Prez i Met Int Prot i (2)

5/14/2018 Prez i Met Int Prot i (2) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/prez-i-met-int-prot-i-2 1/126

METABOLISMUL INTERMEDIAR AL PROTEINELOR

SIMPLE ȘI CONJUGATE



STAREA DINAMIC Ă A METABOLISMULUIPROTEINELOR ȘI AL AMINOACIZILOR

• Reflectă corelațiile dintre sinteza și degradareaaminoacizilor și proteinelor

• Este apreciată prin determinarea bilanţului azotat.• Bilanțul azotat este diferența cantitativă dintre

cantitatea de azot ingerat cu produsele alimentareși cel eliminat din organism pe toate căile posibile(urină , mase fecale, salivă , sudoare etc.) exprimată în g/24 ore.

•

Poate fi: * pozitiv* echilibrat sau nul* negativ



VALOAREA BIOLOGIC Ă a proteinelor alimentare este determinată

de:1. Aminoacizii care intră în componența lor.

• Aminoacizii INDISPENSABILI sunt cei care nuse sintetizează în celulele organismului uman:

valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina,treonina, triptofanul și fenilalanina.• Aminoacizii SEMIDISPENSABILI se formează în

organism în cantități mai mici decît celenecesare: arginina și histidina.

•

Aminoacizii DISPENSABILI sunt cei cantitateacărora este asigurată integral prin sinteză proprie (10 aminoacizi).

2. Capacitatea organismului de a asimila

aminoacizii proteinei alimentare.



FONDUL METABOLIC COMUN AL AMINOACIZILOR

• Fondul metabolic comun al aminoaciziloreste totalitatea aminoacizilor liberi dinorganism de origine atît exogenă (alimentară), cît și endogenă (degradarea

proteinelor) care sunt utilizati pentrusinteza proteinelor de către celule.

• Constituie 30 g din totalitatea de 15 kg de

proteine ale organismului.

• Cantitatea majoră - aminoacizii sangvini(0,35-0,65 g/l).



DIGESTIA PROTEINELOR ÎN TRACTUL GASTRO-INTESTINAL.

Enzimele proteoliticeENDOPEPTIDAZE

proteaze ce scindează

legăturile peptidice dininteriorul lanțuluipolipeptidic

1.Pepsina

2.Gastrixina3.Tripsina4.Chimotripsina5.Colagenza

6.Elastaza

EXOPEPTIDAZEproteaze ce scindează

legăturile formate deaminoacizii terminali

1.Carboxipeptidazele A

și B2.Aminopeptidazele3.Dipeptidazele



• Sunt sintetizate și secretate în tractul digestiv înformă de PROENZIME neactive, ce asigură

protecția proteinelor celulelor producătoare și acanalelor prin care se secretă de degradare.

• Mecanismul activării – PROTEOLIZA PARȚIALĂ

PEPSINOGEN →PEPSINĂ ACITVĂ + PEPTIDĂ (42 AA)

TRIPSONOGEN →TRIPSINĂ + PEPTIDĂ (6 AA)


Enzimele proteolitice.



Activare prin proteoliză parţială



Specificitatea principalelor proteazeale tractului gastrointestinal

Pepsina Tripsina

Chimotripsina Elastaza




Digestia în stomac.

• Enzimele:pepsinagastrixinarenina (la sugari)

• Acidul clorhidric (HCl)



1. Asigură denaturarea proteinelor alimentare.2. Activează pepsinogenul.3. Crează pH-ul optim pentru activitatea enzimelor

proteolitice ale sucului gastric.

4. Previne popularea cu bacterii a stomacului(acțiune antimicrobiană).5. Contribuie la absorbția fierului alimentar.


Rolul acidului clorhidric (HCl)




Sinteza și secreția HCl I etapă – în celulele secundare ale mucoasei stomacale

carboanhidraza

H2O + CO2 → H2CO3 → HCO3-

+ H+

NaCl → Na+ + Cl-

II etapă – secreția separată a ionilor H+ și Cl- în lumenulstomacului

III etapă – formarea ac.clorhidric în lumenul stomacului

H+ + Cl- → HCl

Stimulatori – gastrina, histamina.Inhibitori – secretina, stomatostatina



Secreţia HCl în stomac




Digestia în intestin.

1. Enzimele.• pancreatice: tripsina,

chimotripsina,carboxipeptidazele A și B elastazacolagenaza

• intestinale: aminopeptidazeledipeptidazele

2. Carbonații (HCO3 ¯ )




Produsele finale.

•

Aminoacizi liberi• Dipeptide• Tripeptide



Absorbția aminoacizilor din intestin

Mecanismul transportului prin simport cu

Na+



Absorbția aminoacizilor din intestin.

Mecanismul transportului prin intermediul ciclului γ-glutamilic



Putrefacția aminoacizilor • Sediul – intestinul gros.• Substratele – aminoacizii ce nu au fost absorbiți

în intestinul subțire • Realizată de bacteriile microflorei intestinale•

Produsele – * substan ț e inofensive - alcooli, acizi grași, ceto-acizi, oxi-acizi etc.,* substanțe toxice – hidrogenul sulfurat (H2S),metil-mercaptanul (CH3SH), putrescina,

cadaverina, crezolul, fenolul, scatolul și indolul.• Dezintoxicarea în ficat.• Eliminarea produselor dezintoxicării - pe cale

urinară.



Putrefacția aminoacizilor

Degradarea catenelor laterale ale AA cicliciduc la formarea produselor toxice:

a. din Tir se formează crezol, fenol;b. din Tri – scatol, indol.



Neutralizarea produșilor toxici

• Ficatul conţine E specifice – arilsulfotransferazaşi UDP – glucoroniltransferaza – ce transferăresturile de acid corespunzător de la formeleactive a lor (3’ –fosfoadenozin –5’fosfosulfat –

PAPS şi uridindifosfatglucuronat – UDP-glucuronat) la substanţele toxice. •

Arilsulfotransferaza

indoxil + PAPS --- indoxilsulfat + PAP



Neutralizarea produșilor toxici



Putrefacția aminoacizilor



• Sarea de potasiu a indoxilsulfatului senumeşte indican. Cantitatea de indican dinurină indică gradul de putrefacţie în

intestin şi starea funcţională a ficatului.



Soarta aminoacizilor absorbiți



CĂILE GENERALE ALE DEGRAD ĂRII AMINOACIZILOR

LA PRODUSELE FINALE ALE METABOLISMULUI

1. căile de transformare a grupei amino;

2. căile de degradare a scheletelor de carbon aleaminoacizilor;

3. căile de transformare a grupei carboxil.



DEZAMINAREATipurile generale ale dezaminării

1. Reductivă+ 2H+

R-CH(NH2)-COOH -------> R-CH2-COOH + NH3

2. Hidrolitică + H2OR-CH(NH2)-COOH -------> R-CH(OH)-COOH + NH3

3. Intramoleculară

R-CH(NH2)-COOH -------> R-CH=CH-COOH + NH

3

4. Oxidativă 1/2 O2

R-CH(NH2)-COOH -------> R-CO-COOH + NH3



Dezaminarea intramoleculară a histidineiE – histidaza

HISTIDINA AC. UROCANIC



Dezaminarea directă a treonineiE – treonin dehidrataza

treoninaCH3-CH-CH-COOH + H2O

I IOH NH2

↓ E

CH3-CH2-CO-COOH + H2O + NH4+

α-cetobutirat



Dezaminarea neoxidativă a cisteinei

E – cistationin-γ-liaza

HS-CH2-CH-COOH + H2OI

NH2

↓ ECH3-CO-COOH + H2S + NH4+



DEZAMINAREA OXIDATIVĂ DIRECTĂ AACIDULUI GLUTAMIC

E –

glutamat dehidrogenaza

ac. glutamic α-cetoglutarat



Dezaminarea oxidativă indirectă

a aminoacizilor

Etapele:

1. Transaminarea

2. Dezaminarea oxidativă directă aacidului glutamic



Transaminarea aminoacizilor

Transferul grupei α-amino a unuiaminoacid la un α-cetoacid f ără formare

intermediară de amoniacEnzimele - aminotransferaze (sautransaminaze)Coenzime – PALP şi PAMP (deriv. vit. B6)

http://rds.yahoo.com/_ylt=A0S020uNdLJI694AVIOJzbkF;_ylu=X3oDMTBpY2Y5NXNiBHBvcwM2BHNlYwNzcgR2dGlkAw--/SIG=1h78ud29q/EXP=1219741197/**http%3A//images.search.yahoo.com/images/view%3Fback=http%253A%252F%252Fimages.search.yahoo.com%252Fsearch%252Fimages%253Fp%253Dpyridoxamine%252Bphosphate%2526fr%253Dsfp%2526ei%253Dutf-8%2526js%253D1%2526x%253Dwrt%26w=183%26h=123%26imgurl=www.genome.jp%252FFig%252Fcompound%252FC00647.gif%26rurl=http%253A%252F%252Fwww.genome.jp%252Fdbget-bin%252Fwww_bget%253Fcpd%253AC00647%26size=2.6kB%26name=C00647.gif%26p=pyridoxamine%2Bphosphate%26type=gif%26oid=86cd66a58c22b9f6%26no=6%26tt=17%26sigr=11ivea3c7%26sigi=1155l24b8%26sigb=130hj1q8g



Transaminarea - reacţia generală



Principalele transaminaze

• AlAT – alaninaminotransferaza sauGPT – glutamat:piruvattransaminaza

• Activitate crescută înafecţiunile ficatului

• AsAT – aspartataminotransferaza sauGOT – glutamat:aspartattransaminaza

• Activitate crescută înafecţiu-nile cordului şimuşchilor scheletici



Reacţia globalăa dezaminării oxidative indirecte a aminoacizilor

Transdezaminarea



Transreaminareasau biosinteza aminoacizilor dispensabili

I Etapă - Fixarea amoniacului la α-cetoglutarat cu formarea Glu(reaminarea)

II Etapă – Trasferul grupei α-amino de la Glu la α-cetoacidulrespectiv cu formarea aminoacidului dispensabil(transaminarea)



SOARTA SCHELETELOR DE CARBON ALEAMINOACIZILOR



DECARBOXILAREA AMINOACIZILOR Tipurile

1. α-decarboxilarea - calea formării aminelor biogene;R-CH-COOH →R-CH2-NH2 + CO2

INH2

2. ω-decarboxilarea;HOOC-CH2-CH-COOH →H3C-CH-COOH + CO2

I I Asp NH2 NH2 Ala

3. decarboxilarea concomitentă cu transaminarea;R'-CH-COOH + R"-C-COOH →R'-C=O + R"-CH-COOH + CO2

I II I I

NH2 O H NH24. decarboxilarea asociată cu condensarea a 2 molecule.R'-CH-COOH + R"-C —S-CoA →R'-CH — C-R" + HS-CoA + CO2

I II I IINH2 O NH2 O



Aminele biogeneSerotonina - vasoconstrictor;

antidiuretic; mediator alSNC.

DOPamina – precursorul

catecol-aminelor şi melaninei



Inactivarea aminelor biogene

1. Catalizată de• monoaminoxidază (MAO); • diaminoxidază.

2. Coenzima – FAD

3. Produs secundar – H2O2,neutralizat de catalază



Neutralizarea aminelor biogene

E – mono- sau diaminooxidazeleProces ireversibil

2 etape:R-CH2-NH2 + E-FAD+ H2O →R-COH+NH3 + E-FADH2E-FADH2 + O2 → E-FAD + H2O22H2O2 → H2O +O2



Soarta amoniacului

• NH3 se formează în următoarele procese: 1.dezaminarea AA;2.detoxifierea aminelor biogene;

3.degradarea BA purinice şi pirimidinice; 4.dezaminarea amidelor AA(Asn, Gln);5.Putrefacţia AA în intestinul gros sub

acţiunea microflorei



Mecanismul toxic a amoniacului

• Excesul de NH3 causeză alkalizarea (majorareapH-ului) în sînge

• Tot odată se formează excesul de glutamat care

se transformă în glutamină • Apare deficitul de α-ketoglutarat ce inhibă CiclulKrebs (nu are loc formarea suficientă de ATP)

• Nu se formează destul γ-aminobutyrat (GABA)

care influențează metabolizmul creerului șițesutului nervos •



Detoxifierea amoniacului

1. Extrahepatic – sinteza asparaginei (asn) şi

glutaminei (gln)

2. În rinichi – formarea sărurilor de amoniu

3. În ficat – sinteza ureei



Eliberarea amoniacului din Asn şi Gln

Degradareaasparaginei (Asn)

H2N-OC-CH2-CH-COOH +H2O INH2

↓ asparaginaza HO-C-CH2-CH-COOH + NH3

II IO NH2

Degradareaglutaminei (Gln)

H2N-OC-CH2-CH2-CH-COOH + H2O I

NH2 ↓ glutaminaza

HO-C-CH2-CH2-CH-COOH + NH3

II IO NH2



Sinteza ureei

1. Procesul – ciclul ureogenetic, ciclulornitinic, ciclul Krebs-Hanseleit

2. Sediul – ficatul 3. Localizarea – mitocondriile şi citoplasma4. Consumul energetic – 3 molecule ATP,

4 legături macroergice fosfat

5. Originea grupelor –NH2 – amoniacul şi acidul aspartic



Sinteza ureeiReacţia 1 – sinteza carbamilfosfatului

E - CARBAMOILFOSFAT SINTETAZA

Localizarea - mitocondriileActivator - N-acetilglutamatul şi alţ i derivati acilglutamici,alostericInhibator – arginina, prin mecanism feedback



Sinteza ureeiReacţia 2 – sinteza citrulinei

E - ORNITIN-CARBAMILTRANSFERAZA – enzimă hepatospecifică

Sediul – mitocondriileTransportul în citoplasmă – transportori specifici pentru

exportul citrulineişi

importul ornitinei



Sinteza ureeiReacţia 3 – sinteza argininosuccinatului

E - ARGININOSUCCINAT SINTETAZA



Sinteza ureeiReacţia 4 –scindarea argininosuccinatului

E – ARGININOSUCCINAT LIAZA



Sinteza ureeiReacţia 5 – formarea ureei

E – ARGINAZA – enzimă hepatospecifică



Ciclul ureogenetic – schema generală

ore a e n re c c u ac z or



ore a e n re c c u ac z or tricarboxilici

şi ciclul ureogenetic



Corelaţiile dintre ciclul acizilor tricarboxilicişi ciclul ureogenetic



Dereglările ereditare ale ciclului ureogenetic

Manifestări: 1. Hiperamoniemie2. Hiperglutaminemie3. Encefalopatie cu letargie şi

evoluţie spre comă

4. Dereglări mixte ale EAB5. Hiperventilare6. Hipotermie7. Vomă

1. Tipul I al hiperamoni-emiei – carenţa Carba-moilfosfat sintetazei I

2. Tipul I al hiperamoni-emiei – carenţa Ornitin-

carbamoil transferazei(cel mai frecvent)3. Citrulinemia clasică –

carenţa argininosuccinatsintetazei

4. Aciduria argininosuccinică – carenţa argininosuccinatliazei

5. Hiperargininemia – carenţa arginazei



• METABOLISMUL INTERMEDIAR ALUNOR AMINOACIZI



Soarta scheletului de carbon



Metabolismul Fen şi Tyr

1. Fen – AAesenţial

2. Tyr –

AAneesenţial- se

sintetizeazădin Fen



Fenilcetonurie

• Lipsafenilalaninhidroxilazei – fenilcetonurie

• Fenilpiruvatul -substanţă toxică înspecial pentru SNC

• bolnavul nu se

dezvoltă psihic(este handicapat,idiot).

Alcaptonuria lipsa



• Alcaptonuria- lipsahomogentizinatoxidazei: acumularea

a.homogentizinic înţesuturi şieliminarea lui cuurina (urina secolorează în negru)



Albinismul

• apare în rezultatuldeficienţeiechipamentuluienzimatic participant labiosinteza melaninei.Bolnavul este lipsit depigment



Sinteza catecolaminelor



Metabolismul Trp

• Trp – AA esenţial, glicogen şi cetogen • Catabolismul Trp: acetoacetil CoA—

Acetil CoA• în timpul catabolizării produce: a. Ala

b. NAD şi NADP (din hidroxiantranilat)



Metabolismul Trp

1.sinteza Ala2.Sinteza NAD



Metabolismul Trp

1.sinteza serotoninei2.sinteza triptaminei



Maladia Hartnup

• Insuficienţa E implicate în catabolismul Tr p• Retard mintal, ataxie cerebrală • Mătirea c% de Trh şi indolacetat în urină



Metionina. S-Adenozilmetionina

• Met – AA esenţial, glicogen • Catabolismul – succinil CoA:a. Met---S-adenozilMet---S-adenozil-

homocistein--homocistein+adenozinb. Homocisteina+Ser---cistation

c. Cistationul---NH3, Cis, cetobutiratd. Cetobutiratul---propionilCoA----metilmalonilCoA---succinilCoA



S-adenozil metionina

• Donor de gruparea CH3



Reacţiile metabolice

• S-adenozil-Met participă la sinteza:a. Fosfatidilcolineib. Adrenalineic. Creatineid. La metilarea BA purinice şi pirimidinice:

N1-metiladenozin, metilguanozin (N2,N7)



Sinteza creatinei



Creatinfosfatul

• Creatinfosfatul – singurul compus culegături macroergice pe care organismul îlpoate depozita în muşchi.

• La un efort fizic se eliberează ATP mairapid decît formarea lui pe seama glicolizeisau a LR

• Creatinina se elimină cu urina



Acidul tetrahidrofolic - THF

• Derivat al AF• AF+NADPH+H------dihidrofolat +NADP• DHF +NADPH+H-----THF +NADP



Rolul

• de transportator al unor fragmente cu un atom de carbon:

• -metil (-CH3),

• -metilen (CH2-),• -metenil (-CH=),• -formil (- CH=O) • -oximetil (-CH2-OH)

Ser+THF ----Gli + N5 N10THF



Ser+THF Gli + N5,N10THF

Metabolismul glicinei serinei şi



Metabolismul glicinei, serinei şicisteinei

• Gli, Ser, Cis – AA neesenţiali, glicogeni • Sinteza Gli:a. Tre şi Ser b. CO2+NH3+N5-N10-metilenTHF

c. din etanolamina• Sinteza Ser:a.din Treb. din Gli

c. din 3-fosfogliceratd. din fosfatidilserina• Sinteza Cis:a. din Ser +homocisteină

b. din cistină

C b li l



Catabolismul

• Gli:1. Gli ---Ser----Piruvat2. Gli---glioxilat (+NH3)----CO2+acid formic

3. Gli---Co2+NH3+N5-N10-metilenTHF• Ser:- piruvat:a. Serindehidratazei

b. Prin transaminare cu piruvatul –hidroxipiruvat—2fosfoglicerat---fosfoenolpiruvat---piruvat

• Cis:- piruvat +sulfit (sulfat)

R iil b li Gli



Reacţiile metabolice a Gli

• Gli participă la sinteza: 1. Serinei2. Creatinei

3. Hemului4. Glutationului5. AB conjugaţi 6. Acidului hipuric7. purinelor• Gli intră în componenţa colagenului • Gli--- –glicinamida ( intră în componenţa

oxitocinei vasopresinei)

R ţiil t b li S



Reacţiile metabolice a Ser

• Ser participă la sinteza: 1. Cis2. Gli3. Sfingolipidelor4. Fosfatidilserinei

5. fosfatidiletanolaminei

R ţiil t b li l Ci



Reacţiile metabolice ale Cis

• Formarea legăturilor disulfidice dinproteine, E, Co

• La sinteza:

1. glutationului2. taurinei (AB)3.

fosfopanteteinei (grupare prostetică aPPA şi grupă funcţională a HSCoA)

AA di b ili i



AA dicarboxilici

• Asp şi Glu – AA neesenţiali, glucoformatori • Sinteza:prin reacţii de transaminare • Catabolismul:• Asp- OA• Glu--cetoglutarat

R ţiil t b li



Reacţiile metabolice

• Asp participă la sinteza: 1. Asn2. Ureei3. BA purinice şi pirimidinice • Glu participă la sinteza: 1. Gln2. Pro

3. γ aminobutiratului4. γ carboxiglutamatului5. Glutationului6. Este implicat în reacţiile de DO; transaminare

NUCLEOPROTEINELOR



NUCLEOPROTEINELOR

METABOLISMUL



METABOLISMULNUCLEOPROTEINELOR

• BA purinice şi pirimidinice alimentarenu sunt utilizate la sinteza AN tisulari

• Fondul nucleotidelor în organism se

realizează prin: 1. Sinteza de novo

2. Conversia parţială a ribonucleotidelor în dribonucleotide

3. Reutilizarea bazelor purinice

Si t b l i i idi i



Sinteza bazelor pirimidinice

Si t b ilf f t l i



Sinteza carbomoilfosfatului



F d UTP i d CTP



Formarea de UTP şi de CTP

• 1. UMP +ATP ▬►UDP+ADP• 2. UDP +ATP ▬►UTP+ADP• CTP se formează din UTP sub acţiunea

CTP- sintetazei:





Degradarea bazelor pirimidinice



Sinteza bazelor purinice



Reglarea la nivelul AMP şi GMP



Reglarea la nivelul AMP şi GMP

• Inhibiţie feed-back de produşi finali: • AMP-inhibă Adenilosuccinat sintetaza • GMP- inhibă IMP DH • Utilizarea ―încrucişată‖ ca substrate • ATP stimulează sinteza GMP

• GTP - stimulează sinteza AMP

Reutilizarea bazelor purinice



Reutilizarea bazelor purinice

• Purinele libere se reutilizează înnucleotide şi sunt utilizate din noula sinteza AN.

• I. Condensarea BA cu PRPP1. Adenina + PRPP ---AMP +PP

E – adenilofosforiboziltransferaza2. Guanina +PRPP –GMP +PP

3. Hipoxantina +PRPP – --- IMP+PP

E – hipoxantinguanilatfosforiboziltransferaza



Degradarea bazelor purinice



Acidul uric



Acidul uric

• Acidul uric se formează din: • Nucleotide exogene (intestin)• Din AMP şi GMP rezultate din degradarea

AN tisulari• Din GMP şi AMP sintetizaţi de novo • Acidul uric – compus greu solubil în H2O.

În plasmă şi lichidele intersteţiale segăseşte ca sare monosodică- monourat desodiu, fiind ceva mai solubil.

Guta



Guta

• Se caracterizează prin hiperuricemie. • Deosebim:• Primară – rezultat al erorilor înăscute a

metabolismului• Secundară – cauzată de alte maladii

(cancer, insuficienţă renală cronică,

traumatisme, chimioterapii, infecţii cronice,acidoza metabolică)

Guta Etiopatogeneza



Guta. Etiopatogeneza.

• Factorul decesiv al hiperuricemiei – este creşterea de PRPP

• Deficitele enzimatice ce măresc

nivelul de PRPP (acid uric) pot fi:• PRPP-sintetaza – activitate cataliticăcrescută (sensibilitate redusă la I)

• Deficienţa de hipoxantin-guanin-fosforibozil transferazei (HGPRT) -reutilizarea guaninei şi hipoxantinei – la sinteza de IMP şi GMP

Tratamentul gutei



Tratamentul gutei

• Administrare de alopurinol (analogstructural al hipoxantinei) – inhibăxantinoxidaza şi împedică transformarea

hipoxantinei în xantină şi în acid uric.Hipoxantina şi xantina sunt mai solubile

Sinteza Hemului



Sinteza Hemului

• Hemul se formează din substanțe simple-glicină și succinil CoA

• Localizarea – mai intens în măduvă, ficat

și splină • Etapele – • Sinteza acidului δ- aminolevulinic

• Formarea porfobilinogenului• Formarea protoporfirinei IX• Unirea protoporfirinei IX cu fier

nteza ac u uδ- aminolevulinic



δ aminolevulinic

OOC CH2 CH2 C S-CoA

O

+ OOC CH2 NH3+

OOC CH2 CH2 C

O

CH2 NH3+

CO2CoA-SH

H+succinyl-CoA glycine

-aminolevulinate (ALA)

-AminolevulinicAcid Synthase

Formarea porfobilinogenului



C

C

NH

CH

C

CH2

COO

CH2

CH2

COO

H2C

NH3+

CH2

CH2

COO

C

CH2

O

NH3+

CH2

CH2

COO

C

CH2

O

NH3+

+

porphobilinogen(PBG)

2 -aminolevulinate(ALA)

2 H2O

PBG Synthase



NH

pyrrole NH

CH2

COO

CH2

CH2

COO

H2C

NH3

+

Porphobilinogen (PBG)

Unirea protoporfirinei IX cu fier



NH

CH

CH2

H3C

N

CH3

CH CH2

HN

CH2

CH2

COO-

CH3

N

CH2

CH2

COO-

H3C

N

CH

CH2

H3C

N

CH3

CH CH2

N

CH2

CH2

COO-

CH3

N

CH2

CH2

COO-

H3C

Fe

Ferrochelatase

protoporphyrin IX heme

2H+ Fe

++

Structura hemului



Structura hemului

N

N

N

N

CH3 HC

CH3

S CH2

CH3

CH S CH2

CH3

CH2

CH2

COO

CH3

H3C

CH2CH2OOC

protein

protein

Fe

Heme c

Catabolismul hemului



Catabolismul hemului

Localizarea – Sistemul reticulo-endotelialale ficatului,

splinei,

ganglionilor limfaticiEtapele• Deschiderea oxidativă a inelului porfinic • Formarea verdoglobinei (compusul aciclic

oxidat al hemului legat de globină) • Formarea biliverdinei



Bilirubina indirectă sau liberă



Bilirubina indirectă sau liberă

• Datorita insolubilității ea este transportatăcu ajutorul albuminei serice

• Legarea bilirubinei cu albumina este

inhibată de o serie de medicamente • Sulfanidele și unele antiinflamatoare

Bilirubina directă s-au conjugată



Bilirubina directă s au conjugată

• Este unită cu unul sau două resturi de acidglucuronic, care se leagă la restul propionilcu ajutorul E – UDP-glucoronil-

transferaza, care este activată debilirubină dar și de fenobarbital. • În intestin bilirubina trece în mezobilinogen

și stercobilinogen • Stercobilina se oxidează la aer și seelimenă cu masele fecale și urina

Bilirubina directă s-au conjugată



ub a d ec ă s au co juga ă

Icterele



• Icterul hemolitic – destrucția anormală a eritocitelor – crește bilirubina indirectă din plasmă, are loc o elimenarecrescută de urobilinogen prin fecale și urină

• Icterul parenhimatoz (hepatita virală) – se mărește

bilirubina totală pe baza bilirubinei indirecte, și directe,se mărește activitatea enzimelor ALT • Icterul obturatoric (fenomene colestatice pronunțate) –

este mărită bilirubina totală,masele fecale incolor, urina

de culoare intensă pe baza bilirubinei directe

Prez i Met Int Prot i (2)

Documents

Transcript of Prez i Met Int Prot i (2)