PRENTICE MULFORD

ÎN ZAREA NEMURIRII

MOTTO:

Moarte! Unde îti este veninul?Iadule! Unde îti este biruinta?

TRADUCERE DEALEXANDRU E. RUSU-BAHMUT

1 9 4 7

Prefata traducatorului

Autorul acestei carti este american. Numele lui ePrentice Mulford. S-a nascut la 5 aprilie 1834 si amurit la 27 mai 1891, în barca sa cu pânze.

În clipa mortii, nu era nimeni cu el, decât linis-tea apei, seninatatea cerului. E totusi evident, caPrentice Mulford a trecut în cealalta viata, fara ceamai mica suferinta.

A fost gasit mort, culcat pe patul lui improvizat,învelit în plapuma, leganat de valuri. Pânzele barciierau strânse, si totul în jurul lui se afla în deplinaordine. Prentice Mulford dormea. Natura împar-tasea moartea lui, aducându-i ca ultim omagiu, otacere de mormânt. Marea era mai calma ca nicio-data.

Pe chipul lui Prentice Mulford, nici cea maiusoara urma de suferinta. Nici un semn ca s-ar fiagitat. Nimic care sa dovedeasca o durere sau o iri-tatie în ultimele lui clipe.

Cineva a spus: "Daca Prentice Mulford si-ar fiputut alege felul de a muri, atunci fara îndoiala, arfi ales anume pe acesta."Sir Galahad, în prefata lucrarii de fata, spune:"Prentice Mulford a murit pentru ultima data si,desigur, din greseala."

Eu îndraznesc sa nu fiu de parerea ca "a muritdin greseala" si nici de aceea ca "ar fi murit pentru

3

ultima data".Interpretez moartea lui, ca o trecere voita, totusi

neprecugetata, în alta viata si iata cum.Mulford îsi facea probabil în acea zi, obisnuitul

exercitiu de a veni în contact direct cu "IzvorulVietii Vesnice" si cu "Constiinta Infinita", de carevorbeste în toate lucrarile sale, atât de insistent si cuatâta convingere.

Eu, si toti acei care se ocupa cu aceste stiinte, oriau citit despre ele, stiu ca, pentru a veni în contactdirect cu "Infinitul", e necesara o concentrare demare intensitate. Ajuns la aceasta concentrare per-fecta, esti stapânul fortelor care îti permitdedublarea astralului, în mod absolut constient.Dedublarea constienta, ne îngaduie calatorii fulger-atoare, nu numai pe planeta ori în lumea noastra, cisi pe alte planete, în alte lumi sau, mai bine zis, înPlanurile Superioare ale Existentei noastreSpirituale - unde viata si moartea nu se deosebesc.

Dedublându-se, deci, în Astral, Mulford (în aceazi a "mortii" sale fizice) si-a îngaduit probabil, cutotul constient, o calatorie în planurile Superioareale Existentei Spirituale.

Venind în contact direct cu aceste Planuri, prinintermediul "firului" astral care leaga trupul fizic decel astral dedublat. Mulford s-a încarcat poate,pâna la maximum, de acele senzatii Divine, numiteextaze, care umplu nu numai spiritul, dar si trupul

4

fizic cu o bucurie dunnezeiasca, de nedescris.Aceasta încarcare, se facea prin acelasi "cablu"

astral care-l unea pe el cu trupul astral dedublat.E foarte probabil, ca extazul lui Mulford a fost

atât de puternic, încât i-a fost peste putinta, sareziste tentatiei de a nu ramâne acolo unde se dus-ese în astral. Atinsese desigur, unul din PlanurileExistentei Superioare, se contopise cu acea"Constiinta Infinita", careia i se ruga cu atâtaîncredere, învatând si pe altii sa se roage, deci scop-ul lui era atins, de ce s-ar mai fi întors pe pamânt?

Deci, Prentice Mulford n-a "murit". El nu puteasa moara. Prentice Mulford a urât moartea trupeas-ca si nu putea sa-i cada jertfa ca orice muritor derând. El, care era convins ca prinsese firul "VietiiVesnice", el, care banuia ca poseda secretul tineretiieterne, el, care profetiza o lume noua, nemuritoaresi care scria, încercând sa-i convinga si pe altii deceea ce el descoperise, nu putea fi bolnav, înge-nunchiat de viata, înfrânt.

Trecerea lui în alta viata a fost senina, ca si operalui.

El si-a dat bine seama, ca n-ar fi putut de "dataaceasta" sa traiasca cât ar fi dorit, totusi, nu se lasaprada mortii, pe care o nega cu toate fibrele sufletu-lui si trupului sau si, gasindu-se între ciocan si nico-vala, realiza cea mai ingenioasa scapare.

A hotarât sa se duca la Dumnezeu, fara sa5

îngaduie vietii a-i chinui trupul în convulsiile mor-tii, fara sa se lase cuprins de îmbratisarea ei hâda sirece. A trecut de pe pamânt în alta sfera, ocolindu-si cel mai mare dusman al lui, "moartea".

Si astfel, s-a ridicat Prentice Mulford pe un PlanSuperior al Existentei Spirituale, ducând cu el toatesenzatiile si simtamintele lui, trase din învelisul decarne si oase, întocmai gândurilor frumoase dintr-ocarte veche. Ajuns acolo, fericit, Mulford, probabiltot constient, a rupt "cablul" astral care-l lega detrup, de aceea chipul lui a ramas senin si linistit,zâmbind mortii, care nu si-a putut dovedi adevara-ta ei tarie.

Se poate spune, deci, ca Mulford a trecut în altalume, fara sa moara.

În aceasta carte a lui, pe care sunt fericit ca amputut-o traduce, el ne da sfaturi, învatându-ne ceanume trebuie sa facem pentru a mentine în trupulnostru viata, atât cât vom dori, sau în orice caz, câtmai mult posibil. Ne mai spune, cum sa procedamca sa nu fie cuprinsa viata noastra eterna, de istovi-toarea boala a batrânetii.

Însusindu-ne aceste învataturi, el e convins cavom putea, atunci când vom dori, sa parasim aceas-ta planeta, fara sa trecem prin iadul urâcioasei sidispretuitoarei morti.

Trebuie sa recunoastem ca, a trece "dincolo",fara a primi sarutul mortii, e desigur foarte mult.

6

Traducatorul acestei carti, a simtit odata atin-gerea hâda a mortii. Era într-o dupa amiaza. Perfectsanatos, ma lungisem pe pat, spre a ma odihni. Nu-mi dau seama de ce si cum, mi-am simtit trupulcuprins dintr-o data, de o zguduire puternica -moartea .

A fost o senzatie înspaimântatoare, parca erampe scaunul electric. Moartea o simteam inevitabila.Am sarit brusc din pat, am iesit afara din casa, pen-tru a simti binefacerea aerului; totusi, pâna searatârziu nu mi-am putut linisti trupul - care continuasa tremure înspaimântat - si nici sufletul, care sim-tise taria si spaima mortii în toata plinatatea ei.

De atunci, o urasc, caut mijloace si cai s-o oco-lesc, sa lupt împotriva ei, pentru ca niciodata, sa nuse mai atinga de mine, niciodata sa nu-i mai simtblestemata ei îmbratisare.

Gândeam ca daca viata, cu toate placerile ei, cutoate bucuriile reale, te duce la un deznodamântatât de înspaimântator, atunci ea nu mai merita safie traita.

Moartea pentru om, e cel mai mare rau, cea maicumplita nenorocire, în contra careia lupta toataviata; iar frica de moarte, simtamântul de repulsiefata de ea, precum si instinctul de conservare, suntcele care stimuleaza viata.

Eu am acest stimulent si de aceea am tradusaceasta carte, pentru ca cei care o vor citi, sa se

7

patrunda de frumusetea si bucuria "vietii eterne",precum si de necesitatea de a "ocoli" moartea - caciacea moarte hâda si rece, bolnava si aspra, pe careo cunoastem noi, e înca mai urâta decât "moartea".

Prentice Mulford a scris numai doua carti înviata lui - dar se poate spune ca a gasit "Esenta sifirul vietii". Sfaturile lui sunt ca aghiasma sfintita sifiecare trebuie sa ne împartasim cu ele.

Prima lui carte este intitulata "Fortele voastreinterne si mijloacele pentru dezvoltarea si între-buintarea lor", iar a doua este "În zarea nemuririi",care a vazut lumina tiparului multi ani în urma, înPhiladelphia, în sase volume mici, în 12 com-punând "Biblioteca Crucii Albe".

Aceasta lucrare, tradusa de mine, mai trateaza sinenumarate manifestari a energiilor mentale sispirituale.

Eu o gasesc necesara în palatul regilor, în casabogatului, caruia nu întotdeauna bogatia îi aduce sifericire, precum si în coliba saracului, a muncitoru-lui, care nazuieste catre mai bune conditii de viata,catre o perfectionare spirituala.

Mulford, ca si alti mari gânditori ai omenirii, neînvata, ca Providenta e în noi si nu în afara noastra.Natura nu ne poate domina, daca vointa noastraeste mai puternica, ba dimpotriva, se supune noua,impulsurilor noastre launtrice. Ea lucreaza mâna înmâna cu noi. Fara ea, opera noastra de regenerare,

8

de perfectionare nu s-ar realiza. Totusi, noi suntemfaurito-rii soartei noastre. Destinul sta în sufletulnostru. Gândul faureste, iar noi, cu ajutorul naturii,transformam gândul în fapta reala si astfel, ne real-izam viata, destinul.

Gândul - este materie. Mulford ne învata cum sice sa gândim, ca sa ne închegam o viata cinstita, lin-istita, îmbelsugata, cum sa facem ca roata noroculuisa se învârteasca în folosul nostru, pentru realizareadestinului nostru.

Mulford nu poate admite ca fericirea,bunastarea, într-un cuvânt soarta noastra, sa fieîmplinita în dauna altor oameni.

Fiecare cauta sa-si dibuie si sa-si gaseasca calea,dupa aptitudinile lui, pe care, daca nu le cunoastemdeplin, le banuim si deci, avem datoria sa le dez-voltam.

Fiecarui om, i se da cât poate cere mentalmente,de aceea, trebuie sa-si sporeasca si sa împuter-niceasca taria gândului, vointa si credinta lui.Aceasta lege actioneaza atât pe plan material, cât sipsihic.

Starea materiala si sociala a fiecarui om cinstit,depinde de puterea gândurilor lui. Tot de eledepind fericirea si mizeria, sanatatea si boala.

Tineretea si batrânetea nu au nimic comun cunumarul anilor. Traducatorul, si, banuiesc ca multidin dumneavoastra, ati vazut ca si mine, un batrân

9

numai de 22 de ani si o tânara având respectabilavârsta - aproape Matusalemica - de 86 de ani. Suntpoate "fenomene", totusi, oricine le întâlneste înviata; si ele certifica teoria, ca omul are vârsta glan-delor, a fortei lui spirituale, a putintii de a sorbi câtmai intens din minunata "prana" a naturii. PrenticeMulford de altfel, în aceasta carte, ne dezvaluiesecretul de a deveni si noi "fenomene".

Lucrarea lui a fost tradusa în toate limbilepamântului.Când am început s-o traduc în limba româna, cine-va mi-a spus: "Va truditi degeaba. La noi în tara,lumea nu se intereseaza îndeajuns de dezvoltareamorala sau spirituala, iar românii sunt convinsi ca,pentru a deveni bogati, le trebuie nu cinste si tariesufleteasca, ci dimpotriva, agerime în afaceri pen-tru a le reusi chiar si cele mai oneroase combinatiu-ni.

Eu nu pot crede acest lucru. Stiu si sunt convinsca fericirea nu se obtine nici prin combinatiunioneroase, nici prin afaceri propriu-zise, caci ea nu esinonima bogatiei. Mai stiu ca aici în tara noastra,unde e atâta îngaduinta si bunatate, nu se poate sanu fie si suflete cinstite si curate, care vor întelegesi-si vor însusi învataturile acestei minunate carti.

Eu am vazut ades cea mai adevarata si frumoasaiubire între soti, care se înveleau în propriile lor pal-toane si mare plictiseala, acolo unde se acopereau

10

cu plapuma de matase.Cuvântul "fericire" e într-adevar foarte elastic.

Pentru unii, e atinsa atunci când au consumat undejun copios, pentru altii, când au câstigat câte-vamilioane, indiferent cu pretul carora si câtorînselaciuni, pentru cei putini, adevarata fericire esteînsa, a se realiza pe sine însusi, a lua contact cu"Constiinta Infinita", adica cu binele, cu frumosul,cu puterea Adevarului.

Nu trebuie sa râvnim la "pierzaturi", ci la esentafericirii.

Daca nu faci si nici nu doresti nimanui rau sitinzi sa te ridici în sfere superioare, ca sa poti atingeperfectiunea suprema, adica Dumnezeu, nu te poticonsidera un suflet fericit? Iata catre ce trebuie sa neîndreptam taria gândului, vointa si credinta noas-tra.

Prentice Mulford e acela care ne da o cheie deaur, cu care sa putem deschide poarta fericirii si eusimt ca mi-am facut o datorie sfânta, traducându-igândurile în limba noastra.

Tin sa aduc cele mai frumoase multumiri doam-nei dr. Daniela Purcarea-Niculescu, pentru ajutorulce mi l-a dat, corectând aceasta lucrare si încercândsa dea cuvintelor traduse de mine, o forma cât maipotrivita spiritului limbii.

Alexandru E. Russu-Bahmut, 1947.11

*

12

Prefata

Cei mai destoinici dintre americani au încetat samai moara. Dupa parerea lor, aceasta regretabila sineplacuta obisnuinta, ce-ti rapeste timpul, estebuna doar europenilor înapoiati, iar ei, americanii,au facut greva, s-au organizat în breasla "nu vor samoara", categoric nu mai vor sa-si însuseasca oasemenea obisnuinta!

În aceasta noua miscare, zelosi, se asociaza sicrestini evlaviosi si destoinici teosofi carora, cotiza-tiile lor de membri, le garanteaza un milion de reîn-carnari. Propunerea este foarte avantajoasa. La oparte moarte si atestatul batrânetii! În viitor vortrece pe treapta înalta a vietuirii fara spaima si farafiori.

Afara de aceasta, timpul este bani, chiar si înceea ce priveste reîncarnarile. În general, n-ar fioare mai sigur - chiar de acum - a pastra si trans-porta cu sine constiinta? De ce oare sa înveti defiecare data "abecedarul de la început" ca sa afli carepasta de dinti este mai buna si cum trebuie spalateflanelele? În adevar, este prea banal!

În felul acesta, multe fapte vorbesc pentruruperea definitiva cu moartea. În cursul ultimilor20 de ani, în America s-a creat o adevarata societatea nemuririi, care ameninta soarta banditeste, iar în

13

loc de "banii ori viata", cere cu îndrazneala si una sialta!

Mijloacele, denumirile si metodele noii cai suntdiferite.

Adversarii revolverului, anunta urmasilorfideli, în ce fel, prin puterea privirii, sa-si hipno-tizeze tovarasul de afaceri si sa-i paralizeze apti-tudinea de îmbogatire; ei învata totodata cum sa sefoloseasca de aceasta forta care, îndreptata în interi-orul organismului, poate sa renasca la infinitcelulele corpului. Misticii digestici, dupa punctullor de vedere, cauta mijloace de a obtine partea ce lise cuvine în viata vesnica, cu ajutorul sucului gas-tric. Un sir întreg de secte îsi potriveste patul îndirectia meridianului magnetic, pentru captareafluidelor terestre. Sunt si dintre aceia, care poartatalpi de sticla pentru izolare si afara de aceasta, îsipermit a se încarca cu electricitate, de doua ori pesaptamâna, ca si buteliile de Layda. Multi stau siziua si noaptea în curent, absorbind "prana" eterica.Altii se pun într-o stare de completa pasivitate, pen-tru ca, asemenea unui gazometru, sa se umple cugânduri si simtiri pe care nimeni nu le-a emis. Chiarsi Stiinta Crestina (Christian Science) face ce poate.Pe adeptii mai putin dotati ai cunoscutei MissAddy, nimic nu-i costa rugaciunile de câte 10 - 12cai putere!

Zilnic apar noi elixire de viata. Mereu se nasc tot14

mai multe secte religioase - mintile nu se pot linistideloc.

O tâmpenie otelita cu ignoranta, înflacareazasufletele.

Si cu toate acestea, toti sunt uniti între ei, cuInginerul panteist comun. Dumnezeu este prezen-tat ca o masina dinamica, având putere nesfârsita.Trebuie numai ca, prin rugaciune, sau printr-o altacurea de transmisie, sa intri în contact cu aceastavesnica masina si atunci, mica pompa "EU" ramâneîn actiune eterna.

Adesea, o credinta copilareasca, necriticata dealtii - la prima vedere, plina de viata si stralucire -serveste ca baza acestei miscari a religiei poporuluicreator.

Intentia buna a europeanului, este prea educatapentru aceasta.

El crede numai într-o înalta autoritate - a rangu-lui de doctor - nazuieste catre ea si continua a credenumai în ea. Iata unica si repetata minune, a acesteiepoci josnice!

Cada, azi mana cereasca, nici un om cult nu s-aratinge de ea, daca n-ar fi anexat un certificat med-ical, semnat, cel putin de catre patru profesori emi-nenti, ce i-ar garanta prin aceasta o nevatamaresigura!

O, frica inutila!Popoarele, cu veacurile înnamolite în cultura,

15

nu primesc mana cereasca; izvoarele directe ausecat în ele.

Cultura ar trebui sa cuprinda în ea cunoastereaunei înaltari pe aripi mai vânjoase decât cele aleexperientelor existente si decât rezultatul obtinutde stiinte.

Dar aceasta este privilegiul numai al putiniloralesi. Cei mai multi, se înnamolesc în stiinta ca înspartura unui ghetar, de unde nu mai vad stelelestralucitoare; aceasta spartura, în diferite epocicorespunzatoare, se numes-te întelepciunea mondi-ala a lui Aristotel, învatatura parintilor bisericii, saudogmele civilizatorilor.

Daca la un popor cu o dotatie înalta si uninstinct primitiv se formeaza aspiratia catremetafizica, ar trebui sa cuprinda în ea, o mai înaltacunoastere de sine. Omul ce poseda o acuitateaccentuata, ar trebui sa ia în consideratie aceastaînclinatie. Oricât de imperfecta, stângace si primiti-va s-ar manifesta o asemenea miscare, în ea, totusi,arde cu flacara, în ritm vesnic, tendinta chinuitoarecatre dumnezeire. Aceasta tânguire, acest geamatdupa noi experiente, este izvorât din noile simturiinterne. Curajul unor dorinte îsi croieste calea catrealte posibilitati.

În misticism, exista forme, pe care le-am puteadenumi "heliotropis-mul" omului. Analog feluluicum descoperim legile heliotropiei, dupa curbarile

16

plantelor care cresc în obscuritate si nu la soare, asasi aici, adesea, dupa dizlocatiile ciudate si ratacirilecercetatorului, noi gasim drumul catre Adevar.

În centrul fiecarui liber arbitru metafizic se aflaacel om, în care se concentreaza tendinta pasionataa unei întregi epoci si se exprima, într-o formaimpunatoare, cristalina, înainte ca aceasta tendintasa devina grosolana, înainte de a seca, înainte de ase împotmoli. Asa si în America, furtuna a fostdezlantuita de un singur om. Din pacate, valurileeterice - cum se întâmpla uneori - au nimerit înmateria grosolana si acest unic om, a fost amestecatîn vârtejul sarlatanismului.

Numele lui era Prentice Mulford si era ziarist.Acest sfânt, plin de energie - full of go - trecut

prin otelirea lui Iohan F. Ieizen, era ca un marinarînotând în oceanele spirituale, patrunzând în cos-mosul psihic, cu aceiasi privire de soim, cu careIeizen vedea totul pe pamânt. Întelepciunea luicreste ca si un tufar salbatic în flacari. Nici o cunos-tinta nu este împrumutata de el din mâna a doua.

Puterea lui sihastrica, cu sinceritate, s-a transfor-mat pentru el într-un buzdugan magic, care ducecatre izvorul viu al vietii interne. El pleaca în peleri-naj în propriul sau "EU", descopera si cucerestelumi noi. Fiecare fibra a lui devine o fiinta constien-ta, în fiecare nod al sistemului lui nervos se ivesccentre constiente si fiecare din aceste noduri, devin

17

îndrumatoare fosforescente în calea ce duce catrebucuria de viata!

Îmbatat de acest farmec, el îi cheama pe toti peaceasta cale.

Îmi place a mi-l imagina, sub cerul Californian.Sta întins, picioarele lui se sprijina de tulpina unuicopac gigantic. Si astfel, îsi striga vestea sa monot-on si cordial, ca si mierla, care cânta lent si melodiosîn ziua însorita.

El se apuca sa scrie articole mici sub o straniedenumire: "Biserica", "Înalta arta a uitarii", "Cultulîmbracamintei", "Ce înseamna darurile sufletesti","Rugaciunea de masa sau stiinta despre mâncare","Casatoria si învierea", "Unde calatorim noi în tim-pul somnului", "Exilul, dizgratia sau legile vari-etatii", "Destinarea camerei", "Doctorul interior","Cum se receptioneaza gânduri noi", "Nemurireafizica", si asa mai departe.

Fiecare cuvânt al lui este încarcat cu un curentde putere etica, ce izvoraste din intuitia unei forteincomensurabile si gingase. Se repeta mereu acelasirefren staruitor: gândurile sunt obiecte, ele sunt totatât de reale ca si apa, cerul, metalul, ele actioneazaînlauntrul si în afara corpului, trec la altii dinapropiere sau din departare. Suntem în stare deveghe sau de somn; gândurile construiesc si darâ-ma corpul nostru incontinuu si în aceasta constaputerea noastra adevarata. Tot ceea ce noi dorim

18

clar si neîncetat - ne apartine noua - iar fiecareîndoiala si ezitare distruge cristalurile realitatii careîncep sa se formeze în jurul nostru, din emanatiilegândirii noastre. Izvorul tineretii vesnice a sufletu-lui si a corpului, curge din dispozitia spirituala - theseren mood - galvanism; omul care poate sa-si pas-treze o asemenea stare în inima sa, acel om dominaviata.

Pentru Pretince Mulford, realitatea este numaiimaginatia limitatiei curentului unei mai spatioasevietuiri - un simplu component auxiliar, analog cuabscisele si ordonatele din geometria analitica;când curbura întâmplarii taie abscisa - ea senumeste realitate, în caz contrariu - gând; curburaîn sine, este neîntrerupta, nu este separatie întreaceste doua manifestatii, care reciproc par legateprin cauza si consecinta si, neîntre-rupt, trec una laalta. "Experientele" lui Mulford ne învata a le treceuna în alta, fara oboseala, dupa propriul arbitru.

Viata, în imensitatea sa, are legi tainice, cunos-cute numai traitorului real. Înalta porunca ne înva-ta sa le dam ascultare, sa le urmam fara împotrivirila cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneazaindiferent daca o recunoastem noi ca atare sau nu;acel ce le violeaza constient sau inconstient, esterupt de la înaltime: consecintele greselilor noastreactioneaza la fel, indiferent daca le-am comis cupremeditare sau nu.

19

Boala, nenorocirea, decadenta sau moartea, sunturmarile pacatuirilor contra legii tainice; dinnenorocire, fenomenele nu vorbesc - "iertati-ne, noinu suntem înca explicate - prin urmare, înapoi înnecreere"!

Constatam cu entuziasm, cum lui PretinceMulford, nimic nu i se prezinta prea înjositor saulipsit de importanta; totul, dupa parerea lui sepoate dovedi una din acele nenumarate mladite,care cu timpul, vor produ-ce o neînchipuita puteresi frumusete.

Pretince Mulford se adreseaza oamenilor desocietate, industriasilor auriferi, negustorilor,ciobanilor si milionarilor!

Ar fi nepotrivit a spune: concentrati-va asupraAbsolutului. Concen-trarea nu începe de la absolut,ci de la curelele încaltamintei.

El ne învata ca si la cea mai neînsemnata ocu-patie, sa ne gândim numai la ea, si nu la patruzecide alte ocupatii, care vor veni pe urma! Omul, careeste capabil sa alunge orice alt gând, în timp ce-sileaga sireturile pantofilor, se afla pe prima treaptade fericire; el poseda capacitatea de a înlatura gân-durile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri sitristete, îsi domina continutul constiintei.

Tot Pretince Mulford ne învata, pentru a atingescopul dorit, sa insistam asupra dorintei,transpunându-ne mentalmente, întotdeauna, în

20

acel loc pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; saînvatam arta de a înlatura de la sine curentele men-tale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecata aneajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajun-suri; caci fiecare gând rautacios este o substantaotravitoare, care patrunde în noi însine. Încetul cuîncetul, întelegem ca fiecare cultivam în noi convin-geri false, cum ar fi spre exemplu, încrederea învenirea neaparata a slabiciunii si subrezeniei, la oanumita vârsta.

Pretince Mulford ne învata cum sa înlaturamconvingerile agonisite în milioane de ani, desprenecesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toateminunile se târaste mereu dupa noi - cu o putereereditara - nu numai amintirea despre ruinareafinala a celulelor, ci si stiinta.

Cu regret, însusi Pretince Mulford a murit dedata aceasta - dar desigur pentru ultima data - cutoate ca si aceasta s-a întâmplat, fireste, dintr-oneîntelegere.

Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. Elne învata unde sa cerem si unde sa batem. El neconduce pâna la perdeaua, sfânta sfintelor a"EULUI" nostru. Dar pentru a patrunde, fiecare tre-buie sa intre prin el însusi.

Sir Galahad

21

*22

UNELE LEGI ALE PUTERII SI FRUMUSETII

Gândurile noastre, redau înfatisarii noastre,forma si întiparirea individuala. Gândurile noastredetermina miscarile, tinuta si înfatisarea exterioaragenerala.

Legile frumusetii si ale sanatatii complete, suntidentice. Ambele depind de starea sufleteasca sau,cu alte cuvinte, de calitatea gândurilor, care adese-ori, trec de la altii la noi si invers.

Urâtenia expresiei provine întotdeauna de laviolarea inconstienta a unei legi oarecare, atât la ceitineri, cât si la cei batrâni. Fiecare semn de decaden-ta în corpul omenesc, fiecare manifestare de slabici-une, tot ceea ce reda exteriorului omului un aspectrespingator, emana din predominarea starii luisufletesti. Natura a împlântat în noi, asa zisulinstinct, iar eu l-as denumi înalta ratiune, pentru canoi actionam cu simturi mult mai fine când urâmslutenia si imperfectul, adevaratele semne ale deca-dentei ! Înclinarea înascuta a naturii omenesti,impune a fugi de imperfectiune si a cauta compar-ativ perfectiunea. Înalta noastra ratiune are drep-tate atunci când se teme, din aceeasi cauza, deriduri si subrezenie, ca de o îmbracaminte murdarasi rupta! Corpul este vesmântul viu si, în acelasitimp, si instru-mentul spiritului.

23

Veacuri întregi, din generatie în generatie, dincopilarie chiar, ni se întipareste gândul despre exis-tenta si irevocabilitatea necesara a legii naturii, princare, corpul nostru, dupa trecerea unui timp deter-minat, se vestejeste, pierde din gratiile lui, iar int-electul se sleieste.

Noua ni se spune ca spiritul nu e în stare a deju-ca aceasta; nu-i sta în putere de a renaste corpul cuajutorul fortelor care exista în noi; de a-l face tot mainou si mai plin de vanitate!

Irevocabilului mers al naturii îi este atât deputin necesar sa distruga actiunea vietuitoare a cor-pului omenesc, dupa cum îi este indiferent daca netransportam cu caii de posta sau în automobil, dacatrimitem corespon-denta prin curier special sauprin telegrafie.

Ar fi o ignoranta stupida de a sustine cu îndâr-jire ce anume se încadreaza în legea naturii. Este ogreseala fatala a socoti acea portiune mica a trecu-tului, care ne este cunoscuta, drept un indicatorsigur a tot ce va fi sa se întâmple în vecii vecilor.

Daca planeta noastra a fost asa dupa cum neînvata geologia, adica o masa de forte salbatice sineînfrânte, în forfoteala, daca si regnul vegetal, ani-mal, iar apoi viata omeneasca au fost maigrosolane, atunci nu ne serveste aceasta ca iluzie,speranta si ca dovada a faptului ca mergem înîntâmpinarea "marii fineti" si perfectiuni la care tin-

24

dem acum întotdeauna si în fiecare clipa? Nuînseamna oare "finete" sporirea autoritatii, dupacum forta fierului creste pâna la otel?

Dupa cum se stie, omul este cea mai subtila fiin-ta organica. Oare în el nu trebuie sa se dezvolte celemai înalte si înca necunoscute forte?

Mii de gânditori din toate tarile se întreaba însecret: "Pentru ce ne nimicim, sa pierdem ceea ceeste mai bun, mai nepretuit în viata, exact în aceltimp în care am agonisit experienta si întelepci-unea, ce ne-a adaptat mai mult la viata! Parca abias-a ivit vara si zilele au si început sa fie mai scurte.".

Chemarea multora, la început, se exprimanumai prin soapte. Ruga-ciunea, dorinta, rugaci-unea maselor începe întotdeauna de la implorareaîn ascuns. Cei dintâi, temându-se sa nu para ridi-coli, cu greu se hotarasc sa sopteasca vecinului! Sitotusi, la baza experientei, sta adânc înfipt, urmato-rul adevar: "Fiecare dorinta, gândita sau exprimata,apropie scopul râvnit în mod nemijlocit, catreintensitatea dorintei si aduce cresterea numaruluidoritorilor. Ei îsi dirijeaza functiunile sufletesti pe ocale determinata si, prin aceasta, se pune în miscareputerea latenta a vointei, care ajuta la realizareadorintei, putere ignorata înca de întelepciunea sco-lastica. În felul acesta, milioane de oameni doreauîn ascuns un mijloc mai rapid de deplasare - au fostdescoperite aburul si electricitatea. Curând, vor

25

veni la rând alte probleme, alte cerinte, nazuinteinterioare, exigente interioare.

Se întelege ca la primele încercari de a realizadorintele - ce ne par deocamdata fantome - nu vorlipsi greselile si insuccesele, dar si în timpulprimelor descoperiri tehnice au fost ciocniri detrenuri, explozii de cazane, etc.

Batrânetea noastra este de doua feluri:batrânetea sufletului si a corpului. Sufletul a obtin-ut maturitatea prin nenumaratele sale întrupari siforme de existenta în cursul a milioane de ani, pânala starea superioara de constiinta actuala; el a uzatmulte corpuri tinere, ca pe niste haine. Ceea ce noinumim moarte, nu este altceva decât incapacitateade a întretine în buna stare vesmântul fizic, de aîmprospata mereu corpul nostru cu elementevitale. Odata cu maturitatea si experienta spiritu-lui, sporeste si capacitatea lui de predominareasupra corpului, transformându-l dupa vointa sa.

Prin aceasta autoritate sufleteasca, se poateobtine frumusetea, sanatatea, forta si iubirea oame-nilor. Pe de alta parte, aceeasi forta, în mod incon-stient, poate sa ne faca urâti, bolnavi, slabi si resp-ingatori, cel putin în aceasta viata, caci, la urmaurmei, evolutia care tinde catre finete, catre perfec-tionare, transforma totul în forme mai purificate.Iata ce fel de puteri magice poseda gândurile noas-tre. Cu toate ca sunt invizibile, ele totusi sunt reale,

26

ca si floarea, pomul si fructul.Sub actiunea neîntrerupta a gândurilor, muschii

imprima gesturi reflexe, care oglindesc caracterulacestor gânduri.

Omul hotarât umbla altfel decât cel nedecis. Laomul nehotarât miscarile, înfatisarea, felul de a seexprima, precum si tinuta corpului sunt timide; cutimpul, sub influenta timiditatii, corpul devinestângaci, diform, bun de nimic. Membrele corpuluiseamana cu literele unei scrisori scrise în graba,într-o stare de nesiguranta; scrisul e strâmb, nereg-ulat, pe când dispozitia senina si dinamica - theserene mood - produce expresii amonioase si unscris placut.

Zilnic patrundem în atmosfera unei noi faze devietuire, cugetam asupra unui caracter imaginar, pecare îl dorim - iar prin rolul dominant ce ni-lreprezentam mai des, redam corpului - adica mas-tii acestui rol - cele mai reliefate trasaturi.

Acel care si-a facut un obicei de a se vaicariaproape totdeauna, de-a fi indispus, de a se plângede soarta sa, de a serba orgia ipohondriei, îsi otrav-este sângele, îsi desfigureaza expresia; în zadar îsistrica culoarea fetii, caci în laboratorul tainic alsufletului se prelucreaza nevazutul, germenulotravitor - AGENS. Acest germen otravitor, a caruiactiune e pusa în misca-re de închipuire, adica princugetare, atrage din mediul înconjurator - conform

27

neînduplecatei legi - alti germeni asemanatori lui.A te deda unei stari de iritare, de disperare, înseam-na a-ti deschide portile sufletului pen-tru fluidulmental al tuturor oamenilor iritati si disperati dinîntregul oras; aceasta înseamna a-ti alimenta pro-priul magnet - sufletul - cu curenti daunatori si dis-trugatori si a-ti pune în contact bateria mentala cutoate curentele de aceeasi natura! Acela care se gân-deste la tâlharii si crime se pune în acest fel înlegatura sufleteasca cu fiecare tâlhar si criminal depe tot globul pamântesc. Dispepsia provine nu atâtde la mincare, cât de la dispozitia în care ne-amobisnuit sa mâncam. Cea mai buna pâine, mâncatacu amaraciune, actioneaza asupra sângelui ca otra-va.

Sa ne închipuim o familie, ce prânzeste stândtacuta în jurul mesei, cu un aer de umilinta si oînfatisare încordata, parca ar zice: "În fine, trebuiesa înduram si aceasta!". Tatal e dus pe gânduri simediteaza la afacerile sale, sau s-a cufundat încitirea unui ziar, înghitind odata cu mâncarea, toatecrimele si sinuciderile publicate, furturile prinspargere si scandalurile din ultimele 24 de ore.Regina casei, suparata, se gândeste la neplacerilegospodaresti. La o asemenea masa, odata cu mân-carea, se introduce si elementul mâniei, nenorociriisi descompunerii, în fiecare organism, provocândtuturor celor prezenti dispepsii de diferite feluri !

28

Când grimasa predomina expresia fetei, atuncisi gândurile fac ace-easi grimasa. Prin lasarea în josa unghiurilor gurii, gândurile, imitând forma gurii,sunt si ele înecate si triste. Fata omului este cel maibun indicator al starii sufletesti si, de aceea, primaimpresie este atât de importanta.

Predispozitia la graba, provenita de la prostulobicei de a goni mentalmente corpul, înconvoaieumerii înainte. Omul ponderat, care este stapân pesine, nu se grabeste niciodata, îsi concentreazavointa, intelectul sau, numai într-o singura directie,se deda cu trup si suflet unui singur tel, se obis-nuieste a se dirija, a fi armonios în fiecare miscare,pentru ca spiritul lui este într-o stare de absolutadestindere si stapânire asupra corpului si mem-brelor sale; el nu se grabeste peste fire, nu se îngri-joreaza de ceea ce poate sa se întâmple în viitorulapropiat sau îndepartat.

Combinând proiectul unei orecare afaceri, între-prinderi sau descoperiri, omul îsi creeaza din ele-mente nevazute, ceva tot atât de real ca si masinadin fier si lemn. Acest proiect sau întreprindere, larândul lor, atrag forte nevazute pentru realizarilelor - forte care duc catre materializa-rea finala înlumea realitatii. Iar omul care se teme de rau, caruiaîi e frica de mizerie si asteapta nenorocirea, îsicreeaza prin aceasta, în închipuire, un tablou imag-inar al unei puteri tacute, care aduna în jurul sau,

29

conform aceleiasi legi atractive, elemente vatama-toare si distrugatoare.

Reusita sau nereusita decurg din aceeasi lege,care poate sa serveas-ca în favoarea primei sau celeide-a doua, la fel cum o aceeasi mâna, este capabilasa salveze sau sa omoare. Cu gândurile noastre,construim mereu, din substanta nevazuta, cevacare atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau dauna-toare, corespunzatoare cu caracterul gânduriloremise.

Acel care socoteste ca va îmbatrâni, mental-mente, se vede un batrân subrezit, iar în urma aces-tei închipuiri, batrânetea îl va rapune. În schimb,ramâne tânar omul care e capabil sa-si faca un plan,sa se înfatiseze pe el însusi, plin de tinerete, puteresi sanatate, putând sa se cufunde neîmpie-dicat înel si sa se contopeasca cu înfatisarea voita, sa sedebaraseze de multimea care, repetându-i mereu cava îmbatrâni, inevitabil va îmbatrâni. Noi tre-buie neîntrerupt, sa construim idealul propriuluinostru EU, atragând prin aceasta elemente careajuta întotdeauna condensarea repre-zentarii idealeîn realitate.

Cei iubitori de a gândi la ceva maret, puternic, lamuntii, râurile si arborii din jurul lor, atrag catre eielementele acestor forte.

Omul ori îsi construieste în sine puterea si fru-musetea, ori consecutiv se îndoieste si cade din nou

30

în vechile conceptii ale masei. El nu distruge totusi,ceea ce a zidit mental. Lucrul s-a oprit numai siasteapta însufletirea urmatoare.

O gândire pesimista asupra frumosului, a forteitineretii, pune piatra fundamentala a realizarii aces-tora. Dupa felul gândului pe care-l vom avea maides, acela vom fi. Dvs. spuneti "NU"? Dar pacientuldvs. nu se gândeste: "eu sunt tare", ci dimpotriva:"cât îmi este de rau". Pacientii dvs. suferinzi de dis-pepsie nu zic: "vreau sa am un stomac sanatos", ci:"eu nu mai diger nimic". Si din aceasta cauza asaeste si în realitate! ... Noi vindecam bolile si nu penoi însine. Vrem sa ne dezmierdam suferintelenoastre; daca racim tare, inconstient, tusea neprovoaca imediat mila de noi însine; în timpul unuitratament corect, atât bolnavul, cât si cei care-lînconjoara, ar trebui sa se înarmeze împotriva bolii,imaginându-si tabloul sanatatii.

Vindecarile sunt tot atât de molipsitoare ca siîmbolnavirile. Sanata-tea este tot atât de conta-gioasa ca si pojarul.

Oare cât nu ar da cei maturi pentru a avea mem-bre tot atât de tinere si elastice ca ale unui baiat de12 ani! Picioare cu care se catara în pomi, umbla sialearga pe balustrade - alearga pentru ca le place saalerge si nu pot altfel! Daca s-ar gasi asemeneamembre de vânzare! Cât de mare ar fi cerinta dinpartea obezilor si obezelor, asemeni unor saci cu

31

faina, carora si în faetoane le e greu si se vaicaresc.De ce oare omenirea, înca din cel mai fraged timp alvietii, aproape fara nici o împotrivire, cu supuseniechiar, se lasa sa se îngrase peste masura, molesin-du-se, îngreunându-se? Mi se pare ca facem uncompromis cu asemenea înjosiri, denumindu-le"destoinicii"! Se întelege de la sine ca un barbat caree si tata, cetatean si alegator, unul din stâlpii statu-lui, nu poate sa zburde, sa sara ca un june, fiindcapur si simplu nu poate face acest lucru.

Purtam cu noi toate neajunsurile, ca pe nisteodajdii sfinte, schiopa-tând, zicem: "Asa trebuie safie, pentru ca nu poate fi altfel!".

În natura, în universuri, în oameni si în jurul lor,se îngramadesc, din ce în ce, tot mai multe posibili-tati. Rapiditatea aparitiei depinde direct de felulcum cunoastem toate aceste forte noi, cum ne exer-sam în vederea lor si cum exersam a le stapâni.

Dar ce lene!!!

GÂNDURILE POZITIVE SI NEGATIVE

Fara întrerupere, emanam si captam elementesufletesti: ne asemanam cu o baterie electrica, caremai întâi emana forta, pentru ca mai apoi sa fie dinnou încarcata. Atunci când ne cheltuim puterileprin conversatii, prin scris, prin meditatii, sau prin

32

diferite alte ocupatii, suntem pozitivi; în caz con-trar, suntem negativi. În timpul starii negative, saude reîmprospa-tare, primim forte si elemente carevremelnic ne pot fi daunatoare, sau ne pot aducefoloase vesnice!

Exista curente mentale otravitoare, dupa cumexista si vapori otravi-tori: arsenicali sau de altemetale. Sa presupunem ca omul, aflându-se în starenegativa, si-ar petrece cel putin o ora din timpulsau în mijlocul unor detinuti cinici, supraîncarcaticu ura. De la ei ar absorbi elemente sufletesti otrav-itoare, elemente îmbibate cu boli si cu forte distru-gatoare, elemente incomparabil mai periculoasedecât otrava, care a fost descoperita pe calea anal-izei chimice; fiindca actiunea lor e mai subtila si maiascunsa, adeseori resimtindu-se numai dupa tre-cerea câtorva zile, când, gresit, efectul lor esteatribuit altor cauze!

E de o importanta covârsitoare mediul în care neaflam în timpul starii negative, fiindca în acel timp,analog buretelui, absorbim fluidul sufletesc. Dupatrecerea câtorva ore de lucru mental sau fizic, adicaîn stare pozitiva, în timpul în care am emanat forta,starea negativa se prezinta ca un drept firesc si onecesitate. Este o greseala de a o înabusi artificialsau a o retine; totusi, aceasta imprudenta este nece-sara; e o stare care poate fi folositoare numai în con-ditii minutios alese.

33

Un om obosit, într-o societate de oameni nelinis-titi si aflându-se în-tr-o stare de iritatie febrila, vareceptiona, cel putin pentru un timp, calitatile lorjosnice; iar ei, la rândul lor, nu vor extrage din elforte psihice de care e aproape secatuit. Se poatespune, ca sa ne exprimam simbolic, ca si-a agatat deel greutati de plumb. El va împrumuta, cel putinpentru un timp scurt, felul lor de a gândi si a inter-preta lucrurile, subestimându-le. Va pierde încred-erea si va deveni îndoielnic. Acele proiecte, ce nudemult i se pareau solide si usor de realizat, vordeveni deodata întunecate.

Curajul lui obisnuit se înlocuieste cu teama. Înstarea sa de nehotarâre, el poate, într-un momentde zapaceala, sa cumpere lucruri absolut inutile, saspuna ceva nepotrivit, sau sa savârseasca ceva cedesigur nu s-ar face. El ar actiona altfel, daca ar finumai cu el însusi, daca ar emite gândurile lui pro-prii, iar nu absurditatile întunecate al oamenilorcare-l înconjoara.

Pentru frecventarea necesara a marilor adunari,urmeaza sa aleaga un timp mai dinamic al forteimentale, iar la primele semne de oboseala, sa seretraga imediat. În orele când stapânim forta,reprezentam un magnet. Acesta respinge curentelevatamatoare, carora le-am fi fost expusi, daca ne-am fi aflat în stare negativa. Deci, tot ce e mai bunîn viata, vor obtine oamenii "pozitivi", luptatorii si

34

încapatînatii! Cu toate acestea, nu e bine sa fimîntotdeauna "pozitivi" si sa emanam din noi gân-duri, caci atunci, omul alunga si respinge de la sinemulte chibzuinte pretioase. În anumite timpuri,rezervoarele sufletesti trebuiesc reînnoite; cu câtîmprospatam mai temeinic si mai rational continu-tul, cu atât e mai bine. Starea sufleteasca a omuluipozitiv va slabi inevitabil si va simti lipsa forteidaca nu se va comporta totdeauna ostil fata de gân-durile straine, daca nu-i va fi greu, va fi întotdeau-na atent si va absorbi necunoscutul si noutatea;daca nu va deosebi improbabilul de imposibil.Propria cunostiinta marginita îi va fi unica sfera deactiune! În schimb, oamenii mereu negativi, cei careincontinuu receptioneaza, care se împaca cu par-erea ultimului, pierzându-si încrederea în sine de laun simplu surâs sau ridicare din umeri, se asea-mana cu o canalizare prin care trec toate murdari-ile; pâna la urma, se înfunda tevile si nu permit tre-cerea curentilor valorosi; asemenea oameni pierdcapacitatea de a emite forte pozitive.

În general, trebuie sa ne conformam regulii de afi pozitivi în societate si negativi în singuratateacorect pregatita. Omul care continua în singuratatesa se certe mental cu adversarul sau, involuntar îsiconsuma fortele.

Singuratatea este necesara mai cu seama omuluicare poarta pe umerii sai greutatea grijilor altora. În

35

timpul unui asemenea repaos, nu se cuvine sa nepermitem nici compatimirea, fiindca ea ne sub-mineaza fortele si tocmai ele trebuiesc adunate,pentru a ne aduce cele mai bune foloase. La fel, ora-torul, înainte de a-si pronunta lungul sau discurs,nu trebuie sa care carbuni pe scari, dorind astfel saajute unui sarac lucrator cu ziua; aceasta munca aromorâ în orator animatia, forta si stralucirea mintii,poate chiar si gândurile care, direct sau indirect, ardeschide cai noi pentru usura-rea soartei nu numaia unuia, ci chiar a miilor de lucratori cu ziua.

Omul care se învârteste totdeauna într-o soci-etate numeroasa, inevitabil pierde multe forte,târând dupa sine atmosferele straine. Dar cel maidaunator este faptul de a convietui cu un om cu odezvoltare mentala inferioara. În perioada pasivi-tatii, care inevitabil se întoarce înapoi totdeau-na,vom fi supusi unor curente mult inferioare, indifer-ent de felul raporturi-lor, indiferent daca acel om neeste frate, fiu sau sot. Dintre doi oameni cu un nivelde dezvoltare mentala diferita, dar strâns legatisufleteste unul de altul, va suferi si va pierde tot-deauna cel mai destoinic, mai fin si care e mai laînaltime, fiindca el este mai receptibil, pe când celde esenta inferioara e capabil sa capteze numai oparte din ce i-a fost trimis, restul necaptat se pierdefara crutare si fara nici un rost.

Un contact între oameni este o formidabila forta36

motrice (AGENS), pentru câstigarea fericirii si suc-cesului. "Contact", aici înseamna ceva incomparabilsuperior apropierii fizice. Suntem apropiati cuomul, în virtutea intensitatii contactului psihic;despartirea nu joaca nici un rol aici. Acela care afost timp îndelungat legat de un om cu dezvoltarementala inferioara, nu poate rupe deodata undelecomunicative sufletesti, ce-i sunt trimise din acestizvor, în virtutea puterii de obisnuinta. Trebuie sa-luitam, sa nu ne gândim la el cu rautate; nu ne maigândim deloc la el, numai în felul acesta se poatetaia firul telepatic si sa ne eliberam. Pare aceastarece, aspru, grozav? Dar care poate fi sensul, pentrudoi oameni, de a pastra în amintire legatura dauna-toare pentru unul sau pentru amândoi? Caci daca oparte sufera, cu timpul va suferi si cealalta! La fel evatamator "pentru repaos" - prin urmare, în starede pasivitate - a citi romane captivante, a te identi-fica cu eroii lor, a inspira, sa zicem, o atmosferaabsurda, în timpul propriei slabiciuni si receptivi-tati.

În special în timpul când mâncam, ar trebui safim mai pasivi: cel care primeste mâncarea, adicamaterialul necesar construirii corpului sau, trebuiesa faca aceasta într-o buna dispozitie, linistit, veselsi echilibrat. A mânca si a ocarâ, a te certa sau a tegândi la afaceri înseamna a fi pozitiv exact în aceltimp când se cere o negativitate absoluta. Daca

37

ocara si cearta se produc verbal sau numai mental,se întelege, nu are nici o importanta. Este daunatorde a lua masa cu omul pe care abia îl suporti, de acarui stare sufleteasca trebuie sa te izolezi. Aceastacere cheltuiala fortei si pozitivi-tate. De aceea,numai oamenii legati cu o simpatie cristalina ar tre-bui sa fie comeseni. Omul care se afla adesea în sin-guratate atrage curente înrudite cu aspiratiile luisufletesti: spatiul se prezinta ca un magnet puter-nic, care cu timpul se încarca cu propriile gânduri.Noi traim atunci într-un plan mult mai pur, maiînalt, accesibil sugestiilor, care mai întii vor fisfioase ca un vis tainuit. Pe neasteptate, aparenevoia de societate si atunci iei, fara alegere, ceea ceîti cade sub mâna sau te lasi încântat de curente.Pacea interna este nimicita. Toate reveriile îti apardeodata, dupa parerea generala "pura absurditate";judecata sanatoasa reîncepe sa bârfeasca, sa criticesi sa nu mai contrazica tonul de behait al turmei.Dupa aceea, ramasi din nou cu noi însine, simtim oadânca nemultumire si o indispozitie; ne reprosamcu mâhnire ca am tradat drepturile sufletului nos-tru! Multe suflete mari sufera de apasarea gân-durilor parazitare, care se agata de ele si, fara voialor, le vatama.

Se întelege ca nimeni nu trebuie si nu poateramâne mult timp în singuratate; dar acela care areputerea sa rupa cu relatiile lui inferioare, îsi

38

deschide drumul, numai prin aceasta, catre altelesuperioare.

Omul care e înarmat cu puterea rabdarii, aasteptarii, atrage în calea vietii sale oameni care îidau acel repaos adevarat si acel ajutor pe carenumai contactul îl poate da.

Gândurile lui superioare servesc ca o veriga deunire între el si posesorul gândurilor asemanatoare.Cel care se tine tare de elementele sale inferioare, sedesparte prin aceasta de lumea superioara careia,pâna la un anumit grad, îi apartine.

În ce anume constau asa-zisele relatii prieten-esti? Oare nu în unica si vesnica rumegare aleunora si acelorasi cuvinte si gânduri, ale unora siacelorasi gesturi? Oare nu înseamna ca se suportareciproc an dupa an?

Adevarata viata vie este starea varietatii,descoperirii noilor curente mentale. În ea se pro-duce un schimb neîntrerupt de forte si gândiri întresuflete de aceeasi înaltime - iata izvoarele, ascensi-unile pâna la o existenta vesnica!

Izvorul tineretii corpului si sufletului consta încapacitatea de a transforma, momentan, tot aparat-ul mental în pozitivitate, atunci când suntem încon-jurati de gânduri grosolane; ramânând, în schimb,în negativi-tate, adica receptivi pentru izvoarelecreatoare.

Curajul sa ne fie faclara calauzitoare!39

Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideramnimic ca imposibil!

Sa nu urâm pe nimeni - ci numai sa ne ferim deratacirile straine!

Sa iubim pe toti, dar sa acordam încrederea cuprudenta si întelepciune!

UNELE PRESCRIPTII PRACTICE SUFLETESTI

Traim într-un vârtej de senzatii, cunostinte noi,experiente noi si, cu toate ca am fost convinsi deadevarul lor, ele se pierd prea usor în banalitatileobisnuite, în cele întâlnite în fiecare zi.

Nimeni dintre noi nu poate sa se bazeze, înprezent si în viitor, ca va trai la înaltimea noilorlegi, principii si metode ale existentei. Chiar dacaavem o deplina încredere în adevarul lor, seascunde totusi în noi o doza de încapatînare, care seîmpotriveste tacuta.

Aceasta doza de încapatînare este materia, expe-rienta corpului, a sângelui, a celulelor.

Si de aceea, nu se pot repeta îndeajuns noileintuitii (intuition): exis-ta "înalta autoritate", fortadominatoare care patrunde si învioreaza totul.

Noi compunem o parte a acestei forte.Ca atare, posedam aptitudinea de a tinde tacuti

si neobositi, prin rugaciune sau prin dorinta, sa ne40

îmbibam cu tot mai multe calitati înrudite acesteiînalte forte.

Fiecare gând al nostru este o realitate, o forta.(Rog repetati de doua ori aceasta).

Fiecare gând reprezinta piatra pentru construc-tia soartei noastre, fie în bine fie în rau.

Omul obligat sa locuiasca într-o casa urâta, sa sehraneasca rau, sa traiasca cu oameni grosolani sibanali, trebuie ca în fundul imaginatiei sale sa seopuna la tot ce este umilitor! El trebuie sa-si imag-ineze ca locuieste într-o casa frumoasa, ca sehraneste cu mâncari alese, la o masa cu oameni dis-tinsi; o asemenea stare sufleteasca îl va îndreptacatre mai bine, fara amaraciuni, fara sfortari. Fiibogat cu duhul, cu imaginatia si constiinta, dupaele va urma si bogatia materiala. Omul care se vedemereu pe treapta de jos a scarii va ramâne pentrutotdeauna pe ea. Starea predominanta - apasatoaresau învingatoare - formeaza din timp toate conditi-ile fizice ale vietii.

Nu pune niciodata granite posibilitatilorviitoare. Niciodata nu spune: "Mai departe nu potmerge. Întotdeauna voi fi mai jos decât cutare saucutare om !". Sau: "Corpul meu trebuie sa se ruinezesi sa piara, fiindca în trecut, multe corpuri omenestis-au ruinat si au pierit.".

Nu gândi: "Capacitatile si talentele mele suntmediocre - eu voi trai si voi muri ca si milioanele de

41

oameni din jurul meu!". În felul acesta, fara cunostinta de cauza, gasesc

multi si nimeresc în sclavia înselaciunii. Ei se încar-ca cu toate relele si consecintele lor chinuitoare.

Ei distrug posibilitatea de a trece cândva limitalumii actuale. Ei pleaca de pe cararea înaltelor ade-varuri, fara a avea nevoie.

În fiecare om este împlântat germenul unei oare-care capacitati, unui oarecare talent; fiecare are ovocatie bine determinata, tot asa exclusiva ca si vie-tuirea sa; caci în creatia fara sfârsit, nesfârsita este sivariatia manifestarilor, fie ca e vietuirea, apusulsoarelui sau creierul omenesc.

Sa doresti câteodata sa fii eliberat de orice frica.Fiecare secunda consacrata unei asemenea dorinteajuta putin eliberarii tale din robia fricii. Constiintanesfârsita nu cunoaste frica, dar vezi ca vesnica tasuccesiune consta într-o apropiere tot mai mare deconstiinta infinita.

Noi absorbim gândurile oamenilor simpaticinoua si ale celor pe care îi vedem mai des. Dacaacesti oameni sunt inferiori si traiesc mentalmenteîn sferele inferioare, atunci faptul acesta se reflectaîn rau asupra noastra, caci într-o relatie inegala esteînvinsa totdeauna mintea subtila si superioa-ra.

Norocosii ne întind gânduri despre succese, caniste fire. Acei fara noroc, cei ce nu reusesc, emanadezordinea, lipsa rabdarii sistematice sau lipsa put-

42

erii credintei; noi absorbim toate acestea ca bureteleapa.

Este mai bine sa nu ai cu nimeni nici un fel deraporturi, decât sa întretii relatii cu oameni stupizisi prosti, ce traiesc fara nici un tel; curentul lor men-tal ne izoleaza de fiintele asemanatoare noua, ade-varatii nostri prieteni.

Când în vreo actiune sau afacere, cadem într-osituatie fara nici o iesire, nu se cuvine a actionaprompt, ci se cuvine a astepta, îndepartând chiar sigândul de la chestiunea dificila. Numai aceasta îtiva întari energia si initiativa. În acest mod, se adunafortele care curg din toate partile. Ele se manifestasub forma combinatiei, inspiratiei, circumstanteiafluente sau întâmplarii. În timpul asteptarii nu ne-am oprit. Cererea noastra ne duce în curentul men-tal la întâlnirea cu chibzuinta, cu ocazia! Omul carese bizuie în vreo actiune exclusiv pe oameni,înseamna ca a si alunecat de pe calea buna careducea la izbânda.

Despre actiunile, planurile si sperantele tale, savorbesti numai cu oameni în care ai încredere abso-luta si stii ca-ti doresc succesul. Niciodata nu teîncrede în oamenii care te asculta dintr-o simplapolitete. Fiecare cuvânt exprimat înseamna forta pecare o rapesti actiunii tale.

Numarul oamenilor în care poti sa te încrezi esteextrem de restrâns. Caci o urare buna si sincera a

43

unui singur prieten, care te asculta timp de 10minute, cu atentie sincera, reprezinta o adevarataforta vie, auxiliara, care alaturându-ti-se, lucreazadin acest moment în colaborare cu tine, pentrubinele tau.

Urmarind o tinta mareata, vei fi calauzit catreoameni carora le vei inspira încredere în tine si pecare îi vei putea convinge vorbindu-le.

Cerând pentru tine însuti dreptatea, tu o ceri înnumele întregii omeniri.

A permite sa te însele, sa te pacaleasca, sa techinuiasca, fara a protesta mental sau verbal - teidentifici cu înselaciunea si ticalosia.

Zece minute petrecute în reprosuri contrasoartei tale sau în invidii fata de fericirea altuia,reprezinta o anumita cantitate de forta risipita pen-tru agravarea destinului tau. Fiecare gând de invi-die sau de ura zboara înapoi ca si bumerangul aus-tralienilor. A nutri simturi rele împotriva marilorbogatasi înseamna o risipa care aduce nu numainenorocire, ci ne distruge din vreme fericirea înpregatire.

Se întelege ca nu trebuie sa asteptam o eliberaremomentana, când ele au devenit o a doua natura anoastra.

Obiceiurile urâte, adunate o viata întreaga sedezradacineaza numai încetul cu încetul.

Camera dvs. este acel atelier în care ar trebui sa44

se construiasca noul "EU", din noile elemente men-tale. În aceasta camera nu trebuie permisa intrareastrainilor si chiar noi ar trebui sa ne petrecem acolotimpul numai atunci când suntem într-o buna dis-pozitie si voiosie. În ea trebuie sa idealizam si sa nevedem visurile împlinite.

Cu timpul, aceasta camera va fi încarcata literal-mente cu fericire. Din fiecare obiect vor tisni sprenoi amintiri despre gândurile frumoase din trecutsi ne vor da posibilitatea sa savârsim fapte asem-anatoare minunilor.

O indispozitie careia te supui nu este altcevadecât o boala. Un suflet bolnav îmbolnaveste cor-pul! Majoritatea bolnavilor îsi pregatesc mental-mente, cu staruinta, ani de-a rândul, o îmbolnaviredefinitiva.

Din contra, cu cât ne aflam mai mult timp într-opermanenta astep-tare de viitor fericit, cu atâtdevine mai mic pericolul de a pierde aceasta stare,chiar si pentu scurt timp, fiindca ea a devenit adoua noastra natura si nu suntem în stare sa o dis-trugem împreuna cu toate acele stari nesfârsite siplacute ce decurg din ea.

Toti, fara exceptie, suntem construiti din fortedenumite gânduri. Toate faptele noastre nu suntaltceva decât o neîntrerupta rugaciune! Se întelegeca rugaciunea nu se concepe aici ca o însiruire decuvinte cunoscute. Omul care mediteaza asupra

45

partilor obscure ale vietii, gândindu-se mereu ladezamagirile avute si loviturile soartei, nu facealtceva decât implora dezamagirile si loviturilepentru viitor.

Acel care asteapta nenorocirea, numai prin acestsimplu fapt, se roaga ca ea sa se întâmple si, faraîndoiala, nu va întârzia sa vina.

În societate, aducem cu noi nu numai corpul, cisi aura noastra, care, inconstient, ne face sa fim sim-patici sau antipatici în fata societatii, indiferent cavorbim sau tacem, caci ceea ce gândim este incom-parabil mai important decât ceea ce spunem.Atmosfera specifica ce ne înconjoara atrage saurespinge. Ceea ce ni se întâmpla nu este altcevadecât o consecinta a starii noastre sufletesti cedainuieste de mai multi ani.

Înclinarea catre adevar aduce cu timpul rezul-tatele cele mai bune si durabile. Aceasta nu este unsentimentalism, ci pur si simplu o stiinta. O aseme-nea directie data gândurilor atrage împrejurari sioameni în care poti sa ai încredere, suflete înruditeîn care viata noastra îsi gaseste refugiu.

"Sa nu apuna soarele înainte de a-ti trecemânia", în aceasta rugaciune biblica consta tainasanatatii. Omul care se culca seara suparat si mâh-nit, mentalmente, în timpul somnului, se afla însfera raului si aduna suparari si mâhniri pentru adoua zi.

46

Graba este un obicei prost, care distruge maimulte vieti decât se crede. Grabnica, nerabdatoarealegare a sireturilor încaltarilor de dimineata, atragedupa sine o febrilitate pentru toata ziua. Fa rugaci-uni ca sa scapi din acest învalmasag, ca sa-ti capetilinistea. Oamenii aspri tin viata în manusi de arici.Ei dirijeaza totul cu mintea limpede, fara a da debanuit, fara îndârjiri fizice inutile.

Daca dimineata la sculare simti apasarea a tot ceva urma în cursul zilei, ca de exemplu grijile casei,afacerile, cumparaturile si alte obligatii urgente,trebuie sa te asezi pentru 30 de secunde si sa-ti zici:"Nu voi permite acestor obligatii sa ma domine. Laînceput, am sa ma ocup de un singur lucru, iar cele-lalte am sa le las la o parte, pâna ce primul lucru vafi definitiv terminat.". Asa veti avea toate sanselepentru reusita împlinirii acestui lucru, iar dupaaceasta le veti îndeplini si pe celelalte, în ordine,unele dupa altele. Elaborarea acestei stari linistite agândurilor concentrate ne transporta, deci, spre cir-cumstante, întâmplari, evenimente si cunostintemult mai convenabile decât o stare semiconstientade graba nebuna.

Pâna în prezent, înca mai credem în diferiteleneadevaruri. Credem inconstient. Ratacirea ne esteascunsa. Si în felul acesta continuam a trai conformratacirilor necunoscute. Din ele decurg suferintelevietii noastre.

47

Fa rugaciuni zilnice, ca sa obtii capacitatea de adistinge falsul în conceptie si sa nu te sperii dacavei descoperi incomparabil mai multa falsitatedecât te astepti!

Daca esti suferind si crezi ca un medicament sausfatul doctorului te-ar putea ajuta, atunci iamedicamentul, urmeaza sfatul, dar sprijina-temereu pe gândul: "Iau aceasta doctorie nu pentruvindecarea corpului meu, ci numai ca un ajutorpentru suflet, care, în curând, îsi va câstiga forte sicapacitati, ca sa se poata ajuta totdeauna pe sineînsusi.".

Niciodata nu-ti învata copilul sa aiba pareri infe-rioare despre el însusi. Daca el se va obisnui cuaceasta, atunci si altii se vor învata sa-l pretuiascamai întâi copil fiind, iar mai târziu ca om matur.

Nimic nu influenteaza atât de fatal personali-tatea ca autoumilinta. Multi copii încep viata mole-siti sub presiunea acestor sâcâieli de ani de-a rân-dul. Învatati copilul nu numai sa viseze reusita, darsi sa fie sigur de ea. O asteptare îndelungata a suc-cesului aduce împrejurari, mijloace si modali-tatipentru a-l obtine.

Pâna în prezent, avem cele mai vagi notiunidespre felul cum ar fi putut sa fie viata si ce fel deposibilitati tainuieste ea. Ca atribut al vietii relativperfecte, se va ivi capacitatea omenirii de a-si reîn-noi corpul dupa dorinta si de a-l pastra în starea pe

48

care o prefera. Un corp de o frumusete minunata sicare nu va cunoaste nici o durere.

Sa zici: "aceasta trebuie sa se întâmple" si atunci,mii de forte se vor pune în actiune pentru realizareadorintei, de aceea, se recomanda pru-denta înalegerea dorintelor - caci ele pot sa se întoarca cablestem. Pentru aceasta cauza, trebuie sa-ti dezvoltismerenia în fata constiintei nesfârsite; fii întotdeau-na pregatit pentru receptarea undelor din sfereînalte, care te învata sa cunosti valorile adevarate -precum si ceea ce trebuie sa doresti!

Viata omului - barbat sau femeie - nu poate fiperfecta. Omul nu este în stare sa-si hotarascafortele, pâna ce nu-si va gasi un al doilea "EU", pânace nu-si va întâlni completarea sa în sexul opus sipâna când nu-l va cunoas-te spiritualiceste. Dupa oasemenea cunoastere, despartirea este imposi-bila.

În timpul mesei, vom tine întotdeauna seama ca,odata cu fiecare îmbucatura pe care o înghitim, con-struim în corpul nostru gândul cores-punzator custarea noastra sufleteasca.

În timpul mesei, dati silinta sa fii vesel, scutit deorice griji si plin de speranta. Si daca nu poti sa ai sisa pastrezi o astfel de stare, atunci sa o evoci prinrugaciune!

Ziua si noaptea, fa rugaciuni pentru constiintanesfârsita a întelep-ciunii superioare, a fortei sibucuriei. Sa recunosti cu smerenie sufleteasca supe-

49

rioritatea constiintei nesfârsite, înseamna într-ade-var a te deda cu trup si suflet bunului superior.Undele superioare ale întelepciunii trec toate prinexistenta noastra, daca ne aflam pe adevarata calepentru a le recep-tiona unde, care, încetul cu înce-tul, ne vor elibera de rataciri si ne vor conduce de lamai bun, la perfectiune.

Constiinta aceasta ne transpune treptat într-onoua sfera, pe o alta cale a vietii si ne apropie deacei de care avem mai multa nevoie.

DUMNEZEU ÎN ARBORI

E fericit omul care iubeste copacii. Copacii mari,crescuti în salbaticie si libertate, acolo unde i-a saditnesfârsita forta si unde nu poate patrun-de îngri-jirea omeneasca. Tot ce e salbatic, natural, e maiapropiat de uni-vers, inspira mai real si mai pur rit-mul spiritual al infinitului. Iata de ce, ne cuprinde onespusa bucurie în mijlocul naturii salbatice, înpadure, în munti, în general acolo unde nu sunturme ale culturii omenesti.

Noi inspiram emanatiile neîntrerupte, iradiatede copaci, munti, pasari si de toate celelalte vari-etati ale infinitului! Aceasta emanatie tamaduiestesi reînnoieste. E mai vitala decât aerul! Aceastaemanatie este forta psihica izvorâta din tot ce este

50

viu. Aceasta emanatie nu o veti gasi nicio-data înorase si nici în parcurile si gradinile cultivate. Efericit omul care iubeste profund si devotat arboriisalbatici, pasarile si animalele, ca pe niste egali aisai, stiind bine ca si ei, la rândul lor, îl rasplatesc dinplin pentru aceasta iubire! Tot ce e vietuitor,raspunde la simpatie si la antipa-tie. Noi suntemreprezentantii unei parti a "constiintei infinite",arborii sunt reprezentantii alteia. Iar iubirea este unelement nevazut - "apa vie" a lumii, care se rosto-goleste în valuri mari, dintr-o parte spre alta a cos-mosu-lui invizibil ce ne înconjoara. Arborele - gân-dul viu al lui Dumnezeu -merita toata atentia noas-tra. El contine, poate, întelepciunea care noua nelipseste, caci fiecare observare atenta a arborelui neda putinta de a dobândi organisme cu mai multacuratenie, frumusete si sanatate. Vrem sa ne izbav-im definitiv de boli, sa avem o inima mai usoara siun spirit plin cu bucuria de viata. Pentru fiecare zicare vine, dorim o viata noua, o noua bucurie!Deoarece corpurile noastre trebuie sa devina, cuanii, mai usoare, nu mai grele. Vrem deplin sacunoastem cu fiecare celula infinitul - vrem sareusim a vedea spectacolul nemuririi!

Ne trebuiesc capacitati înca necunoscute "muri-torilor". Vrem sa ne eliberam de tot ce ne e fatalorganismului, de suferinte si de moartea corpuluipamântesc!

51

Sunt, oare, în stare arborii sa ne dea toate aces-tea? Da, ei au putinta sa ne ajute, imediat ce vomreusi sa patrundem în sufletul lor. Trebuie, însa, saîntelegem rolul lor în "fiinta infinita". Prea putinvom afla despre viata lor, atâta timp cât vom vedeaîn ei numai combustibil pentru încalzit si materialpentru butoaie. Acela care, într-adevar, va reusi saiubeasca Constiinta Infinita, în toate manifestarilesale, va fi rasplatit pentru iubirea sa, prin îmbibareacu o parte de întelepciune, proprie naturii acesteia.O contopire a iubirii cu conceptia despre arbori vaînvata omenirea sa traga din paduri foloase incom-parabil mai mari decât materialul pentru costructiisi combustibil. Iubirea îi va sopti omului în ce mod,padurile cu înaltele si imensele suprafete, cu mil-iarde de tulpini, ramuri si frunze, servesc dreptcabluri ideale pentru elementul spiritual superior,pe care ele îl acumulea-za si-l redau omului, în pro-portie cu capacitatea lui de receptivitate. Fiecaredin aceste forme ale existentei poseda o putere spe-ciala - elixirul vital pentru sufletul sensibil - pe caresimpatia ne-o transmite noua. Însa, iubirea cere rec-iprocitate. Putem sa capatam aceasta iubire dininfinit, proportional cu iubirea noastra fata defiecare forma a existentei, fie aceasta un tufis, fruct,insecta sau pasare. Nimeni nu distruge si nu vio-leaza ceea ce iubeste sincer. Elementul specificfiecarei forme a existentei care ni se transmite, este

52

însasi viata! În masura absorbirii, se vor destepta înnoi forte al caror sens poate fi înteles numai princuvintul "minune".

Taiati padurile si veti distruge aceste forte.Înlocuiti arborii salbatici cu cei artificiali - acesteforte vor degenera. Astfel, pomii roditori dau, înurma altoirii, "fructe nobile"; dar, din punct devedere al pomului salbatic, sunt fructele degener-arii artificiale, de exemplu marul Caleville; înlumea animala - ficatul gâstei îndopate.

Raportul nostru fata de arbori si de tot ce e viu,se va schimba cu totul, pe masura ce vom ajungetineretea vesnica, fericirea si sanatatea. Iubindarborii, plantele, insectele si pasarile, noi le vomlasa în voia lor, si vom primi drept multumire oparte din forta nesfârsita, proprie vietii lor.

"Dar cum sa traim" - ne vom întreba - "faralemne, fara hrana vegetala si animala?".

Trebuie oare sa existe vesnic numai o singuraforma a existentei? Oare nu pot fi schimbate condi-tiile existentei, în legatura cu noile simturi?Instinctul a milioane de oameni respinge azi hranaanimala. Se întelege de la sine, ca omenirea nu vaînceta deodata brutalitatea sa asupra lumii animalesi vegetale. Atât timp cât va exista cerinta unei ast-fel de alimen-tatii, ea trebuie satisfacuta; valoareaconsta în disparitia naturala a unor astfel de dor-inte. Numai atunci, sub calauza spiritului, se va

53

ajunge la o schimbare organica interna definitiva.Pâna în prezent, ratacirea omenirii consta în aceeaca ea încearca sa se însufleteasca cu ajutorul pro-priei sale puteri de vointa, impunându-si postul,pocainta si abtinerea de la ceea ce îi era mai trebuin-cios. Însa, asemenea mijloace nu izbaveau de boli,decaderi si moarte, nu-i împrospatau corpul; ele seditrugeau tot asa ca si corpurile chefliilor sibetivilor. Ascetismul este o insuficienta a încrederiiîn gran-doarea "fortei nesfârsite", care ne duce pânala cea mai înalta treapta a existentei. E cel mai marepacat a dori sa te vindeci pe tine însuti, separândomul, chiar si numai vremelnic, de "ConstiintaInfinita", care-i transmite viata, odata ce el o cere cuîncredere. Eliberarea de vicii, neajunsuri si de alteobiceiuri se poate obtine numai prin ruga insisten-ta de a stinge cerintele care le provoaca.

"Constiinta Infinita" zice la fiecare respiratie:"Veniti la mine, cereti, cautati-ma în toata creatia sieu am sa va reînnoiesc vesnic corpurile si sufletele";patimele si dorintele voastre se vor schimba treptatsi, odata cu ele, va disparea toata grosolania si con-tradictia oricarei legi; în schimb, veti gusta bucuri-ile spirituale, care acum sunt inaccesibile murito-rilor.

Odata învatati a duce o viata superioara si, prinaceasta, mai îndelungata - si asa va fi - vom respec-ta tot ce e vietuitor si, din iubire, le vom lasa în lib-

54

ertate. Iubim nu pasarica închisa în colivie, cinumai capri-ciul nostru. În felul acesta, înalta iubirefata de tot ce vietuieste este calea catre viata însasi,care se scurge catre noi, nu numai din arbori, pasarisi insecte, ci si din fulgul de zapada care seînvârteste cazând, din uragane si mari. Nu în sensfigurat, ci ca forta vie! Oare de ce noi nu iubim încaastfel? Nu stim! E deajuns a vedea calea care neelibereaza de tot ce e rau.

DESPRE FOLOASELE VISARII

Sa nu ne gândim continuu. Acest lucru esteobositor si atrage dupa sine repetarea unora siacelorasi gânduri.

Capacitatea de a întrerupe gândurile pozitivedupa dorinta sa, a visa într-o stare completa depace fizica, contine în sine una din cele mai nobileizvoare de putere si beatitudine. Sa te uiti numai înacel coltisor al peisajului pe care îl visezi sau sa con-struiesti în liniste castele imaginare.

Saizeci de secunde închinate meditatiei dau totatâtea secunde de pace si reîmprospatare sufleteas-ca si trupeasca. Chiar si în domeniul infe-rior alsuccesului material, va ramâne învingator acelacare va fi în stare sa se odihneasca dupa propriavointa, adica sa ramâna pasiv si sa înlature de la

55

sine, dupa bunul plac, toate gândurile. În mâinilelui sunt frânele vietii, caci în momentul auto-adân-cirii, i se deschid portile pentru noi gânduri,proiecte si intreprinderi, care, apoi, în stare de com-pleta constiinta, pastrându-se în memorie - se real-izeaza.

Toti oamenii contemporani se învârtesc nepro-ductiv, din an în an, în cercul vicios al unora siacelorasi gânduri! E clar ca ei, într-o asemenea starede goana, nu sunt capabili sa observe în calea lorîntâlnirile cu posibilitatile si chiar daca le-ar obser-va, le lipseste, totusi, curajul de a se agata energicde ele.

Automat, în puterea obisnuintei, ei fac unul siacelasi lucru, zi dupa zi. Starea lor sufleteasca îisubjuga definitiv si îi tine sub greutatea gândurilorsclave! Mereu li se pare ca trebuie sa realizeze ceva"folositor"! Chiar si în somn, ei se zbat prosteste... casi caii orbi în arcan! Se trezesc dimineata obositi...Somnul este elixirul vital numai pentru aceia careau învatat a fi visatori, a se adânci în sine, a se con-centra.

Interpretarea în sine nu consta în denumire!... Întimpul calatoriilor pe mare, acesti oameni sunt caniste salbatici neastâmparati, se reped fara nici untel prin întregul vapor, trecând dintr-o cabina înalta! În tren, ei asteapta nerabdatori momentulsosirii la destinatie, odata sositi, nu stiu ce sa faca cu

56

ei însisi. La ei acasa se agita vesnic, iar rezultatul eca ziua le-a trecut fara nici un folos!

Încordarea lor mintala nu a dat nimic!Tigarile generalului Grait au repurtat mai multe

victorii decât spada lui! Neluând în consideratievatamarea produsa de nicotina, o singura tragere afumului din tigara si expiratia lui, o observareinvoluntara a nourasilor de fum care se evapora,evoca starea de reverie, de visare-pasiva, în timpulcareia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si recep-tioneaza noile intuitii.

Prin aceasta însa, nici nu recomandam si nici nucondamnam tutunul: el reprezinta una din acelemulte mijloace imperfecte pentru crearea stariidorite, care, desigur, poate fi atinsa prin alte cailauntrice, mult mai solide si mai convenabile.

Iata o cale din multe: sa încerce cititorul acestorpagini sa se opreasca din când în când, sa se lase pespatarul scaunului, cu mâinile atârnând pasiv, sanu se gândeasca absolut la nimic, timp de 3-5secunde! Un nouras, o coloana de fum, o cracaleganata de vânt îi pot atrage privirea.

Dar acela care nu este în stare sa se odihneascacu sufletul si corpul, nici chiar timp de 5 secunde -astfel de oameni sunt multi - sa evite, cel putin, mis-carile nervoase prea bruste. Aceasta va fi prima lec-tie de înalta arta a visarii si a abstractiei mentale.Sufletul lui si-a atras catre sine atomul fortei vivifi-

57

catoare, care nu poate sa mai dispara. Daca trebuiesa învingi agitatia înradacinata în toata viata dintrecut, nu se poate conta pe o deplina si imediatareusita. Totusi, germenul calmului este împlântatdeja! Acest gând nu va mai dispare niciodata. Omulsa nu prelucreze însa acest gând cu prea mareîncordare. Totul va creste si se va dezvalui de lasine.

Sta în puterea fiecarui om sa domine în modarmonios sufletul si corpul, chiar si în cele maineînsemnate actiuni - fals denumite astfel - cum arfi de exemplu, în felul de a te scula, a umbla, a ras-foi o carte, etc.

Omul care e capabil sa ramâna în starea de con-templare dupa propria sa dorinta, va gusta si el dinbucuria unui somn sanatos si reînnoitor; ...cacistarea predominanta de peste zi conditioneazastarea noptii viitoare. Insomnia corespunde dis-trarii, "spasmul" gândirii, care ceasuri întregi nu daodihna corpului omului obosit... De îndata ce culti-vam linistea, creste si capacitatea vointei de aprovoca momentan somnul, adica completa pasivi-tate.

Exercitiile dispozitiilor mentale se prescriuexclusiv atunci când acestea prezinta comoditateanecesara si când se fac cu placere... În caz contrar,reusita întârzie. Taina si farmecul dezvoltarii inte-rioare consta în aceea ca, la fel cu iarba câmpului, ea

58

creste inconstient. Dupa câtiva ani, toate miscarilenoastre vor capata mladiere, armonie. În anarhiamentala actuala, corpul omului, de fapt, se rupe înbucati, sub presiunea gândurilor dezordonate sinecontrolate!... Odata cu marirea claritatii spiritu-lui, fiecare miscare, fiecare pas vor deveni un izvorde satisfactie, ne mai fiind o piedica în timpulgoanei inutile si fara nici un tel. Fac bine numai prinaceea ca iubesc; încetul cu încetul, toata viata secompune din elemente definite, care nu se distrugreciproc unul pe altul. Aceste exercitii simple vortransforma fiecare actiune a noastra într-un magnetdin ce în ce mai puternic si de o forta miraculoasa.

Hristos si Moise, toti clarvazatorii si magii seaflau în "pace". Acumulata în felul acesta, fortasufleteasca era apoi dirijata asupra bolnavului pecare-l renastea. În povestirea despre Marta si Maria,ultima si-a ales partea cea mai buna, caci nu seocupa de bucatarie, ea lucra în liniste asupra dez-voltarii corecte a fortelor sale si putea în câtevasecunde sa produca mai mult decât Marta, careducea toata greutatea lucrului casnic.

Marta istovea... Maria se împrospata!...Cultivarea pacii mareste prezenta de spirit. Cu altecuvinte, aceasta este o capacitate de a te folosi înorice moment, de toata cunostinta ta, de toata ener-gia ta, de hotarâre si tactica. Chiar simplul fapt alprezentei, în acelasi moment, a tuturor calitatilor, le

59

reda valoarea. Ele sunt concentrate într-o linistespirituala, nu fug dupa o mie de obiecte împrasti-ate.

Starea de contemplare este la fel cu o garnizoanaodihnita a cetatii care gândeste. Oamenii timizi,nervosi si, prin aceasta, întotdeauna obositi, se evi-dentiaza rar prin ceva; ei nu reprezinta magnetecare, lucrând în liniste, devin din ce în ce tot maiputernici, în loc sa slabeasca.

Prin priceperea de a-ti conserva fortele si a-tiodihni spiritul, se obtin nervi de otel: dintr-unasemenea om va radia un fluid capabil saîmblânzeasca calul salbatic! Curajul se aseamana cuun nor de magnet, pe care nimic nu-l poate stra-punge!

În asemenea cazuri, posibilitatile sunt nelimi-tate. Se poate dezvolta în corp si în fiecare organ, oforta de opozitie la toate influentele materiale, dezece ori mai mare decât pâna în prezent.

Capacitatea de a te da visarii poate fi - ca si ori-care alta - dezvoltata exagerat, de exemplu: laoamenii care traiesc parca într-un semi-somn,nedându-si socoteala de ceea ce face corpul lor. Lorle lipseste forta pozitiva de a actiona dupa dorintalor proprie, atunci când e necesar. Urmeaza a se sta-bili echilibrul între totalul fortelor pozitive; omultrebuie sa se învete a trece dintr-o stare în alta când,unde si pe cât timp va voi.

60

În aceasta operatie, venitul si cheltuiala forteipoate fi stabilita cu o exactitate atât de mare, încâtpe timpul schimbarii starii sa ramâna întotdeaunaun mic excedent de forta acumulata.

În prezent, multi, când îsi dau fortele lor spiri-tuale, nu-si pastreaza rezerve necesare si, în cazurineprevazute, se trezesc absolut neputinciosi.

Odata cu dezvoltarea capacitatii de a devenicontemplativ, se schimba si respiratia si bataileinimii. Respiratia se prelucreaza de diafragma."Prana-Yama" - inspiratia si expiratia lenta, sistem-atica, a yoghinilor hindusi - reprezinta consecintaexterioara naturala a starii launtrice, cu toate sem-nele minunate ale sufletului si corpului.

Exista respiratia sufletului, ritmul psihic, a careicoordonare evidenta se manifesta prin respiratiaplamânilor.

Omul, care traieste în curentul gândurilor cre-atoare, e dotat cu capacitatea de a trage din acestcurent un element particular - Prana hindusilor -atmosfera mai curata, mai puternica si mai vitaladecât aerul pamântului. Din acest eter dumnezeiescomul capata elixirul vital, care în sfera materiala daforte neobisnuite pentru desavârsirea faptelorvitale eroice, atunci când e necesar.TAINA SOMNULUI SI DEDUBLAREA VIETII

NOASTRE

61

Noi traim si actionam, suferim si ne bucuram însomn, tot asa ca si în stare de veghe. În timpul som-nului, traim cu simturile mult mai ascutite; ger-menii lor sunt saditi în fiecare din noi, iar copia lorgrosolana se manifesta prin vedere, miros, pipaire,gust si auz.

La trezire, când simturile noastre exterioareîncep sa functioneze, faza vietuirii amintita mai sus,se stinge.

Constiinta de zi retine numai unele frânturi, demulte ori fara nici o legatura între ele, scene siîntâmplari vagi si încurcate, traite în timpul somnu-lui.

Visele, sunt urmele obscure ale adevaratei noas-tre vieti, interpretate în alte planuri de simtire. Înacest timp, corpul si sufletul sunt legate prin conex-iune mintala - chiar si atunci când sufletul cala-toreste departe de corp. Prin mijlocirea acestei lega-turi, sufletul calatoreste departe de corp. Prinmijlocirea acestei legaturi, sufletul, care se odi-hneste, transmite curentul vital, folositor sau dau-nator, corespunzator cu stratul mental în care sufle-tul se învârteste.

Moartea, adica descompunerea corpului, începedupa ruperea acestei legaturi. Odata cu dezvoltareasufletului - se dezvolta si capacitatea de a puteaabsorbi noi gânduri, noi adevaruri; legatura, careuneste sufletul cu corpul, devenind tot mai puterni-

62

ca si ajungând la un moment dat indisolubila.Astfel, noi reprezentam unirea a doua fiinte,

care, inconstient, traiesc împreuna, doua vietidiferite, în doua lumi apropiate în spatiu.

Amintirile noastre sunt de doua feluri: materi-ale, care nu cuprind înauntrul lor esenta spiritualasi spirituale, care înlatura viata noastra de zi.

Chiar apostolul Pavel vorbeste despre corpulsufletesc (fizic) si cel spiritual. Întâia Epistola a luiPavel catre Corinteni II 14, 15. "Corpul spiritualtraieste în acelasi timp cu cel fizic, iar dupa descom-punerea ultimului, continua sa vietuiasca, asa dupacum a vietuit si pâna la nastere.".

Aceste doua fiinte, unite în fiecare om,posedând un spirit, ramân totusi straine una dealta. Ziua, spiritul se foloseste de corp, ca siminierul de hainele groase cu care coboara în minaadânca. Într-o alta existenta, adica în somn, el nu secalauzeste de simturile fizice... însa tot ce a retrait"acolo" (adica în vis), apare la lumina constiintei dezi, ca reamintirea unui vis, reamintire corespunza-toare gândurilor si senzatiilor manifestate ziua.

Odata cu dezvoltarea adevaratului nostru "EU",capatam priceperea de a ne adresa direct acesteiînalte grupe de simturi, fara sa le transpunem maiîntâi în lumea fizica.

Fiecare cuprindem în noi o jumatate din lume, ojumatate din viata care, nerabdatoare, asteapta o

63

prelucrare si o mai variata studiere.Într-o directa dependenta de dezvoltare a spirit-

ului nostru în viata prezenta sau în una din vietileviitoare, aceste doua lumi se vor contopi tot maimult si ne vor deschide calea vietuirii constiente, înamândoua.

Implorarea, ruga, ne va apropia de descoperireaacestei taine. Dorinta neîntrerupta si insistenta de acunoaste Adevarul, ne va trezi fortele virtuale (ger-menii lor dormiteaza în noi) si ne va schimba com-plet viata noastra, destul de trista altfel.

Atunci vom contempla fericiti cele doua înfatis-ari ale existentei noastre. Azi, cunoasterea lor ne-arfi de putin folos.

Prea ne-am obisnuit, în ignoranta noastra, sacalatorim cu acelasi neastâmpar si dezechilibru, însomn ca si în starea de veghe. Din fericire, nu neramâne mult în memorie, caci relele consecinte alehoinarelii în sferele spirituale inferioare, din timpulsomnului, se reflecta asupra noastra. Doua orepetrecute în stralucitoarele împaratii ale somnuluine aduc mai mult decât zece ore în sferele infe-rioare.

Somnul ne mai aduce odihna si reîmprospatareacorpului, nu însa si a spiritului. Ochiul care vede însomn, poate patrunde pâna la extremitatea hotaru-lui de gândire. În timpul somnului, spiritul nostrutraieste în lumea spirituala corespunzatoare lui; de

64

acolo, el se întoarce îmbibat cu elemen-tele mentalespecifice, transmitând corpului puterea sau slabici-unea, starea de multumire sau de amaraciune.

Spiritul aduce corpului, din împaratia somnu-lui, bogatii proportionale cu gradul lui de puritate,tendinta spre putere si bunatate,... credinta în mar-ile posibilitati ale existentei, vesnica reîmprospatarea minunatului corp sanatos. Dimpotriva, un spiritîngust si invidios aduce numai elementele descom-punerii. Somnul nu este întotdeauna o odihna!Somnul agitat, îngrijorat si morocanos rataceste(daca nu intervine rugaciunea pentru pace si put-ere) într-un spatiu agitat, iar la întoarcere, înmomentul desteptarii, transmite corpului tulbu-rarea acumulata. Spiritul care îsi înclina gândulspre boala, trece în lumea suferintelor si le revarsaapoi asupra vietii de zi.

De aceea, bolnavul, mai ales înainte de somn,trebuie sa se gândeasca la sanatate, trebuie sarepete: "E vatamat numai instrumentul de care mafolosesc. Eu sunt ceea ce gândesc despre mine."EUL" meu spiritual este sanatos si îmi va aducevindecarea trupului în timpul somnului.". Sa-sirepete aceasta în fiecare seara. Daca rezultatul nuva veni imediat, atunci el trebuie sa se examineze,caci se poate întâmpla ca o viata întreaga degândire gresita sa aiba nevoie de corectare, iar dez-voltarea lui spirituala sa-l elibereze treptat de rat-

65

aciri, pentru ca, neândoielnic, sa-si ajunga tinta.Viata necunoscuta a somnului este mai impor-

tanta decât trairea în stare de veghe, ea fiind con-sacrata vietii si dezvoltarii simturilor spirituale.Adevaratul nostru "EU" este acea forta nevazuta, pecare ne-o marturisesc toate gândurile noastre.Ultima si cea mai de seama, aceea care plasmuiestebaza starii noastre sufletesti, e primavara. Ea ne ali-menteaza si e însasi izvorul vietii.

Spiritul comunica corpului, în somn, convinger-ile si parerile propriei lui naturi. Omul care credecu fermitate si perseverenta în inevitabila batrânetesi decadere, va primi de la spiritul sau elementelementale ale mortii. Acela care, în timpul veghei, vaavea îndoieli asupra necesitatii absolute a mortiicorpului, se va întreba daca aceasta convingere nuse bazeaza pe o prea scurta experienta a omenirii. Ede ajuns un singur gând, pentru a pazi omul de rat-acirea vesnica din timpul somnului, în sferele infe-rioare ale pozitivismului si a mortii, de careomenirea nu se poate elibera. Chiar numai "rugaci-unea de credinta" în nemurirea fizica, aduce cu tim-pul semne si dovezi în favoarea acestei credinte.Atunci, noaptea, în cursul multor ore de somn, spir-itul se opreste asupra gândurilor de tinerete si put-ere, îsi îmbiba cu ele corpul, pentru aproape înca ojumatate de viata. Elementele corpului sunt în ves-nica transformare. Corpul nostru de azi nu e acelasi

66

cu cel pe care îl posedam cu 12 ani în urma. Nicispiritul nu e acelasi care a fost, iar odata cu el, seschimba si celulele organismului. Transformariledin corp se produc si depind de patrunderea spiri-tului nostru cu noi adevaruri sau de împietrirea luiîn vechile rataciri. Fiecare credinta se material-izeaza în carne si sânge. Purtam, într-adevar, cu noigândurile care ne domina. Crezând în ruinarea fiz-ica, ea se va produce! Spiritul transmite în toateorganele elementele lor spirituale (extrase dinlumea lui); ultimele elemente din invizibil se mate-rializeaza în carne si sânge, ca si pomii care producdin partile nevazute ale pamântului si aerului -frunze si fructe!... Individul încapatînat ani de-arândul, în una si aceeasi ratacire, introduce în cor-pul sau elementele si materializarea acestei rataciri.În sine, un pacat, a carui semne sunt urâciunea,ruinarea fortelor, moartea - suferinte fizice sau spir-ituale.

Oricare ar fi îngustimea spiritului, el tinde totusicatre o mai înalta existenta, de unde va lua, intro-ducând corpului în somn, o parte de forta mult maifina, cu toate ca si aceasta va fi oarecum diluata sislabita...

Spiritul, nu mintea, la omul de 80 - 90 de ani, emai puternic decât la cel care moare la vârsta de 30de ani. Cu cât spiritul e mai puternic, cu atât el cereinstinctiv (absolut inconstient), o forta mai mare.

67

Greseala fundamentala a oamenilor de 80 si 90 deani este credinta în moartea inevitabila. Acest gânda devenit "idee fixa"; împartasit si mereu exprimatde toti care-l înconjoara, se condenseaza asuprabatrânului, ca un nor. El creste cu o forta uriasa -"forta inevitabilului" - îndreptata într-o directie gre-sita. Ea poate ajunge, dupa dorinta, o impunatoareforta distrugatoare sau creatoare!

Rugaciunea de dimineata, pentru ziua careîncepe în existenta materiala, ar trebui sa cuprindaîn ea implorarea ajutorului Constiintei Infinite,pentru a primi partea noastra de la tot ce e vietu-itor; arbore, nor, ocean, pasari, stele si soare. Ceeace vedem noi, formeaza numai o infima parte dincreatia lor; dincolo se afla o a doua viata, element,taina, spirit care porunceste, pune în miscare, înv-ioreaza si care nu poate fi perceptibila simturilornoastre fizice! Sufletul nostru poseda minunatacapacitate de a trage catre sine o parte din aceastaforta vie, a o pastra si a si-o însusi pentru totdeau-na. Constiinta Nesfârsita se afla în tot. Meditândasupra miliardelor de forme vii, noi ne adâncim înaceasta nesfârsita Constiinta, ne contopim tot maimult în ea si ne însusim o parte din gratiile saufortele specifice tuturor vietatilor.

În viata de zi, simturilor noastre fizice (corectdirijate) pot atrage catre sine aceste forte. Oricât amfi de ocupati, am putea gasi întotdeauna o clipa

68

pentru asemenea meditatie, care sa reprezinte, însine, o forta crea-toare. Lucrul din timpul noptii ealtul, dar si forta acumulata ziua înviorea-za spirit-ul si-l ajuta sa patrunda mai adânc în lumeanevazuta, din care el trebuie sa aduca comori dealta natura. Cu cât spiritul se urca mai sus, cu atâteste mai subtil elementul spiritual absorbit acolo;cu aceeasi gradatie, sporesc si simturile spirituale,câstigând în cele din urma proprietatea de apatrunde în viata de zi... Spiritul si corpulactioneaza reciproc unul asupra celuilalt, seîntaresc, se completeaza, se transforma unul pealtul... Corpul corespunde radacinii unui copac,spiritul - crengilor si frunzelor. Radacinile sug dinpamânt seva care hraneste trunchiul, ramurile,frunzele, florile si fructele. Frunzele si ramurileverzi, pe de alta parte, extrag din lumina si aer, ele-mente, fara de care, trunchiul si radacinile s-arpierde. Asemeni frunzelor, spiritul bine îndrumat,absoarbe elemente (astrale) de sus si le transmitevietii corpului în timpul starii lui de veghe. Corpul,- radacina -, la rândul sau, aduce din adâncuri, prinmijlocirea puternicului si totusi subtilului curent alfirii, reîmprospatarea fortei pentru spirit. În felulacesta, unii oameni, dupa cele marturisite înVechiul Testament, "umblau în fata Domnului", iarcorpul lor material se pastra (dupa întelesul nostru)fabulos de îndelungate timpuri. Au fost si dintre

69

aceia care se întorceau la Dumnezeu fara sa treacaprin moarte.

Astfel, citim cartea I a lui Moise (Cap. V, vers.24): "Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a maivazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.".

Enoh a dus o viata curata. Spiritul lui stapâneamateria în asa masura, încât îsi putea dematerializacorpul, facându-l nevazut ochilor. Cazuri asemana-toare sunt adeseori amintite în Sf. Scriptura. Odatacu dezvoltarea spiritualitatii (si asa va fi), demateri-alizarile vor înlocui tot mai des moartea.

Cel mai înalt tel al omenirii ar fi acela ca, prinajutorul procesului constant al restaurarii fizice, sa-si spiritualizeze pâna într-atât corpul, încât sa core-spunda cerintelor crescânde ale spiritului,... pentruca substanta mereu mai perfectionata a corpului safie pregatita a înlocui celule uzate care se ruineaza.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Acela care sufera de insomnie sa-si zicadimineata: "În noaptea asta voi dormi... eu trebuiesa dorm si cer ajutor Constiintei Infinite; o rog pe easa-mi trimita somnul!". Multumita ei, se vor creaconditii care, înca din timpul zilei, vor produce ele-mentele odihnei pentru noapte. Concentrân-du-seastfel, omul primeste dis-de-dimineata sprijinulîntregii forte spirituale, sprijin contrar curentelor

70

fizice crescânde de peste zi. Când pamântul e lumi-nat de soare, totul poseda o forta mai mare (duparegula sanatoasa a vietii naturale), decât dupa ce s-a îndepartat de astru. Suferin-dul de insomnie sarepete acest crez zi de zi, sa nu-si piarda curajul,chiar daca nu va reusi imediat. Seara, când se culca,nu trebuie sa se gândeasca la dificultatile vietii, aleafacerilor lui, ci numai la odihna si somn!

Exista oameni dinamici, care abia punându-sicapul pe perna, încep cu o îndoita forta, sa discuteîn gândul lor, sa faca proiecte, sa lucreze si sa secerte, aceasta pur si simplu din obisnuinta. Spiritullor este pervertit, e gresit îndrumat. El se încap-atîneaza în viata materiala, în loc sa se perfec-tioneze spiritualiceste! În felul acesta, spiritulramânând, în timpul somnului, în sfera agitatiei, -aduce si corpului agitatie... În timpul insomniei tre-buie, daca e posibil, sa schimbam camera."Vrajitoria", în acest caz, nu e altceva decât mreajagândurilor noastre, care ne învaluie în atmosferamediului înconjurator. Aspectul peretilor, contactulcu mobila si celelalte, ne împing îndata si usor spregândurile vechi si plicticoase. Furnizeaza spirituluitau elementele de liniste care îi sunt necesare con-centrarii lui! O pisica dormind în casa, reprezintaun tovaras mai bun decât un om nervos si nelinis-tit, care vesnic se framânta. Afara de aceasta, ani-malele absorb nelinistea si o duc cu sine. Iata de ce

71

e bine sa ne înconjuram cu animale domestice put-ernice si tinere, dar sa nu le rapim libertatea. Acesteanimale absorb în mod înduiosator elementeledeze-chilibrului nostru spiritual, emanate de noi...Daca aceste elemente ar ramâne în "aura" noastra,am risca sa le reabsorbim. Animalele duc cu eleaceste elemente, fara ca raul sa se reflecte asupralor. Gasim explicatia acestei stranii actiuni în vechi-ul obicei ebraic: anual, încarcau pe asa zisul "tapispasitor" cu nelegiuirile întregului popor si-l trim-iteau în pustiu.

Având vatamatorul obicei de a consuma narco-tice sau alte produse somnifere si neavând puteresa opresti dintr-o data consumatia lor, atunci repe-ta de câte ori iei medicamentul, urmatoarele: "RogConstiinta Infinita sa ma scape cât mai curând deideea necesitatii de a recurge la acest ajutor artifi-cial. Ma rog ca acest mijloc sa-mi înalte spiritul însfera gândurilor curate si puternice. Ma mai rogpentru eliberarea mea de convingerea daunatoareca mi-ar fi imposibil sa ma descatusez de acest obi-cei, precum si de parerea ca somniferele îmi potaduce nu numai foloase, ci si vatama-re.".Dimpotriva, îti produci un rau incomparabil maimare, atunci când gândesti: "Eu stiu ca narcoticulîmi distruge sanatatea, cu toate acestea trebuie sa-liau.". E mult mai bine sa-ti însusesti taria spiritualadescrisa mai sus.

72

Aceste mijloace pot fi încercate atâta timp câtnoi nu am marit necesitatea folosirii mijloacelorartificiale. Totul e conditionat de utilizarea corectaa rugaciunii, pentru a extrage din aceste mijloace,maximum de folos si minimum de vatamare.Trebuie sa ne eliberam de starea de nesa-natate,nenaturala corpului si mai ales sufletului nostru,stare provenita din pricina consumului acestormijloace artificiale.

CURENTELE GÂNDIRII

Trebuie sa dam gândirii noastre cea mai mareatentie. Nu este deloc lipsit de importanta ceea ce segândeste "numai asa", fiindca gândurile merg învaluri, ca apa si ca vântul! Curentele omogene seîntaresc reciproc, evocând diferite fenomene inter-mitente.

Daca s-ar putea vedea acest ocean de gânduri,atunci fiecare din noi am observa cum razele vibra-torii trec de la un om la altul. S-ar vedea limpedecum oamenii cu temperamente, caractere si tend-inte identice sunt în aceeasi rezonanta (omogeni-tate); iar omul iritat si deprimat vine în contact cutoti oamenii iritati si deprimati - deci fiecare din eiactioneaza asemeni unei baterii electrice,

73

provocând si marind curentul.Pe de alta parte, optimistii, cei totdeauna puter-

nici si veseli, îsi unesc si îsi întaresc undele lor.Starea de deprimare nu e altceva decât învâr-

tirea continua în cercul gândurilor daunatoare.Aceasta boala, odata înradacinata, nu poate fi usorvindecata.

Obiceiul oamenilor de a discuta în societatedespre simptomele diverselor boli, cauzele lor,mortile, agoniile, scene de cosmaruri si asa maideparte, atrag asupra lor o cascada întreaga deimpresii daunatoare, care inevitabil le va pricinui,sub o forma sau alta, boli si suferinti.

Tot în acelasi fel, atrag catre ei undele vatama-toare, cu toate relele lor consecinte, oamenii carevorbesc si gândesc mult despre bolnavi, cât si aceicare se afla în legatura cu bolnavii. Noi nici nubanuim deci, din câte primejdii trebuie sa ne sal-vam si sa ne ocrotim.

În timpul discutiilor armonioase, în atmosferaunei simpatii reciproce si a unor tendinte cinstite, încare nu încap invidii ascunse, se creeaza un flux degânduri constructive si care izbucnesc asemeniunei scântei produsa de închiderea curentului elec-tric!

Calatoreste totdeauna în cele mai bune conditii,opreste-te la cele mai frumoase hoteluri, îmbraca-tecu gust! Daca nu ai înca mijloacele de a le îndeplini,

74

realizeaza-le cel putin în gândul tau! Acesta va fiprimul pas catre reusita si catre o unire cu undelecelor norocosi. Omul, ale carui gânduri se îndreap-ta mereu, dintr-o gresita economie, catre tot ce esteieftin: locuinta, hrana si îmbracaminte - nimeresteîn unda nevoiasilor strâmtorati si a oamenilorfricosi! O astfel de stare apasa si paralizeaza toateplanurile noastre, schimba aspectul vietii, ne frângearipile. Atmosfera lipsurilor, absorbita timpîndelungat, lasa în suflet o întiparire specifica, faptcare este imediat simtit de cei norocosi. Ei fug atun-ci când simt lipsa elementului bun care l-ar puteamari pe al lor; ei se izoleaza când simt un om cuimpregnarea specifica a lipsurilor si imediatînabuse curentul simpatiei firesti, care altfel s-arputea scurge din belsug asupra oropsitului.

Simpatia reprezinta cel mai important factor alsoartei fiecarui om! Mania pentru tot ce este ieftinmerge paralel cu frica si cu nereusita si niciodata nunimereste în curentul energiei si al fortei victo-rioase!

Oamenii care traiesc în curentele energiei si alefortelor victorioase nu sunt întâlniti niciodata de ceislabi. Acela care doreste sa se apropie de cei careînving viata, sa-si schimbe directia gândurilor depâna acum, abia atunci, ei le vor iesi în cale!

Acei care încearca (în societate) sa reverseasupra altora neplacerile si nereusitele lor, izbutesc

75

numai sa-si rasfrânga asupra lor însisi, cu o înzecitaforta, tot ce e rau. Ei îsi atrag acelasi regim mentalcu care interiorul lor este intoxicat! Gândurile carese cugeta cu mai multa intensitate si repetat, sematerializeaza în organism mai trainic. Cercetândsi meditând greselile si neajunsurile altora, ni leînsusim.

Intrigile ne pot fermeca, ne pot îmbata! Pâna laurma însa, platim scump aceasta placere.

Daca doi oameni si-ar putea impune sa se întâl-neasca periodic, daca e posibil în una si aceeasicamera, întodeauna la una si aceeasi ora, pentru a-si comunica într-o vesela si luminoasa dispozitie,idei despre frumusete, întelepciune, forta corpuluisi a spiritului, daca ei si-ar deschide larg portilesufletelor, gata fiind sa primeasca de la înaltaîntelepciune gânduri, mijloa-ce si cai pentruobtinerea frumusetii desavârsite, sanatatii, fortei sidaca aceste întâlniri le-ar sadi în inimi fiorii placeriisi ar avea posibilitatea sa-si continue întâlnirile faraconstrângere, fara discutii si intentii preconcepute,fara gânduri ascunse, la finele anului, acesti doioameni vor obtine rezulta-te corespunzatoare min-unilor din basme.

Un asemenea exercitiu ar trebui sa se practice laînceput numai de doi oameni. Este mai greu decâtva închipuiti, a gasi chiar numai doi insi capabili sa-si armonizeze aspiratiile. Dorinta unor astfel de

76

grupari, care sa cuprinda aspiratii, trebuie sa senasca tot brusc, fara îndemnuri straine care sa nim-iceasca curentele superioare de mai bine.

Se întelege ca puterea acestei actiuni creste înraport cu numarul doritorilor. Indienii Americii deNord, bazându-se pe acest principiu, evocauextazul dansului combativ (un cerc format de ungrup), evocau în tacere dorinta unuia. Cu cât eraumai multi indieni care sa-si îndrepte puterea voin-tei lor catre un singur si acelasi tel - extazuldansatorului - cu atât mai repede, ultimul cadea întransa. Acelasi lucru se întâmpla la oratori, la actori.

......................................................

Oamenii cei mai corecti comit o greseala gândin-du-se prea mult la defectele lor: în felul acesta maivârtos le întaresc. E deajuns sa-îi recunosti cusurul.Nu trebuie sa repeti mereu: "sunt slab si las" sau"ursuz si nesocotit". Cheama mai bine gândurile deputere, curaj, veselie, prudenta.

Din ele, creeaza-ti chipul "EULUI" tau si, pur sisimplu, nu te mai gândi deloc la neajunsurile tale.

Femeia receptioneaza, multumita organizatiei eisufletesti, gândurile cele mai subtile sau, maidegraba, intuitiile de o superioara calitate! Eareprezinta cea mai sensibila placa care imprimavibratiile din oceanul gândurilor. Intelectul mai

77

puternic al barbatului, se adapteaza mai bine greu-tatilor vietii si, de aceea, înfaptuieste mai usorintuitia femeii. Totusi, lui îi lipseste finetea intelec-tului superior, care percepe cele mai subtile si maiputernice gânduri. Întotdeauna, femeile sunt inspi-ratoarele marilor barbati. În umbra fiecarui succes,în tainitele fiecarei intreprinderi, pe treapta fiecareievolutii, se afla întotdeauna, vazuta sau nevazuta,femeia însufletitoare.

............................................

Nu intentionez a va face morala si nici nu zic:"Acest lucru urmeaza sa fie facut, iar celalalt eoprit.". Starui numai asupra cauzelor si a consecin-telor lor.

Când îti apropii fata de foc, simti o arsura, fatase înroseste si poate fi desfigurata. Permite invidiei,rautatii, dusmaniei sa te friga si vei fi, într-un felsau altul, ranit si desfigurat de elementul care, cutoate ca e nevazut, e tot atât de real ca si focul.

Sa alungam din constiinta noastra, cât mai degraba cu putinta, toata urâtenia, imperfectiunea,neplacutul si orice defecte ale aproapelui nostru. Încaz contrar, imaginile mentale ramân, iar cu timpul,se materializeaza, devin ca o scoarta specifica. Cineobisnuieste sa imite pe altul în toate cusururile luicaracteristice, desigur ca, în cele din urma, se va

78

molipsi.E mai placut a plimba cursul cugetarii tale spre

imaginea minunata a câmpului acoperit cu spicemladioase sau asupra marii clocotitoare, decât a teînfunda în citirea cronicii locale, cu toate grozaviileei. Noi nu ne putem imagina la ce presiune zilnicasi inutila, fizica si sufleteasca, ne expunem cândcitim în ziarele de dimineata, reproducerea tuturorororilor comise. Ce folos se poate desprinde dincitirea tuturor nenorocirilor, crimelor si înspaimân-tatoarelor evenimente întâmplate pe globul pamân-tesc în timpul celor 24 de ore!

O greseala recunoscuta, pe jumatate învinsa.Daca simtim o indispozitie sufleteasca, urmeaza sane amintim în primul rând, cum a patruns în noicurentul nelinistii altuia, cum am venit în contact cumulte suflete posomorâte, rau dispuse, cum netransmitem reciproc tulburarea indispozitiei, care,în cele din urma, devine insuportabila. Ne eliberamdin curentul unor asemenea gânduri stupide cuajutorul rugamintii, rugaciunii si dorintei de a leînvinge.

Cu timpul, oricine îsi va putea dirija catre sinecurentele aptitudi-nilor altora, aptitudini lumi-noase, învioratoare si stralucitoare, caci viata tre-buie sa fie o distractie! Daca asupra unei seriozitatipermanente vor mai cadea umbre, atunci va rezul-ta melancolia.

79

De pretutindeni se precipita frica! Omenirea seteme neîntrerupt de ceva: boala, moarte, pierderibanesti sau pierderea iubirii! În afara fricii generale,fiecare om se mai ocupa si de frica sa intima, în carese complace, ajungând pâna la absurditate! Asa deexemplu, strazile sunt arhipline de oameni care nuau alte ocupatii mai alese, se îmbulzesc pentruprimul loc în tramvai sau se tem ca vor întârzia latren.

Cu cât omul este mai sensibil, cu atât mai multsufera de pe urma curentelor înconjuratoare! Siaceasta numai pâna când învata sa se roage întacere, pentru câstigarea vibratiilor fortei supe-rioare, care sa ridice în jurul lui val de gânduri poz-itive, de care sa se sparga undele straine.

La început, putem izola astfel de stari supara-toare, de depresiuni, prin urmatoarele gânduri:"Refuz a receptiona gândul capabil sa-mi provoa-ceo indispozitie vatamatoare corpului meu.".

Fiecare om poarta cu el o doza de frica, în carese complace - frica de o boala imaginara, a careiaparitie el totusi o asteapta sau, mai frecventa efrica de a nu pierde ceva! Orice fapt neînsemnat,orice cuvânt pronuntat la întâmplare provoaca,inconstient, obsesia. Si atunci, omul, ca o consecin-ta a acestui obicei, practicat timp îndelungat, este înîntregime cuprins de groaza care, fortat, a patrunsîn constiinta lui, asemeni unui torent, pentru a-i

80

produce un rau. Acesta este curentul care vibreazaexact pe aceeasi coarda a naturii noastre, pe careslabiciunea firii omenesti a alunecat de mai multiani.

Apoi, si corpul nostru sufera! Astfel, avem unnumar nesfârsit de simptome. Debilitarea, lipsapoftei de mâncare, vestejirea membrelor, incapaci-tatea de a te concentra asupra lucrului pe care îlfaci, lipsa de atentie si asa mai departe. Capacitateade a receptiona cu usurinta gândurile poate deveni,de asemenea, un izvor de slabiciune sau de forta.Oamenii cei mai evoluati ai timpurilor noastreposeda trupurile cele mai plapânde, tocmai pentruca ei, fiind suprasensibili, inconstient, absorb multeunde vatamatoare, nebanuindu-le existenta.

Legaturile directe si continue cu un omnepotrivit evolutiei personale, reprezinta izvorulprincipal al acestui rau. Organismul feminin estemult mai subtil si incomparabil mai sensibil la toateumbrele gânduri-lor sau la radiatiile mediuluiînconjurator! Barbatul, absorbit datorita împre-jurarilor de afacerile sale, manifesta temporarcunoscuta posibilitate care îi da posibilitatea de arespinge curentele fricii. Femeile, asupra caroraapasa multe griji, adeseori sufera mai mult decâtcred sotii lor, care nu pot pricepe vesnicele lor boli,"ideile lor fixe", nervozitatea lor.

Pe masura ce tindem si cautam sprijinul81

Spiritului Infinit, care trebu-ie sa ne elibereze dinvâltoarea fortelor periculoase, întâmplator parca,întâlnim în calea noastra ajutoarele necesare: fie subforma de hrana, medicamente, calatorii, ori alteschimbari de situatii.

Viata noastra exterioara se transforma atunci; seivesc amici sau vreun medic eminent, care sa neîncurajeze pentru a ne putea smulge din valulundelor primejdioase.

În ei trebuie sa vedem un calauzitor norocosnoua si sa le fim recunoscatori, dar nu sa ne bizuimîntreaga noastra speranta pe un singur om. Numaiîn Spiritul Infinit sa avem suprema încredere. Înfiri-patorul sperantelor noastre nu face altceva decâtstrabate linia soartei noastre în momentul critic(supunându-se legilor tainice), el serveste ca sprijin,ca o cârja pâna ce vom obtine prin bratele noastrespirituale, forte suficiente pentru a ne sustine inde-pendenti, ca si noi, la rândul nostru, începând a necoace pentru aceasta misiune, sa fim dintre cei caredau sprijinul lor omenirii.

Renasterea fizica si spirituala va progresa înmasura în care va spori înzestrarea noastra cuSpiritul Infinit. În vederea reusitei, fortele vorcreste, orice frica va pieri si se va deslusi atunci, canu avem motiv sa ne înfrico-sam de acela care neconduce în curentul gândirii binelui nesfârsit! Caprin farmec, fara nici o sfortare evidenta, viata

82

noastra materiala se va echilibra. Trebuie sa nemiram de munca diabolica, de chinurile oamenilorcare, prin ostenelile lor insistente îsi gonescbunurile dorite. Tot mai limpede apare întelegereavietii la care putini sunt acum chemati; cu timpulvor fi însa si cei multi, caci, esentialul acestui prin-cipiu consta, în ascensiunea dintr-o fericire în alta.Lupta chinuitoare va deveni curând inutila, caci totce este pamântesc se îndreapta spre fagasurile spir-ituale! Tot ceea ce nazuim linis-titi, cu rabdare,totusi energic si bine determinat, se iveste neân-doielnic în calea noastra. Forta, careia îi sunt supusecurentele gândirii, este nemasurata. Taina magicaconsta tocmai în capacitatea de a ne subordona val-orilor gândirii, gândirii de cea mai subtila înrudire,de cea mai înalta tarie.

ADEVARATA ÎNRUDIRE

Prin cuvântul "înrudire" se întelege simtul ce neleaga de anumiti oameni, ale caror suflete vibreazaîn aceeasi nuanta spirituala, iar cuvântul "rudenie"sau "ruda" cuprinde numai întelesul pur al lega-turilor de sânge - ale legaturilor familiare.)

Nu întotdeauna sunt legati cu lanturile "rude-83

niei" barbatii si femeile care radiaza elementulomogen al gândirii, având aceleasi îndemnuri sitendinte. Cu alte cuvinte, ei nu sunt întotdeaunaparinti, frati, surori sau alte rude de sânge. Cu toateacestea, s-a orânduit (sa-l numim prost obicei), carudele sa traiasca la un loc, ceea ce produce adese-ori un rau nemarginit.

Omul poate fi sanatos si fericit numai dacatraieste alaturi de oameni, împrastiind o atmosferaspirituala asemanatoare (emanatia materiala iradia-ta de ei). "Rudenia" de sânge poate sau nu poate sacreeze o asemenea atmosfera.

Un muncitor sau un meserias, ale carui gânduriabia trec pragul îngust al ocupatiilor lui obisnuite,fiind obligat sa traiasca exclusiv în societateaînvatatilor si a filozofilor si necunoscând nici un altom la nivelul sau propriu, ar cadea cu timpul înmelancolie, s-ar simti înabusit si, desigur, s-arîmbolnavi.

Consecinta aceleiasi legi se observa când un omcu o minte mult superioara e condamnat sa traiascaîntr-un cerc de oameni mai putin dezvoltati spiritu-aliceste decât el. Într-o astfel de situatie se aflafoarte multi din aceia care traiesc în apropierearudelor.

Copiii vietuiesc, se dezvolta si se bucura, într-oatmosfera camaradereasca. Lipsindu-le acestmediu, ei se vestejesc asemeni plante-lor. Fiecare

84

din noi am plutit, copii fiind, în aceasta atmosfera.Am trait în relatiile spirituale ale copilariei, am datsi am primit de la tovarasii nostri de joaca cunoscu-tul element al gândirii strengaresti. Adeseori, nesupara si ne uimeste neputinta de a resimti în noiacea betie curata si încrezatoare, acel joc înflacarat,care faurea amicitia copilariei si adolescentei.

Cauza acestei inadaptari este ca, în prezent,spiritul nostru simte nevoia unei alte hraniri men-tale, proprie altei naturi, desigur unei mai dez-voltate forme spirituale. Daca acum, când suntemmai în vârsta, am capata aceasta hrana, timpul arzbura tot atât de placut, ca atunci când zburdam cutovarasii tineretii.

În realitate, numai pe acel care ne poate împar-tasi cu acest element spiritual, îl putem socoti cuadevarat "înrudit".

Chezasia prelungirii acestor legaturi, cere ca, sinoi, pe de alta parte, sa-i rasplatim în acelasi fel.

În multe profesiuni, colegii sunt uneori cu ade-varat "înruditi". Ei se simt între ei mult mai "acasa",decât în locul care poarta acest nume, adica undedorm, manânca, petrecându-si duminicile în plic-tiseala.

Oamenii cu o dezvoltare identica (acelasi nivelde gândire) ar trebui sa fie liberi în relatiile lor, cuegalii lor. În caz contrar, ei sufera adânc; "rudenia"deci, într-o asemenea relatie sufleteasca, joaca un

85

rol neînsem-nat!Legaturile de "rudenie" provoaca adeseori un

despotism inconstient. Copiii mai mari hotarascuneori, mentalmente, tatalui si mamei, un loc înviata, pe care acestia nu întotdeauna doresc sa-locupe. În fond, aceste gânduri neexprimate se tra-duc aproximativ astfel: "nu anii trebuie s-oîntinereasca pe mama si nici dorinta ei, ar fi ridicoldaca ea (vaduva fiind) ar voi sa se marite din nou."."Desigur, mama nu vrea sa împarta si acum viatanoastra de veselie, ea prefera sa ramâna acasa cucopiii." sau: "Mi se pare ca a venit timpul când tatatrebuie sa înceteze de a se mai ocupa cu afacerile.".

Nu exista forta mai gigantica care sa actionezeatât de precis si de subtil, pentru a atinge în toataplinatatea lui, scopul binelui si al raului, ca acestcurent mental uniform si sustinut, care plecândsimultan de la câtiva oameni, se împleteste în jurulunei fiinte vizate, pentru a obtine rezultatul urmar-it. Constient sau orbeste forta lucreaza, îsi atingetinta. Daca trei sau patru insi îsi îndreapta parerealor unanima asupra fiintei care le-a zamislit noilelor trupuri, "mama", atunci forta muta a acesteipareri se excita atât de puternic, încât o obliga saocupe locul care le convine copiilor. Mersul obisnu-it al reflectiei gândirii sustine aceasta atitudinementala: "conform legilor naturii, mama îmbat-râneste si încet, încet renunta la viata activa, sta

86

acasa, se straduieste a fi utila împreuna cu altimembri ai familiei scosi din uz, multumindu-se curolul unei bone sau a supraveghetoarei de bolnavi,dupa circumstanta.".

Câte mame îsi pierd individualitatea din cauzaactiunii concordante a identitatii de conceptie amediului înconjurator si îndeplinind exact vrereaconstienta a copiilor.

De obicei, judecata lor e aceasta: "Adevarat,oare, ca nu se cade a-ti încredinta grijile si întristar-ile propriei tale mame sau rudei apropiate, necu-venindu-se a primi ajutorul lor, asa cum procedamîn copilarie? Nu sunt oare rudele în primul rânddatoare sa ne sustina în momentele grele?".

Se întelege ca da, numai daca acest ajutor îl daurudele cu bucurie, de buna voie si cu toata inima,iar nu cu gând ascuns, zicându-si: "Mi se pare ca vatrebui sa îndeplinesc rugamintea, caci mi-e frate, fiusau alta ruda.". În asemenea cazuri, adesea fara a-sida seama, ei mai degraba cer decât se roaga pentruajutorarea celui lipsit. Asupra rudelor cad obligati-ile numai pentru ca ele sunt rude. Jertfe banesti...protectii!... De la ei se asteapta de toate - pur si sim-plu - ospitalitate, cadouri... cu toate ca adevaratelecadori ar trebui sa fie spontane. Ceea ce se asteapta,socotind ca o datorie, înceteaza de a mai fi surpriza.

Cadourile facute fara bucurie - nu din inimacurata - nu aduc vreun folos real, deoarece, odata

87

cu el, atunci când e firesc, se da înca ceva, nevazut,incomparabil mai pretios decât însusi cadoul sianume, gândul care îl însoteste, adevaratul aduca-tor de prosperitate sau de nenorocire. Chiar si celmai neînsemnat dar banesc (în raport cu posibili-tatile), facut însa cu bucurie, cu îndemnul sincer dea veni în ajutorul celui împovarat, îl înfasoara peacesta cu elementul mental, ca si cu o învelitoaremagica. Un asemenea dar, nu numai ca a înlaturatlipsa materiala pentru un moment, dar i-a si insu-flat ceva, incomparabil mai pretios: l-a daruit peomul nevoias cu forta spirituala, i-a întarit dorintade a prinde puteri, cu care sa înlature saracia siatârnarea de altul. A fost astfel semanat grauntelegrâului, care poate prinde radacini într-o perioadaoarecare a vietii materiale sau spirituale.

Omul care daruieste cu zgârcenie, fara tragerede inima, supus numai opiniei publice sau particu-lare, urmând pilda altuia sau pentru ca tocmaiaceasta se asteapta de la el, ajuta putin, indiferentdaca dania o face fratelui sau fiului sau. El usureazanumai lipsa materiala si aceasta pentru putin timp.De îndata ce dania nu e însotita de o bucurie adân-ca si de bune intentii, el îmbraca si hraneste numaicorpul, dar nu si sufletul. Simtul zgârceniei, care-ltolereaza numai pe cel fara camin, fara sa-lprimeasca cu bratele deschise, ajuta ruda numaisub presiunea opiniei publice, dar nu din suflet.

88

Acest simt se reflecta penibil, atât asupra celui careda, cât si a celui care primeste. Asupra primitoruluichiar, se îndreapta un curent men-tal, de o calitatesi actiune rea, care, prin ricosare, se întoarce asupradatatorului, constiinta darului silit, neinsuflândomului multumire deplina, ci exact contrariu.

"Oare nu e datoria noastra sa întretinem rudeleapropiate, ajunse la batrânete, neputincioase?" -vom fi întrebati. Cu toate ca e departe de a fi unulsi acelasi fapt, ajutorul dat de unicul simt al dato-riei, cu acel dat de iubire, totusi, daca nevoia mate-riala a fost înlaturata, nesocotind pe cea spirituala,atunci s-a realizat prea putin! Ajutorarea materialanu are un fundament solid, atât timp cât latura spir-ituala a omului sufera.

Parintii ajunsi la batrânete si pe care copiii îiîntretin exclusiv din simtul datoriei, adeseori suntbolnavi sufleteste, simtindu-se numai tolerati.

La fel si copiii, de a caror nastere parintii nu s-aubucurat. Sunt întotdeauna profund nenorociti sisufera în simturile lor cele mai nobile!

Iubirea este elixirul vital, izvorul sanatatii, aputerii si al energiei pentru fiecare om, cu atât maimult pentru copil.

Unele mame judeca gresit, judecând astfel: "Îmieste indiferent orice mi s-ar întâmpla, numai copiiimei sa creasca fericiti - atunci eu mi-am îndeplinitmisiunea.".

89

Dimpotriva, mama trebuie sa dea o mare impor-tanta dezvoltarii ei personale. Oprirea din contin-uarea perfectionarii vietii ei mentale, spiritua-le sisufletesti se rasfrânge direct asupra dezvoltariicopiilor. O mama adevarata va cauta, prin toatemijloacele, sa câstige continuu, nu numai iubireacopiilor, ci si respectul lor.

Pentru a profita de acest respect permanent si destima, femeia trebuie sa tinda fara întrerupere catreteluri superioare si totodata sa-si apere cu fermitatesi duiosie dreptul ei în viata. Implicit, o astfel deiubire si respect nu-l poate astepta de la copiii eiadulti, mama care cu modestie, ocupa ultimul loc încasa, transformata în supraveghetoare de bolnaviori dadaca. Ea îsi învata familia sa se foloseasca deea ca de un animal de povara, asupra caruia seîncarca toate grijile casnice, reale si imaginare.

Asa se explica cum, deseori, fiii si fiicele majoreîsi trateza mamele cu dispret si nu le dau consider-atia cuvenita. Mamele care se sacrifica pâna la umil-inta pentru binele copiilor lor (aceasta fiindu-le par-erea, gresita de altfel), uneori, cu multa amaraci-une, îsi rascumpara ratacirile lor.

Omul care constant se supune altora, renuntândla propriile lor înclinari si credinte, conformându-se numai dorintelor altora, devine un ecou strain sitreptat îsi pierde dreptul sau de afirmare.

El absoarbe atâtea gânduri straine înconjura-90

toare, încât devine o parte din alti oameni, uninstrument îndeplinind automat vointa muta amediului înconjurator.

Un astfel de om este o copie, o sluga pierzându-si din ce în ce mai mult capacitatea fizica si spiritu-ala, puterea de a actiona din proprie initiativa,transformându-se într-un batrân (batrâna) neputin-cios, care e mai mult îngaduit decât iubit.

Acesta este adeseori rezultatul influentei gân-durilor pe care copiii majori le transmit acelor par-inti care au renuntat prea mult la ei însisi. Aceastaforta muta a gândurilor copiilor apasa asupra par-intilor si îi submineaza. De cele mai multe ori, asazisa batrânete atribuita "sosirii senilitatii" nu e decâtconsecinta influentei daunatoare a unui anumitgrup de gânditori, care tind sa se subjuge unii pealtii; indiferent daca se face cu premeditare sauinconstient, efectul nu se modifica! Sa presupunemun om care conduce o mare intreprindere, cuenergie si pasiune. Fiii maturi încep tot mai mult sase amestece în conducere; o forta muta îi uneste pecei tineri contra batrânetii si atunci se formeaza oputere, contra careia, un singur om nu este în staresa actioneze. Se produce continuu - ziua si noaptea- o presiune neîntrerupta într-o anumita directie. Eaactioneaza cu atât mai eficace, cu cât tatal nubanuieste de ea, nu stie ca exista o asemenea fortamuta! Totusi, el începe sa simta o oboseala!

91

Diminuarea propriei lui energii, cu tristete oatribuie atunci poverii anilor care se scurg.

"Nu suntem noi oare datori sa ne iubim copiiinostri mai mult decât orice?". Cuvântul "datorie"este strain entitatii iubirii.

Iubirea, se duce unde vrea si la cine vrea, confor-mându-se legilor ei vitale, mult mai profunde.

Câteodata, parintii nu simt o adevarata iubirefata de copiii lor, care, la rândul lor, raspund cu ace-lasi simtamânt. Nimeni nu este vinovat de aceasta!Ei s-au nascut fara iubire unul fata de altul, faptcare nu înseamna ca ei, totusi, nu sunt capabili de aiubi!

Adeseori, tatal, iubindu-si copilul, iubeste în elnumai prevederile si sperantele personale. Seformeaza atunci, un adevarat despotism asupraspiritului copilului, tatal magnetizându-l în directiadorita. Se întelege ca, trupul si sufletul copilului aunevoie de îngrijiri si buna întretinere, pâna cândorganismul fraged, se va întari, pentru a lupta cuviata. A întretine însa un copil major, e nu numaidaunator pentru el, dar e nedrept si crud! În acestchip, se împiedica dezvoltarea aptitudinilor careconduc aceasta tânara creatura în vâltoarea vietii,purtându-l pe aripi puternice... Instinctul impune sipasarilor sa-si cheme, din cuibusor, puii crescuti,imediat ce sunt în stare sa zboare. S-ar face un gre-sit serviciu puisorilor, daca ar fi lasati sa ramâna

92

mai departe în cuibusorul lor. Aripioarele li s-aratrofia, din lipsa de exercitiu. Pasarile batrâne, cât sicele tinere, vor trebui sa se pregateasca pentrugreul lor zbor, spre a evita iarna si frigul. Se impunepentru mamele animalelor, cât si pentru ale oame-nilor, o perioada de odihna, dupa ce si-au consacratun oarecare timp tinerei generatii. Durata odihnei ecu totul individuala. Ea trebuie sa fie proportionalacu starea organismului si cu forta cheltuita în edu-carea copiilor. În perioada odihnei, parintii trebui-esc scutiti de orice pretentii din partea copiilormajori.

Asa se si întâmpla la toate pasarile si la toate ani-malele. Numai la oameni, mamele nu sunt scutitede exigentele copiilor, care le sug seva vitala,ducându-le spre mormânt. Dimpotriva, ele ar tre-bui sa se întoarca la libertatea de odinioara, la vre-mea fecioriei. Maternitatea este cea mai sublima,importanta si necesara faza în existenta omenirii,pentru deplina dezvoltare a anumitor capacitati sicunostinte. Totusi, nu se poate ca o tulburare oare-care sa ne copleseasca toata viata.

Într-o viata mai perfectionata, rânduiala modi-ficându-se vesnic, noi nu vom mai pasi când cu unpicior, când cu celalalt, stând totusi pe loc, ca acum.Raul nimicitor si total, vine atunci când copiiimajori si capabili de munca, continua sa traiascalânga mama lor, sa se sprijine pe ea, iar ea, la rân-

93

dul ei, permitând sa fie exploatata din toatepunctele de vedere. Iminent, îsi stavileste prinaceasta, noua ei viata si ajuta copiilor la transfor-marea ei într-o batrâna obosita, absurda!

Poate ca vor obiecta unii: "Daca s-ar urma aces-te sfaturi, s-ar umple în curând strazile de copiineajutorati, incapabili de a se îngriji ei însisi.". Da,dar oare nu sunt strazile pline de adulti incapabili?

Oare este bine ca sunt sute de oameni, inaptipentru munca, deoarece au parasit prea târziucaminul parintesc si acum se vad obligati sa-sitârasca existenta lor jalnica, executând o munca chi-nuita, pentru o rasplata mizera? Oare aceastamunca subordonata si istovitoare nu le stirbesteprea de timpuriu dreptul unei superioare deveniri?Pe câte fiice, în plin maritis, avutia parinteasca leîmpiedica a pasi catre lupta independenta pentruexistenta! Toate aceste fiinte sunt ca pasarile ramaseîn cuiburi atâta timp, pâna când aripile n-au maifost apte zborului independent si pe care parintiisunt obligati sa le întretina mereu.

DOCTORUL LAUNTRIC

Credinta este esenta dorintii. Daca în minteanoastra ne-am imagina pe noi însine ideali, dintoate punctele de vedere, vom cauta forte noi, evo-

94

catoare, care vor sprijini împlinirea dorintelor noas-tre.

Din substanta mentala invizibila, ne creem"EUL" spiritual sanatos, cu o activitate spontana.Cu timpul, însusirea lui de a ne modifica celulelecorpului fizic va deveni o realitate.

Daca suferi de vreo boala sau de o insuficientaorganica (debilitate pulmonara, proasta circulatie asângelui), staruie si straduieste-te sa nu te gândestila ele. Nicioadata nu poza mentalmente ca bolnav,chiar daca boala te tintuieste la pat. Fii optimist, iardaca azi suferi, asteapta mâine completaînsanatosire! Ajuta-ti tu însuti însanatosirea, auto-sugestionându-te ca joci tenis sau te întreci la aler-gari, etc.

Pe scurt: scânteia frumusetii, puterii, sanatatii,sa strabata "EUL" nostru si sa devina visul predom-inant de peste zi. Cuvântul "vis" reda mult mailuminos si mai real starea sufleteasca necesara,decât cuvântul "speranta" si "asteptare".

Lumea nici nu banuieste cât de mari suntrealizarile celor meditativi, a celor cu înclinatii sprevisare. Visarile si reveriile care absorb pâna într-atât agitatia ce-l înconjoara, creeaza zid de maretiiîn puternica împaratie a invizibilului, deocamdataprea putin cucerita. Oamenii care sunt constientapti separarii de corpul fizic (dedublarii) si uitariide sine, minute întregi, nu-si cunosc fortele pe care

95

le exercita si nici actiunile acestor forte si, de aceea,nu sunt în stare sa se foloseasca de cele mai bunerezultate.

Cautatorul de aur care nu are nici o notiuneprivitor la diferitele procedee ale extragerii lui,poate sapa luni întregi solul bogat, poate adâncigropi, ridica diguri, fara totusi sa descopere metalulpretios.

Necunoscând comorile pamântului nostru,ramânem ca si pâna acum, saraci si neputinciosi.Tot astfel, neputând patrunde în adâncul spiritua-litatii, ne închidem toate cararile.

Fiecare închipuire imaginata e o realitate inviz-ibila; cu cât o retinem mai mult si mai intens, cu atâtmai efectiv ni se va exprima în forma realitatii viz-ibile, perceptibila simturilor noastre exterioare.

De aceea, visati, visati fara sfârsit! Ziua visatidespre putere si sanatate, pentru ca noaptea, gân-durile noastre, îndreptându-se catre sferele core-spunzatoare, sa usureze îndeplinirea dorintelor.Acelasi efect, cu urmari contrarii, se va produce întimpul meditarii asupra nenorocirii si suferintei.Tristul ciclu al gândurilor, dupa toate probabili-tatile, ne va strecura în timpul somnului curentementale analoge si ne vom trezi dimineata si mainenorociti.

Absolut inconstient, poti acumula în casa ta sub-stante explozibile, luându-le drept preparate

96

inofensive. E de ajuns o scânteie, pentru a distrugecasa, împreuna cu locatarii ei. Tot astfel, oamenii îsinascocesc ei însisi suferintele si nenorocirile, datori-ta incompetentei de a-si adapta si a se folosi defortele mentale. Noi ne pregatim un viitor fericitsau dezastrul, sprijiniti de virtutea visarilor noas-tre. Puterea gândului, proportionata cu profunz-imea visarii si putinta de se izola de tot ce o încon-joara, poate actiona la mii de kilometri. În acest fel,se obtin fenomenele telepatice si oculte.

Credinta face minuni! O corespunzatoare inten-sitate a închipuirii mentale, ar putea culmina într-omaterializare instantanee. Fiecare om posedamugurele acestor forte. Din el ia nastere binele sauraul. Raul poate creste ca si copacul, pe crengilecaruia oricare cioara croncanitoare îsi poate gasiadapost. Închipuirea care îsi înfatiseaza totul înculori sumbre este însasi credinta în nenorocire.Câteodata, simtim - pur si simplu - o usoara indis-pozitie. Prelungindu-se o zi sau doua, fara îndoialaca noi asteptam o înrautatire si ne închipuim organ-ismul sensibilizat deja, bolnav. Este de ajuns saaflam si o denumire oarecare a maladiei, pentru caaceasta credinta în îmbolnavire sa se întareasca."Îngrijorarea" o citim lamurit pe fetele prietenilorsau a rudelor; si desigur, înfatisarea lor ne ream-inteste starea noastra. Într-un cuvânt, totul se desfa-soara astfel ca sa ne asigure neputinta noastra.

97

Nimeni nu ne sugereaza un tablou imaginar deforta si sanatate, suntem infiltrati de aspectul unical bolii, fortele mentale ale celor din preajma noas-tra lucreaza într-o directie falsa.

Amicul, luându-si ramas bun, ne doreste "grab-nica însanatosire", cu glasul trist, care involuntarstrecoara în noi ideea de mai rau! Toate aceste eflu-vii sunt suficiente pentru a ne impregna tocmaiacea "substanta" de care ne temeam! "Îngrijorarea"rudelor contribuie la dezastrul nostru. . . Gândul defericire si sanatate trebuie sa patrunda în toata fiin-ta noastra; pentru eliberarea noastra de tot ce estedaunator, credinta înfaptuirii nu trebuie sa neparaseasca saptamâni, luni, ani, pâna ce va devenio "idee fixa" a noastra, o a doua natura, care vaîncepe apoi sa actioneze în noi în mod inconstient.

În viata animala si organica, vin epoci de pref-acere. Reînnoirii fiintei îi precede ineratia, spreexemplu: timpul schimbarii pielii solzoase la serpi,napârlirea la pasari si mamifere. Organismul ani-malelor, în acest timp, se transforma esential si secomplace în lene si vestejire. Natura vlaguita cereodihna înainte de începerea actului reînnoirii. Atâtpentru formele organice superioare, cât si pentrucele inferioare, exista una si aceeasi lege. Viatafiecarui om are cicluri de încetinire a tuturor functi-ilor vitale, atât fizice cât si spirituale, care explicaun oarecare proces de preschimbare!

98

Natura parca ne ancoreaza într-un doc, cerândpentru noi numai o odihna absoluta; iar supunân-du-ne acestei legi, în decursul a câtorva saptamânisau luni, noi renastem sufleteste si fiziceste. Estevorba de oamenii între doua vârste. Ei ating dez-voltarea maxima a puterii vitale, dupa care,inevitabil, ar urma decaderea fortelor mentale sifizice.

Însasi credinta în îmbatrânirea inevitabila o siprovoaca; e reflexia inedita a legii spirituale.

"Întorsatura" produsa la vârsta mijlocie e strigat-ul de alarma al necesitatii de regenerare a corpuluinostru. Pentru aceasta realizare se cere odihnaabsoluta, caci "EUL" spiritual lucreaza la renastereacorpului, iar în timpul acestui ciclu ar trebui sa neobosim tot atât de putin cât si în frageda copilarie.Noi refuzam naturii repaosul si supunem organis-mul surmenat la munca tocmai în epoca când eleste inapt si prin aceasta ne ruinam. E cert ca repao-sul trebuincios corpului si sufletului rar e accesibil,din considera-tiuni materiale. Oamenii trebuie sacontinue truda an de an, "pentru între-tinerea exis-tentei lor!". Rezultatul nu se schimba însa, dinaceasta cauza.

Legile naturii nu se supun institutiilor sociale!Totusi, omenirea, în nepriceperea sa, cu încap-atînare, continua sa se macine lucrând, iar ca rec-ompensa primeste durere si moarte. Adeseori obis-

99

nuinta, este atât de puternica, încât oamenii nu maisunt în stare sa renunte la munca cu care s-audeprins.

În epocile critice, este necesar nu numai repao-sul fizic, dar si cel intelectual. Majoritatea oame-nilor nici nu stiu macar ce-i acela repaos, iar daca aratinge aceasta stare minunata, la prima reactie deîncântare s-ar zgudui de moarte. Oamenii continuasa se agite, neîntelegând ca ei reprezinta o parte aconstiintei infinite. Ei n-au învatat înca sa extraga sisa absoarba din izvoarele spirituale.

Va veni însa ziua când omenirea îsi va cunoasteputernicia sa. Se va convinge atunci ca, prin tend-inte perseverente, va putea transforma cuvântul"vreau" în materie vie. Dumnezeu, la ai Sai, ledaruie în somn! Oamenii însa, se lipsesc de somn,iar odata cu el si de forta binelui tainuit.

IMPORTANTA TAINICA AÎMBRACAMINTEI.

Îmbracamintea absoarbe si ea elementele ema-natiilor noastre mentale, iar cu timpul, suntîmbibate pe deplin. Fiecare gând este un crâmpei, o

100

parte integranta a "EULUI" nostru, iar ultimul gândeste inovatia celei mai tinere parti. Acela care poar-ta haine vechi, transmite noului "EU" ramasiteletuturor indispozitiilor, întristarilor, grijilor sineplacerilor, acumulate cândva de aceasta îmbra-caminte. Si astfel, cu prisosul vechilor emanatii,omul îsi împovareaza noul sau "EU". Pastrarea, învechea îmbra-caminte, a fostelor indispozitii, demult trecute, face ca acestea sa fie neatragatoare lapurtat. Dimpotriva, hainele noi elibereaza spiritul,transmitindu-i o usurare. Hainele noi reprezintaînvelisul proaspat si viu al corpului nostru, încaneîmbâcsit de emanatiile spirituale a mai multorzile.

Nu se recomanda nici chiar pastrarea îmbra-camintei purtata în tim-pul fericit noua, dupa cum,în general, nu trebuie sa ne reîntoarcem la fericireatraita odata. A purta, din economie, hainele vechi,înseamna a ne îmbraca cu vechile parti componenteale vietii trecute si a consuma neproductiv fortelenoastre. Chiar si serpii nu mai intra în vechea lorpiele, din "economie". Natura însasi, nu recunoastevechiul sau vestmânt si nu se zgârceste ca oamenii,pastrând aceleasi pene, blanuri si culori. Ea desfa-soara pe bolta cereasca, nesfârsite si voluptoasesplendori.

A te înconjura de obiecte variat si placut coloratee vadit folositor. Ele farmeca ochiul si

101

împrospateaza sufletul si trupul.Varietatea nuantelor de culori a sporit incompa-

rabil pâna acum, fata de anii din urma. Aceasta seconstata pe tarâmul artei, meseriei si industriei!Dupa parerea mea, este marturisirea unui progresreal în rafinamentul inspiratiei, care cere, pentrumanifestarea frumosului, cât mai variate bogatii denuante.

Inspiratia înseamna, pur si simplu, facultatea dea descoperi în tot ce ne înconjoara, izvoarele uneifericiri din ce în ce mai subtile. Si iata cum, odata cudezvoltarea cerintelor estetice, în sânul larg almaselor, se nascoceste si se sporeste varietatea col-oritului si a croielii îmbracamintei.

Intuitia logica obliga pe oameni sa îmbrace anu-mite haine, în anumi-te ocazii si sa-si lase acasa,împreuna cu îmbracamintea cea de toate zilele sigândurile de toate zilele. Ar fi de dorit ca fiecareprofesie sa-si aiba vestmintele specifice ei, totusialese, pe care, îmbracându-le, sa se produca îngraba, înclinarea corespunzatoare profesiei, fara acosuma inutil fortele.

În toate religiile cunoscute, preotul poarta oda-jdii specific preotesti, destinate unui anumit servi-ciu, iar pentru a feri "aura" lui de gânduri josnice,nu le îmbraca în alte împrejurari. Daca preotul le-arpurta conti-nuu, odajdiile sacre s-ar patrunde detoate emanatiile indispozitiilor si neplacerilor lui

102

din viata zilnica; dar asa, ele ramân în sfera gân-durilor superioare, pentru momentele acelea cândpreotul se concentreaza asupra savârsirii slujbei. Deaceea, credinta în puterea facatoare de minuni aamuletelor, relicvelor si a tuturor obiectelor sfintiteare o îndrituita baza. Influenta acestor obiecte însa,depinde de gradul de îmbibare a lor cu "substantaentitatii" si de credinta omului care le poseda saunumai le atinge. În felul acesta, zdrentele saraculuitransmit asupra noastra acea parte umilitoare desupusenie, de ascultare, de asteptare.

Îmbracamintea, ca si trupul, are nevoie si e binea i se da odihna, pentru a "rarifica" gândurile aflateîn ea, caci, oricât ar parea de straniu, dar gândurilecuprind, în ele însele, diferite greutati specifice.Unele se lasa în jos, iar altele, supunându-se atrac-tiei sferelor mai înalte, au putinta de se ridica în sus.Astfel se explica atmosfera de tristete care persistaîn subsoluri si în alte locuinte subterane, undedomneste înclinatia spre rau, simtamânt carelipseste la înaltimi. Prin faptul ca îmbracamintea,într-o masura oarecare, reprezinta prin sine însasinuanta unui învelis mental, e bine a purta haine noisi frumoase nu numai în societate, dar chiar si înabsoluta singuratate, cu atât mai mult, cu cât ele-ganta si frumusetea îmbracamintei izvoraste dininteriorul nostru. Se poate spune chiar, ca trupul eîmbracat în ceva spiritual.

103

Coloritul hainelor este expresia starilorsufletesti. Dependenta, tristetea, deznadejdeaprefera culoarea neagra. Rasa noastra, care în- tr-adevar, crede numai în moarte, adica în nimicireacorpului, prefera culorile închise, mai ales dupamoarte unei rude sau a unui prieten. Chinezul, pen-tru care moartea înseamna numai pierderea instru-mentului spiritualitatii, alege pentru aceleasi ocaziiculoarea alba (adica lipsa coloritului), ea reprezen-tând pacea senina.

E caracteristic faptul ca oamenii în vârsta, adese-ori, se îmbraca în culori închise, gândindu-se casunt în marginea sfârsitului vietii si nu mai au, deacum înainte, dreptul la bucurie, veselie, ori altesperante, pentru ca sunt în asteptarea apropiateisosiri a batrânetii. Ei însisi îsi poarta doliul, la untimp oarecare.

Înfatisarea tineretului, nepasator, lipsit de griji,îmbracat în culori deschise, nu e placuta vârstni-cilor. Ei o considera jignitoare, cu toate ca în ascunsse mângâie cu gândul ca, în scurta vreme, tineretul,la rândul sau, va trebui sa îndure aceeasi viata, plic-tisitoare, singuratica.

Majoritatea oamenilor vârstnici îsi neglijeazatinuta. Acesta e primul indiciu al mortii, începutulagoniei, într-un cuvânt, ei se predau mortii!Neglijenta în îmbracaminte înseamna lipsa iubiriide a da importanta si a te stradui pentru îmbracam-

104

inte, iar tot ce se face trupului fara iubire este dau-nator lui. De aceea, nu-i este permis nici miliar-darului de a purta pala-ria tocita.

Întelepciunea spirituala sau intuitia se manifes-ta mai puternic în tinerete, pentru ca atunci corpuleste mai nou si, pâna la o anumita vârsta, liber, decidescatusat de învechitele idei preconcepute si deobiceiurile respingatoare ale vârstei, care se acu-muleaza cu timpul.

Tineretul, dimpotriva, e vioi si îsi recunoasteîntelepciunea intuitiva!

Pretuiti grijile dupa valoarea lor reala, adica nule dati o importanta apreciabila si alungati-le!

Tineretea iubeste împodobirea, somptuozitatea,asemanatoare majestoasei împaratii a culorilor dinnatura; ea este mai înteleapta decât "vârsta matura",care, sprijinindu-se pe experienta moarta a altora,se supu-ne unor legi fictive, baricadându-si astfelcalea spre noi sperante si bucurii. De aceea, a fostspus: "Daca nu va veti întoarce si veti devenicopii"... caci sufletul simte în fiecare corp tânarpromisiunea unei fericiri îngeresti, fericire care esteprea repede stinsa, de absurditatea bunului plac aunor gânduri grosolane, pamântesti.

Aud protestul unora, care gândesc: "Este oareposibil ca, în timpul împovaratei noastre vieti, plinade griji pentru nevoile zilnice, sa se gaseas-ca încatimpul si mijloacele necesare pentru procurarea

105

hainelor indicate diferitelor ocazii?". Raspund: "Da,posibilitatea sta în voi însiva.". Dirijati putereavoastra de vointa, care sa atraga cu iscusinta catrevoi, ca un magnet, toate mijloacele de existenta alelumii si catre aceasta ramura, aparent de micaimportanta. Nu consimtiti (linistiti, fermi, cu rab-dare) a purta haine urâte, a trai saracacios, a va ali-menta prost. Pretindeti întotdeauna ce e mai bun si,cu timpul, veti obtine bunul râvnit. Omul careprevede viitoarele îngrijorari si se teme de conditi-ile îngrijoratoare ale vietii, pune în miscare fortedeprimante, care nu-i vor permite sa se ridice, ast-fel încât zdrentele se vor lipi de el, fara ca niciodatasa le poata parasi.

CASATORIA

Cel mai subtil început în natura este cel feminin.Cea mai dezvoltata forta creatoare este cea masculi-na. Femeia prevede cu mai multa claritate si, cuochii spiritului, cuprinde un orizont larg. În barbat,predomina forta creatoare si capacitatea de a real-iza intuitiile femeii, intuitii care-i sunt asemeni uneistele calauzitoare. Între femei se întâlnesc incompa-rabil mai multe clarvazatoare. Femeile sunt celedintâi care prind noile adevaruri spirituale; si ele,

106

fiind mai religioase, instinctiv simt cum biserica vauni cu timpul stiinta cu religia, doua puteri care sedusmanesc acum între ele. Femeia prinde adevarulspontan, fara deductii logice despre cauze si con-secinte.

Pe toate treptele dezvoltarii spirituale, femeiasesizeaza dinainte, mai precis decât barbatul, însabarbatul este cel mai destoinic realizator al visarilordin sufletul femeii. Pentru fiecare barbat existanumai o singura femeie, care poarta în ea darul dea discerne în ce timp anume si prin ce mijloace sepot mai bine dezvolta aptitudinile lui.

Într-o casnicie într-adevar ideala, sotia poate ficomparata cu ochiul, iar sotul cu mâna.

Sufletul si mintea femeii constituie rezervorulvibrant esential al sufletului si mintii barbatului.

În alte existente, mai evoluate, în care legaturiledintre barbat si femeie sunt mai strânse si mai plinede întelegere, între sufletele lor se produce unschimb permanent de forte, pe care închipuireanoastra prea saraca, cu greu le poate aprecia. Înaceste sfere ale existentei, fiecare gând, idealul sauvisarea, devin realitati. Acolo, fortele spiritulaleunite ale barbatului cu ale femeii, au putinta sa-siînzestreze cu viata toate dorintele lor. Iar fiecarecasatorie între un barbat si acea femeie unica, pre-destinata uniunii vesnice cu el, este piatra funda-mentala a acestor forte.

107

Pentru fiecare barbat este creeata o singurafemeie, unica, care îi apartine numai lui, atât înaceasta viata, cât si în alte vieti posibile. Viata lorvesnica se va transforma într-o neîntrerupta îmbat-are, când amândoi vor deveni relativ desavârsiti sivor întelege legaturile care îi unesc. Sunt si dintreaceia multi care, cu toate ca de când e lumea suntpredestinati unul altuia, totusi, sunt nenorociti încasnicie. În alte reîncarnari, cu alte corpuri si altenume, sufletele lor mai evoluate si mai delicate sevor recunoaste unul pe altul. Adevarata sotie a bar-batului poate sa nu traiasca o data cu el pe pamânt;cu toate acestea, numai ea poate contribui la dez-voltarea deplina a puterii lui spirituale, putere careîi apartine.

Gândurile, curgând din acest izvor, corespundîn întregime caracteristicii lui mentale particulare.Cu o precizie de clarvazatoare, se ivesc sotiei luigândurile norocoase, care-i aduc reusita în toate.

Adevaratul sot, si el unicul în tot universul, esingurul în stare sa îndeplineasca visul sotiei iubite.Aceasta contopire de forte creeaza unitatea, aceafiinta noua si pe care numai ei însisi o reprezinta sinu copiii, produsi de ei pe lume.

Femeia receptioneaza multumita organizatiei eisufletesti, gândurile cele mai subtile sau mai degra-ba intuitiile de o superioara calitate! Ea reprezintacea mai sensibila placa care imprima vibratiile din

108

oceanul gândurilor. Intelectul mai puternic al bar-batului se adapteaza mai bine greutatilor vietii si,de aceea, înfaptuieste mai usor intuitia femeii.Totusi, lui îi lipseste finetea intelectului superior,care percepe cele mai subtile si mai puternice gân-duri. Întotdeauna, femeile sunt inspiratoarele mar-ilor barbati. În umbra fiecarui succes, în tainitelefiecarei întreprinderi, pe treapta fiecarei evolutii, seafla întotdeauna, vazuta sau nevazuta, femeia însu-fletitoare.

Femeia nici nu banuie cât este de mare autori-tatea ei actuala. Inspiratia ei se manifesta în totul;barbatul se foloseste de aceasta inspira-tie, în pro-portie cu sensibilitatea ce o poseda. El, nebanuind,primeste de la femeie darul pe care ea îl insuflainconstient. Ceea ce se numesc "fanteziile ei goale"- castele spaniole create de ea, reprezinta solul fertildin care germineaza realitatea. Nu este nici oîndoiala în faptul ca se poate transmite în tacere ungând pretios altui om, fara totusi a schimba vreuncuvânt cu el. E foarte rau însa, daca gândul subtilsi puternic al unuia, trece la alt intelect mai greoi,iar în schimbul tezaurului dat, primeste unele gân-duri mai josnice.

În astfel de cazuri, omul mai nobil cedeaza influ-entei omului inferior si percepe gândurile inerenteale tovarasului inegal lui.

Femeia nu este potirul spiritual cel mai slab, ci109

numai cel mai subtil. Cu alte cuvinte, el este busolacare calauzeste mersul corabiei si, fiindca esteinstrumentul cel mai delicat, merita atentiedeosebita. Percepând curentele intuitive supe-rioare, ea nu poate îndeplini munca bruta a bar-batilor, fara ca sensibilitatea ei sa nu se resimta.Abuzând de fortele ei, totul se reflecta asuprasanatatii si posibilitatilor barbatului, lipsindu-l ast-fel de busola care nu poate fi înlocuita.

Iata de ce Hristos a spus: Maria si-a ales parteacea buna, nemuncind ca Marta.

Ideea ca numai preocuparile gospodariei alcatu-iesc chemarea femeii, e una dintre cele mai barbare!

Lucrul casnic, care cuprinde îndatoririle ei, cumsunt: pregatirea bucatelor, întretinerea curateniei încamere, îngrijirea copiilor si nenuma-rate alte oblig-atii, care ocupa toata dimineata, e incomparabil maiobositor decât munca barbatilor în cancelarii, ate-liere, la câmp sau chiar în cabinetul învatatului.Neînchipuit mai multa forta mentala se cheltuiesteatunci când, lucrând în diferite directii, trebuie sapastrezi prea multe în memorie. Exploatarea femeiinimiceste în ea harul de a primi gânduri noi; caciforta care ar fi fost necesara în scopul acesta, etransformata în munca fizica. Si barbatul, dupa omunca istovitoare, pierde capacitatea de a prindeintuitiile femeii. Când barbatul, dintr-un motivoarecare, nu recunoaste adevaratele sentimente ale

110

sotiei fata de el, ironizând întotdeauna gândurile,impresiile si presimtirile ei, cu timpul, intelectul siintuitiile ei se tocesc, îi sugruma inspiratiile si îicurma legatura gândurilor creatoare.

El îi ruineaza sanatatea ei, în acelasi timp si pe asa, pagubeste intelectul ei si pe al sau, târându-sepe sine si pe ea într-un strat de viata grosolana.

Amândoi sunt parti si forte unite într-un totîntreg, de Infinita Întelepciune.

Povestirea mitologica despre Minerva, care asarit brusc din capul lui Zeus, complet înarmata,reprezinta simbolul unei superioare izvodiri aîntelepciunii feminine.

Femeia absoarbe, din sferele lumilor înalte, sti-inte pure, iar misiunea barbatului este de a le prelu-cra în forme artistice, pe masura capacitatii si abili-tatii sale.

Adeseori se pune întrebarea: "De ce femeilecreeaza asa de putin în domeniul artei, tehnicii siasa mai departe, comparativ cu barbatii?". Dar toc-mai femeia este caierul gândirilor, ea - trimisaCerului - este a tot creatoare si a ei este opera inviz-ibila. Ea daruie - barbatul primeste. Aceasta daruire- primire s-a produs la amândoi inconstient, pânace ambii au înteles ca cea mai mare parte a realitatiise afla în jumatatea invizibila a vietii, pâna ce auaflat ca sunt dotati cu antene spirituale, cu care potcuceri departarile! Gândurile sunt filamente sensi-

111

bile, care se ating între ele, se împletesc si, prinaceasta, se face un schimb cu elementele invizibile!În felul acesta a creat, întotdeauna, femeia!

Adorarea Fecioarei Maria de catre lumea catoli-ca, provine din adânca admiratie, caci ea a fostdemna a reda lumii, în persoana lui Hristos - ÎnaltaÎntelepciune.

Pâna când barbatul nu va recunoaste în femeieperspicacitatea superioara, el nu va capata clari-tatea fortelor luminii.

Femeia, care îsi cunoaste adevaratele legaturi cele are cu barbatul, trebuie sa pretinda recunoastereavalorii ce ea o reprezinta, nu ca o rea cicalitoare, cica o demna si iubitoare regina, care doreste a fer-meca si a contribui dupa puterea sa. Dispretuindu-se, femeia e raspunzatoare de raul ce îi va lovi peamândoi. Fiecare om este dator sa-si cucereasca dela lume, fata de el însusi, justa sa valoare. Sa nudam nimic de la noi, pâna când însemnatatea noas-tra nu ne va fi recunoscuta. În caz contrar, noi sun-tem pacatosii cei mai mari si risipitorii constienti aidarului superior, cu care am fost înzestrati deConstiinta Infinita.

Simpatia e forta. Omul dotat, gândindu-se laaltul mai mediocru, îi transmite acestuia un curentde forte, inspiratii si energie. Schimbul inegal are oinfluenta negativa asupra trupului si sufletuluicelui care da. El daruie aur si, în schimb, primeste

112

fier. Ca un vampir, intelectul inferior se alimen-teaza pe contul celuilalt, însa nu poate percepedecât o parte din darurile superioare primite,nimerind într-o sfera mai înalta, restul se pierdefara nici un folos.

Cu toate acestea, un om mediocru poate fi un sotadevarat, înca necopt poate, dar care va ajungepâna la completa întelegere a sotiei sale eterne! Sotiiîncep sa patrunda adevarata valoare a aliantei lor,când îi uneste dorinta de a se împartasi unul pealtul cu sanatate spirituala, când toata viata lor seîndreapta spre atingerea maretului tel.

Ei vor întelege ca fiecare gând josnic, brutal, vul-gar este daunator si celuilalt si poate deveni dezas-truos pentru amândoi. Ea, femeia, îsi va da toata sil-inta pentru a-si spori fortele, pentru binele oame-nilor. Adevarata casnicie se obtine numai atuncicând sotul va recunoaste ca femeia îi transmite noigânduri si deosebite cunostinte, iar sotia varecunoaste forta creatoare a sotului, realizare carenu sta în puterea ei. Din rugaciunea pentru întelep-ciune, ei vor întelege încotro sa mearga. În felulacesta, ei îsi vor împodobi spiritul într-un trup nou.Vor dobândi forte miraculoase, se vor vindeca si sevor îndruma unul pe altul si vor trece din prezent,în viitorul mai puternic si mai desavârsit.

113

DESPOTISMUL SAU INFLUENTA PE CARE OAVEM UNUL ASUPRA ALTUIA

Influenta unei minti asupra alteia sau a maimultora este cea mai raspândita si cea mai eficaceforma a despotismului. El fiind inconstient, posibil-itatile lui sunt nelimitate.

Sunt covârsiti de aceasta influenta, cu atât maimult aceia care se înseala, crezând ca actioneaza dinpropria lor initiativa, pe când, în realitate, despo-tismul le-a nimicit nu numai libertatea de vointa,dar si constiinta despre dependenta lor de cel tiran-ic.

În acest fel, copilul, adeseori, îsi domina parintii.Copilul (spirit în corp nou), poate fi înzestrat cu omare putere de vointa, coapta în existentele ante-rioare, de aceea si influenta lui spirituala poate fi,cu toate ca experienta si mintea copilului nu suntînca dezvoltate, incomparabil mai mare decât ceaparinteasca. Copilul îsi recunoaste tot atât de putinsuperioritate fortei sale, dupa cum nici parintii nu-si banuiesc slabiciunile. Cu toate acestea, copilul îsiva manifesta caracterul sau, prin capricii si prinpurtarile sale, exercitând inconstient o influentamult mai mare asupra celor ce-l înconjoara, decâtacestia asupra lui. A spune: "puterea de vointa" sau"o minte proeminenta", nu trebuie sa întelegem caînseamna ceva studiat, ci numai o viguroasa put-

114

ere, care trece nemijlocit si indiferent de distanta,de la o constiinta la alta.

Un astfel de spirit puternic îl poate avea si unincult. Dupa toate probabilitatile, el va reusi întoate! Oamenii numesc aceasta tarie, "un caracterputernic".

Misiunea adevaratei culturi consta în a da frâuliber fortei spirituale înnascute, astfel ca actiunea eisa fie independenta si nesupusa influentei gân-durilor si procedeelor straine, de multe ori false.

Forta spirituala predominanta este realul ele-ment vital, care trecând deasupra altora îi transfor-ma, îi influenteaza, îi farmeca.

Napoleon I, datorita acestei forte, a subordonatarmata vointei sale în asa fel încât, fiecare soldat osimtea asupra lui si în el. Individualitatea luiNapoleon I impresiona pe toti pâna la emotie. Totisimteau emanatia tot asa de tangibila ca si razelesoarelui, a acestui puternic element.

Aceasta forta victorioasa l-a tradat în momentulcând el a comis obisnuita inconstienta greseala, dea permite spiritului sau sa coboare în sfere mentaleinferioare. Forta sa mentala a slabit când a schimbatpe Iosefina cu o femeie care, cu toate ca era de orig-ine nobila, era o femeie de rând.

Farmecul si autoritatea lui asupra oamenilor auînceput sa dispara. Iosefina era, deci, prietena eter-na a lui Napoleon; ea îl completa, nu dupa regulile

115

omenesti, ci dupa legile Constiintei Infinite. Cândsufletul lui se contopea cu sufletul Iosefinei, izvoraîn el puterea care actiona cu tarie asupra tuturoradin apropiere si din departare; tot astfel, gândurilenoastre, desi într-o mica masura, au putinta saactioneze neîntrerupt, la distanta.

Conform aceleiasi legi, lucreaza în apropiere sila distanta, elementul mental superior, a geniuluifinanciar superior, cum e la bursa Jay Gould.

Omul care urmareste în viata un tel precis sauare un plan bine determinat, trebuie sa evite lega-turile prea strânse cu oamenii nepasatori, pe carenu-i intereseaza intentiile lui, ei având putinta sainfluenteze în rau aceste planuri.

Cunostintele cu care venim în contact, pentruafacerile noastre, au putina importanta, iar pruden-ta e obligatorie în alegerea oamenilor cu care nepetrecem timpul liber, timp când suntem completpasivi si naturali.

Intimitatea cu un om inegal (barbat sau femeie)rapeste multa putere sufleteasca si va avea o proas-ta repercursiune asupra întreprinderilor lui, pentruca omul mediocru îl va abate de la scopul intention-at.

De aceea, totul depinde foarte mult de tovarasiicu care ne petrecem timpul liber; de la ei poateemana elementul vietii sau al mortii, îndraznealasau frica, prezenta de spirit sau zapaceala.

116

Cea mai puternica actiune în univers, absorbireagândurilor, formeaza temelia acestei actiuni,exprimându-se apoi în fapte bune sau rele.

Totusi nu trebuie sa rupem brusc relatiile cu cer-cul nostru, ceea ce ar putea sa ne dauneze numai,ori sa ne aduca complicatii. Sa lasam, mai bine, caaceasta opera sa fie executata de spiritul nostru!Daca aceasta ruptura este dorita de ambele parti,atunci legea spirituala, cu încredere, se va împliniusor, treptat si fara durere. Împrejurarile si scop-urile lor, încetul cu încetul, se vor schimba, iar dru-murile vietii se vor desparti pasnic, pe neobservate.Soarta procedeaza neînchipuit de întelept si maidelicat decât vointa omului, care, de obicei,actioneaza brusc si fara crutare.

Influenta barbatilor între ei si a femeilor întreele, nu este atât de puternica, pe când barbatii sifemeile mai usor cad unul sub influenta celuilalt.

Omul energic, petrecându-si orele de repaos întovarasia unei femei, care prea putin sau deloc nuse intereseaza de planurile si afacerile lui, îsi pierdezadarnic o mare cantitate de energie, pe care arputea-o întrebuinta cu folos în realizarea planuluiproiectat. Este absolut natural ca aceasta femeie îlpreocupa mentalmente numai pentru ca este obis-nuit cu ea si, de aceea, sub fluctuatiile indiferenteiei, din când în când si parca fara nici un motiv, el îsipierde curajul, nu se simte dispus sa-si continuie

117

lucrarea, devine pur si simplu indiferent fata deceea ce a proiectat. Pentru reusita sigura a pla-nurilor lui, îi lipseste curentul permanent, atât denecesar însufletirii! Ce s-a întâmplat? Spiritulnepasator al acestei femei i s-a transmis si lui, el s-amolipsit de indiferenta ei fata de planurile lui!Femeia îl stapâneste si, fara vrerea constienta a lor,îl hipnotizeaza. Ea poate fi extrem de încântatoare,în societatea ei timpul poate trece neobser-vat, bar-batul se afla atunci sub farmecul ei si nu simte fap-tul ca ea nu împartaseste adâncile lui nazuinte.Deceptia în divergente de scurta durata disparerepede. Acelasi lucru îndura si o femeie înzestrata,când e legata de un barbat mediocru.

Asemenea legaturi n-au nimic comun cu ade-varata casatorie, totusi, adeseori, acesti oameni suntcununati înainte de a se fi înteles unul pe altul.

Însa, nici barbatul, nici femeia, nu se pot înselaîn alegerea reciproca, daca ei traiesc pe acelasi planîn Constiinta Infinita. Atunci, ei sunt feriti de ama-giri. Toata nenorocirea provine din goana absurdaa omenirii, care nu cauta sfatul si sprijinulInfinitului.

Hipnoza reprezinta una din formele tiraniei.Cea mai elocventa e aceea când un medium per-mite ca vointa hipnotizatorului sa devina stapânape corpul sau, tratându-l ca pe o marioneta. Uneori,se adoarme medium-ul, cu ajutorul unui obiect

118

lucitor, tinut în mâna de hipnotizator, adica,mediu-mul e pus într-o stare de completa pasivi-tate, în timp ce toata atentia lui e îndreptata catrepunctul lucitor. În aceasta clipa, hipnotizatorul îsiconcentreaza toata vointa sa asupra medium-ului.Dimpotriva, nu se supune hipnozei omul care, con-stient, este pozitiv. Tot astfel se petrece în timpulpermanentelor influente hipnotice în viata, - toataîntelepciunea vietii consta în a sti când poti sa fimedium si când trebuie sa fi hipnotizator.

Aceasta influenta variabila a unui spirit asupraaltuia, poate deveni izvorul binelui suprem, deo-camdata ea aduce, de cele mai multe ori, numaipaguba. Întotdeauna se întâmpla astfel cu noileforte, înca nestudiate si care, fara nici un control,planeaza deasupra pamântului. Distanta, în acestcaz, nu joaca aproape nici un rol. Omul cu care amfost timp îndelungat strâns legati, poate, la distantede mii de kilometri, sa domine corpul nostru, însensul binelui sau al raului, pâna atunci cândautoritatea lui va fi slabita sau nimicita de altainfluenta hipnotica.

E cel mai greu lucru sa stim daca cineva exerci-ta o influenta asupra noastra si cine anume?

Sub vointa îndârjita si muta a unui om, care neobliga sa actionam asa cum vrea el, noi, dupa toateprobabilitatile, ne vom supune sugestiei lui, însavom fi încredintati ca procedam absolut independ-

119

ent, mai ales daca dorintele lui nu sunt în contraz-icere cu instinctele noastre.

Spiritul nostru poate sa fie mult mai puternic simult mai pozitiv si cu toate acestea sa se supunavointei straine - noi nestiind de pericolul care neameninta si de necesitatea de a ne împotrivi, noinecunoscând legea care, fara cuvinte, leaga sufletede la distanta, noi nebanuind ca acel gând strain neurmarea ziua si noaptea.

În felul acesta, cel mai slab poate domina pe celmai puternic, ultimul, în nepasarea sa lasându-se safie legat cu lanturi mentale anodine. Acesta estedespotismul care se observa aproape întotdeaunaîntre soti, între frati si surori, între parinti si copii.

Un prieten îsi poate teroriza prietenul fara sa-sidea seama de egoismul sau.

A te afla sub presiunea unei dominatii perma-nente este întotdeauna daunator pentru ca neajun-surile, ratacirile si slabiciunile fizice ale altora, sealipesc propriilor noastre sovaieli, calea vietii noas-tre oscileaza, fiind deviata de la legile mai profundeale dezvoltarii noastre personale!

Dorintele si tendintele noastre ne par, dintr-odata, capricii, ceva inaccesibil. În loc sa ne încredemîn fortele noastre, noi ne îndoim de ele. Credinta înforta - nu e altceva decât rugaciunea; iar fiecarerugaciune contine în sine îndeplinirea ei. "EUL"nostru firesc, poate fi îndepartat de la telul lui, de

120

un astfel de proces hipnotic si atunci traim nu viatanoastra proprie, ci o alta viata, impusa si secundara.La fel de neplacut este a cadea într-un sant, împin-si de cineva, pe nevrute sau intentionat.

Actualmente, exista un numar enorm de copiihipnotizati, asupra carora se graveaza dorintele sisperantele parintilor. Acestia schiteaza mental-mente planul vietii lor viitoare, iar copiii nu sunt înstare sa reactioneze, desi aceste planuri schimbadirectia fireasca a lor si pot chiar si fiziceste sa sereflecte asupra lor. Iubirea parinteasca trebuie, înfrageda copilarie, sa fie ocrotitoare si nimic maimult! Însa parintii transmit propriile lor rataciricopiilor lor, inconstient îi hipnotizeaza în asamasura, încât nici o raza noua nu mai poatepatrunde în sufletele lor. Ei continua sa creada, sarataceasca si sa sufere cum au suferit si parintii,pentru ca, în cele din urma, sa se desparta de viata,în chinuri si agonii, ca si parintii lor.

Cere izbavirea de orice despotism si te vei elib-era. Aceste legi vor deveni atunci mai clare pentrutine. Sufletul tau se va învata sa distinga atunci,când libertatea ta va fi amenintata de primejdie.

Multi cedeaza influentei unei hipnoze foartestranii, pe care, dupa ce-si dau seama de ea, abia orecunosc.

Câteodata, de exemplu în institutii, ne pierdemfata de functionarii aflati acolo în situatii oficiale si,

121

desi suntem în toate drepturile noastre, noi totusidevenim timizi si slabi, fara nici o cauza. La fel seîntâmpla când, într-o anumita societate, nuîndraznim sa punem întrebari, pentru a nu ne tradanestiinta noastra! Si toate acestea, fata de oameni,pe care, cunoscându-i mai îndeaproape, noi nu i-am respecta. Multi îngaduie "trucuri" în afaceri siînselaciuni marunte, de teama unui scandal. Însinea lor, ei se justifica, spunând ca e mai prejos dedemnitatea lor a se irita pentru asemenea nimicuri;adevarata cauza însa, este lipsa de curaj si frica de anu fi reprobati de anumiti cunoscuti. Ei se afla subinfluenta spiritelor inferioare. De teama de a nu ficonsiderati drept "zgârciti", "chitibusari", întreagafamilie rabda, adesea, despotismul servitoarei.Când influenta hipnotica a unui cerc oarecareînceteaza, noi ne reîntoarcem la mersul obisnuit algândurilor si la o judecata obiectiva.

Niciodata, fata de nimeni, sa nu simti adoratie,niciodata sa nu va simtiti înjositi, în societateaoricui va aflati... Caci, în acest caz, portile sufletuluise deschid pentru gândurile servile, nedemne.Trebuie sa apreciezi si sa recunosti dupa merit, tal-entul altuia, neumilindu-te, cu demnitate, dorindsincer ca, si în noi, sa se trezeasca propriul nostrutalent, sa ia avânt propriile noastre calitati.

Poti cadea sub influenta hipnotica a unui întregcurent mental, ca si sub curentul unui singur om,

122

sau se poate ca un singur om sa serveasca dreptcablu curentelor generale ale influentei hipnotice.Milioane de creiere emana necontenit diferite gân-duri ascunse, diferite grozavii: boli, saracie, moarte.Acestea, fiind de la sine înteles, gânduri de sclavie,la prima ocazie favorabila, devin despotice!

Daca în sufletul nostru exista o particica cât demica, accesibila acestor feluri de gânduri, atunci,toate curentele de aceeasi natura, fuzionând într-unsingur si grozav suvoi, navalesc în sufletul nostru.Acest suvoi ne ia cu sine vremelnic si atunci, totulni se pare obscur si fara scapare. Pe noi chiar neimpresoara insuccesele, necazurile si oamenii, careîn nici un caz nu ne vor sustine, daca am încerca saiesim din aceasta situatie.

..............................................

Toate acestea ne-ar învalui într-o stare de mâh-nire. Însa, cât sunt de nule aceste forte, daunatoareîn comparatie cu protectia Constiintei Infinite,careia îi putem solicita ajutor, îndata ce am învatata ne ruga.

Rugaciunea muta, fara cuvinte, ne transporta încurente superioare -unde Infinitul parca ne "hipno-tizeaza".

Sub mirajul unei astfel de influente, ramânemdezarmati, nu mai putem protesta; ea ne aduce feri-

123

cire, lumina spirituala, un trup minunat, reconfort-at si o renastere a capacitatilor.

Pacea si contemplarea Constiintei Infinite ar tre-bui sa fie pentru noi mai scumpa decât ori si ceintimitate omeneasca si numai atunci, Constiin-taInfinita, ne va indica pe cei mai buni însotitoripamântesti. Intuitia fidela, dintr-o data si fara gres,ne va dezvalui reala valoare a oamenilor.

Omul, care se afla sub influenta ConstiinteiInfinite, nu va suporta mult timp despotismul ome-nesc, ci pur si simplu se va ridica deasupra cerculuiactiunilor sale, pentru ca individualitatea lui s-aintensificat.

Oamenii sunt întotdeauna ispititi sa elaborezeteorii extrem de bizare si complicate pentru proprialor fericire si de aceea stau totdeauna la pânda,urmaresc una si se tem de alta.

Acesta e rasunetul legilor ignorantei omenirii,"marea lege", însa, cere numai credinta, care singu-ra ne acorda tot ceea ce dorim.

DE CE DEPINDE REUSITA UNEIÎNTREPRINDERI

Orice pozitie sociala ar ocupa omul, el trebuie sase fereasca de a se dori mentalmente în unul si ace-lasi loc, multumindu-se cu unul si acelasi salariu,

124

fara nazuinta spre un cerc de activitate mai înalt.Atunci, toate sansele sunt contra lui si, din propriasa vina, deoarece tocmai aceasta închipuire despreel însusi, si zagazuieste ascensiunea. Castelelefeerice se transforma atunci, în palate pamântesti.

Starea noastra sufleteasca predominanta esteforta care îndruma evenimentele în folosul saudetrimentul nostru!

Exista oameni fara initiative si fara pasiune,incapabili de a face ceva pentru ei însisi sau, celputin de a pastra ceea ce au primit ca mostenire.Acesta este un exemplu scolaresc, care explicagenul anumit de gânduri, care conditioneaza insuc-cesul.

Altii, dimpotriva, nascându-se saraci, totusi,extrag chiar de la început si de pretutindeni, pros-peritatea. Toate gândurile si dorintele lor suntîndreptate catre o aceeasi tinta si îsi ating scopul -daca e natural, socotim bogatia un succes.

Fiecare întreprindere, - nazuinta - se dospeste înînchipuire. Omul, care dintr-un acar modest,devine proprietarul cailor ferate, desigur s-a vazut,mentalmente, într-o situatie superioara celei reale,iar urcându-se pe o treapta, el se vede urcat deja peurmatoarea. Cine se multumeste ani în sir, cu viatade peticar, fara îndoiala, niciodata nu s-a închipuitpe sine într-o alta situatie. El invidia, probabil, pecei care traiau mai bine, dorea sa aiba multe din cele

125

în care altii se desfatau, însa niciodata n-a gândit:"am sa ma eliberez de ocupatia mea, am sa maîndeletnicesc cu altceva mai bun si mai demn decâtstrângerea zdrentelor.". Invidia, însa, nu ajuta.Peticarul va ramâne peticar.

Cine crede ca bunatatile vietii nu sunt si pentruel, întotdeauna se va vedea în ultimul loc si se vaînfuria împotriva celor ce stau mai sus decât el, iardupa toate probabilitatile, el nu va propasi.

Fiecare tendinta spirituala în care ne aflam untimp determinat, ne îndeamna catre ceea ce core-spunde acestei tendinte. Acela care iubeste caii,gândindu-se mult la ei, la prima împrejurare se vaduce, fara îndoiala, la o herghelie. Acolo va angajadiscutii, care într-un fel sau altul, îl vor hotarâ pen-tru cumpararea cailor, dresarea sau îngrijirea lor.

Daca iubirea lui fata de cai, se margineste numaila dorinta de a trai alaturi de ei, de a fi numai graj-dar ori vizitiu si daca el simte o prapastie, care îldesparte de marii proprietari de herghelii, atunci elniciodata nu va iesi din starea de subordonare. Dardaca, dimpotriva, cu privirea mentala, el va vedeaîmbunatatirea situatiei lui si va crede în dreptul saula proprie-tate, dupa toate probabilitatile, va deveniproprietarul marii herghelii.

De ce? Cheia e tocmai aceasta idee, care îlapropie de oamenii aflati în fruntea unor asemeneaîntreprinderi. Inconstient, acesti oameni, îi simt

126

gândurile lui, interesul ce-l are în aceasta directie,tendinta de progres, similara cu a lor. Daca, pelânga aceasta, va mai fi si zelos la lucru, va fidevotat întreprinderii lor, ca si cum ar fi a lui pro-prie - iar aceasta se întâmpla întotdeauna cândomul tinde spre ceva - atunci, ei îl vor sustine si îlvor împinge înainte. El dovedindu-se folositor, ei îlvor cauta sa-l cunoasca mai deaproape, iar conver-satiile lor vor lua un caracter mai cordial.Neputându-se dispensa de el, se vor lega raporturiprietenesti, care sunt factorul principal al tuturorîntreprinderilor, caci în viata practica, în toatedomeniile nazuintelor omenesti, e trebuincioasasustinerea reciproca si încrederea.

Oamenii, niciodata nu pun mare pret pe acelacare singur se crede inferior. De nicaieri nu licarestedorinta de a-l ajuta, de a-l încuraja, de a-i oferi unloc mai bun, caci lipseste valul mental, care sa-lridice!

Fiecare, daca se va gândi, va fi de acord ca, suntsituatii în viata, pe care n-ar îndrazni sa le viseze. Înfelul acesta, din zece spalatorese de vase, nouaniciodata nu-si vor permite mentalmente, nici pen-tru un moment macar, sa ocupe locul patroaneihotelului. Totusi, se întâmpla ca una dintre ele, dela o situatie modesta, sa treaca la o pozitie nease-muit mai înalta si va fi anume aceea care si-a per-mis acest gând. Ea a fost, astfel, ridicata de forta

127

activa invizibila.Soarta ne transpune în acea situatie în care noi

ne vedem introspec-tiv, în mod perseverent sidurabil.

Se prea poate ca tinta sa nu fie atinsa înîntregime, însa, în orice caz, situatia noastra se vaîmbunatati considerabil.

Sa nu va temeti de responsabilitate! A da prefer-inta ungherului lui, asigurat cu o leafa sigura,omul, pâna într-o masura oarecare, se transformaîntr-o masina, pusa la dispozitia bunului plac alstrainului, iar aptitudinile lui servesc numai îmbo-gatirii altora. Izbânda cade asupra îndraznetului,care nu s-a temut de responsabilitate. În caz con-trar, omul nu iese din rolul de supus, de slujitor.

Ândrazneste, cel putin în imaginatie, a conduceo întreprindere mare, a dispune de capitaluri mari.Executa aceste experiente, în portul linistit al sufle-tului si nu vei risca a fi luat în râs, iar acest exerci-tiu e tot atât de usor, ca si acela de a te vedea peultimul plan.

Învata arta de a astepta succesul. Asteptareacalma a izbândei, de obicei e cea mai buna si maiîntocmai cu mijlocul de a te folosi de forta ta men-tala.

A te teme de nenorocire, a prevedea obstacole, ate gândi la greuta-tile posibile, actioneaza dezastru-os si duce la saracie.

128

Responsabilitatea nu trebuie sa aduca neaparatîngrijorare, neplaceri, neliniste si agitatii. Culturaspirituala, instruita spre a nu inhiba gândul des-prediverse împrejurari, pâna ce timpul lor nu va veni,paraseste ideea res-ponsabilitatii de pâna atunci,pâna când ea nu va fi de neaparata trebuinta.

Astfel, vânzatorul marunt de zarzavaturi, zbu-ciumându-se cu micile lui afaceri, petrece nopti deinsomnie, se scoala dimineata obosit si e mereu maiincapabil de a-si pune în ordine îndeletnicirile sale;în timp ce marele negustor, ocupându-se de acelasicomert, poseda capacitatea de a îndeparta grijile sia aduna, în timpul somnului, forte noi, pentruresponsabilitatea zilei urmatoare.

Exista o dorinta generala de mai bine fata deceea ce a fost pâna acum pe pamânt, o necesitate delocuinte mai bune, de mâncaruri mai rafinate, plac-eri mai înalte! Pe masura ce necesitatile se înmul-tesc în numar si intensitate, ele se si satisfac. În con-secinta, nu gândi ca nu poti da lumii nimic mai bun.Tu singur poti. A gândi "nu pot" înseamna aînchide intrarile tuturor posibilitatilor, multumin-du-te pe tine însuti numai cu constiinta ca daioamenilor ce e mai bun în tehnica sau în arta, fara ale cere sa-ti recunoasca valoarea creatiei tale. E onedreptate strigatoare la cer. Nedreptatea fata desine înseamna nedreptate fata de altii. Cel care sin-gur îsi dispretuieste înfaptuirile sale, iradiaza forte

129

care obliga si pe altii sa nu i le pretuiasca. Daca tute-ai gândi sa vinzi o farfurie plina cu briliante ver-itabile pe strada, iar privirea si tinuta ta ar exprimao indoiala relativ la calitatea lor, nouazeci si nouadintr-o suta de cumparatori ar lua drept sticlebriliantele, în urma sugestiei emanata de gânduriletale si toate sansele sunt pentru acel, singur, care vapricepe, ca pietrele sunt veritabile si va încercatotusi sa te însele, sustinându-se pe îndoiala ta.

Publicul întelege cu repeziciune si pretuiestestaruinta fabricantului de a-si îmbunatati produse-le. Cine raspândeste marfa ieftina, vechituri, marfacontrafacuta, acela calca în picioare cele mai înalteinstincte ale omenirii, care aspira catre tot ce e maibun, fiind gata sa plateasca pentru aceasta, cu con-ditia sa primeasca pentru banii sai, tot ceea ce esteîntr-adevar de cea mai buna calitate. Concesia carese face ieftinitatii nu e altceva decât o lingusire fatade multimea cautatoare de mediocritate. Din aceas-ta cauza se gasesc în comert haine ieftine, care serup înainte de a fi îmbracate, case insalubre pe fun-datii putrede, din care se degaja miasme, premerga-toare înmormântarilor scumpe. Daca infectia, urâci-unea ieftinitatii ar avea latitudinea sa actioneze si înnatura, planeta noastra ar fi expusa importantei"scaderi preturilor", "epidemiei", iar noi am fi napa-diti cu aer "uzat", cu raze solare "uzate".

Din fericire, minunatele forte ale eternitatii sunt130

îndreptate spre finetea si înnobilarea crescânda,dupa cum reiese din istoria pamântului, care dinhaos si din salbaticele forme ale lumii animale sivegetale, s-a dezvoltat, ajungând pâna la perfec-tiunea actuala, care trebuie înca sa mai progreseze,proportional cu desavârsirea stiintei, întelepciuniisi a concepti-ei oamenilor despre legile spirituale.

..............................................................

Fereste-te de oamenii fara curaj si dependenti,care fiind vesnic în asteptarea nenorocirii, o atrag.În societatea lor tu vei fi cel care le absoarbe gân-durile, care vei înceta de mai fi tu însuti si vei pro-ceda, nu dupa îndemnul tau propriu. Tie nu ti sevor înfatisa cu destula claritate metode-le succesu-lui si te vei gasi astfel în sfera elementului lor men-tal daunator!

A te feri de asemenea oameni nu este o cruzime.Nenorocirea e o vina sau un neajuns a perspicaci-tatii. Norocosii, instinctiv, nazuiesc catre acei ce leseamana si evita pe cei nefericiti. Ei îndeplinesc ast-fel, numai o parte din lege (din nestiinta - nu toatalegea) si, de aceea, succesul lor este unilateral. Subdenumirea de "reusita unilaterala", eu înteleg inten-sa agonisire de bogati si onoruri, în detrimentulsanatatii, cu pierderea putin-tei de te folosi de ele.

Absorbirea gândurilor mediocre, dependente si131

straine, au ruinat multe întreprinderi. Sa pre-supunem ca tu stii azi absolut clar, cum trebuie saprocedezi si esti plin de sperante si energie. Mâine,parca totul s-a schimbat, ti-ai pierdut încrederea înplanurile stabilite, totul se înfatiseaza irealizabil, casi când ai fi cazut într-o capcana. Din ce cauza?Totul s-a petrecut astfel datorita faptului ca te-aiînvârtit între oamenii, care n-au avut aceeasi tintacu tine, care sunt indiferenti. Chiar daca tu nu le-aiîncredintat planurile tale, totusi, pentru a nu fi bine,sunt suficiente numai gândurile lor trândave, carese lipesc de tine ca smoala. Visurile tale s-auîntunecat si vestejit. Gândurile straine pot patrundeîn noi, exact cum pot patrunde vaporii daunatori încasa noastra. Repeta, deci, cu dârzenie: "Nu vreausa ma supun nimanui.". Aceasta te va elibera desclavie, de atârnare si saracie!

Daca esti capabil, încrezator în reusita, energia siîntreprinderea ta o întemeiezi pe dreptate, atuncilumea va simti îndata, în tine, o stea în ascensiune.Chiar daca nu îti vor cunoaste fata - oamenii te vorsimti; oceanul spiritual si el te simte, iar valurile tevor preceda. Astfel, se creeaza reusitele în lumearealitatii. Retransmite mai departe curentul care apatruns în tine, permite-i sa se propage, caci cu cemasura vei masura, cu aceea vei primi. Niciodata sanu ai pasiunea acumularilor de bogatii. A dobândiavere cu pretul sanatatii, înseamna a schimba

132

picioarele, pentru o pereche de papuci. Orice între-prindere poate fi realizata fara graba si fara muncamigaloasa.

Daca te istovesti, dovedesti ca în afacerea ta suntneregularitati. Forta cea mai mare o manifesti atun-ci când munca e în armonie cu trupul si spiritul. Deaceea, în doua ore de munca armonioasa, aceastaforta va atin-ge mai bune rezultate, decât în decur-sul a zece ore de munca grabita!

Numai o întreprindere, îmbratisata cu preferin-ta, în care se pune tot zelul sufletului, poate pros-pera. Ea trebuie nutrita cu neîntrerupt interes si curâvna de a o perfectiona, de a o dezvolta mental-mente.

Toate marile întreprinderi sunt gânduri careneîncetat erau traite, chiar înainte de înfaptuirealor, în realitate. Acest fel de a cugeta, atrage mereuforte noi din sfera înconjuratoare, ca si solutia care,vadit, începe sa se cristalizeze.

Întreprinderea merge spre decadenta, când con-ducatorii ei înceteaza de a o mai cladi si largi men-talmente. Un timp oarecare, aparent se va mai men-tine la aceeasi înaltime, în scurta vreme însa, va tre-bui sa cedeze locul altor întreprinderi, care vorizvorâ din curentele mentale mai viguroase.Trebuie adeseori, sa fie discutate planurile mari siimportante, dar numai cu oamenii care au interes siteluri similare. Aceste consfatuiri ar trebui sa aiba

133

loc periodic, în unul si acelasi timp, pe cât posibil înaceeasi camera, iar nu în restaurant, pe strada sauîn gara... În conditiile acestea variate, se pierdemulta forta si, chiar daca nimeni nu trage cu ure-chea, secretele se divulga. Proverbul "peretii auurechi" este un adevar. Ceva nevazut, tâlharesc, oiscoada vicleana, trage întotdeauna cu urechea înlocalurile publice, în locurile unde lipseste paceasufleteasca, transmitând si altora tainele.

Camera, care a fost exclusiv predestinata consfa-tuirilor de asa natura, adica pasnice si însufletite, seîncarca totodata cu o atmosfera mentala, care eaînsasi sustine reusita întreprinderii.

Aceasta atmosfera, intensificându-se, va con-tribui mai cu usurinta si mai cu repeziciune decât înalt loc, la ivirea si realizarea noilor gânduri.

Aceasta camera va deveni un loc de inspiratie.Daca în ea vor discuta cu mânie si asprime sau dacaunul dintre asistenti se va indigna în ascuns, atun-ci, aceste incidente vor da fiinta unei forte dauna-toare, care va frâna si va pagubi toate proiectele, întoate directiile vietii.

În fiecare întreprindere, cel mai bun partas va fisotia ta veritabila. Daca ea traieste cu tine pepamânt, atunci tu o vei recunoaste, prin acea partic-ipare activa pe care o va desfasura în tot ce tepriveste pe tine si fericirea ta. Într-un asemenea caz,urmeaza cu încredere sfaturile ei, fii a-tent la intu-

134

itiile ei, simpatiile si antipatiile ei, fata de oameni siîmprejurari.

Daca tu vei începe sa râzi de ea, daca vei fi deparerea ca "femeile nu înteleg nimic în afaceri" si-ivei îngadui numai calitatea de gospodina, atunci,tu însuti renunti la cel mai sigur sprijin si vei stingecea mai sigura clarviziune, care tindea la faurireaprosperitatii tale.

SPOVEDANIA

Este neînchipuit de daunator trupului si sufletu-lui, a trai cu constiinta pacatelor tale (adica cuinstinctele neperfectionate) si a le ascunde în noiînsine, nemarturisindu-le. Aceste gânduri (saulucruri) ramân si ne produc un rau nou, care vadainui pâna când le vom încredinta, de exemplu,unui prieten credincios si care ne este sincerdevotat.

În caz contrar, aceste pacate cresc si se întaresc,independent de faptul ca ne gândim la ele cu cain-ta ori nu. Este tot la fel de daunator sufletului sitrupului, vesnica analizare a neajunsurilor noastre.Adevarata hrana este schimbul continuu al gân-durilor, schimbarea opiniilor despre viata si atuturor faptelor care se petrec în noi si în jurul nos-tru!

135

Este esential a-ti depasi planurile, punctele devedere si telurile zilei precedente. Numai atunci veifi în stare sa receptionezi spiritualmente "pâinea ceade toate zilele", care regenereaza trupul.

Schimbarea neîntrerupta a dispozitiilorsufletesti perfectioneaza elementele care formeazacorpul si, în consecinta, elementele devin apte aprelungi nelimitat viata. Cu alte cuvinte, spiritul,crescând si renascând permanent, îsi însusesteposibilitatea de a introduce în organism si în sim-turile fizice, "prana", iar legatura între el si corp nuse întrerupe, deoarece, fiecare celula este îmbibatacu spirit.

"Batrânetea", de obicei, pastreaza aceleasi ved-eri, care au fost cu o jumatate de veac în urma.Evenimentele si oamenii se învârtesc în jurul uneiasi aceleiasi asociatii de idei, de sute de ori retraindaceleasi impresii. Creierul se alimenteaza numai cuidei învechite, staruind a trai prin ele! Epilogul estedistrugerea si moartea. Autoritatea spirituluiasupra organis-mului scade treptat. Pierderea sim-turilor exterioare, tremurul membrelor, uscareacorpului, sunt marturia unui suflet lipsit de "pâineacea de toate zilele" a noilor gânduri si acestea îsipierd autoritatea asupra trupului.

Gândurile vechi trebuie necontenit alungate,pentru o viata mai corecta, pentru ca, anii trecând,fortele spirituale si cele fizice sa se mareasca, astfel,

136

placerea sa creasca cu fiecare faza a existentei, iaratunci când, pe neobservate, zecile de ani vorzbura, noi, în cele din urma, vom izbuti saînvingem ultimul dusman, "moartea"! Gândurile,care si-au îndeplinit misiunile, trebuie sa dea localtora, mai noi, ca si fântâna, pe care, înainte de oumple cu apa proaspata, o cureti de apa cea statu-ta!

De gândurile vechi ne putem elibera - prinexprimarea lor! Însa, nu e îngaduit a le dezvaluioricui, ci numai acelui om, unic, în care avemneconditionata încredere si numai lui, îi putemdestainui dorintele si înclinatiile noastre, atât celebune, cât si cele rele.

Oamenii trebuie sa se afle în curente omogenepentru a-si putea exprima cu succes si fara teamatainele sufletului si a se spovedi unul celuilalt.Consideratiile lor asupra vietii trebuie sa fie iden-tice. Ei îsi înteleg reciproc si intuitiv caracterul, cutoate impulsurile amândorura si atât de clar, încâtspovedania se poate margini la câteva cuvinte.

Cel mai bine se pot încredinta unul altuia, sotulsi sotia.

....................................................

Când omul are înclinatii spre minciuna, furt saualte apucaturi nedemne, elementul minciunii si al

137

furtului se gaseste în trupul lui, în sânge si oase!Eliberarea spiritului de aceste impulsuri se

reflecta binefacator asupra structurii corpului sicompozitiei sângelui. Fiecare pacat efectiv retinutîn constiinta aduce trupului, sub o forma oarecare,vatamare si neliniste. Noi am pastrat cu totii, pânaacum, multe convingeri gresite, superstitii,prejudecati si predispozitii, de raul carora înca nune-am convins. Nu se pot clarifica imediat toateparerile gresite. Ele se pot cunoaste treptat, zi dupazi, an dupa an. Oamenii straini nu ne pot descoperiratacirile noastre. Numai atunci pacatul poate fi pedeplin înteles, când recunoasterea lui apare în noiînsine! Aceasta e revelatia lui Dumnezeu! SpiritulConstiintei Infinite, îmbibându-se de la un capat laaltul, ne face sa simtim ca noi reprezentam parca, oraza externa a soarelui nevazut. Pentru a înlaturatoate petele, lacunele si relele spiritului nostru, eletrebuie recunoscute. Infinitul ne va deschide ochii.Atunci când gasim în noi neajunsuri ascunse, sun-tem mai îndreptatiti sa ne bucuram, decât sa neîntristam, la fel ca marinarul care a descoperit latimp despicatura prin care intra apa în corabie, dinpricina careia, vasul s-ar fi dus la fund.

Recunoscându-ne netrebniciile, noi ni le-am simarturisit noua însine. De îndata ce am ajuns pânaacolo, încât sa învingem în noi mândria desarta,care ne împiedica sa cercetam "despicatura", noi am

138

facut un mare pas înainte, spre cararea luminii, carene duce catre fericirea vesnica.

Atunci, Constiinta Infinita ne va satisface o adoua noastra dorinta, trimitiîdu-ne omul caruia sane putem destainui. Acel om nu va fi un palavrag-iu, el va fi sigur înzestrat cu aceleasi calitati ca alenoastre, de a atrage idei noi din Infinit; el va simtiaceeasi nevoie de a-si marturisi neajunsurile sale.

Esentiala este nu spovedania minciunii reale, afurtului savârsit sau a altor delicte comise, ci consti-inta permanentelor ispitiri sau chiar îndemnurilenestapânite spre a savârsi delictele.

Putem, spre exemplu, sa spunem prietenuluidevotat: "Îmi dau seama ca nu judec impartialoamenii si ca povestirile mele nu sunt întotdeaunasincere, totusi, nu fac aceasta cu intentie, însa pemasura ce conversatia se învioreaza, neadevarurilesi partinirea judecatilor izvorasc din mine, contravointei mele. "EUL" meu superior uraste aceastanetrebnicie si, în timpul liber, îmi reaminteste ca m-am obisnuit sa spun minciuni.". Sau: "Am o încli-natie la furt. Poate ca nu sunt un tâlhar în întelesuldirect al acestui cuvânt, însa, stiti ca sunt diferiteforme de tâlharie. Constiinta mea condamna aceas-ta înclinatie si vreau sa ma scap de ea.". Sau înca:"Simt invidie si gelozie fata de unii oameni, chiarnumai numele lor, pronuntate în prezenta mea,provoaca în mine ura si scârba.". Sau: "Urasc pe cei

139

bogati, ma cuprinde furia când trec pe lânga mine!".Gândurile de aceasta natura sunt daunatoare

trupului, tot asa cum ard câltii în foc, ele aduc imi-nent boala. Staruinta noastra de a simti altfel, nu nepoate elibera de ele. Aceasta e autoînselaciune sipur si simplu, nu suntem în stare sa le modificam.E cu mult mai frumos sa te privesti pe tine însuti, îninteriorul tau, sa recunosti tot ce se gaseste acolo si,cinstit, sa declari: "Da, eu urasc, da, eu invidiez!".

Asemenea simtiri încredintate unui prietenîncercat, asociate vointei ferme de a te elibera de elesi numai multumita acestei vointe, ele se con-cretizeaza mai înainte de a fi marturisite.Materializându-se, ele iau o forma care ne permitesa le excludem radical! Nu se poate explica de ce sicum se produce aceasta. Noi expunem numai faptebazate pe experienta noastra.

Lipsa unui bun prieten, caruia sa-i poti încredin-ta toate nemultumirile si ratacirile tale, provoaca, înprimul rând, lasitatea de a ti le recunoaste tu însu-ti, apoi si acel fals orgoliu, cu pretentia de a pareaceea ce nu esti. Un astfel de om pierde pâna în celedin urma facultatea de a-si recunoaste unele pacate,el se convinge tot mai mult si inconstient de perfec-tiunea sa, devenind astfel superficial, obraznic,nesuferit, aspru fata de cei apropiati. El se osifica înpropria sa convingere materializata.

Usurarea care izvoraste din spovedanie se man-140

ifesta în viata de toate zilele, aproape a tuturoroamenilor. De pe umerii lor, parca se pravaleste ogreutate, atunci când îsi pot descarca povara sufle-tului, unui prieten întelegator si compatimitor.Gândul care, textual, "îl împovara", a fost absolvitprin spovedanie. Din simpatie, prietenul ia, de fapt,o parte din greutate, asupra sa. E posibil ca acestprieten sa se simta abatut si întristat. Necazurilestraine absorbite au actionat si asupra lui însusi. Deaceea, fi cu bagare de seama când iei asupra tapovara grijilor prietenilor tai. În timpulspovedaniei, sa urmeze întreruperi pentru repaos sireculegere, pentru ca, personal, sa nu suferi si sa nufi atras în curentul mental daunator, ceea ce arînsemna o nenorocire pentru amândoi.

În tot cazul, curentul mental inerent atractieireciproce, trebuie sa ramâna calauzitor, pentru ca,odata cu simpatia, se da puterea. În schimb, seprimesc si impresiile creierului strain; ele patrundîn noi, cu toate neajunsurile straine.

Acela care zilnic cere întelepciune de laConstiinta Infinita, nu lasa sa se abuzeze de el,atunci când asculta spovedaniile celor multi, faraalege-re. De fapt, simpatia sa înseamna viata sa -forta vitala a sufletului sau!

El se va purta întotdeauna, cu toata compa-timirea fata de tovarasul sau, caci amândoi suntreprezentantii autentici a unui acelasi si anumit

141

nivel, iar spovedania lor reciproca va fi egala - nicimai mult, nici mai putin. Spovedania înseamnaincomparabil mai mult decât simpla recunoastere aneajunsurilor tale.

Toata natura îsi destainuie, prin diferite mani-festari, bucuria sau chinul ei! Racnetul provocat dedurerea fizica este o marturisire a durerii. Aceststrigat nu trebuie retinut - el usureaza. Râsul siveselia zgomotoasa sunt marturia bucuriei. Multafericire s-ar pierde fara asemenea manifestarifiresti! Ele au o importanta esentiala pentrusanatate si fericire.

Noi avem o nevoie arzatoare de un prieten, cucare sa putem fi cu totul naturali, în fata caruia saputem, aruncând masca si fara a ne fi teama, saretraim toate variatiile simtamintelor noastre.

Nu trebuie sa fim mereu "în plina uniforma deparada"; câteodata, si chiar adeseori, trebuie sa neluam libertatea de a lasa sa se mai odihneascabunele noastre maniere, ale corectitudinii si a mintiisi a spune tot ce ne trece prin cap, prostii, triviali-tati, chiar fara a ne fi teama ca vom fi supusi uneicritici oarecare, unei atitudini dispretuitoare.

Trebuie sa vrem a ne pastra inerenta tineretii,tinuta, vioiciunea, gratia si puterea trupului nostru.

Nu ne putem debarasa de o prostie oarecare,daca nu o marturisim si prietenului nostru.Exprimata prin cuvinte, ea se limpezeste. Astfel,

142

noi ne-am spovedit starea noastra mentala, i-amdat acestei stari obiectivitate, am înteles-o, amreprobat-o si i-am dat verdictul. Gândul neexpri-mat apartine numai spiritului, iar când, într-un feloarecare, a fost marturisit, se materializeaza, seîmbraca într-un învelis sonor.

Spovedania contribuie si la succesul în afacerisau întreprinderi. Când oamenii sunt cointeresatiîntr-o afacere comuna, îsi exprima parerile absolutdeschis, gata sa consimta parerea celorlalti, cândgresesc în vederile lor, greseala se reliefeaza maiproeminent în timpul discutiilor, de aceea secreeaza, astfel, o mare forta victorioasa! Fiecare îsiexprima parerea sa personala, expune planul sausi-l materializeaza în cuvinte, acesta chiar esteprimul pas în înfaptuirea realitatii, asa zisul modelsonor real, ale carui neajunsuri se pot înca modificasi rectifica.

Dimpotriva, un rau colosal deriva tocmai dinnemultumirile neexprimate, când planurile, totusi,se pot discuta, într-o completa sinceri-tate. Sute deoameni poarta asupra lor o astfel de povara menta-la. Adeseori, aceasta se observa în relatiile familiale.Totusi, e necesar ca fiecare gând sa fie exprimat cuo deplina încredere. Gândurile ascunse, ne înca-tuseaza spiritul si îngreuneaza ivirea altora, mainoi.

Primeste numai acela care stie sa dea. Zgârcenia143

mentala duce catre saracie! Se creeaza o starenefireasca, care poate fi comparata cu un pom,caruia, în mod artificial, i s-ar fi împiedicat produc-erea de flori, frunze si fructe, productie careechivaleaza cu exprimarea gândurilor pomului. Cao consecinta a acestei neexprimari, pomul ar muri.Florile si fructele au si ele un înteles spiritual. Elreprezentând materializarea spiritului, pomuluiîncearca sa se exprime în lumea fizica. Exact la fel,si spiritul nostru cere ca toata individualitateanoastra spirituala sa fie exprimata în forma tru-peasca, adica sa fie materializata, spovedita.

Iata de ce e mai bine ca omul care nu are nici unprieten devotat, sa se retraga din când în când însinguratate, în mijlocul naturii salbatice si acolo, samarturiseasca tare neajunsurile lui ascunse. Deexemplu, sa spuna daca el este invidios si avid,necunoscând simtul masurii si al regulii.Sau sa-si recunoasca lasitatea! Sa marturiseascatotul! În orice forma si cum i se va rupe de pe limba!

E bine ca fiecare om sa se obisnuiasca a-si expri-ma toate gândurile sale verbal; în urma acestormarturisiri, ele vor deveni ceva mai substan-tiale,mai concrete si astfel, vom înlatura prin mijloacefizice, adica prin cuvânt, canalul care scoate dinsuflet tot ce este nedemn.

144

CULTUL VIITORULUI

Cu timpul, se va construi un edificiu, care va fiasemeni unui templu, pentru toti oamenii, inde-pendent de religie, nationalitate, vârsta si profesie.

Acolo, oamenii se vor înalta sufleteste si vorsolicita Fortei Infinite imbold si sprijin, pentrurealizarea celor mai înalte nazuinte. Misiunea unoroameni, care vor fi creatorii si iubitorii acestui tem-plu, va consta în a-l îngradi cu puterea dragostei lorsi în a-l ocroti de obstacolele materiale, ca si deinvazia celor nedemni.

Aceasta va fi o casa a tacerii, pentru rugile mute.Celor care vor intra în ea, li se va împartasi sfatul dea nu introduce acolo stari de tristete, stari abstractede mâhnire, ci numai o contemplare adânca, cutendinta spre mai bine.

În acest templu ar trebui sa fie concentrata ceamai înalta forta mentala, bazata pe cele mai înalteprincipii; iar principiul cel mai înalt consta în dor-inta de a se perfectiona pe sine si pe altii.

Pentru a fi însa în stare de a fi altora ajutator, tre-buie, în primul rând, tu însuti sa posezi forta nece-sara perfectionarii tale. Prin necontenita rugaciunecatre Forta Infinita, "parte din ruga pe care noi ocompunem", ne împuternicim cu aceasta fortanecesara, iar daca ea se face în locul exclusiv pre-destinat înaltarilor spirituale, o asimilam incompa-

145

rabil mai repede.Noi nu stim înca ce forta e aceasta, însa urma-

torul fenomen e clar: Infinitul si Enigma aude siraspunde rugaciunilor noastre...

Fiecare, plecând din casa rugilor tacute, ar tre-bui sa lase în urma lui, gândul: "Implor FortaInfinita a ma îmbogati cu tot ce e bun trupului sisufletului meu: o sanatate înfloritoare, sporireafortei si a luciditatii spirituale! Ma rog pentru elib-erarea mea de invidie si de ura, gelozie si intentiirele, ce as putea nutri fata de altii, cunoscând dinproprie experien-ta aceste neajunsuri si raul pe caremi l-ar putea produce. Ma rog pentru întelepciuneanecesara îndepartarii acestor nimicnicii, dorind ama elibera de ele. În sfirsit, vreau sa las aici gândurifolositoare pentru cei care vor veni dupa mine! Saînceteze suferintele lor, daca ei sunt bolnavi. Celorslabi, ranitilor sau celor încercati, le consfintesctoata forta mea primita din Infinit si care doresc sale fie sprijin si vindecare. Fie ca putinul lasat demine aici sa usureze si pe martirii sufletesti!".

Când se reunesc mai multi, în aceeasi locuinta siemana toti acelasi curent mental, atmosfera seumple literalmente si se încarca cu eter spiri-tualsuperior. Gândul de putere si sprijin lasa în cameraun anumit fluid, care actioneaza binefacator asupracelor ce vor intra în ea. Obolul spiritual a sute si miide oameni, încarcati cu acelasi fluid spiritual, se

146

acumuleaza într-o astfel de încapere, care cu dreptcuvânt poate fi numit templu. Cu timpul, el vadeveni un enorm acumulator spiritual, daca,bineînteles, niciodata nu va servi altor scopuri si nuva da acces gândurilor inferioare, lumesti si egoiste.

Forta acumulata va contribui la vindecarea bol-navilor care vor veni cu credinta; va întari pe cei cuvointa slaba, va sustine pe cei deprimati. Oameniicare se vor simti întariti de acele raze nevazute, vorgasi neândoielnic, acolo, consolarea.

Într-o încapere destinata unor asemeneamisiuni superioare, adeptii ei ar trebui sa nu-siîngaduie a poposi acolo mai mult de câteva minute,pentru ca sa nu patrunda în acest templu obosealasau gândurile unor înclinatii inferioare. Atuncicând frecventam orice biserica, trebuie sa avemcurat nu numai "EUL" nostru superior, dar si sufle-tul.

Totusi, bisericile noastre sunt inconstient pro-fanate, prin faptul ca oamenii introduc în ele gân-duri de toate zilele. Enoriasii soptesc între ei, seexamineaza unul pe altul, au convorbiri lungi laintrarea în biserica, înainte de predica si alte multeasemanatoare fapte.

Toate acestea întuneca si slabesc "aura" bisericii.Mai mult ca oriunde, aici trebuie sa fie prezentalumina Fortei Infinite, pe care trebuie s-o simtimvibrând puternic, în toata fiinta noastra, noi însine

147

fiind o parte din ea. La plecarea dintr-un asemeneatemplu, spiritul nostru trebuie sa fie mai puternic,mai împrospatat, mai purificat. Plin de veselie si debucurie!

Sunt extrem de necesare asemenea refugii,împrastiate pe tot globul pamântesc. Mii de oameninu au nici macar un dormitor separat, în care arputea, în singuratate, sa se concentreze, unindu-seastfel, prin rugaciune, curentului mental superior.Camerele lor fiind prea expuse patrunderii influ-entelor straine, sunt profanate. Ele sunt îmbibate cudispozitii schimbatoare, cu nemultumiri si faraumbra unei dorinte de eliberare a sufletului de oastfel de stare, fapt care ne si împiedica a ne înaltamentalmente. Cuvântul "înaltare" este întrebuintataici, în întelesul lui textual. Gândurile sunt avân-turile unui anumit fel de substanta materiala.Asemeni nourilor, gândurile josnice, inferioareimpiedica trecerea vibratii-lor mai subtile si maiînalte. Noi am putea percepe mai usor curentelesuperioare, daca am admite conditiile favorabilecunoscute, cum ar fi de exemplu, refugiilepomenite mai sus, unde s-ar acumula un anumit felde stari sufletesti.

Acela care ar intra în acest edificiu, s-ar adânciîntr-o curata si puternica inspiratie. Dorintastaruitoare de a te perfectiona pe tine si pe altii, arlasa în acest templu ceva real, ceva capabil sa ajute

148

pe cei care vor veni mai apoi. Fara a fi pagubiti, totivor fi mai bogati. Venind de acasa tulburat, trist siobosit, ca sa te rogi aici pentru pacea ta, pentru lin-istea ta sufleteasca si pentru forta noua, singuracapabila sa înnobileze si sa transforme în bucuriemunca de fiecare zi, noi am si primit aceasta forta,care ne-a fost lasata de predecesori, caci exista olege a naturii, care spune ca omul primeste atât aju-tor, cât a dat el însusi altora. Fiecare "dar desavâr-sit" se da nu pentru binele unui singur om, ci atuturor oamenilor. Darul desavârsit se transmite deConstiinta Infinita sau de Spiritul BineluiNemarginit. Ruga îndreptata catre aceasta forta,trebuie sa fie întotdeauna însotita de o atitudine desmerenie în fata consideratiei superioare. Sa zicemîn sinea noastra: "doresc aceasta cu toata inima, însanu ma rog pen-tru îndeplinirea ei, decât daca Înal-ta Întelepciune socoteste ca e bine pentru mine.".

Astfel, vom primi cu timpul, cele mai impor-tante si netrecatoare daruri. Daca (în incapacitateanoastra de a fi pasivi în fata Superioritatii), noi nune supunem si gândim, rugându-ne: "Vreau nea-parat sa obtin ceea ce doresc, indiferent cu ce pretpentru altii", atunci si rugaciunea aceasta se vaîmplini sub nerabdatoarea si staruitoarea noastradorinta. Cu timpul însa, "darul" se va dovediimperfect, neadecvat temperamentului nostru,dureros chiar, va fi un blestem si ne va aduce asa de

149

mari chinuri, ca va trebui sa renuntam la el, fiindcadorinta care l-a evocat, a fost o dorinta marginita sifalsa a întelegerii si a cunoasterii.

Într-o astfel de stare sufleteasca, oamenii seroaga necontenit pentru bani. La urma urmei îi vorcapata, cu pretul fara seaman al cruzimii lor inte-rioare. Rugându-ne însa pentru prosperitate, con-form "legii desavârsite", noi o vom obtine cu toatabinecuvântarea "darului desavârsit".

Elanul inconstient si subit al sufletului, de a faceo jertfa baneasca ori a fonda o institutie de bine-facere, ca recunostinta pentru ajutorul pri-mit, n-artrebui sa fie niciodata oprit sau înabusit. Obolullasat în cutia mi-lei, cu dorinta sincera de a facebine tuturor, este mai însemnat decât valoareanominala a monedei depuse. Simtamântul de aju-torare, care înso-teste bucatica de metal, se ataseazanoului posesor si actioneaza în spatiu. În aceastaconsta farmecul amuletelor si a cadourilor facutedin iubire si cu dragoste. Un inel sau orice alt cadoude valoare, cersit, daruit în sila, fara tragere deinima aduce cu sine gândul rauvoitor al celui care-l da. În acest fel, cadourile transmit, fara îndoialasimtamintele care le însotesc.

"E mai placut sa dai, decât sa primesti.". Omulcare a primit cadoul facut într-o clipa de marinimiesi din toata inima, nu are numai un simtamânt derecunostinta, îi comunica celui care îl primeste un

150

curent mental binefacator, care îl patrunde defiecare data când priveste acel obiect drag.

Cutiile milei ar trebui sa se adaposteasca în înca-perile rugaciunilor facute. Obolul introdus în aces-te cutii ar trebui dat cu îndemn nefortat si dintr-oreala atractie si bucurie. În nici un caz altfel.

Gândul îndoielnic si nu binevoitor aduce maimult rau decât jertfa baneasca - folos. De aceea,rugam pe fiecare cititor al acestei carti, sa doreascacu seriozitate fondarea unor astfel de adaposturipentru rugaciuni-le tacute. Fiecare asemenea gândreprezinta, prin el însusi, o putere care ar contribuila fondarea lor. Aceste gânduri, împartasite de câtmai multi oameni si îndreptându-se catre aceeasisingura tinta, vor contribui real la înfaptuireatemeliei acestui templu, la însasi tinta. Acolo undedorinta exis-ta si vibreaza cu intensitate, mijloacelemateriale se vor ivi, izvorând parca de la sine!

PRIMAVARA, CU FORTA TAMADUITOARESI REGENATOARE

Unele si aceleasi legi si forte conduc cresterea,dezvoltarea si modificarea, atât a trupului nostru,cât si a celorlalte forme organice: serpi, pasari,mamifere.

Cu începutul fiecarei primaveri, pe planetanoastra îsi reîncepe actiunea forta, pornind si

151

împrastiindu-se de la soare. Ea patrunde în tot ce eorganic si, în primul rând, în om - cel mai înalt, celmai complex si tot odata si cel mai susceptibilorganism intelectual.

Cât de putin capabila e viata elementara în rit-mul cosmic, fata de rasunetul multilateral al coard-elor spirituale, strâns întinse! Pe masura ce spiritulnostru va întelege ca urmeaza sa se foloseasca, faraîmpotrivire, de aceasta forta, el va starui sa sehraneasca neîncetat din emanatia solara.

Aceasta proprietate enigmatica de a regenera,proprie numai soarelui primaverii timpurii, condi-tioneaza intensa preschimbare si înviorarea circu-latiei substantelor din arterele plantelor. Este elixir-ul vital. El produce, ca prin minune, muguri, lastarisi frunze!

Emanatiile solare, patrunzând în arbore, îlinvadeaza, daruindu-i forta vie, care înlatura defin-itiv frunzele uscate si coaja din anul trecut, dându-i tot mai adânci posibilitati de a suge din pamântnoi rezerve de hrana.

Animalele, si mai ales pasarile salbatice,cuprinse de valul ritmului solar, îsi reînnoiesc blanaori penele; totusi, aceasta aruncare a materiei exte-rioare si utilizate este mai nimic în comparatie cumodificarile care se produc în fiecare celula aorganismului.

Trupul nostru se supune acelorasi legi. La ivirea152

primaverii, se produce si în noi un fel de "napâr-lire"!

Atunci eliminam vechea substanta, care nu maipoate fi asimilata acum si intuim o alta noua, încazul, se întelege, când acordam fortei generatoareposibilitatea de a actiona binefacator asupra noas-tra. În acest timp, e bine ca sufletul si trupul nostrusa înceteze de a mai lucra, asa cum înceteaza si laanimale, caci tot ce e viu are nevoie si de odihna.

Blana cea noua, penele, pielea regenerata,schimbarea circuitului în ansamblul lumii organice,mugurii, frunzele, crengile din nou proaspete,reprezinta numai expresia vizibila a emanatieisolare invizibile, totusi reale.

Corpurile pasarilor, ale animalelor si oamenilorse lasa patrunse si se îmbaiaza chiar în noua solutiechimica si invizibila, care, însa, provoaca noicristalizari! Astfel se arunca toate elementele uzateale anului trecut.

Nu exista granita între spirit si materie! Materiaeste expresia gândului accesibil simturilor noastreexterne.

......................................................

Indienii numesc lunile februarie si martie, "lunislabe". Ei, ca observatori ai naturii mai subtili decâtnoi, înteleg înclinarea organismului spre oboseala,

153

inactivitate si odihna, care însotesc regenerarea siforta creatoare.

Cele mai mari si frumoase cristale se formeazaîn solutia care nu este supusa zdruncinarii. Trupulnostru este supus aceleiasi legi, primavara, cumarea si importanta ei cristalizare. Pentru a nefolosi deplin de actiunea miraculoasa si binefaca-toare a acestei forte puternice, omul trebuie sa sesupuna odihnei, îndata ce simte aceasta nevoie, fieîn miezul zilei sau în miezul noptii.

A te forta la o prea intensa si continua muncaspirituala sau fizica, a te încapatîna sa lucrezinumai prin vointa, în ciuda instinctului sanatos,înseamna, si asta o fac un enorm numar de oameni(în veacul nostru de conditii nefiresti ale vietii), sate privezi de dreptul pe care îl ai la forta regena-toare, sa sugrumi si sa corupi opera acestei forte. Înloc sa dam posibilitatea acestor manifestari tainicede a lucra în noi, în loc sa aruncam, ca si stejarul, totce e vested, descompus, omul le traieste spasmod-ic, cu sine, an dupa an, împiedicând astfel înflorireaunei proaspete vitalitati. Acesta este una din mul-tele cauze, în urma carora, umerii se încovoaie,parul încarunteste, zbârciturile apar.

Asa zisa "batrânete" se bazeaza exclusiv penepriceperea omului, pe incapacitatea lui de a gasiacele conditii favorabile, în care sa-si poata dobân-di forta inepuizabila. O febrila crestere a nervozi-

154

tatii, deasemenea poate provoca o accentuare afortei musculare, ca si o activitate mai intensa sineîntrerupta. Omul, atunci, e ca într-o turmentaregrava, se arunca în acelasi timp, în variate ocu-patii,neîngaduindu-si repaos si trezindu-se într-ozi, la sfârsirea completa a fortelor, la decadenta.

Daca în sufletele oamenilor ar dospi numaiideea de respect pentru forta regeneratoare a pri-maverii (indiferent de convingerile lor personale),le-ar fi prielnica aceasta atitudine de expectativa sile-ar ajuta chiar foarte mult.

Orice adevar dinamic, care la aparitia lui, nu ealungat cu violenta din gând, prinde radacini,traieste existenta sa în binele care rasare din el.

Oamenii care duc o lupta apriga în viata, îsiepuizeaza fortele si îmbatrânesc înainte de vreme.Rezistenta, chiar a marinarilor oteliti, adeseori nudureaza multi ani; la vârsta de 45 - 50 de ani, ei suntdeja batrâni.

În împaratia naturii, se succed fara ragaz,epocile de activitate, cu cele de odihna absoluta. Întimpul iernii, în lumea vegetala, circulatia seveistagneaza, iar o buna parte din animale nu se maihranesc si dorm, adica hiberneaza; însusi pamântulse odihneste, în asteptarea noilor semanaturi.Omul, daca s-ar da si el, din timp în timp, uneipasivitati totale (posedând si o posibilitate, incom-parabil mai mare, de a percepe forta solara invizibi-

155

la), el s-ar renaste atât spiritual, cât si fizic. În el, s-ar trezi atunci, simturi si forte pe care, acum,majoritatea oamenilor le neaga, pur si simplu.

În Orient, gratie unei vieti mai pasnice (medita-tive), contemplative, oamenii au capatat mai detimpuriu, o autoritate oarecare asupra acestor sim-turi si forte noi. Ei nu domina ca si cuceritorii! Indiae supusa Angliei, cu toate acestea însa, Orientulpredomina si învinge cultura exterioara si superfi-ciala a Apusului. Noi avem de învatat de la India,abecedarul unor legi si forte necunoscute întelep-tilor nostri. De unde vin aceste forte si cum s-audezvoltat ele? Din taria spiritului lor, profund, darlinistit, care de mii de ani, nazuieste armonios saatinga acelasi tel. Noi, ceilalti, continuam sagândim, plini de superstitie, ca nimic nu se poaterealiza, fara o munca grabita si istovitoare. Noi nustim cum sa ne lasam trupul patruns de acea starespeciala de somn adânc, în timpul caruia, fortelenoastre mentale sa actioneze la distanta, aducându-ne de acolo foloase de o mie de ori mai mari decâtne poate da munca fizica.

Oprirea arbitrara a procesului anual de înflorirea mugurilor, precum si cristalizarea lor în substan-ta, este o abatere tot atât de daunatoare, ca si tun-derea unui pom în epoca desfacerii mugurilor.

Multi ne pot obiecta: e posibil oare sa-ti neglijeziîndeletnicirile tale, sa te privezi de pâinea cea de

156

toate zilele, pentru a te da pe tine însuti "reparatieiprimaverii?". Hotarârile omenesti nu sunt întot-deauna cele mai firesti. Atunci când natura ordona:"la odihna", omul raspunde: "la munca", împingân-du-se, deci, singur, în oceanul suferintelor.

Constiinta necesitatii a ceva care-i lipseste, îiapropie posibilitatile: nevoia de ceva, dorinta si cer-erea insistenta sunt de la sine rugaciuni, cu altecuvinte, ele sunt forta prielnica, care, împartasindu-ne cu sustinere, ne scoate din conditiile unei vietipline de lipsuri. Acesta e izvorul germenuluiviitorului întreg, taina trecerii catre o viata supe-rioara si mai destoninica! Hristos a exprimat aceas-ta lege într-o parabola, ale carei cuvinte vor dainuimereu: "Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi,bateti si vi se va deschide".

El n-a talmacit taina acestei parabole în mod sti-intific, n-a spus de ce fiecare tendinta superioara,fiecare gând serios si fiecare dorinta se realizeaza.Aceasta taina este tot atât de inexplicabila, cumsunt si toate celelalte. Fiecare cauza, din carepurcede consecinta, duce catre o noua taina, în fatacareia, cauza poate fi considerata consecinta.

Numai noua, oamenilor, ne este dat sa dis-cernem si sa ne folosim constient de toate acesteforte dinamice, cu toate ca ne este ascunsa cauzainitiala.

Copacii, ca si animalele, mor din pricina157

necunoasterii acestei stiinte. Noi, oamenii, ammurit pâna acum, din aceeasi cauza. Moartea, pre-cum spune apostolul Pavel, este ultimul dusman pecare trebuie sa-l învingem!

Pe masura ce omul se îmbogateste, agonisind totmai multa stiinta, care îl ajuta a se folosi mai intensde aceste minunate Forte, el, în drumul vietii pecare îl parcurge mereu, învata, si chiar îsi însuseste,arta tacerii. Datorita ei, se înglobeaza si el în armo-nia Supremei Forte Mute, care înlocuieste moarteacu nemurirea, înzestrându-l necontenit cu elementetot mai noi, tot mai subtile.

NEMURIREA FIZICA

Noi credem în posibilitatea nemuririi fizice,adica observam ca spiritul se va putea folosi detrup, atât cât va dori. Cu anii, în loc sa se ruineze,trupul se va reînnoi, ramânând vesnic tânar.

Noi credem ca se bazeaza pe oarecare adevar,miturile pe care popoarele culte din antichitate si lefaceau despre "nemuritori", adica despre fiintelecare stapâneau forte mai înalte decât cele "muri-toare".

Aceasta noua posibilitate a nemuririi fizice,reiese din legea, în baza careia fiecare arzatoare,neânduplecata si perseverenta dorinta a omenirii,

158

trebuie sa se realizeze cândva. Strigatul de viata seînfiripa la început nesigur, apoi din ce în ce maiinsistent, pe masura ce masele se patrund deîntelegerea bucuriilor mentale superioare, de val-oarea existentei si a constiintei, ca viata este preascurta pentru a putea îndeplini toate multiplele lorcereri.

Un sir întreg de procese spirituale vor îmbogatitrupul, cu noi impulsuri vitale, transformându-l, încele din urma, într-un instrument mai flexibil si maisensibil, asupra caruia se vor transmite si se vorreflecta tot mai usor, toate influentele mentale.Aceste procese nu vor sustine trupul pe care îlavem noi azi, ci vor sustine numai acel trup, alecarui elemente se preschimba neîntrerupt, regen-erând, asemeni eterului, spiritul superior din careeste format.

Vointa, dorinta si rugaciunea vor crea un trupnou, care nu se va expune întâmplator vietii.

În prezent, noi îl împovaram, constient sauinconstient, cu germenii mortii, fiecare respiratieeste întunecata de "constienta" batrânetii care seapropie, de credinta în distrugere; iar convingerilese materializeaza în carne si în sânge! Credinta înposibilitatea unei vieti care se va reînnoi si varenaste mereu, va crea o astfel de viata!

Simultan cu procesul renasterii, trebuie sa fiearuncate partile uzate si sa avem epoci lungi de

159

"napârlire", ca si în viata animala.Materia organica participa, mai mult sau mai

putin, la energia vitala; iar oamenii sunt împartasiticu ea, în diferite grade.

În strânsa legatura cu intensitatea dezvoltariiacestei energii, în scurt timp, vor aparea fiinteîmbibate de curentul vesnic, într-o asa maremasura, încât ele vor întelege si vor pasi pe cailerenasterii, intuind si alte noi perspective de existen-ta.

Cel mai greoi spirit dintre noi se împotrivesteîntotdeauna încoltirii în el însusi a noilor idei.Câmpul de batalie, în care se ciocnesc parerile, estetrupul nostru si aceasta lupta îl brazdeaza cu sufer-inta. Daca el va reusi, chiar în cel mai neînsemnatgrad, sa creada în Forta Infinita si daca va pricepeca boala si moartea nu sunt necesitati vesnice, atun-ci credinta suprema va învinge. Toate învechitelerataciri vor fi, una dupa alta, înlaturate, iar cunos-tinte tot mai noi vor fi pricepute si întelese. Dupafiecare încaierare, trupul va deveni mai puternic;convulsiunile si crizele, slabind mereu, vor face locstatornicei seninatati (serene mood).

Pâna acum, oamenii nesocoteau trupul, dinnestiinta. Ei nu întele-geau ca boala arunca gân-durile materializate si învechite, deschizând caleaaltora noi. Nepricepând, deci, rostul bolii, ei sestraduiau din toate puterile, sa mentina, în mod

160

artificial, starea cea veche. O întretineau prin cred-inta. Daca boala va aduce daune sau moarte, sedetermina dinainte, de catre credinta. Oamenii carerecunosc în boala un remediu real al organismului,prin care se elimina toate elementele uzate, folosescmult progresul lucrarii spiritului. Dimpotriva, aceicare nu vad în boala decât un rau, cuibaresc în ei ogrea povara, povara greselilor, a ratacirilor care sevor închega, sintetiza, în carnea si sângele lor, astfelîncât, ei vor pierde în general, capacitatea de a fipurtatorii "EULUI" spiritual.

A respinge cu dispret posibilitatea regenerarii siconservarii trupului, cât mai îndelung, prinmijlocirea reînnoitoarelor procese de preschimbare,înseamna a închide usa vietii si a lasa, voluntar, camoartea sa patrunda prin cealalta poarta deschisa.

Noi nu hotarâm cum anume trebuie sa credem.În actualul nivel spiritual, inferior, mult prea multinu vor fi în stare sa patrunda orizonturile luminatede o astfel de credinta, care sa creeze asemeneaposibilitati. Cu timpul, se vor produce, desigur,multe fenomene, în care, acum, nimeni n-ar fi înstare sa creada. Depinde de noi, de taria vointeinoastre, ca sa dorim imposibilul si sa ne para real-izabil. Trebuie sa ne rugam, pentru a ne întari încredinta, care ne-ar fi temeiul si fagaduintarealizarii lucrului dorit. Se obtine aceasta credinta,în masura puterii rugaciunii noastre.

161

Însusirea de a se încrede este o forta intuitiva,prin care se percepe adevarul, care n-a atins încasfera noastra mentala. Columb poseda o astfel decredinta, când sustinea existenta noului continent.Ea reprezinta o adevarata forta dinamica, care clo-coteste în toti acei oameni încrezatori în steaua lorcalauzitoare, care îl conduce pe drumuri necunos-cute, dar care duce catre tinta întrevazuta si râvnitanumai de ei.

Cine se roaga pentru aceasta credinta si pentruposibilitatile, deocamdata supranaturale, opteazaîn acelasi timp si pentru aptitudinea de a stabili unnou adevar. Acel care se va ruga insistent numaipentru Adevar, îl va obtine; iar Adevarul, înplinatatea sa, înseamna puterea de a înfaptui ceeace pare imposibil.

Omul se poate descatusa deplin si pentru tot-deauna de rau (adica a atinge nemurirea fizica), darnumai daca va cauta sprijin credittei sale, înConstiinta Infinita.

Pentru acest scop, spiritul fiecarui om trebuie sase concentreze numai în sine însusi! Nimeni nupoate absorbi Forta Suprema, daca depin-de dealtii. În felul acesta, ar adopta si s-ar îmbiba cu ocredinta straina. Vremelnic, si atârnarea poate faceminuni, totusi, aceste minuni nu sunt solide, pentruca izvorul vital nu se poate afla decât în noi însine,si nu se poate dezvolta decât daca se hraneste din

162

vesnicie.Cea mai perfecta rugaciune, constienta ori

inconstienta, ar fi întot-deauna: "Sa sporeasca înmine, credinta în mine însumi.".

Încetul cu încetul, omul înceteaza de a se maiîncarca cu noi greseli, atunci când îsi modificaparerile spirituale fata de boli, întelegând ca elesunt numai mijloace, prin care spiritul va scapa detoate vechile greseli -"pacate mentale", - care s-auacumulat înca din frageda copilarie, substantial-izându-se în trup. În felul acesta, omul se descarcanu numai de falsele notiuni, dar si de temerile ante-rioare. O boala grea, de care am suferit poate cucâtiva ani în urma, a lasat în noi amintirea uneitemeri cunoscute, iar odata cu ea, si închipuireaeronata, care sta la originea fricii. Aceasta ratacire(adica închipuire fortata despre frica), fie ea numaio reamintire, are un ecou daunator în trup.

Frica, ca dealtfel si toate amintirile întâmplarilorîndurate, se îmbina "EULUI" nostru, ca parti reale.Toate aceste amintiri, adeseori inconstiente, întretinadeseori idei adânc înradacinate în noi, precum caruinarea si moartea n-ar putea fi vreodata biruite!Într-o totala transformare a gândirii, se produce cao conjurare (Exorcism)!

Abcesele spirituale se deschid, bineîntelesprintr-o circumstanta, care, într-un fel oarecare, serasfrânge asupra trupului, îmbolnavindu-l. Bolile si

163

vechile suferinte se vor mai întoarce, într-o înfatis-are, însa, mult mai atenuata, sub forma unoramintiri apasatoare, care s-au mai pas-trat în sub-constient, numai în scopul eliberarii noastre de rat-acirile noastre din trecut. Vom avea un rezultat cutotul opus, daca omul nu-si va schimba opiniile salementale fata de însemnatatea spirituala a bolii, cualte cuvinte, daca la fiecare noua îmbolnavire, el vaadauga si reminiscentele suparatoa-re, care pâna laurma, vor avea o influenta atât de puternica asupralui, încât organismul, zdruncinându-se, nu va maifi în stare sa le mai învinga.

Adevarul poate fi cunoscut în orice timp, chiarsi mai târziu e totusi mai bine decât niciodata.Consecintele adevarului cunoscut si însusit, vorîncepe imediat sa se manifeste si sa aiba repercusi-uni în trup, iar daca se va întâmpla ca trupul pecare îl posedam în momentul de fata sa nu poataatinge suprema perfectiune, sigur forta adevaruluicunoscut n-a fost irosita zadarnic, caci, în modinvizibil, ea va ajuta spiritului sa creeze un noutrup, pentru o noua viata.

Oare nu e un paradox, ca omenirea, care credereal în progres, inventiile mari, rafinamentul la cares-a ajuns, Forta Suprema, iar în acelasi timp, estapânita cu încapatînare de imaginea ireala, ca atâtîn prezent, cât si de-a pururi, trupurile noastre vorramâne sub autoritatea bolilor, a distrugerii si a

164

mortii. Una nimiceste pe alta! Umerii încovoiati,parul încaruntit sunt consecintele acestei fanaticecredinte lipsite de curaj, care se mentine sub povaraa tot ce e pamântesc si care tinde catre inevitabiladescompunere. Spiritul se otraveste atât de mult degândul mortii încât, în cele din urma, se istoveste!Un trup reîntinerit devine minunat, capata unaspect înfloritor, ca o marturie a unui sufletîmpodobit de gânduri noi, de noi sperante, noi pla-nuri, noi scopuri, noi si tot mai înaltatoare tendinte,adica o vesnica traire si nu o vârsta matura semi-moarta.

Rasa noastra crede atât de profund în slabiciunesi distrugere, încât întelepciunea, alegoric esteimaginata în chipul unui batrân slabanog, cu parulînalbit, sprijinindu-se într-un toiag. Minunataîntelepciune, care nu stie si nu poate sa se fereascade abisurile nimicirii. Odata cu accentuarea sensi-bilitatii, ne vom întoarce instinctiv de la tot ce necauzeaza un rau vadit sau abia perceptibil.Simtamântul simpatiei sau al antipatiei va ajungepâna la clarviziune, în toate împrejurarile vietii.Acest ultim simtamânt, pe cale reflexa, va respingeoamenii rai, ca si gândurile vatamatoare.

Neândoios, cu întarirea credintei, în procesulrenasterii, ne va veni de pretutindeni ajutorul mate-rial, sub forma de hrana, de obiceiuri schimbate, deun nou mediu înconjurator.

165

Cel care conduce si sprijina toate acestea estespiritul si nu vom avea nici un fel de scapare, pânanu-i vom asculta sfatul mut. O mâncare grea, unaliment vatamator nu va fi mistuit, nu vor mai fiîntretinute legaturi cu o societate rau îndrumata, iartoate spectacolele vor dispare pe neobservate.

Si totusi, nu se cuvine sa gândim ca inspiratiaeste posibila numai cu propriile noastre virtuti,dupa propriul îndreptar al regulilor stricte, ci dim-potriva, dându-le ascultare, ne-am preda cârmuiriiintelectului nostru inferior si ne-am trezi în situatiade a ne ordona el legile intuitiei, cu toate ca numaiintuitia lucida e singura care, crescând în credinta,trebuie sa îndeplineasca întreaga misiune.

Asa de exemplu, când va sosi timpul "EULUI"nostru material ca sa înceteze cu o alimentatienepotrivita, într-o clipa va pieri si trebuinta ei.

Marturisindu-ne credinta noastra în nemurireafizica, noi nu afirmam, dar nici nu negam prinaceasta, posibilitatea nemuririi corpului pentrugeneratia actuala si nici nu staruim cu tot dinadin-sul asupra faptului ca omenirea ar trebui de îndatasa tinteasca spre realitatea nemuririi, datorita anu-mitor mijloace fizice.

Marturisind, am întarit numai adevarul, a se stica aceasta forta, pe calea absolut naturala, va trans-forma tot ce e vulgar si de calitate inferioara, în maisubtil, în superior. Mai curând sau mai târziu,

166

omenirea toata se va inspira.Suntem în zarea nemuririi!

Sfârsit.

167