7/29/2019 Presiune fiscal

1/7

Presiunea fiscala

Efortul fiscal este suportat de contribuabili, platitorii sau suportatorii, sau cualte cuvinte de catre cei care detin venituri, care detin o avere sub o forma sau alta sinu in ultimul rand ca importanta consumatorii finali. Datorita tendintei de repercutare

a impozitelor, adevaratii suportatori ai impozitelor sunt persoanele fizice,populatia.

Sarcina fiscala este o povara, un rau necesar pe care fiecare dintre noi osuportam mai greu sau mai usor, in functie de capacitatea contributiva a fiecaruia.Capacitatea contributiva are o dimensiune economica, sociala dar si una psihologica.

Reactiile contribuabilului sunt generate de influentele directe din parteaimpozitelor, de presiunea fiscala, dar si de cele indirecte, din partea mediului social,economic, familial, pentru persoanele fizice, mediul concurential, legislativ, pentrupersoanele juridice.

Presiunea fiscala poate fi cuantificata atat in cifre absolute, cat si in cifrerelative, cu posibilitati diferite de apreciere a efortului fiscal.

Atat in literatura de specialitate cat si in practica fiscala se utilizeaza indeosebiindicatorul: rata presiunii fiscale. Rata presiunii fiscale se calculeaza de regula lanivel macroeconomic si are doua forme:

-rata presiunii fiscale globale si

-rata presiunii fiscale in sens restrans.

Prima forma a ratei ne arata raportul veniturilor publice obtinute pe calefiscala si cotizatiile sociale in produsul intern brut.

Cea dea doua forma ne arata raportul impozitelor si taxelor, fara a mai tineseama de cotizatiile sociale in produsul intern brut.

Acest indicator permite comparatii internationale deosebite cu privire lafiscalitate si efortul fiscal, in limitele folosirii cifrelor relative.

Semnificatia ratei fiscalitatii ca procent este diminuata de particularitatile decalcul economic si contabil al veniturilor fiscale la nivelul societatii.

Din punct de vedere economic trebuie avut in vedere ca o parte a resurselorpublice obtinute pe cai fiscale se vor intoarce in economie sau in bugetul familiei, subforma unor cheltuieli publice, care constituie resurse pentru unii agenti economici sauavantaje generatoare de economii pentru persoanele fizice (educatie gratuita,medicamente gratuite etc).

Din punct de vedere contabil, nivelul presiunii fiscale este influentat de faptulca impozitele si taxele vor finanta alte prelevari obligatorii in diferitele forme pe care

le prezinta acestea la nivelul administratiilor publice. De exemplu, din impozite si taxe

7/29/2019 Presiune fiscal

2/7

sunt platite si obligatiile fiscale ale angajatilor unor institutii publice, impozitul pesalarii, cotizatiile sociale etc.

Acest indicator este astfel denaturat de calcule economice conventionale siincetatenite in timp.

Tinand seama de aceste restrictii, rata presiunii fiscale este, in esenta, unindicator de masurare a partii veniturilor extrase din productie, care tranziteazabugetul pnntr-un proces de afectare obligatorie si publica, in loc de a fi lasateliber la dispozitia initiativei private.

Rata presiunii fiscale, exprimata in cifre relative, ofera astfel diverse motive decomparatii la nivel international, intre tari, dar si in timp. In tara noastra rata presiuniia evoluat. de la 57% in 1990 la 38,8% in 1991, 34,9% in 1992, 34.0% in 1994 ceeace arata o scadere a gradului de fiscalitate in anii 90, sub media fiscalitatii tarilordezvoltate (spre exemplu SUA 32%, Marea Bntanie 34%, Germania si Grecia 40%.

Totusi fiscalitatea este excesiva in Romania daca tinem seama decapacitatea contributiva a romanilor.

Cresterea sau descresterea impozitelor si taxelor genereaza schimbarimultiple variabilele politicilor financiare de alocare si redistribuire a resurselor, dar siin comportamentul si reactiile contribuabililor.

In acest sens americanul Arthur Laffer, ne arata cu ajutorul unei curbe, care iiva purta numele, comportamentul contribuabililor legat de eficacitatea impozitelor dela un anumit nivel al ratei presiunii fiscale. Cu alte cuvinte de la un anumit prag alpresiunii fiscale randamentul impozitelor scade. Curba este in functie de ratapresiunii fiscale si volumul prelevarilorobligatorii catre bugetele publice.

Analizand acest grafic se delimiteaza doua zone in functie de randamentulmaxim in punctul Mcorespunzator unei rate a presiunii fiscale b: zona din stangaunde veniturile fiscale cresc si zona din dreapta unde veniturile fiscale scad, desirata fiscalitatii creste. Aceasta a doua zona este caracterizata prin faptul caimpozitele si cotizatiile sociale cresc atat de mult incat veniturile fiscale scad prindistrugerea bazei impozabile si prin sustragerea de la impunere.

7/29/2019 Presiune fiscal

3/7

Punctul maxim M de impozitare poate fi greu determinat, mai simplu este a secompara pozitia fiscalitatii unei tari cu a alteia.

Totusi exista o anumita zona pe grafic in care randamentul este aproximativsau aproape de maxim, corespunzatoare unei anumite rate a fiscalitatii intre asi cde

preferabil b, punct insa tangibil din punct de vedere teoretic. Aceasta zona se poatedelimita prin efectul fiscal, volumul veniturilor fiscale in conditii de crestere economicade incalzire a economiei pe seama resurselor publice. Daca rata presiunii fiscalecreste peste punctul optim bva creste si evaziunea fiscala!

Evaziunea presupune sustragerea de la impunere, pe cand repercusiuneafiscala presupune transmiterea, translarea sarcinii fiscale. Evaziunea fiscala se poatedefini ca fiind totalitatea procedeelor, legale sau ilegale, cu ajutorul carora serealizeaza sustragerea, in parte sau in totalitate, a materiei impozabile de laimpunere. Acest fenomen este posibil datorita lacunelor legilor fiscale, caregenereaza posibilitati de interpretare si lasa loc arbitrariului, precum si datorita unei

aplicari defectuoase a legii.

Cei mai multi specialisti grupeaza evaziunea in:

- evaziunea frauduloasa sau frauda fiscala, care se realizeaza cuincalcarea legii, si

- evaziunea nefrauduloasa care se realizeaza fara a se incalca legea,contribuabilul gasind acea interpretare favorabila a prevederilor legaledupa care se poate ascunde pentru a nu declara in totalitate sau in partemasa impozabila. Daca prima forma este sanctionata drastic de legilefiscale, cea de-a doua este privita ca o lacuna a legii fiscale.]1[1]

Politica fiscala

[Politica se defineste ca o activitate in domeniul conducerii sau o conceptie cuprivire la activitatea de conducere. Cand este vorba de domeniul financiar, politicavizeaza subdomenii economice, precum cel bugetar, al creditului, al asigurarilorsociale, al asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.

Politica fiscala este parte a politicii financiare, alaturi de politicile de alocare si

politicile de finantare a deficitului bugetar, fiind in fond o politica bugetara.

Baza politicii fiscale este utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii siinstrumente financiare de interventie a autoritatilor publice in economic si societate side orientare a comportamentului contribuabililor, consumatori sau investitori.

Impozitele reprezinta principala sursa de atragere a veniturilor la bugetulstatului si totodata cea mai eficace cale de interventie, atat la nivelul sectorului public,cat si la nivelul sectorului privat. Sub amprenta teoriilor keynesiene, prelevarile fiscale

1[1] Morar Ioan Dan - Sistemul fiscal romanesc. Traditie si capacitate de adaptare- Editura Treira,

Oradea 1999, pag 16-28

7/29/2019 Presiune fiscal

4/7

si-au extins rolul lor mai ales dupa deceniile al III-lea si al IV-lea ale secolului nostru,reprezentand de fapt ceea ce reprezinta interventionismul pe seama impozitelor'.

Rolul economic al statului se oglindeste mai ales prin politicile saleinterventioniste, politici proprii finantelor moderne. Statul intervine in economie si

societate pentru a modifica unele variabile ale echilibrului economic, in raport cueconomia de piata. Interventionismul statal in economie se realizeaza printr-o seriede practici, metode, care au la baza anumite categorii valorice, printre care un locimportant il ocupa impozitul.

Comportamentul contribuabilului, ca investitor dar si consumator, poatefi influentat prin impozite, care functioneaza astfel, ca parghii financiare deorientare si influentare.

Interventia statului nu se limiteaza la instrumentele fiscale, aceasta sebazeaza si pe alte categorii valorice bugetare cum sunt alocatiile bugetare,

subventiile, sau se bazeaza si pe instrumentele creditului si asigurarilor si altemijloace de interventie.

In acest context, impozitele sunt cotate ca fiind cele mai eficiente parghiifinanciare, cu efecte stimulatorii dar si corective, care declanseaza interese atat departea contribuabililor cat si de partea statului. Keynes spunea ca statul trebuie saintervina si are interesul sa intervina, cat si posibilitatea sa o faca, in calitatea sa depersoana suverana de drept public.

Daca statul inseamna puterea si daca cei care detin puterea doresc sa opastreze, atunci ei sunt interesati sa existe in tara un climat politic cat mai linistit.Stabilitatea politica este insa o rezultanta a pacii sociale, iar aceasta exista atatavreme cat economia este prospera, consumatorii realizeaza venituri indestulatoare,iar afacerile intreprinzatorilor sunt profitabile. Daca insa economia este in suferinta,societatea este zguduita de convulsii. Oamenii cer socoteala guvernantilor pentrusituatia lor precara, iar instabilitatea politica devine un fapt real. Pentru a evita acestlucru, statui trebuie sa se ingrijeasca de bunul mers al economiei.

Impozitele ofera posibilitati nebanuite de interventie, atat in economia reala,cat si pe piata financiara, prin sistemul de avantaje fiscale, cat si prin constrangerileimpuse prin legile fiscale. Scutirile la plata impozitelor, amanarile la plata, reducerile,

creditul fiscal, sunt elemente de distorsionare a economiei libere. Cand o partecastiga, cineva trebuie sa piarda, si aceste avantaje fiscale in speta, se vor regasi caefecte de levier, de parghie in randamentul impunerii. in comportamentulcontribuabililor care se vor obisnui sa caute interpretari favorabile la legea fiscala.

Obiectivele politicii fiscale, si anume acelea de revigorare a economiei si deasigurare a unui nivel minim de venituri pentru toti membrii societatii, au o conotatiesociala. Cei care beneficiaza de scutiri si alte avantaje sunt fericiti, dar cineva le vasuporta pe acestea. Mecanismul de reglare a nivelului veniturilor in societate peseama impozitelor, se contrapune echilibrului pe care il stabileste piata libera.

Se pare ca cea mai eficienta masura interventionista pe cale fiscala estereducerea ratei presiunii fiscale si nu acordarea de avantaje in mod selectiv.

7/29/2019 Presiune fiscal

5/7

Daca sistemul fiscal este cuprins de practica exonerarilor fiscale acesteadegradeaza sistemul fiscal, creand perturbatii in activitatea financiara. Schimbarearegulilor unui impozit, antreneaza modificari importante asupra masei impozabile siasupra platitorilor de impozite. Pentru a reusi o reforma fiscala, e indispensabil sase reduca sarcina globala a impozitelor, cu efectele de rigoare, generate asupra

alocarilor de resurse.

A uza prea mult de prevederi legale in materie fiscala, de rectificari legislativeinseamna a practica masuri administrative autoritare mai excesive. Dreptul trebuiesa fie doar mijlocul de asezare a impozitului si nu inspiratorul sau. Prea multeprevederi legislative cu privire la impozite, presupun existenta unui control fiscalsupradimensionat.

Variabilele politicii fiscale

Scopul politicii fiscale este acela de a asigura echilibrul bugetar si financiar in

anumite conditii, date de evolutia economiei reale si stabilitatea sociala. In acestcontext, politica fiscala vizeaza urmatoarele grupe de posibile actiuni sau finalitati derealizat:

In primul rand, politica fiscala stabileste volumul resurselor financiareale statului. Marimea acestora este data de capacitatea contribuabililor de acontribui, de a plati impozitele si taxele impuse. Se poate intampla uneori ca nevoiade resurse sa fie supradimensionata (de exemplu un sector public prea dezvoltat,sau o orientare a cheltuielilor publice catre unele sectoare de mai mica importanta sicare nu reusesc o recuperare a efortului public). Dimensionarea veniturilor fiscale,cat si a cheltuielilor publice trebuie deci, realizata tinandu-se seama de capacitateacontributiva a contribuabililor in conditii reale economice si sociale, sau simplu spusin functie de posibilitatile de procurare a resurselor publice. Volumul veniturilorfiscale depinde apoi de nivelul de dezvoltare economica si eficienta muncii, functiede care se contureaza in fapt capacitatea contributiva in general a contribuabililor.Politica fiscala trebuie sa tina seama astfel, de realitatea economica in cadrul careiase aplica, de asemenea si de conditii sociale, mediul social in care se implementeaza(adica ocupatiile majore ale celor ce muncesc, in industrie, servicii sau in agriculturasi alte ramuri, fiecare generand un anumit tip de contribuabil).

In al doilea rand politica fiscala vizeaza provenienta resurselor financiare

ale statului. Problema care sta in fata politicii fiscale este de a stabili, concret sicorect, de unde provin resursele financiare: de la sectorul public, agenti economiciprivati si de la populatie. Cei care concep politica fiscala, pot opta pentru untratament egal. echitabil pentru toti contribuabilii, indiferent de forma de proprietatecare sta la baza capacitatii contributive a contribuabilului, sau pot opta pentrudiferentieri in functie de anumite obiective economice sau sociale.Ideal ar fi untratament egal pentru toti contribuabilii, indiferent de forma de proprietate, sau celputin cautarea asa-numitei justitii sociale. In perioada actuala, politicile fiscalediferentiaza tratamentul fiscal in functie de baza de impunere, care este venitul,averea, sau cheltuiala, ajustate, acestea, cu criterii precum capacitatea de munca acontribuabilului persoana fizica, felul activitatii pe care o desfasoara (salariat, liber

profesionist, pensionar, agricultor) sau situatia sociala (casatorit, copii sau altepersoane in intretinere) etc. In cazui contribuabililor persoane juridice, criteriile de

7/29/2019 Presiune fiscal

6/7

diferentiere a sarcinii fiscale tin de ramura de activitate, de faptul daca intreprindereainvesteste sau nu, de tipul de proprietate, de rezidenta etc.

Inal treilea rand, politica fiscala stabileste numarul si felul impozitelor.Cu privire la numarul prelevarilor, realitatea practica a impus varianta cu mai multe

forme de prelevare, in defavoarea unicitatii impozitului, ca un impozit pe capital, maiales pe avere, idee care circula in literatura de specialitate.Felul impozitelor pare a fiun criteriu mai important din punctul de vedere al celor care concep politica fiscala,criteriu pe baza caruia se desprind o serie de intrebari. Ce pondere sa aiba inveniturile fiscale impozitele directe. in comparatie cu impozitele indirecte, care sa fieponderea impozitelor pe venituri fata de cele pe avere sau pe cheltuiala, care sa fielocul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, fata de cele pe veniturilepersoanelor juridice, care sa fie modalitatile de acordare a facilitatilor fiscale, cum sase acorde aceste facilitati persoanelor fizice, cum se determina capacitateacontributiva a contribuabilului si altele.

Pentru a raspunde acestor intrebari, este nevoie sa tinem seama de continutuleconomic al bazei de impunere, a impozitului in sine ca suma de platit, cu o anumitasursa bine determinata. Unele impozite au un efect pozitiv dintr-un anumit punct devedere, pe cand din alta viziune, creeaza greutati, atat de partea organului fiscal, catsi de partea contribuabilului. Asa se vorbeste in literatura de specialitate despreimpozitele directe contra impozitelor indirecte, despre impozitele locale fatade cele centrale' si alte asemenea sintagme.

Locul impozitelor locale, fata de cele centrale, in cadrul veniturilor publice, nearata gradul de autonomie financiara a unitatilor teritorial administrative si modulde functionare a finantelor publice nationale. Criteriul cel mai important dedimensionare a veniturilor fiscale locale pare a fi structura nevoilor publice locale,care pot fi identificate mai corect la nivel local.

Structura veniturilor fiscale si randamentul impozitelor sunt influentate in moddirect de aceste coordonate aratate mai sus precum si de factori independenti desistemul fiscal, cum sunt produsul intern brut natura si amplasarea institutiilor publicesau marimea sectorului public.

Influentele, variabilele, proprii sistemului fiscal, pornesc de la o variabiladeterminativa si anume rata presiunii fiscale care, in functie de marimea sa,

determina evolutia celorlalte variabile.

in al patrulea rand, politica fiscala stabileste structura si modalitatile de acordare afacilitatilor fiscale. Facilitatile fiscale reprezinta avantaje acordate de autoritateapublica, prin lege, unor grupe sau categorii de contribuabili, in mod selectiv, in functiede anumite obiective ale politicii fiscale. Acestea sunt concretizate in scutiri de iaplata impozitelor, reduceri la plata, deduceri din masa impozabila, amanari la plataimpozitului, creditul fiscal, practicarea amortizarilor accelerate, exonerari pentruactivitatea de cercetare etc. Facilitatile fiscale, daca sunt asezate corect si binedimensionate, genereaza efectul de parghie fiscala, cu virtuti stimulatorii asupracontribuabilului, ca investitor si consumator.

7/29/2019 Presiune fiscal

7/7

De regula avantajele fiscale se acorda pentru incurajarea investitiilorproductive. incurajarea exporturilor, incurajarea productiei agricole, achizitionarea delocuinte, invatamant si alte astfel de ajutoare]2[2].

3 [1] Morar Ioan Dan - Sistemul fiscal romanesc. Traditie si capacitate de adaptare-

Editura Treira, Oradea 1999, pag 16-28

4[2] Morar Ioan Dan - Sistemul fiscal romanesc. Traditie si capacitate de adaptare-

Editura Treira, Oradea 1999, pag. 50-54

2[2] Morar Ioan Dan - Sistemul fiscal romanesc. Traditie si capacitate de adaptare-

Editura Treira, Oradea 1999, pag. 50-54