca urmează valea Pîrîului Laicului pînă la confluenţa acestuia cu Sadu.

O atenţie şi mai mare trebuie acordată acestei ramificaţii de poteci de către turiştii care străbat traseul nostru în sens invers, şi anume coborînd de la cabana Prejba spre Ciupari, dacă bineînţeles nu doresc să ajungă chiar la cabana Valea Sadului.

Ghidîndu-ne după săgeata de marcaj de care am amintit mai înainte, părăsim poieniţa prin dreapta. Urcuşul, într-un teren destul de noroios, cu făgaşe de coborît buşteni, alternează în porţiuni mai ,,tari" sau mai domoale prin pădure şi ne scoate în vasta poiană Prislop, aflată pe culmea înierbată ce coboară dinspre vf. Prejba. Pe la începutul urcuşului trecem pe lîngă stîna din Prejbn, şi apoi, ceva mai sus de ea, ne oprim pentru o odihnă meritată după aproape 2 ½ ore de mers. Admirăm vederea largă ce se deschide spre valea Sadului, cu şoseaua ce şerpuieşte în lungul ei : putem distinge ceva mai la dreapta locul denumit Masa Verde, de unde, pe valea Juvărtului şi prin muntele Muma, se ajunge la cabana spre care ne îndreptăm şi noi (traseul nr. 23). Dincolo de valea Sadului, spre nord-vest, zărim în depărtare lanţul culmilor Bătrîna, Niculeşti, Cindrel.

Ne abatem spre dreapta lăsînd vf. Prejba (l 745 m) în stîngă noastră. Trecem pe lîngă o cruce - Crucea lui Dăncăneţ - şi poteca presărată cu pietre urcă pe versant, ajungînd la liziera pădurii din valea din dreapta - valea Prejbei. Panta, dezgolită spre vîrf, este bogat îmbrăcată cu afiniş şi ienuperi pitici. Sîntem atenţi pentru a nu depăşi o piatră din stîngă potecii pe care, alături de marcajul cruce roşie, apare o săgeată. Ea ne arată că din acest punct trebuie să părăsim poteca largă şi să începem urcuşul prin afiniş.

Drum vizibil nu există şi ne ghidăm după stîlpii de marcaj; trecem pe lîngă un izvoraş, ocolind locul umed din preajma lui, şi ieşim în culme, în apropierea vîrfului. Aici întîlnim pe o potecă largă marcajul bandă albastră al traseului nr. 26, dintre Prejba, Voinesiţa, Buceciul şi castelul de vînătoare Dobrun. Ne aflăm pe culmea Vaca; în faţă se deschide valea Izvorul Vacii şi la liziera pădurii ce urcă din ea zărim acoperişul cabanei Prcjba. După o coborîre de cîteva minute, trecînd pe lîngă un izvor amenajat, ajungem la cabană.

25. TĂLMACIU - TĂLMĂCEL - ŞTEFĂNIŢA - VF. PLEŞIŢA - VF. GREŞILOR - CABANA PREJBADurată : 4½ - 5 ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu accesibil iarna numai pentru turiştii încercaţi.

Acest traseu ne permite accesul cel mai scurt spre cabana Prejba, venind dinspre Sibiu. După ce coborîm din tren sau din cursa D.R.T.A. În Tălmaciu, trecem prin această comună şi ieşim în şoseaua naţională care duce spre Valea Oltului. Traversăm podul peste rîul Sadu şi la cca 300 m, la un cot al şoselei, o tablă indicatoare de circulaţie ne arată drumul spre Tălmăcel (3 km).

Părăsim şoseaua şi ne angajăm pe acest drum în lungul văii pîrîului Lungşoara, străjuită pe dreapta de pantele Dealului cu Pini, iar pe stîngă de cele ale Ştefului. Trecem pe lîngă o troiţă şi un şipot şi în scurt timp pătrundem în satul Tălmăcel (450 m), sat caracteristic de munte prin arhitectura caselor şi portul ţăranilor. Urcăm pe strada principală, lăsînd în dreapta valea Tălmăcuţei; în centrul satului, dominat de o biserică, strada se bifurcă. Pornim spre stînga; casele încep să se rărească, pe dreapta se ridică accentuat pantele stîncoase cu pini de pe Dealul Rîului şi ieşim în larga şi pitoreasca vale a Lungşoarei.

Fig 24.jp2Drumul pe care îl urmăm se prezintă ca o şosea forestieră, cu borne kilometrice; în stînga

şoselei curge pîrîul Lungşoara. După cca 500 m, pe o stîncă în dreapta drumului, găsim primul marcaj al traseului nostru; sîntem atenţi în căutarea unui al doilea semn, pe care îl vom întîlni după 800 m (în dreptul unei borne hectometrice), desenat pe un stei sub forma unei săgeţi. Ea ne indică locul unde părăsim valea Lungşoara, trecînd peste pîrîu pe o podişcă.

De la plecarea din şoseaua naţională din satul Tălmaci nu a trecut mai mult de o oră. Am urcat în acest timp, fără să ne dăm seama, o diferenţă de nivel de cca 170 m şi partea grea a traseului abia acum începe. După ce am traversat pîrîul Lungşoara, intrăm în valea Ştefăniţei unde curge pîrîiaşul cu acelaşi nume, în faţa noastră se ridică pantele dealului Ştefăniţa, în culmea căruia urmează să ajungem. La început urcuşul este uşor, pe un drum lat de care; din loc în loc traversăm pîrîiaşul şi găsim şi unele semne ale marcajului, în dreapta drumului apar livezi cu fînaţe şi căsoaie; la un moment dat dispar semnele de marcaj şi pentru a nu se pierde traseul, părăsim drumul spre dreapta şi ne angajăm în urcuş pieptiş pe o potecă lutoasă, care şerpuieşte printre împrejmuirile livezilor.

Intrăm într-o porţiune împădurită şi zărim în sfîrşit marcajul bandă albastră pe un fag în stînga potecii. Mergînd spre stînga, traversăm unul din izvoarele Ştefăniţei şi ieşim într-un loc mai descoperit; urcăm în serpentine scurte un mal pietros, presărat de mesteceni. Poteca mică, îngustă urcă prin fîneaţă şi se abate mereu spre stînga, iar pe un mesteacăn impunător găsim din nou marcajul. Un ultim efort şi ne aflăm în şaua înierbată a culmii dealului Ştefăniţa; în dreapta zărim o căsoaie, loc de popas binemeritat, întrucît din valea Lungşoara şi pînă aici am urcat, în aproximativ o oră o diferenţă de nivel de peste 300 m. De cealaltă parte a culmii Ştefăniţa se deschide valea Rîuşorului (sau valea Pîrîul Stâlpilor), bogat împădurită.

Reluăm urcuşul spre dreapta, pe culmea Ştefăniţei; trecem pe lîngă un şir de căsoaie, însă nu ne abatem de la liziera pădurii dinspre valea Rîuşorului, unde rareori zărim cîte un semn de marcaj pe trunchiurile fagilor. Recomandăm păstrarea permanentă a contactului cu liziera pădurii, mai ales pe timp ceţos, pentru a nu ne lăsa furaţi de mici poteci ce duc spre fîneţele din dreapta, de pe culmea despădurită. Înaintăm mereu spre stînga, pe liziera pădurii, şi ieşim în culmea golaşă a dealului Plaiul; aici marcajul apare pe stîlpi şi ne duce pe sub culme, pe dreapta ei. In dreapta se deschide valea Strungarului. Urcăm uşor şi traversăm culmea pe celălalt versant printr-o mică şa; în stînga potecii este un izvor cu şipot şi jgheaburi pentru adăpat vite, iar în faţa noastră se deschide valea Mogoşului. Din această vale urcă în întîmpinare o bogată pădure de brad şi poteca largă, presărată cu pietre, se apropie de liziera ei, venind spre dreapta. Valea Mogoşului ni se prezintă în toată frumuseţea şi sălbăticia ei; dincolo de ea se ridică muntele Conţului. Curînd trecem pe sub vf. Pleşiţa (l 514 m), vîrf pleşuv ce-şi merită numele. El mai poartă şi denumirea - dată de localnici - de muntele Boilor, caracterizînd prin aceasta o regiune cu terenuri pentru păşunatul vitelor mari.

Ne aflăm deja la cca l 450 m alt., iar de la ultimul popas s-a scurs 1½ oră. Continuăm drumul pe aceeaşi potecă largă; trecem pe lîngă o stînă situată mai în vale, traversăm mici fire de apă, o văioagă cu un pîrîiaş şi izvor bogat cu ulucă şi în sfîrşit ajungem la stîna din Muma, sub vîrful cu acelaşi nume. In faţa noastră, în continuarea potecii, se înalţă vf. Greşilor (l 581 m), denumit de localnici Gruiul Greşilor. Urcăm diferenţa de nivel de peste 100 m care ne desparte de vîrf pe o pantă împădurită cu brazi tineri. Marcajul pe stîlpi nu urmează întocmai poteca largă, presărată cu bolovani. După aproximativ un sfert de oră ne aflăm în vîrf şi în faţă se întinde spinarea Gruiul Greşilor. Coborîm uşor pe plaiul înierbat al spinării, avînd tot timpul în dreapta pădurea ce vine din valea Plaiului (a nu se confunda cu dealul Plaiului, pe care l-am lăsat mult în urmă). Marcajele se zăresc pe brazii de pe lizieră şi la un moment dat, după cca 20 min de mers de la vf. Greşilor, apare şi semnul triunghi albastru. Este locul unde poteca noastră întâlneşte pe cca care vine dinspre valea Sadului (Masa Verde) şi urcă, de asemenea, la cabana Prejba (traseul nr. 23).

Un ultim urcuş uşor, ghidat de stîlpii de marcaj, şi ne aflăm pe spinarea muntelui Prejba (l 695 m), în locul denumit „La cruce". Din acest punct avem o perspectivă largă spre valea Mogoşului şi vf. Greşilor, cu tot Gruiul pe care l-am parcurs.

In dreapta, în continuarea culmii, nu prea departe, se înalţă vf. Prejba (l 745 m), iar dincolo de culme, în cîteva minute de coborîre, ajungem la cabana Prejba. De la vf. Greşilor şi pînă la cabană ne-au fost necesare numai 50 min de mers. Cabana se află situată lîngă Izvorul Vacii, la liziera pădurii ce urcă din valea cu acelaşi nume.

26. CABANA PREJBA - VF. BRAN – TOMNATECUL - VOINEŞIŢA - BUCECIUL - DOBRUN – CASTELUL DE VÎNĂTOARE DOBRUNDurată : 9½ - 10½ ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu neindicat iarna.

Durata de peste 9 ore a traseului nu se datorează atît dificultăţilor lui. Diferenţele de nivel între

diferitele puncte pe care la atingem sînt destul de mici şi multe porţiuni ale drumului se prezintă aproape plat. Ceea ce îl caracterizează este lungimea lui.

Pornim de la cabana Prejba pe poteca ce trece prin faţa izvorului; la început, în afara marcajului nostru - bandă albastră, ne însoţeşte şi semnul cruce roşie al traseului nr. 24 spre cabana Ciupari din valea Sadului. Urcăm pe pantele cu ienuperi ale Prejbei, în stânga vîrfului. După 10 min ne aflăm pe culme, pe un drum lat. Aici marcajul cruce roşie se abate spre dreapta, iar noi începem o coborîre uşoară pe un plai minunat, presărat cu brazi tineri (plaiul Vaca). Stîlpi de marcaj ne ghidează drumul, care trece printre pîlcuri de brazi şi peste mici izvoare. Orizontul deschis oferă ochilor noştri o privelişte largă spre lanţul Ştefleştilor şi culmea Bătrîna-Cindrel. În dreapta spinării pe care ne aflăm se deschide valea Prejbei, ce se sfîrşeşte în cea a Sadului; în stîngă, văile bogat împădurite îndreaptă pîrîiaşele ce izvorăsc de sub culme (Pîrîul Vacii, valea Oancei, Pîrîul Cailor sau Lotrişoara Mare) spre valea rîului Lotrioara. Curînd întîlnim o cruce (Crucea lui Neagoe); mergînd spre dreapta, trecem prin apropierea unei stîne şi apoi coborîm într-o mică şa. Ne aflăm în porţiunea de culme denumită Oancea.

Din şa, poteca urcă spre stînga pe o pantă defrişată şi traversează un izvor, loc bun pentru un scurt popas. De la plecarea din Prejba a trecut doar 1¼ oră.

Fig. 25.jp2Fig. 26.jp2Pornind de lîngă izvor, urcăm uşor şi ieşim din nou în culme, de unde aruncăm o privire

înapoi. Zărim în fund vf. Prejba şi intuim perfect o bună parte din drumul pe care l-am parcurs. Păstrînd poteca largă, străbatem o scurtă porţiune împădurită şi ajungem într-o poiană sub culme, poiană presărată cu trunchiuri de brazi uscaţi. Ţinînd partea dreaptă a poienii, remarcăm pe unul din trunchiurile uscate semnul de marcaj şi apoi, trecând printr-un loc mocirlos, ajungem, la un izvor. Ne găsim pe culmea Măcica, sub vf. Bran (l 592 m).

După ce traversăm izvorul, ne angajăm într-o viroagă adînc săpată şi presărată cu bolovani şi pietre. De jur împrejur ne înconjoară pădure deasă şi bătrână. Poteca urcă uşor şi apoi, venind spre dreapta, ne scoate în plaiul muntelui Tomnatecul. Ne lăsăm pe panta lui înierbată şi trecem pe sub vf. Tomnatecul (l 562 m). In stînga se deschide o largă perspectivă spre valea Brănesei, dincolo de care, peste culmile dealurilor Muntelui şi Ursului, se ridică semeţe vf. Sterpului (2 143 m) şi vf. Pârcălabului (2 060 m), care închid spre sud bazinul hidrografic al Lotrioarei. Coborîm oblic pe pantele Tomnatecului şi după cca 2½ ore de mers de la cabana Prejba ne oprim pentru popas la izvorul Fîntîna Cerbului.

Părăsind Fîntîna Cerbului, urcăm pe muntele Dudurugul. In drumul nostru trecem pe lîngă o cruce şi apoi pătrundem în pădure pe versantul din dreapta al muntelui. Poteca largă, bine vizibilă, suplineşte lipsa totală de marcaje în această porţiune a traseului. Urcăm pe nesimţite, traversăm două izvoare (ale văii Ursului) şi, trecînd pe sub vf. Panta (l 790 m), ne găsim într-un luminiş; pe peretele din stînga drumului stîncos apare, în sfîrşit, un semn de marcaj.

Ieşind din pădure, remarcăm în stînga panta dezgolită a muntelui Voineagul, iar de cealaltă parte, însoţind poteca largă, avem liziera unei păduri tinere. Ocolim prin dreapta vîrful împădurit al Voineşiţei (l 840 m) şi, urcînd, răzbim într-un plai, pe un drum aproape plat şi spălat din loc în loc de izvoare. Ne găsim în Poiana Ţiganului (l 571 m), punct orografic de seamă al Munţilor Lotru. Ea reprezintă o largă şa spre care coboară culmea masivă ce porneşte din vf. Ştefleşti spre Negovanul Mare; urcînd din această şa spre est, culmea se bifurcă din vf. Voineşiţa spre nord-est şi sud-est pentru a cuprinde bazinul hidrografic al Lotrioarei.

Traversăm două pîrîiaşe ce coboară în cascade mici spre valea Pauruţei şi venim spre dreapta. Din nou remarcăm lipsa semnelor de marcaj, însă acest lucru nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult datorită potecii excelente pe care înaintăm (fost drum de altitudine pentru exploatare forestieră). Ne îndreptăm spre un vîrf împădurit şi ajungînd la poalele lui intrăm în pădure, după ce am traversat un nou izvor. Curînd trecem pe pantele muntelui Cuca Buceciului. Poteca pe care ne aflăm poate fi asemuită cu o frumoasă alee de parc şi ea ne duce aproape pe plat spre poiana Buceciul de Jos, unde ajungem după aproximativ 5 ½ ore de mers de la începutul traseului.

Poiana (1 610 m) este aşezată într-o largă şa a Buceciului; în dreapta ei, în direcţia din care am venit, se deschid pantele văii Pîrîului Ţiganului, în partea de sus a poienii se găseşte stîna din Buceciul de Jos şi tot aici se află amplasat un punct de colectare de zmeură şi afine. Amplasarea lui la această altitudine, pe culmile Lotrului, este determinată de posibilitatea de acces cu autocamioanele venind de la Voineasa.

Turiştii obosiţi, care nu mai au curajul să înfrunte încă cca 4 ore de mers, sau cei pe care timpul nefavorabil îi împiedică să-şi continue drumul pot găsi găzduire pentru o noapte în corturile centrului de colectare sau se pot rezuma la o odihnă destul de relativă într-un bordei al stînii.

Din poiana Buceciul de Jos pornesc două poteci; una din ele, cu marcaj triunghi albastru, începe în dreapta stînii şi urcă pe culme spre plaiul Clăbucetului şi vf. Negovanul Mare (2 134 m). Ea

poate fi folosită de turiştii care, după ce au înnoptat în poiana Buceciului, doresc să pornească direct spre nodul muntos Ştefleşti-Cindrel, fără a se mai abate pe la castelul de vînătoare Dobrun. Poteca urcă la început de-a coasta, lăsînd în dreapta valea Pîrîul Buceci. Apoi urcuşul se mai domoleşte şi se înaintează aproape pe plat; trecem pe deasupra unor izvoare ale Jidoaici, şi pe sub vf. Clăbucetului (2 056 m), în stîngă ne însoţeşte valea Pîrîul Jidoaiei, prinsă între Plaiul Clăbucetului şi Coasta Mioarelor cu vf. Jidului. După un scurt urcuş ieşim sub vf. Negovanul Mare, la Izvoarele Jidoaiei1. Aici întîlnim marcajul triunghi roşu al potecii dintre castelul Dobrun şi Gîtul Berbecului (traseul nr 20) şi facem legătura cu marcajul bandă albastră care duce pe culme spre Ştefleşti, prin Conţu şi Balindru (traseul nr. 19)2.

Pentru a urma traseul pe care îl descriem, vom porni din poiana Buceciul de Jos prin stînga stînii, pe un drum lat, accesibil şi pentru maşini. Imediat după poiană intrăm în pădure, înaintăm aproape pe plat, ocolind pe curbă de nivel pantele Buceciului. După ce traversăm pe poduri de lemn două pîraie ale Jidoaiei, trecem pe pantele Coastei Mioarelor. Drumul merge spre dreapta; din el se desprinde spre culme o potecă ce răzbate în golul alpin şi unde se găseşte o stînă. Evităm această potecă şi continuăm mersul pe aleea largă (şosea). În curînd ajungem la pîrîul Rînjeul Mare şi după ce îl traversăm începem să urcăm; în scurtă vreme ieşim într-un loc despădurit. În stînga se deschide valea adîncă a Rînjeului Mic şi în faţa noastră apare linia de înaltă tensiune ce coboară dinspre Coasta Mioarelor şi se îndreaptă spre muntele Poiana Arsă.

Continuînd urcuşul, trecem pe sub stîlpii şi cablurile liniei de înaltă tensiune şi ajungem la pîrîul Rînjeul Mic, ale cărui ape coboară în cascade. De pe podul care traversează pîrîul admirăm priveliştea sălbatică a văii şi privirea ni se opreşte în depărtare, pe Măgura Jidului. Deasupra podului, o potecă în serpentine urcă la o cochetă cabană forestieră.

Imediat după pod trecem pe versantul Dobrunului şi drumul se abate spre stînga, fiind străjuit spre pantele Dobrunului de o pădure falnică de brad, iar spre vale de puiet sădit pentru a se reface zona defrişată. Curînd intrăm în jnepeniş şi depăşim punctul cel mai înalt al traseului nostru (l 820 m), în porţiunea dintre poiana Buceciul de Jos şi castelul Dobrun. In dreapta se zăresc pantele înierbate ale Dobrunului, ce urcă spre vîrful cu acelaşi nume (l 980 m).

De la plecarea din poiana Buceciul de Jos şi pînă aici am mers cca 2½ ore şi pînă la castelul Dobrun mai avem cel mult 1½ oră.

Începem coborirea; după cîteva minute, spre stînga se abate drumul de circulaţie pentru maşini. Acest drum trece prin Poiana Florilor şi Poiana Arsă, coboară în serpentine pe dealul Socilor şi valea Pietrii şi iese în valea Lotrului, la cîţiva kilometri de Voineasa.

Păstrăm poteca marcată care intră în pădure, trece pe sub poiana Dobrunului, apoi se abate spre stînga din nou prin pădure şi, în sfîrşit, venind spre dreapta, iese în partea de jos a poienii, unde zărim stîna din Dobrun. Făgaşul drumului ne duce de-a latul poienii şi, trecînd pe lîngă stînă, pătrundem în pădure, pe versantul denumit Podul Dobrunului. La intrare, pe primii brazi, întîlnim marcajul triunghi roşu (traseul nr. 10) ce coboară dinspre Negovanul Mare, venind de la Gîtul Berbecului din valea Sadului, în dreapta drumului, un izvor şi covorul de iarbă ne oferă un loc prielnic pentru ultimul popas al traseului nostru. Ne aflăm sub vf. Cioaca Dobrunului (l 856 m).

Coborîm pe Podul Dobrunului pe aceeaşi alee largă, caracteristică traseului. La început coborîrea este foarte lină. Pădurea de brad cedează treptat locul celei de foioase. Observăm că marcajul nostru (bandă albastră) păstrează poteca lată şi coboară în serpentine largi, pe cînd semnul triunghi roşu reprezintă o variantă pe scurtături, tăind din loc în loc drumul nostru. Terenul este umed şi pe timp ploios nu se recomandă să se folosească aceste scurtături.

După cel mult 35 - 40 min ieşim din pădure în poiana în care se află castelul de vînătoare Dobrun şi clădirile paznicilor forestieri. Turiştii ajunşi în acest punct al Munţilor Lotru, nod important de poteci turistice, pot apela la paznicul ocolului silvic pentru o eventuală înnoptare. La castelul de vînătoare Dobrun nu există posibilitate de găzduire.

Din poiana castelului, turiştii pot să-şi continue drumul fie spre cabana Obîrşia Lotrului, fie spre comuna Voineasa, în cazul cînd vor să părăsească zona muntoasă a acestei regiuni.

POTECI NEMARCATE

In afara potecilor turistice care dispun de marcaje şi care au fost prezentate anterior, Munţii Cibin şi Lotru sînt străbătuţi de o multitudine de cărări folosite de ciobani, muncitori forestieri, personalul silvic şi de paznicii zonelor de rezervaţie pentru vânătoare. Ele pot fi abordate de turişti

1 Pe traseu, marcajul triunghi albastru este înlocuit în unele locuri cu bandă albastră sau uneori lipseşte.2 Marcajele sînt învechite şi greu de găsit.

numai cu condiţia unei cunoaşteri sau informări prealabile asupra lor; în orice caz recomandăm folosirea mijloacelor de orientare cu ajutorul busolei şi hărţilor.

Atragem atenţia în special asupra acelor poteci de-a lungul cărora nu există posibilităţi de cazare şi înnoptare la cantoane silvice sau case de vînătoare şi a căror lungime poate face ca, prin aceasta, resursele fizice ale turiştilor să devină insuficiente.

Enumerăm mai jos unele din aceste poteci, alegerea lor fiind determinată de importanţa pe care o au în cadrul masivului, mai ales ca drumuri de legătură între traseele turistice.

Fig. 27.jp2

Munţii Lotru

1. Cabana Prejba - Pîrîul Vacii - Lotrişoara Mare - dealul Lotrişoarei - casa Gîrcu.2. Halta c.f. Valea Fratelui - valea Lotrioara - casa Gîrcu.3. Staţia c. f. Rîu Vadului - dealul lui Vlad - Coasta Cîinenilor - muntele Stînişoara - vf. Pîrcălabul - muntele Fărcaşului - casa Gîrcu.4. Comuna Vasilatu - valea Vasilatului - Piesa Oii - vf. Pietrosul - sub vf. Robu - muntele Stînişoara - vf. Pîrcălabul - muntele Fărcaşului - casa Gîrcu.5. Comuna Robeşti - dealul Plaiul Viei - vf. Rigla - sub vf. Zănoaga - sub vf. Robu; din acest punct, spre casa Gîrcu pe poteca nr. 4.

Munţii Cibin

1. Şaua Ştefleşti - valea Sadului - cabanele Gîtul Berbecului.2. Comuna Fundul Rîului - valea Pinului - Tomnatecul - Onceşti.3. Vf. Rozdeşti - sub dealul Şerbănei - iz. Şerbănei - casa Cînaia - vadea Sadului - cabanele Gîtul Berbecului.4. Staţiunea Forestieră Bistra - Mijlocea - vf. Căzile - casa de vînătoare Căzile - pîrîul Cibanul - casa de vînătoare Cibinul. Traseul este parţial marcat cu semnul bandă albastră.5. Oaşa Mare - Gura Cibanului - casa de vînătoare Cibanul.6. Poiana Sibiului - Jina - Coasta Vîrtoapelor - vf. Căptan - vf. Guga Mare - Crinţ, cu un vechi marcaj (punct roşu).

POSIBILITĂŢI PENTRU CIRCULAŢIA AUTO Şl CICLOTURISM

CONSIDERAŢII GENERALEDin întregul lanţ al Carpaţilor din ţara noastră, Munţii Cibin şi Lotru oferă poate cele mai bune

condiţii pentru practicarea unor forme de turism ce au căpătat în ultimul timp o largă răspîndire - excursiile cu maşina şi cu bicicleta. Aceasta se datorează în special formelor de relief cu un grad avansat de nivelare şi care au permis pătrunderea văilor largi pînă la etajul alpin.

Simpla existenţă a văilor nu este însă suficientă pentru a crea condiţii propice practicării cicloturismului şi autoturismului. Sînt necesare şi drumuri adecvate şi acestea există din belşug. Unele din ele au fost determinate de considerente social-politice, servind ca legătură directă între diferite zone etnografice şi administrative. Un exemplu concludent este şoseaua alpină Sebeş-Novaci, ce uneşte Transilvania cu regiunea subcarpatică a Olteniei. Alte drumuri au fost create pentru a da posibilitatea exploatării raţionale şi totodată intense a marii bogăţii a munţilor noştri - pădurea. Asemenea şosele împînzesc ca o reţea Munţii Cibin şi Lotru, pătrunzînd adînc pe văile cele mai importante, cum ar fi valea rîului Cibin şi a unuia din componenţii săi Rîul Mare, valea Frumoasei, valea Bistra etc.

Existenţa altor şosele a fost şi este determinată şi în prezent de lucrările ce au ca scop exploatarea forţei energetice a apelor. Astfel pot fi privite şoseaua din lungul văii Sadului şi cea de pe Valea Lotrului. Mai ales în cazul acesteia din urmă trebuie să arătăm că existenţa arterei principale dintre Voineasa şi Obîrşia Lotrului duce la apariţia şi extinderea unor noi drumuri forestiere (valea Balindrului, valea Haneşului) sau la căi de comunicaţie cu destinaţie specială - drumul carosabil spre Dobrun, şoseaua alpină spre culmile Lotrului. Tot ca rezultat al importanţei pe care o capătă Valea Lotrului trebuie privită şi modernizarea şoselei dintre Olt şi Voineasa, pe la Brezoi şi Malaia.

In sfîrşit, un alt element care a determinat apariţia unor asemenea căi de comunicaţie este şi cel de natură turistică. Cînd afirmăm acest lucru ne referim în special la importanţa staţiunii climaterice Păltiniş, legată de Sibiu prin cele două şosele - pe la Vălare şi pe la Şanta. In aceeaşi categorie putem include şi drumul dintre comuna Sălişte şi complexul turistic de la Crinţ.

Această reţea de drumuri carosabile se va îmbogăţi într-un viitor apropiat cu o şosea care va realiza legătura directă între staţiunea Păltiniş şi cabanele Gîtul Berbecului din valea Sadului, trecînd

peste culmea Onceşti - Bătrîna. Drumurile carosabile şi legăturile, lor cu potecile turistice. De la bun început ne situăm pe

poziţia unei legături directe şi indispensabile ale formelor speciale ale turismului - cu automobilul şi bicicleta - cu forma de bază, mersul pe jos. Cînd susţinem acest lucru pornim de la unul din scopurile de bază ale turismului, şi anume cel subordonat exerciţiului fizic, mişcării, atît de necesară organismului omenesc, mai ales în epoca modernă, în care activitatea intelectuală predomină, iar munca fizică este tot mai mult trecută pe planul al doilea.

In schiţa de la pag. 176-177 am notat convenţional drumurile carosabile şi punctele de pe ele de unde se pot face excursii pe jos spre înălţimile munţilor.

Drumul I. Şosea pietruită pe ruta Sibiu-Răşinari (573 m) - curmătura Ştezii (680 m) - Păltiniş (l 425 m) pe cele două variante : Vălare şi Şanta.

Din Păltiniş se pot ataca traseele turistice :- nr. 2 - spre vf. Cindrel şi Iezerul Mare, peste Bătrîna şi Niculeşti (traseu de o zi dus-întors);- nr. 3 - spre cabanele Gîtul Berbecului, peste Muncel şi stîna din Bătrîna Mică (traseu de o zi dus-întors);- nr. 4 - spre cabana Ciupari peste Onceşti şi dealul Nanu (traseu de două zile dus-întors);- nr. 5 - spre Cheile Cibinului (4-5 ore dus-întors) şi spre cabana Fîntînele, pe la punctul „La Pisc" şi Runouri (traseu de două zile dus-întors).

Drumul II. Şosea pietruită de la Tălmaciu (venind din Sibiu, dinspre Făgăraş sau din Valea Oltului) - Sadu - cabana Ciupari (571 m) - cabanele Gîtul Berbecului (l 175 m).

De pe acest drum se pot ataca următoarele trasee turistice :- nr. 23 - din Sadu spre cabana Prejba, pe la Masa Verde şi muntele Muma (traseu de o zi dus-întors);- nr. 24 - de la cabana Ciupari spre cabana Prejba, pe plaiul Văreţelor şi Prislop (traseu de o zi dus-întors);- nr. 4 - din satul Fundul Rîului spre Păltiniş peste dealul Nanu şi Onceşti (traseu de două zile dus-întors);- nr. 3 - de la cabanele Gîtul Berbecului spre Păltiniş, pe la stâna din Bătrîna Mică şi Muncel (traseu de o zi dus-întors);- poteca nemarcată în amonte pe valea Sadului spre şaua Ştefleşti, cu posibilitatea urcării în vf. Cindrel sau vf. Ştefleşti (traseu de o zi dus-întors).

Drumul III. Drum de ţară de la Tălmaciu spre Tălmăcel (442 m) şi apoi pietruit pe valea Lungşoara. Din valea Lungşoara se poate urca la cabana Prejba pe traseul nr. 25, pe la Ştefăniţa, Pleşiţa şi Gruiul Greşilor (traseu de două zile dus-întors).

Drumul IV. Din Valea Oltului în lungul văii Lotrioarei se poate ajunge în apropierea casei Gîrcu (l 160 m). De aici, pe o potecă nemarcată, se poate urca la cabana Prejba şi reveni în vale într-o singură zi de mers. Atragem atenţia asupra necesităţii cunoaşterii acestei poteci nemarcate.

Drumul V. Şosea forestieră din Valea Oltului, de la halta de cale ferată Valea Fratelui (360 m), în lungul văii Rîu Vladului. Nu are legături cu poteci turistice marcate, însă permite ascensiuni spre înălţimile estice din Munţii Lotru.

Drumul VI. Din Valea Oltului (Golotreni) spre Brezoi, Malaia, Voineasa (780 m), Cataractele Lotrului, casa Balindru (l 002 m), casa Puru (l 200 m), cabana Obîrşia Lotrului (l 400 m).

Acest drum corespunde unei şosele în curs de modernizare (asfaltare), fapt ce se datorează importanţei pe care o capătă valea rîului Lotru prin construirea barajului uneia din cele mai mari hidrocentrale din ţara noastră.

Din diferitele puncte ale acestui drum stabilim legătura cu următoarele poteci turistice :- nr. 18 - din Voineasa spre castelul de vînătoare Dobrun (traseu de o zi dus-întors);- nr. 21 - de la casa Balindru spre castelul de vînătoare Dobrun, pe la Furnica, Stricatu, Oiţeagul (traseu de o zi dus-întors);- nr. 16 - de la cabana Obîrşia Lotrului spre vf. Ştefleştd şi vf. Cindrel, peste Tîmpa, Larga, Preaja, Piatra Albă şi Cristeşti (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stîne);- nr. 14 - de la cabana Obîrşia Lotrului pe şoseaua alpină Sebeş-Novaci, spre pasul Tărtărău (l 631 m), casa Tărtărău (l 320 m) şi cabana Oaşa (l 206 m). Acest traseu se confundă de fapt cu drumul carosabil VIII, despre care vom vorbi mai tîrziu;- poteca turistică spre cabana Parîng, pe la Lacul Cîlcescu. Coasta lui Rus, vf. Parângul Mare, Cîrja;

- poteca turistică şi totodată şoseaua alpină spre Novaci, pe la pasul Urdele, vf. Păpuşa, cabana Rînca.Derivaţiile din drumul VI pe valea Balindrului şi respectiv valea Haneşului le-am notat cu VI

a şi VI b. Urmîndu-le în amonte, ne putem apropia de înălţimile culmii dintre vf. Ştefleşti şi vf. Balindrul Mare. Din punctul terminus al acestor şosele forestiere există posibilitatea de a urca în culme şi a reveni în vale în numai cîteva ore, pe poteci nemarcate.

Drumul VII. Este o şosea de altitudine care urcă din Voineasa prin valea Pietrii, pe la Poiana Arsă (l 380 m) şi Poiana Florilor, pînă la poiana Buceciul de Jos (l 610 m). O parte din această şosea, şi anume în porţiunea dintre Dobrun şi poiana Buceciul de Jos, se confundă cu traseul turistic nr. 26.

Din punctul terminus al drumului, la stîna din Buceciul de Jos, avem legătura cu traseul n r. 26 spre cabana Prejba, pe la Poiana Ţiganului, Voineşiţa, Tomnatecul, Măeica şi culmea Vaca; traseul se poate străbate în două zile dus-întors. Bifurcaţia drumului VII în Poiana Florilor spre castelul de vînătoare Dobrun (l 410 m) constituie drumul VII a.

De la castelul Dobrun stabilim legătura cu traseele turistice:- nr. 19 - spre vf. Ştefleşti şi vf. Cindrel, pe la Negovanul Mare şi Balindru (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stînă);- nr. 20 spre cabanele Gîtul Berbecului, pe la Negovanul Mare, Negovanul Mic şi Pleşa (traseu de două zile dus-întors):- nr. 21 - spre casa Balindru, pe la Oiţeagul, Stricatu, Furnica (traseu de o zi dus întors);- nr. 26 - spre poiana Buceriul de Jos, pe la poiana Dobrun, valea Rînjeului, valea Jidoaiei (traseu de o zi dus-întors sau două zile pînă la cabana Prejba).

Drumul VIII corespunde porţiunii din şoseaua alpină Sebeş-Novaci cuprinsă între Şugag, cabana Oaşa (l 206 m), casa Tărtărău (l 320 m), pasul Tărtărău (l G31 m) şi cabana Obîrşia Lotrului (l 400 m). Din punctele de pe acest drum se stabilesc legăturile cu poteci turistice după cum urmează:- drumul X din cătunul Tău spre Magazia Bistra, de unde se intră pe traseul nr. 11 spre poiana Rudarilor şi vf. Frumoasa şi Cindrel;- nr. 13 - de la cabana Oaşa spre vf. Frumoasa şi vf. Cindrel, peste Oaşa Mare şi Şerbota Mare (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stîne);- de la cabana Oaşa spre cabanele Şurean şi Voevodu din Munţii Sebeş;- nr. 15 - de la casa Tărtărău spre vf. Frumoasa şi vf. Cindrel, prin valea Frumoasei şi pe la casa Piatra Albă (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stîne);- drumul IX - de la casa Tărtărău pe valea Frumoasei;- poteca de la pasul Tărtărău spre cabana Voevodu (Lonca) pe la Poiana Muierii;- traseele şi potecile turistice de la cabana Obîrşia Lotrului, prezentate la drumul VII.

Drumul IX reprezintă o şosea forestieră ce pătrunde adînc pe valea Frumoasei. Din porţiunea ei de sub Şerbota se poate urca în vf. Frumoasa şi vf. Cindrel, revenind în vale într-o singură zi de mers pe jos. Tot din această vale se poate urca într-o scurtă plimbare la casa silvică Piatra Albă de pe dealul Tîrnii.

Drumul X este tot o şosea forestieră în lungul văii Bistra. Acest drum începe din cătunul Tău de pe şoseaua alpină Sebeş-Novaci şi continuă pînă sub poiana Rudarilor, trecînd pe la clădirile forestiere Bistra (Magazia Bistra). Putem stabili legături cu următoarele trasee turistice :- nr. 11 - de la Magazia Bistra spre Padina Rudarilor, pe la Păltineiul şi Picioarele Cailor (traseu de o zi dus-întors);- poteca spre Ciban pe la Mijlocea (traseu marcat numai în parte);- nr. 10 - din Padina Rudarilor (sub care se poate ajunge pe şosea) spre cabanele Crinţ, pe la casa Duş şi Pripoane (traseu de două zile dus-întors);- nr. 10 şi 11 - din Padina Rudarilor spre vf. Frumoasa şi vf. Ciodrel, pe Drumul Pietros, vf. Strîm-ba Mare şi vf. Foltea (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stîne);- nr. 11 - din Padina Rudarilor spre Magazia Bistra, peste Runcul Cailor şi vf. Păltineiul (traseu de o zi).

Drumul XI. Şosea de altitudine între comuna Sălişte şi cabanele Crinţ (l 250 m), pe la Fîntîna Mărului (se confundă cu traseul nr. 8). Din staţiunea Crinţ avem legătura cu traseele:- nr. 10 - spre vf. Frumoasa şi vf. Cindrel, pe la casa Duş, Padina Rudarilor, vf. Strîmba Mare şi vf. Foltea (traseu de două zile dus-întors, cu înnoptare la stîne);- nr. 7 - spre cabana Fîntînele, pe la Săroaia şi valea Sibiel (traseu de o zi dus-întors);- nr. 8 - spre cabana Fîntînele, pe la Pripoane şi Runcuri (traseu de o zi dus-întors);

Traseele nr. 7 şi 8 se pot parcurge în circuit închis pe la cabana Fîntînele.

Drumul XII. Şosea forestieră de la Orlat pe la Gura Rîului, La Pisc (662 m), Cheile Cibinului (830 m), Rîul Mare. Pe porţiunea La Pisc şi Cheile Cibinului se stabileşte legătura cu traseul nr. 5 spre cabana Fîntînele, pe la Runcuri (o zi dus-întors) şi staţiunea Păltiniş.

Din punctul terminus al şoselei, pe valea Rîului Mare, se poate înainta pe jos pînă sub iezerele din Cindrel, pe poteci nemarcate.

Notă. La prezentarea legăturilor pe care le au drumurile carosabile cu diferite poteci turistice am arătat în mai multe rînduri că unele din aceste poteci necesită un parcurs de două zile dus-întors. Pentru un bun turist, obişnuit să meargă pe jos şi încărcat cu un rucsac uşor, majoritatea acestor trasee se pot străbate în aceeaşi zi, în 9-10 ore de mers.

CUPRINS

Prezentare geografică Orografia Reţeaua hidrografică Aspectul geologic Clima Flora şi fauna Locuitorii Marcaje şi poteci Localităţi de acces şi cabane Localităţile de acces Cabanele Trasee turistice Traseul nr. l Răşinari - valea Ştezii - cabana Curmătura Ştezii - Vălare - Schit - Păltiniş sau: valea Ştezii - şaua Dădirlat valea Ştezii - Poplaca ori Şanta - Păltiniş Traseul nr. 2. Păltiniş - Poiana Găujoara - vf. Bătrîna - vf. Niculeşti - vf. Cindrel - vf. Frumoasa Traseul nr. 3. Păltiniş - Muncelul - stîna Bătrîna Mică - cabanele Gîtul Berbecului Traseul nr. 4. Păltiniş - Poiana Onceşti - Dealul Nanu - Dealul Capra - Fundul Rîului - cabana Ciupari Traseul nr. 5 Păltiniş - Cheile Cibinului - La Pisc - Runcurile - cabana Fîntînele Traseul nr. 6 Halta Sibiel - comuna Fîntinele - Lăpuşelul - cabana FîntîneleTraseul nr. 7. Cabana Fîntînele - Săroaia - valea Sibiel - cabanele Crinţ Traseul nr. 8. Cabanele Crinţ - Pripoane - Runcurile - cabana Fîntînele Traseul nr. 9. Sălişte - Fîntîna Mărului - cabanele Crinţ Traseul nr. 10. Cabanele Crinţ - casa Duş - Padina rudarilor - vf. Strîmba Mare - vf. Foltea - vf. Frumoasa - vf. CîndrelTraseul nr 11. Bistra - colonia Bistra - Picioarele Cailor - Padina Rudarilor - vf. Strîmba Mare - vf. Foltea - vf. Frumoasa şi vf. Cindrel Traseul nr. 12. Şugag - Tău - cabana OaşaTraseul nr. 13. Cabana Oaşa - vf. Oaşa Mare - vf. Şerbota Mare - vf. Frumoasa - vf. Cindrel Traseul nr. 14. Cabana Oaşa - casa Tărtărău - şaua Tărtărău - cabana Obîrşia LotruluiTraseul nr. 15. Casa Tărtărău - valea Frumoasei - casa Piatra Albă - valea Frumoasei - vf. Frumoasa - vf. Cindrel Traseul nr. 16. Cabana Obîrşia Lotrului - Tîmpa - vf. Preaja - vf. Piatra Albă - vf. Ştefleşti - vf. Cindrel Traseul nr. 17. Cabana Obîrşia Lotrului – Valea Lotrului - casa Puru - casa Balindru - Cataractele Lotrului - Voineasa Traseul nr. 18. Comuna Voineasa – Cataractele Lotrului - Dobrun, - castelul de vînătoare Dobrun Traseul nr. 19 Castelul de vînătoare Dobrun - Coasta Mioarelor - vf. Negovanul Mare - sub vf. Balindrul Mare - muntele Balindru - vf. Ştefleşti - vf. Cindrel . Traseul nr 20. Castelul de vînătoare Dobrun - Poiana Dobrunului - vf. Negovanul Mare - Poiana Comenzii - casa silvică Negovanul - Piesa - cabanele Gîtul BerbeculuiTraseul nr. 21. Casa Balindru - muntele Stricatu - Oiţeagul - castelul DobrunTraseul nr 22 Sadu - cabana Valea Sadului - cabana Ciupari - cabanele Gîtul Ber becului Traseul nr. 23. Sadu - Masa Verde - valea Juvărtului - Muma - cabana Prejba Traseul nr. 24. Cabana Ciupari - plaiul Vareţelor - Prislopul - cabana Prejba .

Traseul nr 25 Tălmaciu - Tălmăcel – Ştefaniţa - vf. Pleşiţa - vf. Greşilor – cabana Prejba Traseul nr. 26. Cabana Prejba - vf. Bran - Tomnatecul - Voineşita - Buceciul - Dobrun - castelul de vînătoare Dobrun

Poteci nemarcate

Posibilităţi pentru circulaţia auto şi cicloturism

BUCUREŞT1 1970 BUN DE TIPAR : 6 + O PLANŞE ÎN CULORIÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA „OLTENIA"

CRAIOVA, STR. MIHAI VITEAZUL NR. 4 COMANDA Nr. 52

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi [email protected] titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI – yahoogroups.com

mailto:[email protected]

PREZENTARE GEOGRAFICĂ · Web viewPREZENTARE GEOGRAFICĂ În lanţul muntos al Carpaţilor...

Documents

Transcript of PREZENTARE GEOGRAFICĂ · Web viewPREZENTARE GEOGRAFICĂ În lanţul muntos al Carpaţilor...