Y. PREVENIREA TRANSMITERII INFECTIEI IN MEDICINA DENTARA

Cabinetul dentar reprezintă un loc cu risc crescut de transmitere a bolilor.

De aceea controlul infecţiilor în cabinetul dentar este una dintre cele mai

importante probleme ce trebuie luată în considerare. Implementarea unor

proceduri realistice de control al infecţiilor implică colaborarea întregii echipe

dintr-un cabinet dentar.

Lantul infectiei constituie modelul epidemiologic cel mai adesea utilizat

pentru descrierea modului de transmitere a infectiei in unitatile sanitare.

Conform acestui model, infectia poate apare numai daca sunt prezente la nivel

operational cele 6 verigi distincte ale lantului: agentul infectios, sursa de

infectie, poarta de iesire, calea de transmitere, poarta de intrare, gazda

susceptibila. Eliminarea oricarei din aceste verigi previne producerea infectiei,

circumstanta definite ca “ruperea lantului infectiei”, si se realizeaza prin

strategiile de control al infectiei.

“Precautii Universale” (1985) – concept potrivit caruia sangele uman si

alte fluide ale organismului contaminate cu sange sunt considerate infectante

pentru agenti patogeni transmisi pe cale sanguine. Toti pacientii sunt considerati

potentiali infectati iar echipamentele de protectie si protocoalele de siguranta

trebuie adoptate fata de fiecare pacient. Obiectiv: protejarea personalului

medical fata de agenti patogeni transmisi pe cale sanguine.

Există anumite precauţii universale care reprezintă pentru medicul dentist

punctul de plecare în controlul infecţiilor în cabinetul dentar. Acestea sunt

următoarele :

Se pleacă întotdeauna de la premiza că toţi pacienţii sunt purtători ai unei

boli infecţioase;

Fiecărui pacient îi este aplicat acelaşi protocol de control strict al

infecţiei;

Orice loc de muncă trebuie să fie sigur şi ferit de riscuri atât pentru

personal cât şi pentru pacient;

Trebuie întotdeauna folosită îmbrăcăminte şi echipament de protecţie.

Un istoric medical al pacientului trebuie realizat pentru toţi pacienţii care

se află la prima vizită. Acesta trebuie reactualizat în mod regular. Chestionarul

medical şi discuţia cu pacientul nu trebuie să lipsească din protocolul normal al

cabinetului.

În cazul descoperirii unui pacient cu infecţie trebuie urmat un protocol de

control prestabilit. Este lipsit de etică refuzarea unui pacient infectat pentru a

evita expunerea medicului.

Se evită contaminarea mănuşilor, a instrumentelor, dispozitivelor şi

materialelor în timpul tratamentului prin atingerea feţei, a măştii, butoanelor,

lămpii, mouseului,  mânuirea fişelor dentare, etc.  Instrumentarul mic ( freze,)

trebuie să fie manipulat cu ajutorul unei pense sterile de serviciu. Pensa trebuie

păstrată într-o zonă curată pe măsuţa asistentei. Se recomandă de asemenea

folosirea aspiratorului chirurgical şi a digii pentru a evita împrastierea de salivă

sau aerosoli.

Toate articolele care pleacă sau vin de la laboratorul de tehnică dentară

trebuie decontaminate pentru a proteja tehnicianul de laborator şi respectiv

pacientul.

In literatura medicala nu exista la ora actuala un consens in ceea ce

priveste definirea termenului de “decontaminare”. Astfel, specialistii francezi

considera decontaminarea o faza prealabila dezinfectiei si sterilizarii (“primul

tratament in vederea diminuarii populatiei de microorganism si facilitarii

curatirii ulterioare”), in timp ce britanicii o definesc ca fiind “ansamblul de

procese cuprinzand curatarea, dezinfectia si sterilizarea, folosite in scopul

redarii in folosinta a instrumentarului reutilizabil”.

Amprentele trebuie clătite cu apă şi dezinfectate. Dezinfectarea se poate

realiza cu soluţii pe bază de: glutaraldehidă, iodoform, compuşi de clor sau

fenoli. Protezele fixe sau mobilizabile de asemenea trebuie dezinfectate. Mesele

de lucru se dezinfectează după fiecare utilizare. Articolele contaminate trebuie

trimise la laborator cu etichetă roşie.

Decontaminarea cabinetului se realizează prin:

Spălare – trebuie îndepărtate toate resturile şi microorganismele;

Dezinfecţie – distrugerea chimică a microorganismelor.

Sterilizarea instrumentarului se realizează prin căldură, cu ajutorul unor

aparate speciale. Sterilizarea se poate realiza prin căldură uscată, la 170°C timp

de 60 de minute, aparatul folosit fiind pupinelul sau prin căldură umedă, la

121°C timp de 15 minute cu ajutorul autoclavului.

Spălatul pe mâini este obligatoriu să se realizeze la începutul zilei, după

fiecare pacient şi la sfârşitul zilei. Înainte şi după fiecare intervenţie medicul îşi

va spăla mâinile cu apă curentă şi săpun, prin două săpuniri consecutive, timp

de minim 15 secunde. În anumite situaţii spălarea este completată cu dezinfecţia

mâinilor. Ştergerea mâinilor se realizează cu prosoape de hârtie, de unică

folosinţă . De asemenea este recomandat ca medicul să nu poarte bijuterii în

cabinet şi să aibe unghiile tăiate şi îngrijite.

Protejarea echipei operatorii este obligatorie. Ea se realizează în primul

rând prin utilizarea unui echipament de protecţie adecvat, dar şi prin imunizarea

personalului, personalul medical fiind expus la o mare varietate de boli.

Barierele fizice de protectie constau in acoperirea echipamentelor si suprafetelor

din cabinetul stomatologic in vederea protejarii contra contaminarii cu sange

sau alte fluide contaminate cu sange in timpul procedurilor clinice.

Materiale: hartie impermeabila, folii de aluminiu, pungi din plastic pentru

protectia acestor suprafete care pot fi contaminate.

Inlocuirea si debarasarea in containere bioetalonate se face in conditiile

utilizarii echpamentului de protectie. Dupa inlocuirea manusilor se aplica foliile

de protectie curate pentru fiecare pacient.

Barierele fizice între pacienţi şi echipa operatorie reprezintă o bună

modalitate de protecţie împotriva bolilor contagioase. Aceste bariere sunt

denumite general – echipament de protecţie – si se referă la :

Îmbracăminte

Ochelari

Măşti faciale

Mănuşi

Echipamentul medical de protecţie se poate realiza dintr-o varietate de

materiale. În alegerea lor însă trebuie să se ţină cont de faptul că trebuie să

reziste la spălare unei temperaturi de peste 60° C, temperatură la care sunt

distruse virusurile din sânge, inclusiv HIV. Îmbrăcămintea trebuie spălată la

cabinet şi nu acasă împreună cu restul de haine.

La intrarea în cabinet se schimbă în totalitate îmbrăcămintea de stradă cu

cea de cabinet.  Îmbrăcămintea de protecţie nu se poartă în afara cabinetului

medical şi trebuie schimbată cel putin odată e zi. Este recomandat ca

îmbrăcămintea de protecţie să nu fie strâmtă, să fie lejeră şi să permit exacutarea

lejeră a mişcărilor şi să fie de preferat dintr-un material subţire.

Ochelarii de protecţie trebuie purtaţi de fiecare dată când există riscul de

stropire cu salivă din gura pacientului în timpul tratamentului, aceştia

reprezintând bariera fizică pentru ochi. De asemenea ochelarii împiedicând

frecatul la ochi împiedică riscul contaminării directe a ochilor .

Ochelarii de protecţie sunt obligatorii în cazul unor manopere ca :

uitlizarea pieselor de mână şi a seringii fără aspiraţie, în timpul detartrajelor, în

cazul îndepărtării unor coroane sau restaurări şi în timpul lustruirilor, finisărilor

şi periajelor dentare.

În cazul anumitor manopere stomatologice în care există riscul

împroşcării accidentale a pacientului, şi acestuia trebuie să i se ofere ochelari

sau dispoziţive de protecţie pentru ochi.

Ochelarii este recomandat să fie uşori, întotdeauna curaţi, pe măsura

medicului şi este de preferat să prezinte lentile de mărire.

Ca şi ochelarii de protecţie, măştile faciale reprezintă o barieră fizică

împotriva răspândirii microorganismelor pe mucoasele expuse. În plus ele oferă

un filtru împotriva microorganismelor răspândite sub formă de aerosoli de către

piesele de mână, aparatul de detartraj sau aspirator.

Măştile trebuie schimbate după fiecare pacient, iar în cazul unor

proceduri mai lungi trebuiesc schimbate pentru a-şi menţine eficienţe de filtru,

deoarece aceasta este deteriorată de umiditatea respiraţiei.

Mănuşile protejează medicul şi personalul auxiliar de infestarea mâinilor

cu microorganisme prin existenţa unor mici zgârieturi, tăieturi sau alte leziuni

superficiale la nivelul mâinilor. De asemenea protejează şi pacientul de

microorganismele ce se pot găsi pe mâinile personalului medical. Este

recomandată utilizarea mânuşilor în realizarea oricărei manopere stomatologice.

Toate aceste proceduri au ca si scop eviatrea contaminarii pacientului, a

medicului si a personalului auxiliar.

Masurile de control a infectiei in laboratorul de tehnica dentara trebuie

aplicate in conditiile unei excelente comunicari cu cabinetul stomatologic,

bazata pe responsabilitatea profesionala a personalului medical, pentru a

asigura protectia acestora si a pacientilor.