PRENTICE MULFORD

ÎN ZAREA NEMURIRII

MOTTO:

Moarte! Unde îti este veninul?Iadule! Unde îti este biruinta?

TRADUCERE DEALEXANDRU E. RUSU-BAHMUT

1 9 4 7

Prefata traducatorului

Autorul acestei carti este american. Numele lui ePrentice Mulford. S-a nascut la 5 aprilie 1834 si amurit la 27 mai 1891, în barca sa cu pânze.

În clipa mortii, nu era nimeni cu el, decât linis-tea apei, seninatatea cerului. E totusi evident, caPrentice Mulford a trecut în cealalta viata, fara ceamai mica suferinta.

A fost gasit mort, culcat pe patul lui improvizat,învelit în plapuma, leganat de valuri. Pânzele barciierau strânse, si totul în jurul lui se afla în deplinaordine. Prentice Mulford dormea. Natura împar-tasea moartea lui, aducându-i ca ultim omagiu, otacere de mormânt. Marea era mai calma ca nicio-data.

Pe chipul lui Prentice Mulford, nici cea maiusoara urma de suferinta. Nici un semn ca s-ar fiagitat. Nimic care sa dovedeasca o durere sau o iri-tatie în ultimele lui clipe.

Cineva a spus: "Daca Prentice Mulford si-ar fiputut alege felul de a muri, atunci fara îndoiala, arfi ales anume pe acesta."Sir Galahad, în prefata lucrarii de fata, spune:"Prentice Mulford a murit pentru ultima data si,desigur, din greseala."

Eu îndraznesc sa nu fiu de parerea ca "a muritdin greseala" si nici de aceea ca "ar fi murit pentru

3

ultima data".Interpretez moartea lui, ca o trecere voita, totusi

neprecugetata, în alta viata si iata cum.Mulford îsi facea probabil în acea zi, obisnuitul

exercitiu de a veni în contact direct cu "IzvorulVietii Vesnice" si cu "Constiinta Infinita", de carevorbeste în toate lucrarile sale, atât de insistent si cuatâta convingere.

Eu, si toti acei care se ocupa cu aceste stiinte, oriau citit despre ele, stiu ca, pentru a veni în contactdirect cu "Infinitul", e necesara o concentrare demare intensitate. Ajuns la aceasta concentrare per-fecta, esti stapânul fortelor care îti permitdedublarea astralului, în mod absolut constient.Dedublarea constienta, ne îngaduie calatorii fulger-atoare, nu numai pe planeta ori în lumea noastra, cisi pe alte planete, în alte lumi sau, mai bine zis, înPlanurile Superioare ale Existentei noastreSpirituale - unde viata si moartea nu se deosebesc.

Dedublându-se, deci, în Astral, Mulford (în aceazi a "mortii" sale fizice) si-a îngaduit probabil, cutotul constient, o calatorie în planurile Superioareale Existentei Spirituale.

Venind în contact direct cu aceste Planuri, prinintermediul "firului" astral care leaga trupul fizic decel astral dedublat. Mulford s-a încarcat poate,pâna la maximum, de acele senzatii Divine, numiteextaze, care umplu nu numai spiritul, dar si trupul

4

fizic cu o bucurie dunnezeiasca, de nedescris.Aceasta încarcare, se facea prin acelasi "cablu"

astral care-l unea pe el cu trupul astral dedublat.E foarte probabil, ca extazul lui Mulford a fost

atât de puternic, încât i-a fost peste putinta, sareziste tentatiei de a nu ramâne acolo unde se dus-ese în astral. Atinsese desigur, unul din PlanurileExistentei Superioare, se contopise cu acea"Constiinta Infinita", careia i se ruga cu atâtaîncredere, învatând si pe altii sa se roage, deci scop-ul lui era atins, de ce s-ar mai fi întors pe pamânt?

Deci, Prentice Mulford n-a "murit". El nu puteasa moara. Prentice Mulford a urât moartea trupeas-ca si nu putea sa-i cada jertfa ca orice muritor derând. El, care era convins ca prinsese firul "VietiiVesnice", el, care banuia ca poseda secretul tineretiieterne, el, care profetiza o lume noua, nemuritoaresi care scria, încercând sa-i convinga si pe altii deceea ce el descoperise, nu putea fi bolnav, înge-nunchiat de viata, înfrânt.

Trecerea lui în alta viata a fost senina, ca si operalui.

El si-a dat bine seama, ca n-ar fi putut de "dataaceasta" sa traiasca cât ar fi dorit, totusi, nu se lasaprada mortii, pe care o nega cu toate fibrele sufletu-lui si trupului sau si, gasindu-se între ciocan si nico-vala, realiza cea mai ingenioasa scapare.

A hotarât sa se duca la Dumnezeu, fara sa5

îngaduie vietii a-i chinui trupul în convulsiile mor-tii, fara sa se lase cuprins de îmbratisarea ei hâda sirece. A trecut de pe pamânt în alta sfera, ocolindu-si cel mai mare dusman al lui, "moartea".

Si astfel, s-a ridicat Prentice Mulford pe un PlanSuperior al Existentei Spirituale, ducând cu el toatesenzatiile si simtamintele lui, trase din învelisul decarne si oase, întocmai gândurilor frumoase dintr-ocarte veche. Ajuns acolo, fericit, Mulford, probabiltot constient, a rupt "cablul" astral care-l lega detrup, de aceea chipul lui a ramas senin si linistit,zâmbind mortii, care nu si-a putut dovedi adevara-ta ei tarie.

Se poate spune, deci, ca Mulford a trecut în altalume, fara sa moara.

În aceasta carte a lui, pe care sunt fericit ca amputut-o traduce, el ne da sfaturi, învatându-ne ceanume trebuie sa facem pentru a mentine în trupulnostru viata, atât cât vom dori, sau în orice caz, câtmai mult posibil. Ne mai spune, cum sa procedamca sa nu fie cuprinsa viata noastra eterna, de istovi-toarea boala a batrânetii.

Însusindu-ne aceste învataturi, el e convins cavom putea, atunci când vom dori, sa parasim aceas-ta planeta, fara sa trecem prin iadul urâcioasei sidispretuitoarei morti.

Trebuie sa recunoastem ca, a trece "dincolo",fara a primi sarutul mortii, e desigur foarte mult.

6

Traducatorul acestei carti, a simtit odata atin-gerea hâda a mortii. Era într-o dupa amiaza. Perfectsanatos, ma lungisem pe pat, spre a ma odihni. Nu-mi dau seama de ce si cum, mi-am simtit trupulcuprins dintr-o data, de o zguduire puternica -moartea .

A fost o senzatie înspaimântatoare, parca erampe scaunul electric. Moartea o simteam inevitabila.Am sarit brusc din pat, am iesit afara din casa, pen-tru a simti binefacerea aerului; totusi, pâna searatârziu nu mi-am putut linisti trupul - care continuasa tremure înspaimântat - si nici sufletul, care sim-tise taria si spaima mortii în toata plinatatea ei.

De atunci, o urasc, caut mijloace si cai s-o oco-lesc, sa lupt împotriva ei, pentru ca niciodata, sa nuse mai atinga de mine, niciodata sa nu-i mai simtblestemata ei îmbratisare.

Gândeam ca daca viata, cu toate placerile ei, cutoate bucuriile reale, te duce la un deznodamântatât de înspaimântator, atunci ea nu mai merita safie traita.

Moartea pentru om, e cel mai mare rau, cea maicumplita nenorocire, în contra careia lupta toataviata; iar frica de moarte, simtamântul de repulsiefata de ea, precum si instinctul de conservare, suntcele care stimuleaza viata.

Eu am acest stimulent si de aceea am tradusaceasta carte, pentru ca cei care o vor citi, sa se

7

patrunda de frumusetea si bucuria "vietii eterne",precum si de necesitatea de a "ocoli" moartea - caciacea moarte hâda si rece, bolnava si aspra, pe careo cunoastem noi, e înca mai urâta decât "moartea".

Prentice Mulford a scris numai doua carti înviata lui - dar se poate spune ca a gasit "Esenta sifirul vietii". Sfaturile lui sunt ca aghiasma sfintita sifiecare trebuie sa ne împartasim cu ele.

Prima lui carte este intitulata "Fortele voastreinterne si mijloacele pentru dezvoltarea si între-buintarea lor", iar a doua este "În zarea nemuririi",care a vazut lumina tiparului multi ani în urma, înPhiladelphia, în sase volume mici, în 12 com-punând "Biblioteca Crucii Albe".

Aceasta lucrare, tradusa de mine, mai trateaza sinenumarate manifestari a energiilor mentale sispirituale.

Eu o gasesc necesara în palatul regilor, în casabogatului, caruia nu întotdeauna bogatia îi aduce sifericire, precum si în coliba saracului, a muncitoru-lui, care nazuieste catre mai bune conditii de viata,catre o perfectionare spirituala.

Mulford, ca si alti mari gânditori ai omenirii, neînvata, ca Providenta e în noi si nu în afara noastra.Natura nu ne poate domina, daca vointa noastraeste mai puternica, ba dimpotriva, se supune noua,impulsurilor noastre launtrice. Ea lucreaza mâna înmâna cu noi. Fara ea, opera noastra de regenerare,

8

de perfectionare nu s-ar realiza. Totusi, noi suntemfaurito-rii soartei noastre. Destinul sta în sufletulnostru. Gândul faureste, iar noi, cu ajutorul naturii,transformam gândul în fapta reala si astfel, ne real-izam viata, destinul.

Gândul - este materie. Mulford ne învata cum sice sa gândim, ca sa ne închegam o viata cinstita, lin-istita, îmbelsugata, cum sa facem ca roata noroculuisa se învârteasca în folosul nostru, pentru realizareadestinului nostru.

Mulford nu poate admite ca fericirea,bunastarea, într-un cuvânt soarta noastra, sa fieîmplinita în dauna altor oameni.

Fiecare cauta sa-si dibuie si sa-si gaseasca calea,dupa aptitudinile lui, pe care, daca nu le cunoastemdeplin, le banuim si deci, avem datoria sa le dez-voltam.

Fiecarui om, i se da cât poate cere mentalmente,de aceea, trebuie sa-si sporeasca si sa împuter-niceasca taria gândului, vointa si credinta lui.Aceasta lege actioneaza atât pe plan material, cât sipsihic.

Starea materiala si sociala a fiecarui om cinstit,depinde de puterea gândurilor lui. Tot de eledepind fericirea si mizeria, sanatatea si boala.

Tineretea si batrânetea nu au nimic comun cunumarul anilor. Traducatorul, si, banuiesc ca multidin dumneavoastra, ati vazut ca si mine, un batrân

9

numai de 22 de ani si o tânara având respectabilavârsta - aproape Matusalemica - de 86 de ani. Suntpoate "fenomene", totusi, oricine le întâlneste înviata; si ele certifica teoria, ca omul are vârsta glan-delor, a fortei lui spirituale, a putintii de a sorbi câtmai intens din minunata "prana" a naturii. PrenticeMulford de altfel, în aceasta carte, ne dezvaluiesecretul de a deveni si noi "fenomene".

Lucrarea lui a fost tradusa în toate limbilepamântului.Când am început s-o traduc în limba româna, cine-va mi-a spus: "Va truditi degeaba. La noi în tara,lumea nu se intereseaza îndeajuns de dezvoltareamorala sau spirituala, iar românii sunt convinsi ca,pentru a deveni bogati, le trebuie nu cinste si tariesufleteasca, ci dimpotriva, agerime în afaceri pen-tru a le reusi chiar si cele mai oneroase combinatiu-ni.

Eu nu pot crede acest lucru. Stiu si sunt convinsca fericirea nu se obtine nici prin combinatiunioneroase, nici prin afaceri propriu-zise, caci ea nu esinonima bogatiei. Mai stiu ca aici în tara noastra,unde e atâta îngaduinta si bunatate, nu se poate sanu fie si suflete cinstite si curate, care vor întelegesi-si vor însusi învataturile acestei minunate carti.

Eu am vazut ades cea mai adevarata si frumoasaiubire între soti, care se înveleau în propriile lor pal-toane si mare plictiseala, acolo unde se acopereau

10

cu plapuma de matase.Cuvântul "fericire" e într-adevar foarte elastic.

Pentru unii, e atinsa atunci când au consumat undejun copios, pentru altii, când au câstigat câte-vamilioane, indiferent cu pretul carora si câtorînselaciuni, pentru cei putini, adevarata fericire esteînsa, a se realiza pe sine însusi, a lua contact cu"Constiinta Infinita", adica cu binele, cu frumosul,cu puterea Adevarului.

Nu trebuie sa râvnim la "pierzaturi", ci la esentafericirii.

Daca nu faci si nici nu doresti nimanui rau sitinzi sa te ridici în sfere superioare, ca sa poti atingeperfectiunea suprema, adica Dumnezeu, nu te poticonsidera un suflet fericit? Iata catre ce trebuie sa neîndreptam taria gândului, vointa si credinta noas-tra.

Prentice Mulford e acela care ne da o cheie deaur, cu care sa putem deschide poarta fericirii si eusimt ca mi-am facut o datorie sfânta, traducându-igândurile în limba noastra.

Tin sa aduc cele mai frumoase multumiri doam-nei dr. Daniela Purcarea-Niculescu, pentru ajutorulce mi l-a dat, corectând aceasta lucrare si încercândsa dea cuvintelor traduse de mine, o forma cât maipotrivita spiritului limbii.

Alexandru E. Russu-Bahmut, 1947.11

*

12

Prefata

Cei mai destoinici dintre americani au încetat samai moara. Dupa parerea lor, aceasta regretabila sineplacuta obisnuinta, ce-ti rapeste timpul, estebuna doar europenilor înapoiati, iar ei, americanii,au facut greva, s-au organizat în breasla "nu vor samoara", categoric nu mai vor sa-si însuseasca oasemenea obisnuinta!

În aceasta noua miscare, zelosi, se asociaza sicrestini evlaviosi si destoinici teosofi carora, cotiza-tiile lor de membri, le garanteaza un milion de reîn-carnari. Propunerea este foarte avantajoasa. La oparte moarte si atestatul batrânetii! În viitor vortrece pe treapta înalta a vietuirii fara spaima si farafiori.

Afara de aceasta, timpul este bani, chiar si înceea ce priveste reîncarnarile. În general, n-ar fioare mai sigur - chiar de acum - a pastra si trans-porta cu sine constiinta? De ce oare sa înveti defiecare data "abecedarul de la început" ca sa afli carepasta de dinti este mai buna si cum trebuie spalateflanelele? În adevar, este prea banal!

În felul acesta, multe fapte vorbesc pentruruperea definitiva cu moartea. În cursul ultimilor20 de ani, în America s-a creat o adevarata societatea nemuririi, care ameninta soarta banditeste, iar în

13

loc de "banii ori viata", cere cu îndrazneala si una sialta!

Mijloacele, denumirile si metodele noii cai suntdiferite.

Adversarii revolverului, anunta urmasilorfideli, în ce fel, prin puterea privirii, sa-si hipno-tizeze tovarasul de afaceri si sa-i paralizeze apti-tudinea de îmbogatire; ei învata totodata cum sa sefoloseasca de aceasta forta care, îndreptata în interi-orul organismului, poate sa renasca la infinitcelulele corpului. Misticii digestici, dupa punctullor de vedere, cauta mijloace de a obtine partea ce lise cuvine în viata vesnica, cu ajutorul sucului gas-tric. Un sir întreg de secte îsi potriveste patul îndirectia meridianului magnetic, pentru captareafluidelor terestre. Sunt si dintre aceia, care poartatalpi de sticla pentru izolare si afara de aceasta, îsipermit a se încarca cu electricitate, de doua ori pesaptamâna, ca si buteliile de Layda. Multi stau siziua si noaptea în curent, absorbind "prana" eterica.Altii se pun într-o stare de completa pasivitate, pen-tru ca, asemenea unui gazometru, sa se umple cugânduri si simtiri pe care nimeni nu le-a emis. Chiarsi Stiinta Crestina (Christian Science) face ce poate.Pe adeptii mai putin dotati ai cunoscutei MissAddy, nimic nu-i costa rugaciunile de câte 10 - 12cai putere!

Zilnic apar noi elixire de viata. Mereu se nasc tot14

mai multe secte religioase - mintile nu se pot linistideloc.

O tâmpenie otelita cu ignoranta, înflacareazasufletele.

Si cu toate acestea, toti sunt uniti între ei, cuInginerul panteist comun. Dumnezeu este prezen-tat ca o masina dinamica, având putere nesfârsita.Trebuie numai ca, prin rugaciune, sau printr-o altacurea de transmisie, sa intri în contact cu aceastavesnica masina si atunci, mica pompa "EU" ramâneîn actiune eterna.

Adesea, o credinta copilareasca, necriticata dealtii - la prima vedere, plina de viata si stralucire -serveste ca baza acestei miscari a religiei poporuluicreator.

Intentia buna a europeanului, este prea educatapentru aceasta.

El crede numai într-o înalta autoritate - a rangu-lui de doctor - nazuieste catre ea si continua a credenumai în ea. Iata unica si repetata minune, a acesteiepoci josnice!

Cada, azi mana cereasca, nici un om cult nu s-aratinge de ea, daca n-ar fi anexat un certificat med-ical, semnat, cel putin de catre patru profesori emi-nenti, ce i-ar garanta prin aceasta o nevatamaresigura!

O, frica inutila!Popoarele, cu veacurile înnamolite în cultura,

15

nu primesc mana cereasca; izvoarele directe ausecat în ele.

Cultura ar trebui sa cuprinda în ea cunoastereaunei înaltari pe aripi mai vânjoase decât cele aleexperientelor existente si decât rezultatul obtinutde stiinte.

Dar aceasta este privilegiul numai al putiniloralesi. Cei mai multi, se înnamolesc în stiinta ca înspartura unui ghetar, de unde nu mai vad stelelestralucitoare; aceasta spartura, în diferite epocicorespunzatoare, se numes-te întelepciunea mondi-ala a lui Aristotel, învatatura parintilor bisericii, saudogmele civilizatorilor.

Daca la un popor cu o dotatie înalta si uninstinct primitiv se formeaza aspiratia catremetafizica, ar trebui sa cuprinda în ea, o mai înaltacunoastere de sine. Omul ce poseda o acuitateaccentuata, ar trebui sa ia în consideratie aceastaînclinatie. Oricât de imperfecta, stângace si primiti-va s-ar manifesta o asemenea miscare, în ea, totusi,arde cu flacara, în ritm vesnic, tendinta chinuitoarecatre dumnezeire. Aceasta tânguire, acest geamatdupa noi experiente, este izvorât din noile simturiinterne. Curajul unor dorinte îsi croieste calea catrealte posibilitati.

În misticism, exista forme, pe care le-am puteadenumi "heliotropis-mul" omului. Analog feluluicum descoperim legile heliotropiei, dupa curbarile

16

plantelor care cresc în obscuritate si nu la soare, asasi aici, adesea, dupa dizlocatiile ciudate si ratacirilecercetatorului, noi gasim drumul catre Adevar.

În centrul fiecarui liber arbitru metafizic se aflaacel om, în care se concentreaza tendinta pasionataa unei întregi epoci si se exprima, într-o formaimpunatoare, cristalina, înainte ca aceasta tendintasa devina grosolana, înainte de a seca, înainte de ase împotmoli. Asa si în America, furtuna a fostdezlantuita de un singur om. Din pacate, valurileeterice - cum se întâmpla uneori - au nimerit înmateria grosolana si acest unic om, a fost amestecatîn vârtejul sarlatanismului.

Numele lui era Prentice Mulford si era ziarist.Acest sfânt, plin de energie - full of go - trecut

prin otelirea lui Iohan F. Ieizen, era ca un marinarînotând în oceanele spirituale, patrunzând în cos-mosul psihic, cu aceiasi privire de soim, cu careIeizen vedea totul pe pamânt. Întelepciunea luicreste ca si un tufar salbatic în flacari. Nici o cunos-tinta nu este împrumutata de el din mâna a doua.

Puterea lui sihastrica, cu sinceritate, s-a transfor-mat pentru el într-un buzdugan magic, care ducecatre izvorul viu al vietii interne. El pleaca în peleri-naj în propriul sau "EU", descopera si cucerestelumi noi. Fiecare fibra a lui devine o fiinta constien-ta, în fiecare nod al sistemului lui nervos se ivesccentre constiente si fiecare din aceste noduri, devin

17

îndrumatoare fosforescente în calea ce duce catrebucuria de viata!

Îmbatat de acest farmec, el îi cheama pe toti peaceasta cale.

Îmi place a mi-l imagina, sub cerul Californian.Sta întins, picioarele lui se sprijina de tulpina unuicopac gigantic. Si astfel, îsi striga vestea sa monot-on si cordial, ca si mierla, care cânta lent si melodiosîn ziua însorita.

El se apuca sa scrie articole mici sub o straniedenumire: "Biserica", "Înalta arta a uitarii", "Cultulîmbracamintei", "Ce înseamna darurile sufletesti","Rugaciunea de masa sau stiinta despre mâncare","Casatoria si învierea", "Unde calatorim noi în tim-pul somnului", "Exilul, dizgratia sau legile vari-etatii", "Destinarea camerei", "Doctorul interior","Cum se receptioneaza gânduri noi", "Nemurireafizica", si asa mai departe.

Fiecare cuvânt al lui este încarcat cu un curentde putere etica, ce izvoraste din intuitia unei forteincomensurabile si gingase. Se repeta mereu acelasirefren staruitor: gândurile sunt obiecte, ele sunt totatât de reale ca si apa, cerul, metalul, ele actioneazaînlauntrul si în afara corpului, trec la altii dinapropiere sau din departare. Suntem în stare deveghe sau de somn; gândurile construiesc si darâ-ma corpul nostru incontinuu si în aceasta constaputerea noastra adevarata. Tot ceea ce noi dorim

18

clar si neîncetat - ne apartine noua - iar fiecareîndoiala si ezitare distruge cristalurile realitatii careîncep sa se formeze în jurul nostru, din emanatiilegândirii noastre. Izvorul tineretii vesnice a sufletu-lui si a corpului, curge din dispozitia spirituala - theseren mood - galvanism; omul care poate sa-si pas-treze o asemenea stare în inima sa, acel om dominaviata.

Pentru Pretince Mulford, realitatea este numaiimaginatia limitatiei curentului unei mai spatioasevietuiri - un simplu component auxiliar, analog cuabscisele si ordonatele din geometria analitica;când curbura întâmplarii taie abscisa - ea senumeste realitate, în caz contrariu - gând; curburaîn sine, este neîntrerupta, nu este separatie întreaceste doua manifestatii, care reciproc par legateprin cauza si consecinta si, neîntre-rupt, trec una laalta. "Experientele" lui Mulford ne învata a le treceuna în alta, fara oboseala, dupa propriul arbitru.

Viata, în imensitatea sa, are legi tainice, cunos-cute numai traitorului real. Înalta porunca ne înva-ta sa le dam ascultare, sa le urmam fara împotrivirila cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneazaindiferent daca o recunoastem noi ca atare sau nu;acel ce le violeaza constient sau inconstient, esterupt de la înaltime: consecintele greselilor noastreactioneaza la fel, indiferent daca le-am comis cupremeditare sau nu.

19

Boala, nenorocirea, decadenta sau moartea, sunturmarile pacatuirilor contra legii tainice; dinnenorocire, fenomenele nu vorbesc - "iertati-ne, noinu suntem înca explicate - prin urmare, înapoi înnecreere"!

Constatam cu entuziasm, cum lui PretinceMulford, nimic nu i se prezinta prea înjositor saulipsit de importanta; totul, dupa parerea lui sepoate dovedi una din acele nenumarate mladite,care cu timpul, vor produ-ce o neînchipuita puteresi frumusete.

Pretince Mulford se adreseaza oamenilor desocietate, industriasilor auriferi, negustorilor,ciobanilor si milionarilor!

Ar fi nepotrivit a spune: concentrati-va asupraAbsolutului. Concen-trarea nu începe de la absolut,ci de la curelele încaltamintei.

El ne învata ca si la cea mai neînsemnata ocu-patie, sa ne gândim numai la ea, si nu la patruzecide alte ocupatii, care vor veni pe urma! Omul, careeste capabil sa alunge orice alt gând, în timp ce-sileaga sireturile pantofilor, se afla pe prima treaptade fericire; el poseda capacitatea de a înlatura gân-durile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri sitristete, îsi domina continutul constiintei.

Tot Pretince Mulford ne învata, pentru a atingescopul dorit, sa insistam asupra dorintei,transpunându-ne mentalmente, întotdeauna, în

20

acel loc pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; saînvatam arta de a înlatura de la sine curentele men-tale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecata aneajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajun-suri; caci fiecare gând rautacios este o substantaotravitoare, care patrunde în noi însine. Încetul cuîncetul, întelegem ca fiecare cultivam în noi convin-geri false, cum ar fi spre exemplu, încrederea învenirea neaparata a slabiciunii si subrezeniei, la oanumita vârsta.

Pretince Mulford ne învata cum sa înlaturamconvingerile agonisite în milioane de ani, desprenecesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toateminunile se târaste mereu dupa noi - cu o putereereditara - nu numai amintirea despre ruinareafinala a celulelor, ci si stiinta.

Cu regret, însusi Pretince Mulford a murit dedata aceasta - dar desigur pentru ultima data - cutoate ca si aceasta s-a întâmplat, fireste, dintr-oneîntelegere.

Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. Elne învata unde sa cerem si unde sa batem. El neconduce pâna la perdeaua, sfânta sfintelor a"EULUI" nostru. Dar pentru a patrunde, fiecare tre-buie sa intre prin el însusi.

Sir Galahad

21

*22

UNELE LEGI ALE PUTERII SI FRUMUSETII

Gândurile noastre, redau înfatisarii noastre,forma si întiparirea individuala. Gândurile noastredetermina miscarile, tinuta si înfatisarea exterioaragenerala.

Legile frumusetii si ale sanatatii complete, suntidentice. Ambele depind de starea sufleteasca sau,cu alte cuvinte, de calitatea gândurilor, care adese-ori, trec de la altii la noi si invers.

Urâtenia expresiei provine întotdeauna de laviolarea inconstienta a unei legi oarecare, atât la ceitineri, cât si la cei batrâni. Fiecare semn de decaden-ta în corpul omenesc, fiecare manifestare de slabici-une, tot ceea ce reda exteriorului omului un aspectrespingator, emana din predominarea starii luisufletesti. Natura a împlântat în noi, asa zisulinstinct, iar eu l-as denumi înalta ratiune, pentru canoi actionam cu simturi mult mai fine când urâmslutenia si imperfectul, adevaratele semne ale deca-dentei ! Înclinarea înascuta a naturii omenesti,impune a fugi de imperfectiune si a cauta compar-ativ perfectiunea. Înalta noastra ratiune are drep-tate atunci când se teme, din aceeasi cauza, deriduri si subrezenie, ca de o îmbracaminte murdarasi rupta! Corpul este vesmântul viu si, în acelasitimp, si instru-mentul spiritului.

23

Veacuri întregi, din generatie în generatie, dincopilarie chiar, ni se întipareste gândul despre exis-tenta si irevocabilitatea necesara a legii naturii, princare, corpul nostru, dupa trecerea unui timp deter-minat, se vestejeste, pierde din gratiile lui, iar int-electul se sleieste.

Noua ni se spune ca spiritul nu e în stare a deju-ca aceasta; nu-i sta în putere de a renaste corpul cuajutorul fortelor care exista în noi; de a-l face tot mainou si mai plin de vanitate!

Irevocabilului mers al naturii îi este atât deputin necesar sa distruga actiunea vietuitoare a cor-pului omenesc, dupa cum îi este indiferent daca netransportam cu caii de posta sau în automobil, dacatrimitem corespon-denta prin curier special sauprin telegrafie.

Ar fi o ignoranta stupida de a sustine cu îndâr-jire ce anume se încadreaza în legea naturii. Este ogreseala fatala a socoti acea portiune mica a trecu-tului, care ne este cunoscuta, drept un indicatorsigur a tot ce va fi sa se întâmple în vecii vecilor.

Daca planeta noastra a fost asa dupa cum neînvata geologia, adica o masa de forte salbatice sineînfrânte, în forfoteala, daca si regnul vegetal, ani-mal, iar apoi viata omeneasca au fost maigrosolane, atunci nu ne serveste aceasta ca iluzie,speranta si ca dovada a faptului ca mergem înîntâmpinarea "marii fineti" si perfectiuni la care tin-

24

dem acum întotdeauna si în fiecare clipa? Nuînseamna oare "finete" sporirea autoritatii, dupacum forta fierului creste pâna la otel?

Dupa cum se stie, omul este cea mai subtila fiin-ta organica. Oare în el nu trebuie sa se dezvolte celemai înalte si înca necunoscute forte?

Mii de gânditori din toate tarile se întreaba însecret: "Pentru ce ne nimicim, sa pierdem ceea ceeste mai bun, mai nepretuit în viata, exact în aceltimp în care am agonisit experienta si întelepci-unea, ce ne-a adaptat mai mult la viata! Parca abias-a ivit vara si zilele au si început sa fie mai scurte.".

Chemarea multora, la început, se exprimanumai prin soapte. Ruga-ciunea, dorinta, rugaci-unea maselor începe întotdeauna de la implorareaîn ascuns. Cei dintâi, temându-se sa nu para ridi-coli, cu greu se hotarasc sa sopteasca vecinului! Sitotusi, la baza experientei, sta adânc înfipt, urmato-rul adevar: "Fiecare dorinta, gândita sau exprimata,apropie scopul râvnit în mod nemijlocit, catreintensitatea dorintei si aduce cresterea numaruluidoritorilor. Ei îsi dirijeaza functiunile sufletesti pe ocale determinata si, prin aceasta, se pune în miscareputerea latenta a vointei, care ajuta la realizareadorintei, putere ignorata înca de întelepciunea sco-lastica. În felul acesta, milioane de oameni doreauîn ascuns un mijloc mai rapid de deplasare - au fostdescoperite aburul si electricitatea. Curând, vor

25

veni la rând alte probleme, alte cerinte, nazuinteinterioare, exigente interioare.

Se întelege ca la primele încercari de a realizadorintele - ce ne par deocamdata fantome - nu vorlipsi greselile si insuccesele, dar si în timpulprimelor descoperiri tehnice au fost ciocniri detrenuri, explozii de cazane, etc.

Batrânetea noastra este de doua feluri:batrânetea sufletului si a corpului. Sufletul a obtin-ut maturitatea prin nenumaratele sale întrupari siforme de existenta în cursul a milioane de ani, pânala starea superioara de constiinta actuala; el a uzatmulte corpuri tinere, ca pe niste haine. Ceea ce noinumim moarte, nu este altceva decât incapacitateade a întretine în buna stare vesmântul fizic, de aîmprospata mereu corpul nostru cu elementevitale. Odata cu maturitatea si experienta spiritu-lui, sporeste si capacitatea lui de predominareasupra corpului, transformându-l dupa vointa sa.

Prin aceasta autoritate sufleteasca, se poateobtine frumusetea, sanatatea, forta si iubirea oame-nilor. Pe de alta parte, aceeasi forta, în mod incon-stient, poate sa ne faca urâti, bolnavi, slabi si resp-ingatori, cel putin în aceasta viata, caci, la urmaurmei, evolutia care tinde catre finete, catre perfec-tionare, transforma totul în forme mai purificate.Iata ce fel de puteri magice poseda gândurile noas-tre. Cu toate ca sunt invizibile, ele totusi sunt reale,

26

ca si floarea, pomul si fructul.Sub actiunea neîntrerupta a gândurilor, muschii

imprima gesturi reflexe, care oglindesc caracterulacestor gânduri.

Omul hotarât umbla altfel decât cel nedecis. Laomul nehotarât miscarile, înfatisarea, felul de a seexprima, precum si tinuta corpului sunt timide; cutimpul, sub influenta timiditatii, corpul devinestângaci, diform, bun de nimic. Membrele corpuluiseamana cu literele unei scrisori scrise în graba,într-o stare de nesiguranta; scrisul e strâmb, nereg-ulat, pe când dispozitia senina si dinamica - theserene mood - produce expresii amonioase si unscris placut.

Zilnic patrundem în atmosfera unei noi faze devietuire, cugetam asupra unui caracter imaginar, pecare îl dorim - iar prin rolul dominant ce ni-lreprezentam mai des, redam corpului - adica mas-tii acestui rol - cele mai reliefate trasaturi.

Acel care si-a facut un obicei de a se vaicariaproape totdeauna, de-a fi indispus, de a se plângede soarta sa, de a serba orgia ipohondriei, îsi otrav-este sângele, îsi desfigureaza expresia; în zadar îsistrica culoarea fetii, caci în laboratorul tainic alsufletului se prelucreaza nevazutul, germenulotravitor - AGENS. Acest germen otravitor, a caruiactiune e pusa în misca-re de închipuire, adica princugetare, atrage din mediul înconjurator - conform

27

neînduplecatei legi - alti germeni asemanatori lui.A te deda unei stari de iritare, de disperare, înseam-na a-ti deschide portile sufletului pen-tru fluidulmental al tuturor oamenilor iritati si disperati dinîntregul oras; aceasta înseamna a-ti alimenta pro-priul magnet - sufletul - cu curenti daunatori si dis-trugatori si a-ti pune în contact bateria mentala cutoate curentele de aceeasi natura! Acela care se gân-deste la tâlharii si crime se pune în acest fel înlegatura sufleteasca cu fiecare tâlhar si criminal depe tot globul pamântesc. Dispepsia provine nu atâtde la mincare, cât de la dispozitia în care ne-amobisnuit sa mâncam. Cea mai buna pâine, mâncatacu amaraciune, actioneaza asupra sângelui ca otra-va.

Sa ne închipuim o familie, ce prânzeste stândtacuta în jurul mesei, cu un aer de umilinta si oînfatisare încordata, parca ar zice: "În fine, trebuiesa înduram si aceasta!". Tatal e dus pe gânduri simediteaza la afacerile sale, sau s-a cufundat încitirea unui ziar, înghitind odata cu mâncarea, toatecrimele si sinuciderile publicate, furturile prinspargere si scandalurile din ultimele 24 de ore.Regina casei, suparata, se gândeste la neplacerilegospodaresti. La o asemenea masa, odata cu mân-carea, se introduce si elementul mâniei, nenorociriisi descompunerii, în fiecare organism, provocândtuturor celor prezenti dispepsii de diferite feluri !

28

Când grimasa predomina expresia fetei, atuncisi gândurile fac ace-easi grimasa. Prin lasarea în josa unghiurilor gurii, gândurile, imitând forma gurii,sunt si ele înecate si triste. Fata omului este cel maibun indicator al starii sufletesti si, de aceea, primaimpresie este atât de importanta.

Predispozitia la graba, provenita de la prostulobicei de a goni mentalmente corpul, înconvoaieumerii înainte. Omul ponderat, care este stapân pesine, nu se grabeste niciodata, îsi concentreazavointa, intelectul sau, numai într-o singura directie,se deda cu trup si suflet unui singur tel, se obis-nuieste a se dirija, a fi armonios în fiecare miscare,pentru ca spiritul lui este într-o stare de absolutadestindere si stapânire asupra corpului si mem-brelor sale; el nu se grabeste peste fire, nu se îngri-joreaza de ceea ce poate sa se întâmple în viitorulapropiat sau îndepartat.

Combinând proiectul unei orecare afaceri, între-prinderi sau descoperiri, omul îsi creeaza din ele-mente nevazute, ceva tot atât de real ca si masinadin fier si lemn. Acest proiect sau întreprindere, larândul lor, atrag forte nevazute pentru realizarilelor - forte care duc catre materializa-rea finala înlumea realitatii. Iar omul care se teme de rau, caruiaîi e frica de mizerie si asteapta nenorocirea, îsicreeaza prin aceasta, în închipuire, un tablou imag-inar al unei puteri tacute, care aduna în jurul sau,

29

conform aceleiasi legi atractive, elemente vatama-toare si distrugatoare.

Reusita sau nereusita decurg din aceeasi lege,care poate sa serveas-ca în favoarea primei sau celeide-a doua, la fel cum o aceeasi mâna, este capabilasa salveze sau sa omoare. Cu gândurile noastre,construim mereu, din substanta nevazuta, cevacare atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau dauna-toare, corespunzatoare cu caracterul gânduriloremise.

Acel care socoteste ca va îmbatrâni, mental-mente, se vede un batrân subrezit, iar în urma aces-tei închipuiri, batrânetea îl va rapune. În schimb,ramâne tânar omul care e capabil sa-si faca un plan,sa se înfatiseze pe el însusi, plin de tinerete, puteresi sanatate, putând sa se cufunde neîmpie-dicat înel si sa se contopeasca cu înfatisarea voita, sa sedebaraseze de multimea care, repetându-i mereu cava îmbatrâni, inevitabil va îmbatrâni. Noi tre-buie neîntrerupt, sa construim idealul propriuluinostru EU, atragând prin aceasta elemente careajuta întotdeauna condensarea repre-zentarii idealeîn realitate.

Cei iubitori de a gândi la ceva maret, puternic, lamuntii, râurile si arborii din jurul lor, atrag catre eielementele acestor forte.

Omul ori îsi construieste în sine puterea si fru-musetea, ori consecutiv se îndoieste si cade din nou

30

în vechile conceptii ale masei. El nu distruge totusi,ceea ce a zidit mental. Lucrul s-a oprit numai siasteapta însufletirea urmatoare.

O gândire pesimista asupra frumosului, a forteitineretii, pune piatra fundamentala a realizarii aces-tora. Dupa felul gândului pe care-l vom avea maides, acela vom fi. Dvs. spuneti "NU"? Dar pacientuldvs. nu se gândeste: "eu sunt tare", ci dimpotriva:"cât îmi este de rau". Pacientii dvs. suferinzi de dis-pepsie nu zic: "vreau sa am un stomac sanatos", ci:"eu nu mai diger nimic". Si din aceasta cauza asaeste si în realitate! ... Noi vindecam bolile si nu penoi însine. Vrem sa ne dezmierdam suferintelenoastre; daca racim tare, inconstient, tusea neprovoaca imediat mila de noi însine; în timpul unuitratament corect, atât bolnavul, cât si cei care-lînconjoara, ar trebui sa se înarmeze împotriva bolii,imaginându-si tabloul sanatatii.

Vindecarile sunt tot atât de molipsitoare ca siîmbolnavirile. Sanata-tea este tot atât de conta-gioasa ca si pojarul.

Oare cât nu ar da cei maturi pentru a avea mem-bre tot atât de tinere si elastice ca ale unui baiat de12 ani! Picioare cu care se catara în pomi, umbla sialearga pe balustrade - alearga pentru ca le place saalerge si nu pot altfel! Daca s-ar gasi asemeneamembre de vânzare! Cât de mare ar fi cerinta dinpartea obezilor si obezelor, asemeni unor saci cu

31

faina, carora si în faetoane le e greu si se vaicaresc.De ce oare omenirea, înca din cel mai fraged timp alvietii, aproape fara nici o împotrivire, cu supuseniechiar, se lasa sa se îngrase peste masura, molesin-du-se, îngreunându-se? Mi se pare ca facem uncompromis cu asemenea înjosiri, denumindu-le"destoinicii"! Se întelege de la sine ca un barbat caree si tata, cetatean si alegator, unul din stâlpii statu-lui, nu poate sa zburde, sa sara ca un june, fiindcapur si simplu nu poate face acest lucru.

Purtam cu noi toate neajunsurile, ca pe nisteodajdii sfinte, schiopa-tând, zicem: "Asa trebuie safie, pentru ca nu poate fi altfel!".

În natura, în universuri, în oameni si în jurul lor,se îngramadesc, din ce în ce, tot mai multe posibili-tati. Rapiditatea aparitiei depinde direct de felulcum cunoastem toate aceste forte noi, cum ne exer-sam în vederea lor si cum exersam a le stapâni.

Dar ce lene!!!

GÂNDURILE POZITIVE SI NEGATIVE

Fara întrerupere, emanam si captam elementesufletesti: ne asemanam cu o baterie electrica, caremai întâi emana forta, pentru ca mai apoi sa fie dinnou încarcata. Atunci când ne cheltuim puterileprin conversatii, prin scris, prin meditatii, sau prin

32

diferite alte ocupatii, suntem pozitivi; în caz con-trar, suntem negativi. În timpul starii negative, saude reîmprospa-tare, primim forte si elemente carevremelnic ne pot fi daunatoare, sau ne pot aducefoloase vesnice!

Exista curente mentale otravitoare, dupa cumexista si vapori otravi-tori: arsenicali sau de altemetale. Sa presupunem ca omul, aflându-se în starenegativa, si-ar petrece cel putin o ora din timpulsau în mijlocul unor detinuti cinici, supraîncarcaticu ura. De la ei ar absorbi elemente sufletesti otrav-itoare, elemente îmbibate cu boli si cu forte distru-gatoare, elemente incomparabil mai periculoasedecât otrava, care a fost descoperita pe calea anal-izei chimice; fiindca actiunea lor e mai subtila si maiascunsa, adeseori resimtindu-se numai dupa tre-cerea câtorva zile, când, gresit, efectul lor esteatribuit altor cauze!

E de o importanta covârsitoare mediul în care neaflam în timpul starii negative, fiindca în acel timp,analog buretelui, absorbim fluidul sufletesc. Dupatrecerea câtorva ore de lucru mental sau fizic, adicaîn stare pozitiva, în timpul în care am emanat forta,starea negativa se prezinta ca un drept firesc si onecesitate. Este o greseala de a o înabusi artificialsau a o retine; totusi, aceasta imprudenta este nece-sara; e o stare care poate fi folositoare numai în con-ditii minutios alese.

33

Un om obosit, într-o societate de oameni nelinis-titi si aflându-se în-tr-o stare de iritatie febrila, vareceptiona, cel putin pentru un timp, calitatile lorjosnice; iar ei, la rândul lor, nu vor extrage din elforte psihice de care e aproape secatuit. Se poatespune, ca sa ne exprimam simbolic, ca si-a agatat deel greutati de plumb. El va împrumuta, cel putinpentru un timp scurt, felul lor de a gândi si a inter-preta lucrurile, subestimându-le. Va pierde încred-erea si va deveni îndoielnic. Acele proiecte, ce nudemult i se pareau solide si usor de realizat, vordeveni deodata întunecate.

Curajul lui obisnuit se înlocuieste cu teama. Înstarea sa de nehotarâre, el poate, într-un momentde zapaceala, sa cumpere lucruri absolut inutile, saspuna ceva nepotrivit, sau sa savârseasca ceva cedesigur nu s-ar face. El ar actiona altfel, daca ar finumai cu el însusi, daca ar emite gândurile lui pro-prii, iar nu absurditatile întunecate al oamenilorcare-l înconjoara.

Pentru frecventarea necesara a marilor adunari,urmeaza sa aleaga un timp mai dinamic al forteimentale, iar la primele semne de oboseala, sa seretraga imediat. În orele când stapânim forta,reprezentam un magnet. Acesta respinge curentelevatamatoare, carora le-am fi fost expusi, daca ne-am fi aflat în stare negativa. Deci, tot ce e mai bunîn viata, vor obtine oamenii "pozitivi", luptatorii si

34

încapatînatii! Cu toate acestea, nu e bine sa fimîntotdeauna "pozitivi" si sa emanam din noi gân-duri, caci atunci, omul alunga si respinge de la sinemulte chibzuinte pretioase. În anumite timpuri,rezervoarele sufletesti trebuiesc reînnoite; cu câtîmprospatam mai temeinic si mai rational continu-tul, cu atât e mai bine. Starea sufleteasca a omuluipozitiv va slabi inevitabil si va simti lipsa forteidaca nu se va comporta totdeauna ostil fata de gân-durile straine, daca nu-i va fi greu, va fi întotdeau-na atent si va absorbi necunoscutul si noutatea;daca nu va deosebi improbabilul de imposibil.Propria cunostiinta marginita îi va fi unica sfera deactiune! În schimb, oamenii mereu negativi, cei careincontinuu receptioneaza, care se împaca cu par-erea ultimului, pierzându-si încrederea în sine de laun simplu surâs sau ridicare din umeri, se asea-mana cu o canalizare prin care trec toate murdari-ile; pâna la urma, se înfunda tevile si nu permit tre-cerea curentilor valorosi; asemenea oameni pierdcapacitatea de a emite forte pozitive.

În general, trebuie sa ne conformam regulii de afi pozitivi în societate si negativi în singuratateacorect pregatita. Omul care continua în singuratatesa se certe mental cu adversarul sau, involuntar îsiconsuma fortele.

Singuratatea este necesara mai cu seama omuluicare poarta pe umerii sai greutatea grijilor altora. În

35

timpul unui asemenea repaos, nu se cuvine sa nepermitem nici compatimirea, fiindca ea ne sub-mineaza fortele si tocmai ele trebuiesc adunate,pentru a ne aduce cele mai bune foloase. La fel, ora-torul, înainte de a-si pronunta lungul sau discurs,nu trebuie sa care carbuni pe scari, dorind astfel saajute unui sarac lucrator cu ziua; aceasta munca aromorâ în orator animatia, forta si stralucirea mintii,poate chiar si gândurile care, direct sau indirect, ardeschide cai noi pentru usura-rea soartei nu numaia unuia, ci chiar a miilor de lucratori cu ziua.

Omul care se învârteste totdeauna într-o soci-etate numeroasa, inevitabil pierde multe forte,târând dupa sine atmosferele straine. Dar cel maidaunator este faptul de a convietui cu un om cu odezvoltare mentala inferioara. În perioada pasivi-tatii, care inevitabil se întoarce înapoi totdeau-na,vom fi supusi unor curente mult inferioare, indifer-ent de felul raporturi-lor, indiferent daca acel om neeste frate, fiu sau sot. Dintre doi oameni cu un nivelde dezvoltare mentala diferita, dar strâns legatisufleteste unul de altul, va suferi si va pierde tot-deauna cel mai destoinic, mai fin si care e mai laînaltime, fiindca el este mai receptibil, pe când celde esenta inferioara e capabil sa capteze numai oparte din ce i-a fost trimis, restul necaptat se pierdefara crutare si fara nici un rost.

Un contact între oameni este o formidabila forta36

motrice (AGENS), pentru câstigarea fericirii si suc-cesului. "Contact", aici înseamna ceva incomparabilsuperior apropierii fizice. Suntem apropiati cuomul, în virtutea intensitatii contactului psihic;despartirea nu joaca nici un rol aici. Acela care afost timp îndelungat legat de un om cu dezvoltarementala inferioara, nu poate rupe deodata undelecomunicative sufletesti, ce-i sunt trimise din acestizvor, în virtutea puterii de obisnuinta. Trebuie sa-luitam, sa nu ne gândim la el cu rautate; nu ne maigândim deloc la el, numai în felul acesta se poatetaia firul telepatic si sa ne eliberam. Pare aceastarece, aspru, grozav? Dar care poate fi sensul, pentrudoi oameni, de a pastra în amintire legatura dauna-toare pentru unul sau pentru amândoi? Caci daca oparte sufera, cu timpul va suferi si cealalta! La fel evatamator "pentru repaos" - prin urmare, în starede pasivitate - a citi romane captivante, a te identi-fica cu eroii lor, a inspira, sa zicem, o atmosferaabsurda, în timpul propriei slabiciuni si receptivi-tati.

În special în timpul când mâncam, ar trebui safim mai pasivi: cel care primeste mâncarea, adicamaterialul necesar construirii corpului sau, trebuiesa faca aceasta într-o buna dispozitie, linistit, veselsi echilibrat. A mânca si a ocarâ, a te certa sau a tegândi la afaceri înseamna a fi pozitiv exact în aceltimp când se cere o negativitate absoluta. Daca

37

ocara si cearta se produc verbal sau numai mental,se întelege, nu are nici o importanta. Este daunatorde a lua masa cu omul pe care abia îl suporti, de acarui stare sufleteasca trebuie sa te izolezi. Aceastacere cheltuiala fortei si pozitivi-tate. De aceea,numai oamenii legati cu o simpatie cristalina ar tre-bui sa fie comeseni. Omul care se afla adesea în sin-guratate atrage curente înrudite cu aspiratiile luisufletesti: spatiul se prezinta ca un magnet puter-nic, care cu timpul se încarca cu propriile gânduri.Noi traim atunci într-un plan mult mai pur, maiînalt, accesibil sugestiilor, care mai întii vor fisfioase ca un vis tainuit. Pe neasteptate, aparenevoia de societate si atunci iei, fara alegere, ceea ceîti cade sub mâna sau te lasi încântat de curente.Pacea interna este nimicita. Toate reveriile îti apardeodata, dupa parerea generala "pura absurditate";judecata sanatoasa reîncepe sa bârfeasca, sa criticesi sa nu mai contrazica tonul de behait al turmei.Dupa aceea, ramasi din nou cu noi însine, simtim oadânca nemultumire si o indispozitie; ne reprosamcu mâhnire ca am tradat drepturile sufletului nos-tru! Multe suflete mari sufera de apasarea gân-durilor parazitare, care se agata de ele si, fara voialor, le vatama.

Se întelege ca nimeni nu trebuie si nu poateramâne mult timp în singuratate; dar acela care areputerea sa rupa cu relatiile lui inferioare, îsi

38

deschide drumul, numai prin aceasta, catre altelesuperioare.

Omul care e înarmat cu puterea rabdarii, aasteptarii, atrage în calea vietii sale oameni care îidau acel repaos adevarat si acel ajutor pe carenumai contactul îl poate da.

Gândurile lui superioare servesc ca o veriga deunire între el si posesorul gândurilor asemanatoare.Cel care se tine tare de elementele sale inferioare, sedesparte prin aceasta de lumea superioara careia,pâna la un anumit grad, îi apartine.

În ce anume constau asa-zisele relatii prieten-esti? Oare nu în unica si vesnica rumegare aleunora si acelorasi cuvinte si gânduri, ale unora siacelorasi gesturi? Oare nu înseamna ca se suportareciproc an dupa an?

Adevarata viata vie este starea varietatii,descoperirii noilor curente mentale. În ea se pro-duce un schimb neîntrerupt de forte si gândiri întresuflete de aceeasi înaltime - iata izvoarele, ascensi-unile pâna la o existenta vesnica!

Izvorul tineretii corpului si sufletului consta încapacitatea de a transforma, momentan, tot aparat-ul mental în pozitivitate, atunci când suntem încon-jurati de gânduri grosolane; ramânând, în schimb,în negativi-tate, adica receptivi pentru izvoarelecreatoare.

Curajul sa ne fie faclara calauzitoare!39

Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideramnimic ca imposibil!

Sa nu urâm pe nimeni - ci numai sa ne ferim deratacirile straine!

Sa iubim pe toti, dar sa acordam încrederea cuprudenta si întelepciune!

UNELE PRESCRIPTII PRACTICE SUFLETESTI

Traim într-un vârtej de senzatii, cunostinte noi,experiente noi si, cu toate ca am fost convinsi deadevarul lor, ele se pierd prea usor în banalitatileobisnuite, în cele întâlnite în fiecare zi.

Nimeni dintre noi nu poate sa se bazeze, înprezent si în viitor, ca va trai la înaltimea noilorlegi, principii si metode ale existentei. Chiar dacaavem o deplina încredere în adevarul lor, seascunde totusi în noi o doza de încapatînare, care seîmpotriveste tacuta.

Aceasta doza de încapatînare este materia, expe-rienta corpului, a sângelui, a celulelor.

Si de aceea, nu se pot repeta îndeajuns noileintuitii (intuition): exis-ta "înalta autoritate", fortadominatoare care patrunde si învioreaza totul.

Noi compunem o parte a acestei forte.Ca atare, posedam aptitudinea de a tinde tacuti

si neobositi, prin rugaciune sau prin dorinta, sa ne40

îmbibam cu tot mai multe calitati înrudite acesteiînalte forte.

Fiecare gând al nostru este o realitate, o forta.(Rog repetati de doua ori aceasta).

Fiecare gând reprezinta piatra pentru construc-tia soartei noastre, fie în bine fie în rau.

Omul obligat sa locuiasca într-o casa urâta, sa sehraneasca rau, sa traiasca cu oameni grosolani sibanali, trebuie ca în fundul imaginatiei sale sa seopuna la tot ce este umilitor! El trebuie sa-si imag-ineze ca locuieste într-o casa frumoasa, ca sehraneste cu mâncari alese, la o masa cu oameni dis-tinsi; o asemenea stare sufleteasca îl va îndreptacatre mai bine, fara amaraciuni, fara sfortari. Fiibogat cu duhul, cu imaginatia si constiinta, dupaele va urma si bogatia materiala. Omul care se vedemereu pe treapta de jos a scarii va ramâne pentrutotdeauna pe ea. Starea predominanta - apasatoaresau învingatoare - formeaza din timp toate conditi-ile fizice ale vietii.

Nu pune niciodata granite posibilitatilorviitoare. Niciodata nu spune: "Mai departe nu potmerge. Întotdeauna voi fi mai jos decât cutare saucutare om !". Sau: "Corpul meu trebuie sa se ruinezesi sa piara, fiindca în trecut, multe corpuri omenestis-au ruinat si au pierit.".

Nu gândi: "Capacitatile si talentele mele suntmediocre - eu voi trai si voi muri ca si milioanele de

41

oameni din jurul meu!". În felul acesta, fara cunostinta de cauza, gasesc

multi si nimeresc în sclavia înselaciunii. Ei se încar-ca cu toate relele si consecintele lor chinuitoare.

Ei distrug posibilitatea de a trece cândva limitalumii actuale. Ei pleaca de pe cararea înaltelor ade-varuri, fara a avea nevoie.

În fiecare om este împlântat germenul unei oare-care capacitati, unui oarecare talent; fiecare are ovocatie bine determinata, tot asa exclusiva ca si vie-tuirea sa; caci în creatia fara sfârsit, nesfârsita este sivariatia manifestarilor, fie ca e vietuirea, apusulsoarelui sau creierul omenesc.

Sa doresti câteodata sa fii eliberat de orice frica.Fiecare secunda consacrata unei asemenea dorinteajuta putin eliberarii tale din robia fricii. Constiintanesfârsita nu cunoaste frica, dar vezi ca vesnica tasuccesiune consta într-o apropiere tot mai mare deconstiinta infinita.

Noi absorbim gândurile oamenilor simpaticinoua si ale celor pe care îi vedem mai des. Dacaacesti oameni sunt inferiori si traiesc mentalmenteîn sferele inferioare, atunci faptul acesta se reflectaîn rau asupra noastra, caci într-o relatie inegala esteînvinsa totdeauna mintea subtila si superioa-ra.

Norocosii ne întind gânduri despre succese, caniste fire. Acei fara noroc, cei ce nu reusesc, emanadezordinea, lipsa rabdarii sistematice sau lipsa put-

42

erii credintei; noi absorbim toate acestea ca bureteleapa.

Este mai bine sa nu ai cu nimeni nici un fel deraporturi, decât sa întretii relatii cu oameni stupizisi prosti, ce traiesc fara nici un tel; curentul lor men-tal ne izoleaza de fiintele asemanatoare noua, ade-varatii nostri prieteni.

Când în vreo actiune sau afacere, cadem într-osituatie fara nici o iesire, nu se cuvine a actionaprompt, ci se cuvine a astepta, îndepartând chiar sigândul de la chestiunea dificila. Numai aceasta îtiva întari energia si initiativa. În acest mod, se adunafortele care curg din toate partile. Ele se manifestasub forma combinatiei, inspiratiei, circumstanteiafluente sau întâmplarii. În timpul asteptarii nu ne-am oprit. Cererea noastra ne duce în curentul men-tal la întâlnirea cu chibzuinta, cu ocazia! Omul carese bizuie în vreo actiune exclusiv pe oameni,înseamna ca a si alunecat de pe calea buna careducea la izbânda.

Despre actiunile, planurile si sperantele tale, savorbesti numai cu oameni în care ai încredere abso-luta si stii ca-ti doresc succesul. Niciodata nu teîncrede în oamenii care te asculta dintr-o simplapolitete. Fiecare cuvânt exprimat înseamna forta pecare o rapesti actiunii tale.

Numarul oamenilor în care poti sa te încrezi esteextrem de restrâns. Caci o urare buna si sincera a

43

unui singur prieten, care te asculta timp de 10minute, cu atentie sincera, reprezinta o adevarataforta vie, auxiliara, care alaturându-ti-se, lucreazadin acest moment în colaborare cu tine, pentrubinele tau.

Urmarind o tinta mareata, vei fi calauzit catreoameni carora le vei inspira încredere în tine si pecare îi vei putea convinge vorbindu-le.

Cerând pentru tine însuti dreptatea, tu o ceri înnumele întregii omeniri.

A permite sa te însele, sa te pacaleasca, sa techinuiasca, fara a protesta mental sau verbal - teidentifici cu înselaciunea si ticalosia.

Zece minute petrecute în reprosuri contrasoartei tale sau în invidii fata de fericirea altuia,reprezinta o anumita cantitate de forta risipita pen-tru agravarea destinului tau. Fiecare gând de invi-die sau de ura zboara înapoi ca si bumerangul aus-tralienilor. A nutri simturi rele împotriva marilorbogatasi înseamna o risipa care aduce nu numainenorocire, ci ne distruge din vreme fericirea înpregatire.

Se întelege ca nu trebuie sa asteptam o eliberaremomentana, când ele au devenit o a doua natura anoastra.

Obiceiurile urâte, adunate o viata întreaga sedezradacineaza numai încetul cu încetul.

Camera dvs. este acel atelier în care ar trebui sa44

se construiasca noul "EU", din noile elemente men-tale. În aceasta camera nu trebuie permisa intrareastrainilor si chiar noi ar trebui sa ne petrecem acolotimpul numai atunci când suntem într-o buna dis-pozitie si voiosie. În ea trebuie sa idealizam si sa nevedem visurile împlinite.

Cu timpul, aceasta camera va fi încarcata literal-mente cu fericire. Din fiecare obiect vor tisni sprenoi amintiri despre gândurile frumoase din trecutsi ne vor da posibilitatea sa savârsim fapte asem-anatoare minunilor.

O indispozitie careia te supui nu este altcevadecât o boala. Un suflet bolnav îmbolnaveste cor-pul! Majoritatea bolnavilor îsi pregatesc mental-mente, cu staruinta, ani de-a rândul, o îmbolnaviredefinitiva.

Din contra, cu cât ne aflam mai mult timp într-opermanenta astep-tare de viitor fericit, cu atâtdevine mai mic pericolul de a pierde aceasta stare,chiar si pentu scurt timp, fiindca ea a devenit adoua noastra natura si nu suntem în stare sa o dis-trugem împreuna cu toate acele stari nesfârsite siplacute ce decurg din ea.

Toti, fara exceptie, suntem construiti din fortedenumite gânduri. Toate faptele noastre nu suntaltceva decât o neîntrerupta rugaciune! Se întelegeca rugaciunea nu se concepe aici ca o însiruire decuvinte cunoscute. Omul care mediteaza asupra

45

partilor obscure ale vietii, gândindu-se mereu ladezamagirile avute si loviturile soartei, nu facealtceva decât implora dezamagirile si loviturilepentru viitor.

Acel care asteapta nenorocirea, numai prin acestsimplu fapt, se roaga ca ea sa se întâmple si, faraîndoiala, nu va întârzia sa vina.

În societate, aducem cu noi nu numai corpul, cisi aura noastra, care, inconstient, ne face sa fim sim-patici sau antipatici în fata societatii, indiferent cavorbim sau tacem, caci ceea ce gândim este incom-parabil mai important decât ceea ce spunem.Atmosfera specifica ce ne înconjoara atrage saurespinge. Ceea ce ni se întâmpla nu este altcevadecât o consecinta a starii noastre sufletesti cedainuieste de mai multi ani.

Înclinarea catre adevar aduce cu timpul rezul-tatele cele mai bune si durabile. Aceasta nu este unsentimentalism, ci pur si simplu o stiinta. O aseme-nea directie data gândurilor atrage împrejurari sioameni în care poti sa ai încredere, suflete înruditeîn care viata noastra îsi gaseste refugiu.

"Sa nu apuna soarele înainte de a-ti trecemânia", în aceasta rugaciune biblica consta tainasanatatii. Omul care se culca seara suparat si mâh-nit, mentalmente, în timpul somnului, se afla însfera raului si aduna suparari si mâhniri pentru adoua zi.

46

Graba este un obicei prost, care distruge maimulte vieti decât se crede. Grabnica, nerabdatoarealegare a sireturilor încaltarilor de dimineata, atragedupa sine o febrilitate pentru toata ziua. Fa rugaci-uni ca sa scapi din acest învalmasag, ca sa-ti capetilinistea. Oamenii aspri tin viata în manusi de arici.Ei dirijeaza totul cu mintea limpede, fara a da debanuit, fara îndârjiri fizice inutile.

Daca dimineata la sculare simti apasarea a tot ceva urma în cursul zilei, ca de exemplu grijile casei,afacerile, cumparaturile si alte obligatii urgente,trebuie sa te asezi pentru 30 de secunde si sa-ti zici:"Nu voi permite acestor obligatii sa ma domine. Laînceput, am sa ma ocup de un singur lucru, iar cele-lalte am sa le las la o parte, pâna ce primul lucru vafi definitiv terminat.". Asa veti avea toate sanselepentru reusita împlinirii acestui lucru, iar dupaaceasta le veti îndeplini si pe celelalte, în ordine,unele dupa altele. Elaborarea acestei stari linistite agândurilor concentrate ne transporta, deci, spre cir-cumstante, întâmplari, evenimente si cunostintemult mai convenabile decât o stare semiconstientade graba nebuna.

Pâna în prezent, înca mai credem în diferiteleneadevaruri. Credem inconstient. Ratacirea ne esteascunsa. Si în felul acesta continuam a trai conformratacirilor necunoscute. Din ele decurg suferintelevietii noastre.

47

Fa rugaciuni zilnice, ca sa obtii capacitatea de adistinge falsul în conceptie si sa nu te sperii dacavei descoperi incomparabil mai multa falsitatedecât te astepti!

Daca esti suferind si crezi ca un medicament sausfatul doctorului te-ar putea ajuta, atunci iamedicamentul, urmeaza sfatul, dar sprijina-temereu pe gândul: "Iau aceasta doctorie nu pentruvindecarea corpului meu, ci numai ca un ajutorpentru suflet, care, în curând, îsi va câstiga forte sicapacitati, ca sa se poata ajuta totdeauna pe sineînsusi.".

Niciodata nu-ti învata copilul sa aiba pareri infe-rioare despre el însusi. Daca el se va obisnui cuaceasta, atunci si altii se vor învata sa-l pretuiascamai întâi copil fiind, iar mai târziu ca om matur.

Nimic nu influenteaza atât de fatal personali-tatea ca autoumilinta. Multi copii încep viata mole-siti sub presiunea acestor sâcâieli de ani de-a rân-dul. Învatati copilul nu numai sa viseze reusita, darsi sa fie sigur de ea. O asteptare îndelungata a suc-cesului aduce împrejurari, mijloace si modali-tatipentru a-l obtine.

Pâna în prezent, avem cele mai vagi notiunidespre felul cum ar fi putut sa fie viata si ce fel deposibilitati tainuieste ea. Ca atribut al vietii relativperfecte, se va ivi capacitatea omenirii de a-si reîn-noi corpul dupa dorinta si de a-l pastra în starea pe

48

care o prefera. Un corp de o frumusete minunata sicare nu va cunoaste nici o durere.

Sa zici: "aceasta trebuie sa se întâmple" si atunci,mii de forte se vor pune în actiune pentru realizareadorintei, de aceea, se recomanda pru-denta înalegerea dorintelor - caci ele pot sa se întoarca cablestem. Pentru aceasta cauza, trebuie sa-ti dezvoltismerenia în fata constiintei nesfârsite; fii întotdeau-na pregatit pentru receptarea undelor din sfereînalte, care te învata sa cunosti valorile adevarate -precum si ceea ce trebuie sa doresti!

Viata omului - barbat sau femeie - nu poate fiperfecta. Omul nu este în stare sa-si hotarascafortele, pâna ce nu-si va gasi un al doilea "EU", pânace nu-si va întâlni completarea sa în sexul opus sipâna când nu-l va cunoas-te spiritualiceste. Dupa oasemenea cunoastere, despartirea este imposi-bila.

În timpul mesei, vom tine întotdeauna seama ca,odata cu fiecare îmbucatura pe care o înghitim, con-struim în corpul nostru gândul cores-punzator custarea noastra sufleteasca.

În timpul mesei, dati silinta sa fii vesel, scutit deorice griji si plin de speranta. Si daca nu poti sa ai sisa pastrezi o astfel de stare, atunci sa o evoci prinrugaciune!

Ziua si noaptea, fa rugaciuni pentru constiintanesfârsita a întelep-ciunii superioare, a fortei sibucuriei. Sa recunosti cu smerenie sufleteasca supe-

49

rioritatea constiintei nesfârsite, înseamna într-ade-var a te deda cu trup si suflet bunului superior.Undele superioare ale întelepciunii trec toate prinexistenta noastra, daca ne aflam pe adevarata calepentru a le recep-tiona unde, care, încetul cu înce-tul, ne vor elibera de rataciri si ne vor conduce de lamai bun, la perfectiune.

Constiinta aceasta ne transpune treptat într-onoua sfera, pe o alta cale a vietii si ne apropie deacei de care avem mai multa nevoie.

DUMNEZEU ÎN ARBORI

E fericit omul care iubeste copacii. Copacii mari,crescuti în salbaticie si libertate, acolo unde i-a saditnesfârsita forta si unde nu poate patrun-de îngri-jirea omeneasca. Tot ce e salbatic, natural, e maiapropiat de uni-vers, inspira mai real si mai pur rit-mul spiritual al infinitului. Iata de ce, ne cuprinde onespusa bucurie în mijlocul naturii salbatice, înpadure, în munti, în general acolo unde nu sunturme ale culturii omenesti.

Noi inspiram emanatiile neîntrerupte, iradiatede copaci, munti, pasari si de toate celelalte vari-etati ale infinitului! Aceasta emanatie tamaduiestesi reînnoieste. E mai vitala decât aerul! Aceastaemanatie este forta psihica izvorâta din tot ce este

50

viu. Aceasta emanatie nu o veti gasi nicio-data înorase si nici în parcurile si gradinile cultivate. Efericit omul care iubeste profund si devotat arboriisalbatici, pasarile si animalele, ca pe niste egali aisai, stiind bine ca si ei, la rândul lor, îl rasplatesc dinplin pentru aceasta iubire! Tot ce e vietuitor,raspunde la simpatie si la antipa-tie. Noi suntemreprezentantii unei parti a "constiintei infinite",arborii sunt reprezentantii alteia. Iar iubirea este unelement nevazut - "apa vie" a lumii, care se rosto-goleste în valuri mari, dintr-o parte spre alta a cos-mosu-lui invizibil ce ne înconjoara. Arborele - gân-dul viu al lui Dumnezeu -merita toata atentia noas-tra. El contine, poate, întelepciunea care noua nelipseste, caci fiecare observare atenta a arborelui neda putinta de a dobândi organisme cu mai multacuratenie, frumusete si sanatate. Vrem sa ne izbav-im definitiv de boli, sa avem o inima mai usoara siun spirit plin cu bucuria de viata. Pentru fiecare zicare vine, dorim o viata noua, o noua bucurie!Deoarece corpurile noastre trebuie sa devina, cuanii, mai usoare, nu mai grele. Vrem deplin sacunoastem cu fiecare celula infinitul - vrem sareusim a vedea spectacolul nemuririi!

Ne trebuiesc capacitati înca necunoscute "muri-torilor". Vrem sa ne eliberam de tot ce ne e fatalorganismului, de suferinte si de moartea corpuluipamântesc!

51

Sunt, oare, în stare arborii sa ne dea toate aces-tea? Da, ei au putinta sa ne ajute, imediat ce vomreusi sa patrundem în sufletul lor. Trebuie, însa, saîntelegem rolul lor în "fiinta infinita". Prea putinvom afla despre viata lor, atâta timp cât vom vedeaîn ei numai combustibil pentru încalzit si materialpentru butoaie. Acela care, într-adevar, va reusi saiubeasca Constiinta Infinita, în toate manifestarilesale, va fi rasplatit pentru iubirea sa, prin îmbibareacu o parte de întelepciune, proprie naturii acesteia.O contopire a iubirii cu conceptia despre arbori vaînvata omenirea sa traga din paduri foloase incom-parabil mai mari decât materialul pentru costructiisi combustibil. Iubirea îi va sopti omului în ce mod,padurile cu înaltele si imensele suprafete, cu mil-iarde de tulpini, ramuri si frunze, servesc dreptcabluri ideale pentru elementul spiritual superior,pe care ele îl acumulea-za si-l redau omului, în pro-portie cu capacitatea lui de receptivitate. Fiecaredin aceste forme ale existentei poseda o putere spe-ciala - elixirul vital pentru sufletul sensibil - pe caresimpatia ne-o transmite noua. Însa, iubirea cere rec-iprocitate. Putem sa capatam aceasta iubire dininfinit, proportional cu iubirea noastra fata defiecare forma a existentei, fie aceasta un tufis, fruct,insecta sau pasare. Nimeni nu distruge si nu vio-leaza ceea ce iubeste sincer. Elementul specificfiecarei forme a existentei care ni se transmite, este

52

însasi viata! În masura absorbirii, se vor destepta înnoi forte al caror sens poate fi înteles numai princuvintul "minune".

Taiati padurile si veti distruge aceste forte.Înlocuiti arborii salbatici cu cei artificiali - acesteforte vor degenera. Astfel, pomii roditori dau, înurma altoirii, "fructe nobile"; dar, din punct devedere al pomului salbatic, sunt fructele degener-arii artificiale, de exemplu marul Caleville; înlumea animala - ficatul gâstei îndopate.

Raportul nostru fata de arbori si de tot ce e viu,se va schimba cu totul, pe masura ce vom ajungetineretea vesnica, fericirea si sanatatea. Iubindarborii, plantele, insectele si pasarile, noi le vomlasa în voia lor, si vom primi drept multumire oparte din forta nesfârsita, proprie vietii lor.

"Dar cum sa traim" - ne vom întreba - "faralemne, fara hrana vegetala si animala?".

Trebuie oare sa existe vesnic numai o singuraforma a existentei? Oare nu pot fi schimbate condi-tiile existentei, în legatura cu noile simturi?Instinctul a milioane de oameni respinge azi hranaanimala. Se întelege de la sine, ca omenirea nu vaînceta deodata brutalitatea sa asupra lumii animalesi vegetale. Atât timp cât va exista cerinta unei ast-fel de alimen-tatii, ea trebuie satisfacuta; valoareaconsta în disparitia naturala a unor astfel de dor-inte. Numai atunci, sub calauza spiritului, se va

53

ajunge la o schimbare organica interna definitiva.Pâna în prezent, ratacirea omenirii consta în aceeaca ea încearca sa se însufleteasca cu ajutorul pro-priei sale puteri de vointa, impunându-si postul,pocainta si abtinerea de la ceea ce îi era mai trebuin-cios. Însa, asemenea mijloace nu izbaveau de boli,decaderi si moarte, nu-i împrospatau corpul; ele seditrugeau tot asa ca si corpurile chefliilor sibetivilor. Ascetismul este o insuficienta a încrederiiîn gran-doarea "fortei nesfârsite", care ne duce pânala cea mai înalta treapta a existentei. E cel mai marepacat a dori sa te vindeci pe tine însuti, separândomul, chiar si numai vremelnic, de "ConstiintaInfinita", care-i transmite viata, odata ce el o cere cuîncredere. Eliberarea de vicii, neajunsuri si de alteobiceiuri se poate obtine numai prin ruga insisten-ta de a stinge cerintele care le provoaca.

"Constiinta Infinita" zice la fiecare respiratie:"Veniti la mine, cereti, cautati-ma în toata creatia sieu am sa va reînnoiesc vesnic corpurile si sufletele";patimele si dorintele voastre se vor schimba treptatsi, odata cu ele, va disparea toata grosolania si con-tradictia oricarei legi; în schimb, veti gusta bucuri-ile spirituale, care acum sunt inaccesibile murito-rilor.

Odata învatati a duce o viata superioara si, prinaceasta, mai îndelungata - si asa va fi - vom respec-ta tot ce e vietuitor si, din iubire, le vom lasa în lib-

54

ertate. Iubim nu pasarica închisa în colivie, cinumai capri-ciul nostru. În felul acesta, înalta iubirefata de tot ce vietuieste este calea catre viata însasi,care se scurge catre noi, nu numai din arbori, pasarisi insecte, ci si din fulgul de zapada care seînvârteste cazând, din uragane si mari. Nu în sensfigurat, ci ca forta vie! Oare de ce noi nu iubim încaastfel? Nu stim! E deajuns a vedea calea care neelibereaza de tot ce e rau.

DESPRE FOLOASELE VISARII

Sa nu ne gândim continuu. Acest lucru esteobositor si atrage dupa sine repetarea unora siacelorasi gânduri.

Capacitatea de a întrerupe gândurile pozitivedupa dorinta sa, a visa într-o stare completa depace fizica, contine în sine una din cele mai nobileizvoare de putere si beatitudine. Sa te uiti numai înacel coltisor al peisajului pe care îl visezi sau sa con-struiesti în liniste castele imaginare.

Saizeci de secunde închinate meditatiei dau totatâtea secunde de pace si reîmprospatare sufleteas-ca si trupeasca. Chiar si în domeniul infe-rior alsuccesului material, va ramâne învingator acelacare va fi în stare sa se odihneasca dupa propriavointa, adica sa ramâna pasiv si sa înlature de la

55

sine, dupa bunul plac, toate gândurile. În mâinilelui sunt frânele vietii, caci în momentul auto-adân-cirii, i se deschid portile pentru noi gânduri,proiecte si intreprinderi, care, apoi, în stare de com-pleta constiinta, pastrându-se în memorie - se real-izeaza.

Toti oamenii contemporani se învârtesc nepro-ductiv, din an în an, în cercul vicios al unora siacelorasi gânduri! E clar ca ei, într-o asemenea starede goana, nu sunt capabili sa observe în calea lorîntâlnirile cu posibilitatile si chiar daca le-ar obser-va, le lipseste, totusi, curajul de a se agata energicde ele.

Automat, în puterea obisnuintei, ei fac unul siacelasi lucru, zi dupa zi. Starea lor sufleteasca îisubjuga definitiv si îi tine sub greutatea gândurilorsclave! Mereu li se pare ca trebuie sa realizeze ceva"folositor"! Chiar si în somn, ei se zbat prosteste... casi caii orbi în arcan! Se trezesc dimineata obositi...Somnul este elixirul vital numai pentru aceia careau învatat a fi visatori, a se adânci în sine, a se con-centra.

Interpretarea în sine nu consta în denumire!... Întimpul calatoriilor pe mare, acesti oameni sunt caniste salbatici neastâmparati, se reped fara nici untel prin întregul vapor, trecând dintr-o cabina înalta! În tren, ei asteapta nerabdatori momentulsosirii la destinatie, odata sositi, nu stiu ce sa faca cu

56

ei însisi. La ei acasa se agita vesnic, iar rezultatul eca ziua le-a trecut fara nici un folos!

Încordarea lor mintala nu a dat nimic!Tigarile generalului Grait au repurtat mai multe

victorii decât spada lui! Neluând în consideratievatamarea produsa de nicotina, o singura tragere afumului din tigara si expiratia lui, o observareinvoluntara a nourasilor de fum care se evapora,evoca starea de reverie, de visare-pasiva, în timpulcareia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si recep-tioneaza noile intuitii.

Prin aceasta însa, nici nu recomandam si nici nucondamnam tutunul: el reprezinta una din acelemulte mijloace imperfecte pentru crearea stariidorite, care, desigur, poate fi atinsa prin alte cailauntrice, mult mai solide si mai convenabile.

Iata o cale din multe: sa încerce cititorul acestorpagini sa se opreasca din când în când, sa se lase pespatarul scaunului, cu mâinile atârnând pasiv, sanu se gândeasca absolut la nimic, timp de 3-5secunde! Un nouras, o coloana de fum, o cracaleganata de vânt îi pot atrage privirea.

Dar acela care nu este în stare sa se odihneascacu sufletul si corpul, nici chiar timp de 5 secunde -astfel de oameni sunt multi - sa evite, cel putin, mis-carile nervoase prea bruste. Aceasta va fi prima lec-tie de înalta arta a visarii si a abstractiei mentale.Sufletul lui si-a atras catre sine atomul fortei vivifi-

57

catoare, care nu poate sa mai dispara. Daca trebuiesa învingi agitatia înradacinata în toata viata dintrecut, nu se poate conta pe o deplina si imediatareusita. Totusi, germenul calmului este împlântatdeja! Acest gând nu va mai dispare niciodata. Omulsa nu prelucreze însa acest gând cu prea mareîncordare. Totul va creste si se va dezvalui de lasine.

Sta în puterea fiecarui om sa domine în modarmonios sufletul si corpul, chiar si în cele maineînsemnate actiuni - fals denumite astfel - cum arfi de exemplu, în felul de a te scula, a umbla, a ras-foi o carte, etc.

Omul care e capabil sa ramâna în starea de con-templare dupa propria sa dorinta, va gusta si el dinbucuria unui somn sanatos si reînnoitor; ...cacistarea predominanta de peste zi conditioneazastarea noptii viitoare. Insomnia corespunde dis-trarii, "spasmul" gândirii, care ceasuri întregi nu daodihna corpului omului obosit... De îndata ce culti-vam linistea, creste si capacitatea vointei de aprovoca momentan somnul, adica completa pasivi-tate.

Exercitiile dispozitiilor mentale se prescriuexclusiv atunci când acestea prezinta comoditateanecesara si când se fac cu placere... În caz contrar,reusita întârzie. Taina si farmecul dezvoltarii inte-rioare consta în aceea ca, la fel cu iarba câmpului, ea

58

creste inconstient. Dupa câtiva ani, toate miscarilenoastre vor capata mladiere, armonie. În anarhiamentala actuala, corpul omului, de fapt, se rupe înbucati, sub presiunea gândurilor dezordonate sinecontrolate!... Odata cu marirea claritatii spiritu-lui, fiecare miscare, fiecare pas vor deveni un izvorde satisfactie, ne mai fiind o piedica în timpulgoanei inutile si fara nici un tel. Fac bine numai prinaceea ca iubesc; încetul cu încetul, toata viata secompune din elemente definite, care nu se distrugreciproc unul pe altul. Aceste exercitii simple vortransforma fiecare actiune a noastra într-un magnetdin ce în ce mai puternic si de o forta miraculoasa.

Hristos si Moise, toti clarvazatorii si magii seaflau în "pace". Acumulata în felul acesta, fortasufleteasca era apoi dirijata asupra bolnavului pecare-l renastea. În povestirea despre Marta si Maria,ultima si-a ales partea cea mai buna, caci nu seocupa de bucatarie, ea lucra în liniste asupra dez-voltarii corecte a fortelor sale si putea în câtevasecunde sa produca mai mult decât Marta, careducea toata greutatea lucrului casnic.

Marta istovea... Maria se împrospata!...Cultivarea pacii mareste prezenta de spirit. Cu altecuvinte, aceasta este o capacitate de a te folosi înorice moment, de toata cunostinta ta, de toata ener-gia ta, de hotarâre si tactica. Chiar simplul fapt alprezentei, în acelasi moment, a tuturor calitatilor, le

59

reda valoarea. Ele sunt concentrate într-o linistespirituala, nu fug dupa o mie de obiecte împrasti-ate.

Starea de contemplare este la fel cu o garnizoanaodihnita a cetatii care gândeste. Oamenii timizi,nervosi si, prin aceasta, întotdeauna obositi, se evi-dentiaza rar prin ceva; ei nu reprezinta magnetecare, lucrând în liniste, devin din ce în ce tot maiputernici, în loc sa slabeasca.

Prin priceperea de a-ti conserva fortele si a-tiodihni spiritul, se obtin nervi de otel: dintr-unasemenea om va radia un fluid capabil saîmblânzeasca calul salbatic! Curajul se aseamana cuun nor de magnet, pe care nimic nu-l poate stra-punge!

În asemenea cazuri, posibilitatile sunt nelimi-tate. Se poate dezvolta în corp si în fiecare organ, oforta de opozitie la toate influentele materiale, dezece ori mai mare decât pâna în prezent.

Capacitatea de a te da visarii poate fi - ca si ori-care alta - dezvoltata exagerat, de exemplu: laoamenii care traiesc parca într-un semi-somn,nedându-si socoteala de ceea ce face corpul lor. Lorle lipseste forta pozitiva de a actiona dupa dorintalor proprie, atunci când e necesar. Urmeaza a se sta-bili echilibrul între totalul fortelor pozitive; omultrebuie sa se învete a trece dintr-o stare în alta când,unde si pe cât timp va voi.

60

În aceasta operatie, venitul si cheltuiala forteipoate fi stabilita cu o exactitate atât de mare, încâtpe timpul schimbarii starii sa ramâna întotdeaunaun mic excedent de forta acumulata.

În prezent, multi, când îsi dau fortele lor spiri-tuale, nu-si pastreaza rezerve necesare si, în cazurineprevazute, se trezesc absolut neputinciosi.

Odata cu dezvoltarea capacitatii de a devenicontemplativ, se schimba si respiratia si bataileinimii. Respiratia se prelucreaza de diafragma."Prana-Yama" - inspiratia si expiratia lenta, sistem-atica, a yoghinilor hindusi - reprezinta consecintaexterioara naturala a starii launtrice, cu toate sem-nele minunate ale sufletului si corpului.

Exista respiratia sufletului, ritmul psihic, a careicoordonare evidenta se manifesta prin respiratiaplamânilor.

Omul, care traieste în curentul gândurilor cre-atoare, e dotat cu capacitatea de a trage din acestcurent un element particular - Prana hindusilor -atmosfera mai curata, mai puternica si mai vitaladecât aerul pamântului. Din acest eter dumnezeiescomul capata elixirul vital, care în sfera materiala daforte neobisnuite pentru desavârsirea faptelorvitale eroice, atunci când e necesar.TAINA SOMNULUI SI DEDUBLAREA VIETII

NOASTRE

61

Noi traim si actionam, suferim si ne bucuram însomn, tot asa ca si în stare de veghe. În timpul som-nului, traim cu simturile mult mai ascutite; ger-menii lor sunt saditi în fiecare din noi, iar copia lorgrosolana se manifesta prin vedere, miros, pipaire,gust si auz.

La trezire, când simturile noastre exterioareîncep sa functioneze, faza vietuirii amintita mai sus,se stinge.

Constiinta de zi retine numai unele frânturi, demulte ori fara nici o legatura între ele, scene siîntâmplari vagi si încurcate, traite în timpul somnu-lui.

Visele, sunt urmele obscure ale adevaratei noas-tre vieti, interpretate în alte planuri de simtire. Înacest timp, corpul si sufletul sunt legate prin conex-iune mintala - chiar si atunci când sufletul cala-toreste departe de corp. Prin mijlocirea acestei lega-turi, sufletul calatoreste departe de corp. Prinmijlocirea acestei legaturi, sufletul, care se odi-hneste, transmite curentul vital, folositor sau dau-nator, corespunzator cu stratul mental în care sufle-tul se învârteste.

Moartea, adica descompunerea corpului, începedupa ruperea acestei legaturi. Odata cu dezvoltareasufletului - se dezvolta si capacitatea de a puteaabsorbi noi gânduri, noi adevaruri; legatura, careuneste sufletul cu corpul, devenind tot mai puterni-

62

ca si ajungând la un moment dat indisolubila.Astfel, noi reprezentam unirea a doua fiinte,

care, inconstient, traiesc împreuna, doua vietidiferite, în doua lumi apropiate în spatiu.

Amintirile noastre sunt de doua feluri: materi-ale, care nu cuprind înauntrul lor esenta spiritualasi spirituale, care înlatura viata noastra de zi.

Chiar apostolul Pavel vorbeste despre corpulsufletesc (fizic) si cel spiritual. Întâia Epistola a luiPavel catre Corinteni II 14, 15. "Corpul spiritualtraieste în acelasi timp cu cel fizic, iar dupa descom-punerea ultimului, continua sa vietuiasca, asa dupacum a vietuit si pâna la nastere.".

Aceste doua fiinte, unite în fiecare om,posedând un spirit, ramân totusi straine una dealta. Ziua, spiritul se foloseste de corp, ca siminierul de hainele groase cu care coboara în minaadânca. Într-o alta existenta, adica în somn, el nu secalauzeste de simturile fizice... însa tot ce a retrait"acolo" (adica în vis), apare la lumina constiintei dezi, ca reamintirea unui vis, reamintire corespunza-toare gândurilor si senzatiilor manifestate ziua.

Odata cu dezvoltarea adevaratului nostru "EU",capatam priceperea de a ne adresa direct acesteiînalte grupe de simturi, fara sa le transpunem maiîntâi în lumea fizica.

Fiecare cuprindem în noi o jumatate din lume, ojumatate din viata care, nerabdatoare, asteapta o

63

prelucrare si o mai variata studiere.Într-o directa dependenta de dezvoltare a spirit-

ului nostru în viata prezenta sau în una din vietileviitoare, aceste doua lumi se vor contopi tot maimult si ne vor deschide calea vietuirii constiente, înamândoua.

Implorarea, ruga, ne va apropia de descoperireaacestei taine. Dorinta neîntrerupta si insistenta de acunoaste Adevarul, ne va trezi fortele virtuale (ger-menii lor dormiteaza în noi) si ne va schimba com-plet viata noastra, destul de trista altfel.

Atunci vom contempla fericiti cele doua înfatis-ari ale existentei noastre. Azi, cunoasterea lor ne-arfi de putin folos.

Prea ne-am obisnuit, în ignoranta noastra, sacalatorim cu acelasi neastâmpar si dezechilibru, însomn ca si în starea de veghe. Din fericire, nu neramâne mult în memorie, caci relele consecinte alehoinarelii în sferele spirituale inferioare, din timpulsomnului, se reflecta asupra noastra. Doua orepetrecute în stralucitoarele împaratii ale somnuluine aduc mai mult decât zece ore în sferele infe-rioare.

Somnul ne mai aduce odihna si reîmprospatareacorpului, nu însa si a spiritului. Ochiul care vede însomn, poate patrunde pâna la extremitatea hotaru-lui de gândire. În timpul somnului, spiritul nostrutraieste în lumea spirituala corespunzatoare lui; de

64

acolo, el se întoarce îmbibat cu elemen-tele mentalespecifice, transmitând corpului puterea sau slabici-unea, starea de multumire sau de amaraciune.

Spiritul aduce corpului, din împaratia somnu-lui, bogatii proportionale cu gradul lui de puritate,tendinta spre putere si bunatate,... credinta în mar-ile posibilitati ale existentei, vesnica reîmprospatarea minunatului corp sanatos. Dimpotriva, un spiritîngust si invidios aduce numai elementele descom-punerii. Somnul nu este întotdeauna o odihna!Somnul agitat, îngrijorat si morocanos rataceste(daca nu intervine rugaciunea pentru pace si put-ere) într-un spatiu agitat, iar la întoarcere, înmomentul desteptarii, transmite corpului tulbu-rarea acumulata. Spiritul care îsi înclina gândulspre boala, trece în lumea suferintelor si le revarsaapoi asupra vietii de zi.

De aceea, bolnavul, mai ales înainte de somn,trebuie sa se gândeasca la sanatate, trebuie sarepete: "E vatamat numai instrumentul de care mafolosesc. Eu sunt ceea ce gândesc despre mine."EUL" meu spiritual este sanatos si îmi va aducevindecarea trupului în timpul somnului.". Sa-sirepete aceasta în fiecare seara. Daca rezultatul nuva veni imediat, atunci el trebuie sa se examineze,caci se poate întâmpla ca o viata întreaga degândire gresita sa aiba nevoie de corectare, iar dez-voltarea lui spirituala sa-l elibereze treptat de rat-

65

aciri, pentru ca, neândoielnic, sa-si ajunga tinta.Viata necunoscuta a somnului este mai impor-

tanta decât trairea în stare de veghe, ea fiind con-sacrata vietii si dezvoltarii simturilor spirituale.Adevaratul nostru "EU" este acea forta nevazuta, pecare ne-o marturisesc toate gândurile noastre.Ultima si cea mai de seama, aceea care plasmuiestebaza starii noastre sufletesti, e primavara. Ea ne ali-menteaza si e însasi izvorul vietii.

Spiritul comunica corpului, în somn, convinger-ile si parerile propriei lui naturi. Omul care credecu fermitate si perseverenta în inevitabila batrânetesi decadere, va primi de la spiritul sau elementelementale ale mortii. Acela care, în timpul veghei, vaavea îndoieli asupra necesitatii absolute a mortiicorpului, se va întreba daca aceasta convingere nuse bazeaza pe o prea scurta experienta a omenirii. Ede ajuns un singur gând, pentru a pazi omul de rat-acirea vesnica din timpul somnului, în sferele infe-rioare ale pozitivismului si a mortii, de careomenirea nu se poate elibera. Chiar numai "rugaci-unea de credinta" în nemurirea fizica, aduce cu tim-pul semne si dovezi în favoarea acestei credinte.Atunci, noaptea, în cursul multor ore de somn, spir-itul se opreste asupra gândurilor de tinerete si put-ere, îsi îmbiba cu ele corpul, pentru aproape înca ojumatate de viata. Elementele corpului sunt în ves-nica transformare. Corpul nostru de azi nu e acelasi

66

cu cel pe care îl posedam cu 12 ani în urma. Nicispiritul nu e acelasi care a fost, iar odata cu el, seschimba si celulele organismului. Transformariledin corp se produc si depind de patrunderea spiri-tului nostru cu noi adevaruri sau de împietrirea luiîn vechile rataciri. Fiecare credinta se material-izeaza în carne si sânge. Purtam, într-adevar, cu noigândurile care ne domina. Crezând în ruinarea fiz-ica, ea se va produce! Spiritul transmite în toateorganele elementele lor spirituale (extrase dinlumea lui); ultimele elemente din invizibil se mate-rializeaza în carne si sânge, ca si pomii care producdin partile nevazute ale pamântului si aerului -frunze si fructe!... Individul încapatînat ani de-arândul, în una si aceeasi ratacire, introduce în cor-pul sau elementele si materializarea acestei rataciri.În sine, un pacat, a carui semne sunt urâciunea,ruinarea fortelor, moartea - suferinte fizice sau spir-ituale.

Oricare ar fi îngustimea spiritului, el tinde totusicatre o mai înalta existenta, de unde va lua, intro-ducând corpului în somn, o parte de forta mult maifina, cu toate ca si aceasta va fi oarecum diluata sislabita...

Spiritul, nu mintea, la omul de 80 - 90 de ani, emai puternic decât la cel care moare la vârsta de 30de ani. Cu cât spiritul e mai puternic, cu atât el cereinstinctiv (absolut inconstient), o forta mai mare.

67

Greseala fundamentala a oamenilor de 80 si 90 deani este credinta în moartea inevitabila. Acest gânda devenit "idee fixa"; împartasit si mereu exprimatde toti care-l înconjoara, se condenseaza asuprabatrânului, ca un nor. El creste cu o forta uriasa -"forta inevitabilului" - îndreptata într-o directie gre-sita. Ea poate ajunge, dupa dorinta, o impunatoareforta distrugatoare sau creatoare!

Rugaciunea de dimineata, pentru ziua careîncepe în existenta materiala, ar trebui sa cuprindaîn ea implorarea ajutorului Constiintei Infinite,pentru a primi partea noastra de la tot ce e vietu-itor; arbore, nor, ocean, pasari, stele si soare. Ceeace vedem noi, formeaza numai o infima parte dincreatia lor; dincolo se afla o a doua viata, element,taina, spirit care porunceste, pune în miscare, înv-ioreaza si care nu poate fi perceptibila simturilornoastre fizice! Sufletul nostru poseda minunatacapacitate de a trage catre sine o parte din aceastaforta vie, a o pastra si a si-o însusi pentru totdeau-na. Constiinta Nesfârsita se afla în tot. Meditândasupra miliardelor de forme vii, noi ne adâncim înaceasta nesfârsita Constiinta, ne contopim tot maimult în ea si ne însusim o parte din gratiile saufortele specifice tuturor vietatilor.

În viata de zi, simturilor noastre fizice (corectdirijate) pot atrage catre sine aceste forte. Oricât amfi de ocupati, am putea gasi întotdeauna o clipa

68

pentru asemenea meditatie, care sa reprezinte, însine, o forta crea-toare. Lucrul din timpul noptii ealtul, dar si forta acumulata ziua înviorea-za spirit-ul si-l ajuta sa patrunda mai adânc în lumeanevazuta, din care el trebuie sa aduca comori dealta natura. Cu cât spiritul se urca mai sus, cu atâteste mai subtil elementul spiritual absorbit acolo;cu aceeasi gradatie, sporesc si simturile spirituale,câstigând în cele din urma proprietatea de apatrunde în viata de zi... Spiritul si corpulactioneaza reciproc unul asupra celuilalt, seîntaresc, se completeaza, se transforma unul pealtul... Corpul corespunde radacinii unui copac,spiritul - crengilor si frunzelor. Radacinile sug dinpamânt seva care hraneste trunchiul, ramurile,frunzele, florile si fructele. Frunzele si ramurileverzi, pe de alta parte, extrag din lumina si aer, ele-mente, fara de care, trunchiul si radacinile s-arpierde. Asemeni frunzelor, spiritul bine îndrumat,absoarbe elemente (astrale) de sus si le transmitevietii corpului în timpul starii lui de veghe. Corpul,- radacina -, la rândul sau, aduce din adâncuri, prinmijlocirea puternicului si totusi subtilului curent alfirii, reîmprospatarea fortei pentru spirit. În felulacesta, unii oameni, dupa cele marturisite înVechiul Testament, "umblau în fata Domnului", iarcorpul lor material se pastra (dupa întelesul nostru)fabulos de îndelungate timpuri. Au fost si dintre

69

aceia care se întorceau la Dumnezeu fara sa treacaprin moarte.

Astfel, citim cartea I a lui Moise (Cap. V, vers.24): "Enoh a umb