PRENTICE MULFORD

N ZAREA NEMURIRII

MOTTO:

Moarte! Unde ti este veninul?Iadule! Unde ti este biruinta?

TRADUCERE DEALEXANDRU E. RUSU-BAHMUT

1 9 4 7

Prefata traducatorului

Autorul acestei carti este american. Numele lui ePrentice Mulford. S-a nascut la 5 aprilie 1834 si amurit la 27 mai 1891, n barca sa cu pnze.

n clipa mortii, nu era nimeni cu el, dect linis-tea apei, seninatatea cerului. E totusi evident, caPrentice Mulford a trecut n cealalta viata, fara ceamai mica suferinta.

A fost gasit mort, culcat pe patul lui improvizat,nvelit n plapuma, leganat de valuri. Pnzele barciierau strnse, si totul n jurul lui se afla n deplinaordine. Prentice Mulford dormea. Natura mpar-tasea moartea lui, aducndu-i ca ultim omagiu, otacere de mormnt. Marea era mai calma ca nicio-data.

Pe chipul lui Prentice Mulford, nici cea maiusoara urma de suferinta. Nici un semn ca s-ar fiagitat. Nimic care sa dovedeasca o durere sau o iri-tatie n ultimele lui clipe.

Cineva a spus: "Daca Prentice Mulford si-ar fiputut alege felul de a muri, atunci fara ndoiala, arfi ales anume pe acesta."Sir Galahad, n prefata lucrarii de fata, spune:"Prentice Mulford a murit pentru ultima data si,desigur, din greseala."

Eu ndraznesc sa nu fiu de parerea ca "a muritdin greseala" si nici de aceea ca "ar fi murit pentru

3

ultima data".Interpretez moartea lui, ca o trecere voita, totusi

neprecugetata, n alta viata si iata cum.Mulford si facea probabil n acea zi, obisnuitul

exercitiu de a veni n contact direct cu "IzvorulVietii Vesnice" si cu "Constiinta Infinita", de carevorbeste n toate lucrarile sale, att de insistent si cuatta convingere.

Eu, si toti acei care se ocupa cu aceste stiinte, oriau citit despre ele, stiu ca, pentru a veni n contactdirect cu "Infinitul", e necesara o concentrare demare intensitate. Ajuns la aceasta concentrare per-fecta, esti stapnul fortelor care ti permitdedublarea astralului, n mod absolut constient.Dedublarea constienta, ne ngaduie calatorii fulger-atoare, nu numai pe planeta ori n lumea noastra, cisi pe alte planete, n alte lumi sau, mai bine zis, nPlanurile Superioare ale Existentei noastreSpirituale - unde viata si moartea nu se deosebesc.

Dedublndu-se, deci, n Astral, Mulford (n aceazi a "mortii" sale fizice) si-a ngaduit probabil, cutotul constient, o calatorie n planurile Superioareale Existentei Spirituale.

Venind n contact direct cu aceste Planuri, prinintermediul "firului" astral care leaga trupul fizic decel astral dedublat. Mulford s-a ncarcat poate,pna la maximum, de acele senzatii Divine, numiteextaze, care umplu nu numai spiritul, dar si trupul

4

fizic cu o bucurie dunnezeiasca, de nedescris.Aceasta ncarcare, se facea prin acelasi "cablu"

astral care-l unea pe el cu trupul astral dedublat.E foarte probabil, ca extazul lui Mulford a fost

att de puternic, nct i-a fost peste putinta, sareziste tentatiei de a nu ramne acolo unde se dus-ese n astral. Atinsese desigur, unul din PlanurileExistentei Superioare, se contopise cu acea"Constiinta Infinita", careia i se ruga cu attancredere, nvatnd si pe altii sa se roage, deci scop-ul lui era atins, de ce s-ar mai fi ntors pe pamnt?

Deci, Prentice Mulford n-a "murit". El nu puteasa moara. Prentice Mulford a urt moartea trupeas-ca si nu putea sa-i cada jertfa ca orice muritor dernd. El, care era convins ca prinsese firul "VietiiVesnice", el, care banuia ca poseda secretul tineretiieterne, el, care profetiza o lume noua, nemuritoaresi care scria, ncercnd sa-i convinga si pe altii deceea ce el descoperise, nu putea fi bolnav, nge-nunchiat de viata, nfrnt.

Trecerea lui n alta viata a fost senina, ca si operalui.

El si-a dat bine seama, ca n-ar fi putut de "dataaceasta" sa traiasca ct ar fi dorit, totusi, nu se lasaprada mortii, pe care o nega cu toate fibrele sufletu-lui si trupului sau si, gasindu-se ntre ciocan si nico-vala, realiza cea mai ingenioasa scapare.

A hotart sa se duca la Dumnezeu, fara sa5

ngaduie vietii a-i chinui trupul n convulsiile mor-tii, fara sa se lase cuprins de mbratisarea ei hda sirece. A trecut de pe pamnt n alta sfera, ocolindu-si cel mai mare dusman al lui, "moartea".

Si astfel, s-a ridicat Prentice Mulford pe un PlanSuperior al Existentei Spirituale, ducnd cu el toatesenzatiile si simtamintele lui, trase din nvelisul decarne si oase, ntocmai gndurilor frumoase dintr-ocarte veche. Ajuns acolo, fericit, Mulford, probabiltot constient, a rupt "cablul" astral care-l lega detrup, de aceea chipul lui a ramas senin si linistit,zmbind mortii, care nu si-a putut dovedi adevara-ta ei tarie.

Se poate spune, deci, ca Mulford a trecut n altalume, fara sa moara.

n aceasta carte a lui, pe care sunt fericit ca amputut-o traduce, el ne da sfaturi, nvatndu-ne ceanume trebuie sa facem pentru a mentine n trupulnostru viata, att ct vom dori, sau n orice caz, ctmai mult posibil. Ne mai spune, cum sa procedamca sa nu fie cuprinsa viata noastra eterna, de istovi-toarea boala a batrnetii.

nsusindu-ne aceste nvataturi, el e convins cavom putea, atunci cnd vom dori, sa parasim aceas-ta planeta, fara sa trecem prin iadul urcioasei sidispretuitoarei morti.

Trebuie sa recunoastem ca, a trece "dincolo",fara a primi sarutul mortii, e desigur foarte mult.

6

Traducatorul acestei carti, a simtit odata atin-gerea hda a mortii. Era ntr-o dupa amiaza. Perfectsanatos, ma lungisem pe pat, spre a ma odihni. Nu-mi dau seama de ce si cum, mi-am simtit trupulcuprins dintr-o data, de o zguduire puternica -moartea .

A fost o senzatie nspaimntatoare, parca erampe scaunul electric. Moartea o simteam inevitabila.Am sarit brusc din pat, am iesit afara din casa, pen-tru a simti binefacerea aerului; totusi, pna searatrziu nu mi-am putut linisti trupul - care continuasa tremure nspaimntat - si nici sufletul, care sim-tise taria si spaima mortii n toata plinatatea ei.

De atunci, o urasc, caut mijloace si cai s-o oco-lesc, sa lupt mpotriva ei, pentru ca niciodata, sa nuse mai atinga de mine, niciodata sa nu-i mai simtblestemata ei mbratisare.

Gndeam ca daca viata, cu toate placerile ei, cutoate bucuriile reale, te duce la un deznodamntatt de nspaimntator, atunci ea nu mai merita safie traita.

Moartea pentru om, e cel mai mare rau, cea maicumplita nenorocire, n contra careia lupta toataviata; iar frica de moarte, simtamntul de repulsiefata de ea, precum si instinctul de conservare, suntcele care stimuleaza viata.

Eu am acest stimulent si de aceea am tradusaceasta carte, pentru ca cei care o vor citi, sa se

7

patrunda de frumusetea si bucuria "vietii eterne",precum si de necesitatea de a "ocoli" moartea - caciacea moarte hda si rece, bolnava si aspra, pe careo cunoastem noi, e nca mai urta dect "moartea".

Prentice Mulford a scris numai doua carti nviata lui - dar se poate spune ca a gasit "Esenta sifirul vietii". Sfaturile lui sunt ca aghiasma sfintita sifiecare trebuie sa ne mpartasim cu ele.

Prima lui carte este intitulata "Fortele voastreinterne si mijloacele pentru dezvoltarea si ntre-buintarea lor", iar a doua este "n zarea nemuririi",care a vazut lumina tiparului multi ani n urma, nPhiladelphia, n sase volume mici, n 12 com-punnd "Biblioteca Crucii Albe".

Aceasta lucrare, tradusa de mine, mai trateaza sinenumarate manifestari a energiilor mentale sispirituale.

Eu o gasesc necesara n palatul regilor, n casabogatului, caruia nu ntotdeauna bogatia i aduce sifericire, precum si n coliba saracului, a muncitoru-lui, care nazuieste catre mai bune conditii de viata,catre o perfectionare spirituala.

Mulford, ca si alti mari gnditori ai omenirii, nenvata, ca Providenta e n noi si nu n afara noastra.Natura nu ne poate domina, daca vointa noastraeste mai puternica, ba dimpotriva, se supune noua,impulsurilor noastre launtrice. Ea lucreaza mna nmna cu noi. Fara ea, opera noastra de regenerare,

8

de perfectionare nu s-ar realiza. Totusi, noi suntemfaurito-rii soartei noastre. Destinul sta n sufletulnostru. Gndul faureste, iar noi, cu ajutorul naturii,transformam gndul n fapta reala si astfel, ne real-izam viata, destinul.

Gndul - este materie. Mulford ne nvata cum sice sa gndim, ca sa ne nchegam o viata cinstita, lin-istita, mbelsugata, cum sa facem ca roata noroculuisa se nvrteasca n folosul nostru, pentru realizareadestinului nostru.

Mulford nu poate admite ca fericirea,bunastarea, ntr-un cuvnt soarta noastra, sa fiemplinita n dauna altor oameni.

Fiecare cauta sa-si dibuie si sa-si gaseasca calea,dupa aptitudinile lui, pe care, daca nu le cunoastemdeplin, le banuim si deci, avem datoria sa le dez-voltam.

Fiecarui om, i se da ct poate cere mentalmente,de aceea, trebuie sa-si sporeasca si sa mputer-niceasca taria gndului, vointa si credinta lui.Aceasta lege actioneaza att pe plan material, ct sipsihic.

Starea materiala si sociala a fiecarui om cinstit,depinde de puterea gndurilor lui. Tot de eledepind fericirea si mizeria, sanatatea si boala.

Tineretea si batrnetea nu au nimic comun cunumarul anilor. Traducatorul, si, banuiesc ca multidin dumneavoastra, ati vazut ca si mine, un batrn

9

numai de 22 de ani si o tnara avnd respectabilavrsta - aproape Matusalemica - de 86 de ani. Suntpoate "fenomene", totusi, oricine le ntlneste nviata; si ele certifica teoria, ca omul are vrsta glan-delor, a fortei lui spirituale, a putintii de a sorbi ctmai intens din minunata "prana" a naturii. PrenticeMulford de altfel, n aceasta carte, ne dezvaluiesecretul de a deveni si noi "fenomene".

Lucrarea lui a fost tradusa n toate limbilepamntului.Cnd am nceput s-o traduc n limba romna, cine-va mi-a spus: "Va truditi degeaba. La noi n tara,lumea nu se intereseaza ndeajuns de dezvoltareamorala sau spirituala, iar romnii sunt convinsi ca,pentru a deveni bogati, le trebuie nu cinste si tariesufleteasca, ci dimpotriva, agerime n afaceri pen-tru a le reusi chiar si cele mai oneroase combinatiu-ni.

Eu nu pot crede acest lucru. Stiu si sunt convinsca fericirea nu se obtine nici prin combinatiunioneroase, nici prin afaceri propriu-zise, caci ea nu esinonima bogatiei. Mai stiu ca aici n tara noastra,unde e atta ngaduinta si bunatate, nu se poate sanu fie si suflete cinstite si curate, care vor ntelegesi-si vor nsusi nvataturile acestei minunate carti.

Eu am vazut ades cea mai adevarata si frumoasaiubire ntre soti, care se nveleau n propriile lor pal-toane si mare plictiseala, acolo unde se acopereau

10

cu plapuma de matase.Cuvntul "fericire" e ntr-adevar foarte elastic.

Pentru unii, e atinsa atunci cnd au consumat undejun copios, pentru altii, cnd au cstigat cte-vamilioane, indiferent cu pretul carora si ctornselaciuni, pentru cei putini, adevarata fericire estensa, a se realiza pe sine nsusi, a lua contact cu"Constiinta Infinita", adica cu binele, cu frumosul,cu puterea Adevarului.

Nu trebuie sa rvnim la "pierzaturi", ci la esentafericirii.

Daca nu faci si nici nu doresti nimanui rau sitinzi sa te ridici n sfere superioare, ca sa poti atingeperfectiunea suprema, adica Dumnezeu, nu te poticonsidera un suflet fericit? Iata catre ce trebuie sa nendreptam taria gndului, vointa si credinta noas-tra.

Prentice Mulford e acela care ne da o cheie deaur, cu care sa putem deschide poarta fericirii si eusimt ca mi-am facut o datorie sfnta, traducndu-igndurile n limba noastra.

Tin sa aduc cele mai frumoase multumiri doam-nei dr. Daniela Purcarea-Niculescu, pentru ajutorulce mi l-a dat, corectnd aceasta lucrare si ncercndsa dea cuvintelor traduse de mine, o forma ct maipotrivita spiritului limbii.

Alexandru E. Russu-Bahmut, 1947.11

*12

Prefata

Cei mai destoinici dintre americani au ncetat samai moara. Dupa parerea lor, aceasta regretabila sineplacuta obisnuinta, ce-ti rapeste timpul, estebuna doar europenilor napoiati, iar ei, americanii,au facut greva, s-au organizat n breasla "nu vor samoara", categoric nu mai vor sa-si nsuseasca oasemenea obisnuinta!

n aceasta noua miscare, zelosi, se asociaza sicrestini evlaviosi si destoinici teosofi carora, cotiza-tiile lor de membri, le garanteaza un milion de ren-carnari. Propunerea este foarte avantajoasa. La oparte moarte si atestatul batrnetii! n viitor vortrece pe treapta nalta a vietuirii fara spaima si farafiori.

Afara de aceasta, timpul este bani, chiar si nceea ce priveste rencarnarile. n general, n-ar fioare mai sigur - chiar de acum - a pastra si trans-porta cu sine constiinta? De ce oare sa nveti defiecare data "abecedarul de la nceput" ca sa afli carepasta de dinti este mai buna si cum trebuie spalateflanelele? n adevar, este prea banal!

n felul acesta, multe fapte vorbesc pentruruperea definitiva cu moartea. n cursul ultimilor20 de ani, n America s-a creat o adevarata societatea nemuririi, care ameninta soarta banditeste, iar n

13

loc de "banii ori viata", cere cu ndrazneala si una sialta!

Mijloacele, denumirile si metodele noii cai suntdiferite.

Adversarii revolverului, anunta urmasilorfideli, n ce fel, prin puterea privirii, sa-si hipno-tizeze tovarasul de afaceri si sa-i paralizeze apti-tudinea de mbogatire; ei nvata totodata cum sa sefoloseasca de aceasta forta care, ndreptata n interi-orul organismului, poate sa renasca la infinitcelulele corpului. Misticii digestici, dupa punctullor de vedere, cauta mijloace de a obtine partea ce lise cuvine n viata vesnica, cu ajutorul sucului gas-tric. Un sir ntreg de secte si potriveste patul ndirectia meridianului magnetic, pentru captareafluidelor terestre. Sunt si dintre aceia, care poartatalpi de sticla pentru izolare si afara de aceasta, sipermit a se ncarca cu electricitate, de doua ori pesaptamna, ca si buteliile de Layda. Multi stau siziua si noaptea n curent, absorbind "prana" eterica.Altii se pun ntr-o stare de completa pasivitate, pen-tru ca, asemenea unui gazometru, sa se umple cugnduri si simtiri pe care nimeni nu le-a emis. Chiarsi Stiinta Crestina (Christian Science) face ce poate.Pe adeptii mai putin dotati ai cunoscutei MissAddy, nimic nu-i costa rugaciunile de cte 10 - 12cai putere!

Zilnic apar noi elixire de viata. Mereu se nasc tot14

mai multe secte religioase - mintile nu se pot linistideloc.

O tmpenie otelita cu ignoranta, nflacareazasufletele.

Si cu toate acestea, toti sunt uniti ntre ei, cuInginerul panteist comun. Dumnezeu este prezen-tat ca o masina dinamica, avnd putere nesfrsita.Trebuie numai ca, prin rugaciune, sau printr-o altacurea de transmisie, sa intri n contact cu aceastavesnica masina si atunci, mica pompa "EU" ramnen actiune eterna.

Adesea, o credinta copilareasca, necriticata dealtii - la prima vedere, plina de viata si stralucire -serveste ca baza acestei miscari a religiei poporuluicreator.

Intentia buna a europeanului, este prea educatapentru aceasta.

El crede numai ntr-o nalta autoritate - a rangu-lui de doctor - nazuieste catre ea si continua a credenumai n ea. Iata unica si repetata minune, a acesteiepoci josnice!

Cada, azi mana cereasca, nici un om cult nu s-aratinge de ea, daca n-ar fi anexat un certificat med-ical, semnat, cel putin de catre patru profesori emi-nenti, ce i-ar garanta prin aceasta o nevatamaresigura!

O, frica inutila!Popoarele, cu veacurile nnamolite n cultura,

15

nu primesc mana cereasca; izvoarele directe ausecat n ele.

Cultura ar trebui sa cuprinda n ea cunoastereaunei naltari pe aripi mai vnjoase dect cele aleexperientelor existente si dect rezultatul obtinutde stiinte.

Dar aceasta este privilegiul numai al putiniloralesi. Cei mai multi, se nnamolesc n stiinta ca nspartura unui ghetar, de unde nu mai vad stelelestralucitoare; aceasta spartura, n diferite epocicorespunzatoare, se numes-te ntelepciunea mondi-ala a lui Aristotel, nvatatura parintilor bisericii, saudogmele civilizatorilor.

Daca la un popor cu o dotatie nalta si uninstinct primitiv se formeaza aspiratia catremetafizica, ar trebui sa cuprinda n ea, o mai naltacunoastere de sine. Omul ce poseda o acuitateaccentuata, ar trebui sa ia n consideratie aceastanclinatie. Orict de imperfecta, stngace si primiti-va s-ar manifesta o asemenea miscare, n ea, totusi,arde cu flacara, n ritm vesnic, tendinta chinuitoarecatre dumnezeire. Aceasta tnguire, acest geamatdupa noi experiente, este izvort din noile simturiinterne. Curajul unor dorinte si croieste calea catrealte posibilitati.

n misticism, exista forme, pe care le-am puteadenumi "heliotropis-mul" omului. Analog feluluicum descoperim legile heliotropiei, dupa curbarile

16

plantelor care cresc n obscuritate si nu la soare, asasi aici, adesea, dupa dizlocatiile ciudate si ratacirilecercetatorului, noi gasim drumul catre Adevar.

n centrul fiecarui liber arbitru metafizic se aflaacel om, n care se concentreaza tendinta pasionataa unei ntregi epoci si se exprima, ntr-o formaimpunatoare, cristalina, nainte ca aceasta tendintasa devina grosolana, nainte de a seca, nainte de ase mpotmoli. Asa si n America, furtuna a fostdezlantuita de un singur om. Din pacate, valurileeterice - cum se ntmpla uneori - au nimerit nmateria grosolana si acest unic om, a fost amestecatn vrtejul sarlatanismului.

Numele lui era Prentice Mulford si era ziarist.Acest sfnt, plin de energie - full of go - trecut

prin otelirea lui Iohan F. Ieizen, era ca un marinarnotnd n oceanele spirituale, patrunznd n cos-mosul psihic, cu aceiasi privire de soim, cu careIeizen vedea totul pe pamnt. ntelepciunea luicreste ca si un tufar salbatic n flacari. Nici o cunos-tinta nu este mprumutata de el din mna a doua.

Puterea lui sihastrica, cu sinceritate, s-a transfor-mat pentru el ntr-un buzdugan magic, care ducecatre izvorul viu al vietii interne. El pleaca n peleri-naj n propriul sau "EU", descopera si cucerestelumi noi. Fiecare fibra a lui devine o fiinta constien-ta, n fiecare nod al sistemului lui nervos se ivesccentre constiente si fiecare din aceste noduri, devin

17

ndrumatoare fosforescente n calea ce duce catrebucuria de viata!

mbatat de acest farmec, el i cheama pe toti peaceasta cale.

mi place a mi-l imagina, sub cerul Californian.Sta ntins, picioarele lui se sprijina de tulpina unuicopac gigantic. Si astfel, si striga vestea sa monot-on si cordial, ca si mierla, care cnta lent si melodiosn ziua nsorita.

El se apuca sa scrie articole mici sub o straniedenumire: "Biserica", "nalta arta a uitarii", "Cultulmbracamintei", "Ce nseamna darurile sufletesti","Rugaciunea de masa sau stiinta despre mncare","Casatoria si nvierea", "Unde calatorim noi n tim-pul somnului", "Exilul, dizgratia sau legile vari-etatii", "Destinarea camerei", "Doctorul interior","Cum se receptioneaza gnduri noi", "Nemurireafizica", si asa mai departe.

Fiecare cuvnt al lui este ncarcat cu un curentde putere etica, ce izvoraste din intuitia unei forteincomensurabile si gingase. Se repeta mereu acelasirefren staruitor: gndurile sunt obiecte, ele sunt totatt de reale ca si apa, cerul, metalul, ele actioneazanlauntrul si n afara corpului, trec la altii dinapropiere sau din departare. Suntem n stare deveghe sau de somn; gndurile construiesc si dar-ma corpul nostru incontinuu si n aceasta constaputerea noastra adevarata. Tot ceea ce noi dorim

18

clar si nencetat - ne apartine noua - iar fiecarendoiala si ezitare distruge cristalurile realitatii carencep sa se formeze n jurul nostru, din emanatiilegndirii noastre. Izvorul tineretii vesnice a sufletu-lui si a corpului, curge din dispozitia spirituala - theseren mood - galvanism; omul care poate sa-si pas-treze o asemenea stare n inima sa, acel om dominaviata.

Pentru Pretince Mulford, realitatea este numaiimaginatia limitatiei curentului unei mai spatioasevietuiri - un simplu component auxiliar, analog cuabscisele si ordonatele din geometria analitica;cnd curbura ntmplarii taie abscisa - ea senumeste realitate, n caz contrariu - gnd; curburan sine, este nentrerupta, nu este separatie ntreaceste doua manifestatii, care reciproc par legateprin cauza si consecinta si, nentre-rupt, trec una laalta. "Experientele" lui Mulford ne nvata a le treceuna n alta, fara oboseala, dupa propriul arbitru.

Viata, n imensitatea sa, are legi tainice, cunos-cute numai traitorului real. nalta porunca ne nva-ta sa le dam ascultare, sa le urmam fara mpotrivirila cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneazaindiferent daca o recunoastem noi ca atare sau nu;acel ce le violeaza constient sau inconstient, esterupt de la naltime: consecintele greselilor noastreactioneaza la fel, indiferent daca le-am comis cupremeditare sau nu.

19

Boala, nenorocirea, decadenta sau moartea, sunturmarile pacatuirilor contra legii tainice; dinnenorocire, fenomenele nu vorbesc - "iertati-ne, noinu suntem nca explicate - prin urmare, napoi nnecreere"!

Constatam cu entuziasm, cum lui PretinceMulford, nimic nu i se prezinta prea njositor saulipsit de importanta; totul, dupa parerea lui sepoate dovedi una din acele nenumarate mladite,care cu timpul, vor produ-ce o nenchipuita puteresi frumusete.

Pretince Mulford se adreseaza oamenilor desocietate, industriasilor auriferi, negustorilor,ciobanilor si milionarilor!

Ar fi nepotrivit a spune: concentrati-va asupraAbsolutului. Concen-trarea nu ncepe de la absolut,ci de la curelele ncaltamintei.

El ne nvata ca si la cea mai nensemnata ocu-patie, sa ne gndim numai la ea, si nu la patruzecide alte ocupatii, care vor veni pe urma! Omul, careeste capabil sa alunge orice alt gnd, n timp ce-sileaga sireturile pantofilor, se afla pe prima treaptade fericire; el poseda capacitatea de a nlatura gn-durile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri sitristete, si domina continutul constiintei.

Tot Pretince Mulford ne nvata, pentru a atingescopul dorit, sa insistam asupra dorintei,transpunndu-ne mentalmente, ntotdeauna, n

20

acel loc pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sanvatam arta de a nlatura de la sine curentele men-tale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecata aneajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajun-suri; caci fiecare gnd rautacios este o substantaotravitoare, care patrunde n noi nsine. ncetul cuncetul, ntelegem ca fiecare cultivam n noi convin-geri false, cum ar fi spre exemplu, ncrederea nvenirea neaparata a slabiciunii si subrezeniei, la oanumita vrsta.

Pretince Mulford ne nvata cum sa nlaturamconvingerile agonisite n milioane de ani, desprenecesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toateminunile se traste mereu dupa noi - cu o putereereditara - nu numai amintirea despre ruinareafinala a celulelor, ci si stiinta.

Cu regret, nsusi Pretince Mulford a murit dedata aceasta - dar desigur pentru ultima data - cutoate ca si aceasta s-a ntmplat, fireste, dintr-onentelegere.

Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. Elne nvata unde sa cerem si unde sa batem. El neconduce pna la perdeaua, sfnta sfintelor a"EULUI" nostru. Dar pentru a patrunde, fiecare tre-buie sa intre prin el nsusi.

Sir Galahad

21

*22

UNELE LEGI ALE PUTERII SI FRUMUSETII

Gndurile noastre, redau nfatisarii noastre,forma si ntiparirea individuala. Gndurile noastredetermina miscarile, tinuta si nfatisarea exterioaragenerala.

Legile frumusetii si ale sanatatii complete, suntidentice. Ambele depind de starea sufleteasca sau,cu alte cuvinte, de calitatea gndurilor, care adese-ori, trec de la altii la noi si invers.

Urtenia expresiei provine ntotdeauna de laviolarea inconstienta a unei legi oarecare, att la ceitineri, ct si la cei batrni. Fiecare semn de decaden-ta n corpul omenesc, fiecare manifestare de slabici-une, tot ceea ce reda exteriorului omului un aspectrespingator, emana din predominarea starii luisufletesti. Natura a mplntat n noi, asa zisulinstinct, iar eu l-as denumi nalta ratiune, pentru canoi actionam cu simturi mult mai fine cnd urmslutenia si imperfectul, adevaratele semne ale deca-dentei ! nclinarea nascuta a naturii omenesti,impune a fugi de imperfectiune si a cauta compar-ativ perfectiunea. nalta noastra ratiune are drep-tate atunci cnd se teme, din aceeasi cauza, deriduri si subrezenie, ca de o mbracaminte murdarasi rupta! Corpul este vesmntul viu si, n acelasitimp, si instru-mentul spiritului.

23

Veacuri ntregi, din generatie n generatie, dincopilarie chiar, ni se ntipareste gndul despre exis-tenta si irevocabilitatea necesara a legii naturii, princare, corpul nostru, dupa trecerea unui timp deter-minat, se vestejeste, pierde din gratiile lui, iar int-electul se sleieste.

Noua ni se spune ca spiritul nu e n stare a deju-ca aceasta; nu-i sta n putere de a renaste corpul cuajutorul fortelor care exista n noi; de a-l face tot mainou si mai plin de vanitate!

Irevocabilului mers al naturii i este att deputin necesar sa distruga actiunea vietuitoare a cor-pului omenesc, dupa cum i este indiferent daca netransportam cu caii de posta sau n automobil, dacatrimitem corespon-denta prin curier special sauprin telegrafie.

Ar fi o ignoranta stupida de a sustine cu ndr-jire ce anume se ncadreaza n legea naturii. Este ogreseala fatala a socoti acea portiune mica a trecu-tului, care ne este cunoscuta, drept un indicatorsigur a tot ce va fi sa se ntmple n vecii vecilor.

Daca planeta noastra a fost asa dupa cum nenvata geologia, adica o masa de forte salbatice sinenfrnte, n forfoteala, daca si regnul vegetal, ani-mal, iar apoi viata omeneasca au fost maigrosolane, atunci nu ne serveste aceasta ca iluzie,speranta si ca dovada a faptului ca mergem nntmpinarea "marii fineti" si perfectiuni la care tin-

24

dem acum ntotdeauna si n fiecare clipa? Nunseamna oare "finete" sporirea autoritatii, dupacum forta fierului creste pna la otel?

Dupa cum se stie, omul este cea mai subtila fiin-ta organica. Oare n el nu trebuie sa se dezvolte celemai nalte si nca necunoscute forte?

Mii de gnditori din toate tarile se ntreaba nsecret: "Pentru ce ne nimicim, sa pierdem ceea ceeste mai bun, mai nepretuit n viata, exact n aceltimp n care am agonisit experienta si ntelepci-unea, ce ne-a adaptat mai mult la viata! Parca abias-a ivit vara si zilele au si nceput sa fie mai scurte.".

Chemarea multora, la nceput, se exprimanumai prin soapte. Ruga-ciunea, dorinta, rugaci-unea maselor ncepe ntotdeauna de la implorarean ascuns. Cei dinti, temndu-se sa nu para ridi-coli, cu greu se hotarasc sa sopteasca vecinului! Sitotusi, la baza experientei, sta adnc nfipt, urmato-rul adevar: "Fiecare dorinta, gndita sau exprimata,apropie scopul rvnit n mod nemijlocit, catreintensitatea dorintei si aduce cresterea numaruluidoritorilor. Ei si dirijeaza functiunile sufletesti pe ocale determinata si, prin aceasta, se pune n miscareputerea latenta a vointei, care ajuta la realizareadorintei, putere ignorata nca de ntelepciunea sco-lastica. n felul acesta, milioane de oameni doreaun ascuns un mijloc mai rapid de deplasare - au fostdescoperite aburul si electricitatea. Curnd, vor

25

veni la rnd alte probleme, alte cerinte, nazuinteinterioare, exigente interioare.

Se ntelege ca la primele ncercari de a realizadorintele - ce ne par deocamdata fantome - nu vorlipsi greselile si insuccesele, dar si n timpulprimelor descoperiri tehnice au fost ciocniri detrenuri, explozii de cazane, etc.

Batrnetea noastra este de doua feluri:batrnetea sufletului si a corpului. Sufletul a obtin-ut maturitatea prin nenumaratele sale ntrupari siforme de existenta n cursul a milioane de ani, pnala starea superioara de constiinta actuala; el a uzatmulte corpuri tinere, ca pe niste haine. Ceea ce noinumim moarte, nu este altceva dect incapacitateade a ntretine n buna stare vesmntul fizic, de amprospata mereu corpul nostru cu elementevitale. Odata cu maturitatea si experienta spiritu-lui, sporeste si capacitatea lui de predominareasupra corpului, transformndu-l dupa vointa sa.

Prin aceasta autoritate sufleteasca, se poateobtine frumusetea, sanatatea, forta si iubirea oame-nilor. Pe de alta parte, aceeasi forta, n mod incon-stient, poate sa ne faca urti, bolnavi, slabi si resp-ingatori, cel putin n aceasta viata, caci, la urmaurmei, evolutia care tinde catre finete, catre perfec-tionare, transforma totul n forme mai purificate.Iata ce fel de puteri magice poseda gndurile noas-tre. Cu toate ca sunt invizibile, ele totusi sunt reale,

26

ca si floarea, pomul si fructul.Sub actiunea nentrerupta a gndurilor, muschii

imprima gesturi reflexe, care oglindesc caracterulacestor gnduri.

Omul hotart umbla altfel dect cel nedecis. Laomul nehotart miscarile, nfatisarea, felul de a seexprima, precum si tinuta corpului sunt timide; cutimpul, sub influenta timiditatii, corpul devinestngaci, diform, bun de nimic. Membrele corpuluiseamana cu literele unei scrisori scrise n graba,ntr-o stare de nesiguranta; scrisul e strmb, nereg-ulat, pe cnd dispozitia senina si dinamica - theserene mood - produce expresii amonioase si unscris placut.

Zilnic patrundem n atmosfera unei noi faze devietuire, cugetam asupra unui caracter imaginar, pecare l dorim - iar prin rolul dominant ce ni-lreprezentam mai des, redam corpului - adica mas-tii acestui rol - cele mai reliefate trasaturi.

Acel care si-a facut un obicei de a se vaicariaproape totdeauna, de-a fi indispus, de a se plngede soarta sa, de a serba orgia ipohondriei, si otrav-este sngele, si desfigureaza expresia; n zadar sistrica culoarea fetii, caci n laboratorul tainic alsufletului se prelucreaza nevazutul, germenulotravitor - AGENS. Acest germen otravitor, a caruiactiune e pusa n misca-re de nchipuire, adica princugetare, atrage din mediul nconjurator - conform

27

nenduplecatei legi - alti germeni asemanatori lui.A te deda unei stari de iritare, de disperare, nseam-na a-ti deschide portile sufletului pen-tru fluidulmental al tuturor oamenilor iritati si disperati dinntregul oras; aceasta nseamna a-ti alimenta pro-priul magnet - sufletul - cu curenti daunatori si dis-trugatori si a-ti pune n contact bateria mentala cutoate curentele de aceeasi natura! Acela care se gn-deste la tlharii si crime se pune n acest fel nlegatura sufleteasca cu fiecare tlhar si criminal depe tot globul pamntesc. Dispepsia provine nu attde la mincare, ct de la dispozitia n care ne-amobisnuit sa mncam. Cea mai buna pine, mncatacu amaraciune, actioneaza asupra sngelui ca otra-va.

Sa ne nchipuim o familie, ce prnzeste stndtacuta n jurul mesei, cu un aer de umilinta si onfatisare ncordata, parca ar zice: "n fine, trebuiesa nduram si aceasta!". Tatal e dus pe gnduri simediteaza la afacerile sale, sau s-a cufundat ncitirea unui ziar, nghitind odata cu mncarea, toatecrimele si sinuciderile publicate, furturile prinspargere si scandalurile din ultimele 24 de ore.Regina casei, suparata, se gndeste la neplacerilegospodaresti. La o asemenea masa, odata cu mn-carea, se introduce si elementul mniei, nenorociriisi descompunerii, n fiecare organism, provocndtuturor celor prezenti dispepsii de diferite feluri !

28

Cnd grimasa predomina expresia fetei, atuncisi gndurile fac ace-easi grimasa. Prin lasarea n josa unghiurilor gurii, gndurile, imitnd forma gurii,sunt si ele necate si triste. Fata omului este cel maibun indicator al starii sufletesti si, de aceea, primaimpresie este att de importanta.

Predispozitia la graba, provenita de la prostulobicei de a goni mentalmente corpul, nconvoaieumerii nainte. Omul ponderat, care este stapn pesine, nu se grabeste niciodata, si concentreazavointa, intelectul sau, numai ntr-o singura directie,se deda cu trup si suflet unui singur tel, se obis-nuieste a se dirija, a fi armonios n fiecare miscare,pentru ca spiritul lui este ntr-o stare de absolutadestindere si stapnire asupra corpului si mem-brelor sale; el nu se grabeste peste fire, nu se ngri-joreaza de ceea ce poate sa se ntmple n viitorulapropiat sau ndepartat.

Combinnd proiectul unei orecare afaceri, ntre-prinderi sau descoperiri, omul si creeaza din ele-mente nevazute, ceva tot att de real ca si masinadin fier si lemn. Acest proiect sau ntreprindere, larndul lor, atrag forte nevazute pentru realizarilelor - forte care duc catre materializa-rea finala nlumea realitatii. Iar omul care se teme de rau, caruiai e frica de mizerie si asteapta nenorocirea, sicreeaza prin aceasta, n nchipuire, un tablou imag-inar al unei puteri tacute, care aduna n jurul sau,

29

conform aceleiasi legi atractive, elemente vatama-toare si distrugatoare.

Reusita sau nereusita decurg din aceeasi lege,care poate sa serveas-ca n favoarea primei sau celeide-a doua, la fel cum o aceeasi mna, este capabilasa salveze sau sa omoare. Cu gndurile noastre,construim mereu, din substanta nevazuta, cevacare atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau dauna-toare, corespunzatoare cu caracterul gnduriloremise.

Acel care socoteste ca va mbatrni, mental-mente, se vede un batrn subrezit, iar n urma aces-tei nchipuiri, batrnetea l va rapune. n schimb,ramne tnar omul care e capabil sa-si faca un plan,sa se nfatiseze pe el nsusi, plin de tinerete, puteresi sanatate, putnd sa se cufunde nempie-dicat nel si sa se contopeasca cu nfatisarea voita, sa sedebaraseze de multimea care, repetndu-i mereu cava mbatrni, inevitabil va mbatrni. Noi tre-buie nentrerupt, sa construim idealul propriuluinostru EU, atragnd prin aceasta elemente careajuta ntotdeauna condensarea repre-zentarii idealen realitate.

Cei iubitori de a gndi la ceva maret, puternic, lamuntii, rurile si arborii din jurul lor, atrag catre eielementele acestor forte.

Omul ori si construieste n sine puterea si fru-musetea, ori consecutiv se ndoieste si cade din nou

30

n vechile conceptii ale masei. El nu distruge totusi,ceea ce a zidit mental. Lucrul s-a oprit numai siasteapta nsufletirea urmatoare.

O gndire pesimista asupra frumosului, a forteitineretii, pune piatra fundamentala a realizarii aces-tora. Dupa felul gndului pe care-l vom avea maides, acela vom fi. Dvs. spuneti "NU"? Dar pacientuldvs. nu se gndeste: "eu sunt tare", ci dimpotriva:"ct mi este de rau". Pacientii dvs. suferinzi de dis-pepsie nu zic: "vreau sa am un stomac sanatos", ci:"eu nu mai diger nimic". Si din aceasta cauza asaeste si n realitate! ... Noi vindecam bolile si nu penoi nsine. Vrem sa ne dezmierdam suferintelenoastre; daca racim tare, inconstient, tusea neprovoaca imediat mila de noi nsine; n timpul unuitratament corect, att bolnavul, ct si cei care-lnconjoara, ar trebui sa se narmeze mpotriva bolii,imaginndu-si tabloul sanatatii.

Vindecarile sunt tot att de molipsitoare ca simbolnavirile. Sanata-tea este tot att de conta-gioasa ca si pojarul.

Oare ct nu ar da cei maturi pentru a avea mem-bre tot att de tinere si elastice ca ale unui baiat de12 ani! Picioare cu care se catara n pomi, umbla sialearga pe balustrade - alearga pentru ca le place saalerge si nu pot altfel! Daca s-ar gasi asemeneamembre de vnzare! Ct de mare ar fi cerinta dinpartea obezilor si obezelor, asemeni unor saci cu

31

faina, carora si n faetoane le e greu si se vaicaresc.De ce oare omenirea, nca din cel mai fraged timp alvietii, aproape fara nici o mpotrivire, cu supuseniechiar, se lasa sa se ngrase peste masura, molesin-du-se, ngreunndu-se? Mi se pare ca facem uncompromis cu asemenea njosiri, denumindu-le"destoinicii"! Se ntelege de la sine ca un barbat caree si tata, cetatean si alegator, unul din stlpii statu-lui, nu poate sa zburde, sa sara ca un june, fiindcapur si simplu nu poate face acest lucru.

Purtam cu noi toate neajunsurile, ca pe nisteodajdii sfinte, schiopa-tnd, zicem: "Asa trebuie safie, pentru ca nu poate fi altfel!".

n natura, n universuri, n oameni si n jurul lor,se ngramadesc, din ce n ce, tot mai multe posibili-tati. Rapiditatea aparitiei depinde direct de felulcum cunoastem toate aceste forte noi, cum ne exer-sam n vederea lor si cum exersam a le stapni.

Dar ce lene!!!

GNDURILE POZITIVE SI NEGATIVE

Fara ntrerupere, emanam si captam elementesufletesti: ne asemanam cu o baterie electrica, caremai nti emana forta, pentru ca mai apoi sa fie dinnou ncarcata. Atunci cnd ne cheltuim puterileprin conversatii, prin scris, prin meditatii, sau prin

32

diferite alte ocupatii, suntem pozitivi; n caz con-trar, suntem negativi. n timpul starii negative, saude remprospa-tare, primim forte si elemente carevremelnic ne pot fi daunatoare, sau ne pot aducefoloase vesnice!

Exista curente mentale otravitoare, dupa cumexista si vapori otravi-tori: arsenicali sau de altemetale. Sa presupunem ca omul, aflndu-se n starenegativa, si-ar petrece cel putin o ora din timpulsau n mijlocul unor detinuti cinici, suprancarcaticu ura. De la ei ar absorbi elemente sufletesti otrav-itoare, elemente mbibate cu boli si cu forte distru-gatoare, elemente incomparabil mai periculoasedect otrava, care a fost descoperita pe calea anal-izei chimice; fiindca actiunea lor e mai subtila si maiascunsa, adeseori resimtindu-se numai dupa tre-cerea ctorva zile, cnd, gresit, efectul lor esteatribuit altor cauze!

E de o importanta covrsitoare mediul n care neaflam n timpul starii negative, fiindca n acel timp,analog buretelui, absorbim fluidul sufletesc. Dupatrecerea ctorva ore de lucru mental sau fizic, adican stare pozitiva, n timpul n care am emanat forta,starea negativa se prezinta ca un drept firesc si onecesitate. Este o greseala de a o nabusi artificialsau a o retine; totusi, aceasta imprudenta este nece-sara; e o stare care poate fi folositoare numai n con-ditii minutios alese.

33

Un om obosit, ntr-o societate de oameni nelinis-titi si aflndu-se n-tr-o stare de iritatie febrila, vareceptiona, cel putin pentru un timp, calitatile lorjosnice; iar ei, la rndul lor, nu vor extrage din elforte psihice de care e aproape secatuit. Se poatespune, ca sa ne exprimam simbolic, ca si-a agatat deel greutati de plumb. El va mprumuta, cel putinpentru un timp scurt, felul lor de a gndi si a inter-preta lucrurile, subestimndu-le. Va pierde ncred-erea si va deveni ndoielnic. Acele proiecte, ce nudemult i se pareau solide si usor de realizat, vordeveni deodata ntunecate.

Curajul lui obisnuit se nlocuieste cu teama. nstarea sa de nehotarre, el poate, ntr-un momentde zapaceala, sa cumpere lucruri absolut inutile, saspuna ceva nepotrivit, sau sa savrseasca ceva cedesigur nu s-ar face. El ar actiona altfel, daca ar finumai cu el nsusi, daca ar emite gndurile lui pro-prii, iar nu absurditatile ntunecate al oamenilorcare-l nconjoara.

Pentru frecventarea necesara a marilor adunari,urmeaza sa aleaga un timp mai dinamic al forteimentale, iar la primele semne de oboseala, sa seretraga imediat. n orele cnd stapnim forta,reprezentam un magnet. Acesta respinge curentelevatamatoare, carora le-am fi fost expusi, daca ne-am fi aflat n stare negativa. Deci, tot ce e mai bunn viata, vor obtine oamenii "pozitivi", luptatorii si

34

ncapatnatii! Cu toate acestea, nu e bine sa fimntotdeauna "pozitivi" si sa emanam din noi gn-duri, caci atunci, omul alunga si respinge de la sinemulte chibzuinte pretioase. n anumite timpuri,rezervoarele sufletesti trebuiesc rennoite; cu ctmprospatam mai temeinic si mai rational continu-tul, cu att e mai bine. Starea sufleteasca a omuluipozitiv va slabi inevitabil si va simti lipsa forteidaca nu se va comporta totdeauna ostil fata de gn-durile straine, daca nu-i va fi greu, va fi ntotdeau-na atent si va absorbi necunoscutul si noutatea;daca nu va deosebi improbabilul de imposibil.Propria cunostiinta marginita i va fi unica sfera deactiune! n schimb, oamenii mereu negativi, cei careincontinuu receptioneaza, care se mpaca cu par-erea ultimului, pierzndu-si ncrederea n sine de laun simplu surs sau ridicare din umeri, se asea-mana cu o canalizare prin care trec toate murdari-ile; pna la urma, se nfunda tevile si nu permit tre-cerea curentilor valorosi; asemenea oameni pierdcapacitatea de a emite forte pozitive.

n general, trebuie sa ne conformam regulii de afi pozitivi n societate si negativi n singuratateacorect pregatita. Omul care continua n singuratatesa se certe mental cu adversarul sau, involuntar siconsuma fortele.

Singuratatea este necesara mai cu seama omuluicare poarta pe umerii sai greutatea grijilor altora. n

35

timpul unui asemenea repaos, nu se cuvine sa nepermitem nici compatimirea, fiindca ea ne sub-mineaza fortele si tocmai ele trebuiesc adunate,pentru a ne aduce cele mai bune foloase. La fel, ora-torul, nainte de a-si pronunta lungul sau discurs,nu trebuie sa care carbuni pe scari, dorind astfel saajute unui sarac lucrator cu ziua; aceasta munca aromor n orator animatia, forta si stralucirea mintii,poate chiar si gndurile care, direct sau indirect, ardeschide cai noi pentru usura-rea soartei nu numaia unuia, ci chiar a miilor de lucratori cu ziua.

Omul care se nvrteste totdeauna ntr-o soci-etate numeroasa, inevitabil pierde multe forte,trnd dupa sine atmosferele straine. Dar cel maidaunator este faptul de a convietui cu un om cu odezvoltare mentala inferioara. n perioada pasivi-tatii, care inevitabil se ntoarce napoi totdeau-na,vom fi supusi unor curente mult inferioare, indifer-ent de felul raporturi-lor, indiferent daca acel om neeste frate, fiu sau sot. Dintre doi oameni cu un nivelde dezvoltare mentala diferita, dar strns legatisufleteste unul de altul, va suferi si va pierde tot-deauna cel mai destoinic, mai fin si care e mai lanaltime, fiindca el este mai receptibil, pe cnd celde esenta inferioara e capabil sa capteze numai oparte din ce i-a fost trimis, restul necaptat se pierdefara crutare si fara nici un rost.

Un contact ntre oameni este o formidabila forta36

motrice (AGENS), pentru cstigarea fericirii si suc-cesului. "Contact", aici nseamna ceva incomparabilsuperior apropierii fizice. Suntem apropiati cuomul, n virtutea intensitatii contactului psihic;despartirea nu joaca nici un rol aici. Acela care afost timp ndelungat legat de un om cu dezvoltarementala inferioara, nu poate rupe deodata undelecomunicative sufletesti, ce-i sunt trimise din acestizvor, n virtutea puterii de obisnuinta. Trebuie sa-luitam, sa nu ne gndim la el cu rautate; nu ne maigndim deloc la el, numai n felul acesta se poatetaia firul telepatic si sa ne eliberam. Pare aceastarece, aspru, grozav? Dar care poate fi sensul, pentrudoi oameni, de a pastra n amintire legatura dauna-toare pentru unul sau pentru amndoi? Caci daca oparte sufera, cu timpul va suferi si cealalta! La fel evatamator "pentru repaos" - prin urmare, n starede pasivitate - a citi romane captivante, a te identi-fica cu eroii lor, a inspira, sa zicem, o atmosferaabsurda, n timpul propriei slabiciuni si receptivi-tati.

n special n timpul cnd mncam, ar trebui safim mai pasivi: cel care primeste mncarea, adicamaterialul necesar construirii corpului sau, trebuiesa faca aceasta ntr-o buna dispozitie, linistit, veselsi echilibrat. A mnca si a ocar, a te certa sau a tegndi la afaceri nseamna a fi pozitiv exact n aceltimp cnd se cere o negativitate absoluta. Daca

37

ocara si cearta se produc verbal sau numai mental,se ntelege, nu are nici o importanta. Este daunatorde a lua masa cu omul pe care abia l suporti, de acarui stare sufleteasca trebuie sa te izolezi. Aceastacere cheltuiala fortei si pozitivi-tate. De aceea,numai oamenii legati cu o simpatie cristalina ar tre-bui sa fie comeseni. Omul care se afla adesea n sin-guratate atrage curente nrudite cu aspiratiile luisufletesti: spatiul se prezinta ca un magnet puter-nic, care cu timpul se ncarca cu propriile gnduri.Noi traim atunci ntr-un plan mult mai pur, mainalt, accesibil sugestiilor, care mai ntii vor fisfioase ca un vis tainuit. Pe neasteptate, aparenevoia de societate si atunci iei, fara alegere, ceea ceti cade sub mna sau te lasi ncntat de curente.Pacea interna este nimicita. Toate reveriile ti apardeodata, dupa parerea generala "pura absurditate";judecata sanatoasa rencepe sa brfeasca, sa criticesi sa nu mai contrazica tonul de behait al turmei.Dupa aceea, ramasi din nou cu noi nsine, simtim oadnca nemultumire si o indispozitie; ne reprosamcu mhnire ca am tradat drepturile sufletului nos-tru! Multe suflete mari sufera de apasarea gn-durilor parazitare, care se agata de ele si, fara voialor, le vatama.

Se ntelege ca nimeni nu trebuie si nu poateramne mult timp n singuratate; dar acela care areputerea sa rupa cu relatiile lui inferioare, si

38

deschide drumul, numai prin aceasta, catre altelesuperioare.

Omul care e narmat cu puterea rabdarii, aasteptarii, atrage n calea vietii sale oameni care idau acel repaos adevarat si acel ajutor pe carenumai contactul l poate da.

Gndurile lui superioare servesc ca o veriga deunire ntre el si posesorul gndurilor asemanatoare.Cel care se tine tare de elementele sale inferioare, sedesparte prin aceasta de lumea superioara careia,pna la un anumit grad, i apartine.

n ce anume constau asa-zisele relatii prieten-esti? Oare nu n unica si vesnica rumegare aleunora si acelorasi cuvinte si gnduri, ale unora siacelorasi gesturi? Oare nu nseamna ca se suportareciproc an dupa an?

Adevarata viata vie este starea varietatii,descoperirii noilor curente mentale. n ea se pro-duce un schimb nentrerupt de forte si gndiri ntresuflete de aceeasi naltime - iata izvoarele, ascensi-unile pna la o existenta vesnica!

Izvorul tineretii corpului si sufletului consta ncapacitatea de a transforma, momentan, tot aparat-ul mental n pozitivitate, atunci cnd suntem ncon-jurati de gnduri grosolane; ramnnd, n schimb,n negativi-tate, adica receptivi pentru izvoarelecreatoare.

Curajul sa ne fie faclara calauzitoare!39

Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideramnimic ca imposibil!

Sa nu urm pe nimeni - ci numai sa ne ferim deratacirile straine!

Sa iubim pe toti, dar sa acordam ncrederea cuprudenta si ntelepciune!

UNELE PRESCRIPTII PRACTICE SUFLETESTI

Traim ntr-un vrtej de senzatii, cunostinte noi,experiente noi si, cu toate ca am fost convinsi deadevarul lor, ele se pierd prea usor n banalitatileobisnuite, n cele ntlnite n fiecare zi.

Nimeni dintre noi nu poate sa se bazeze, nprezent si n viitor, ca va trai la naltimea noilorlegi, principii si metode ale existentei. Chiar dacaavem o deplina ncredere n adevarul lor, seascunde totusi n noi o doza de ncapatnare, care sempotriveste tacuta.

Aceasta doza de ncapatnare este materia, expe-rienta corpului, a sngelui, a celulelor.

Si de aceea, nu se pot repeta ndeajuns noileintuitii (intuition): exis-ta "nalta autoritate", fortadominatoare care patrunde si nvioreaza totul.

Noi compunem o parte a acestei forte.Ca atare, posedam aptitudinea de a tinde tacuti

si neobositi, prin rugaciune sau prin dorinta, sa ne40

mbibam cu tot mai multe calitati nrudite acesteinalte forte.

Fiecare gnd al nostru este o realitate, o forta.(Rog repetati de doua ori aceasta).

Fiecare gnd reprezinta piatra pentru construc-tia soartei noastre, fie n bine fie n rau.

Omul obligat sa locuiasca ntr-o casa urta, sa sehraneasca rau, sa traiasca cu oameni grosolani sibanali, trebuie ca n fundul imaginatiei sale sa seopuna la tot ce este umilitor! El trebuie sa-si imag-ineze ca locuieste ntr-o casa frumoasa, ca sehraneste cu mncari alese, la o masa cu oameni dis-tinsi; o asemenea stare sufleteasca l va ndreptacatre mai bine, fara amaraciuni, fara sfortari. Fiibogat cu duhul, cu imaginatia si constiinta, dupaele va urma si bogatia materiala. Omul care se vedemereu pe treapta de jos a scarii va ramne pentrutotdeauna pe ea. Starea predominanta - apasatoaresau nvingatoare - formeaza din timp toate conditi-ile fizice ale vietii.

Nu pune niciodata granite posibilitatilorviitoare. Niciodata nu spune: "Mai departe nu potmerge. ntotdeauna voi fi mai jos dect cutare saucutare om !". Sau: "Corpul meu trebuie sa se ruinezesi sa piara, fiindca n trecut, multe corpuri omenestis-au ruinat si au pierit.".

Nu gndi: "Capacitatile si talentele mele suntmediocre - eu voi trai si voi muri ca si milioanele de

41

oameni din jurul meu!". n felul acesta, fara cunostinta de cauza, gasesc

multi si nimeresc n sclavia nselaciunii. Ei se ncar-ca cu toate relele si consecintele lor chinuitoare.

Ei distrug posibilitatea de a trece cndva limitalumii actuale. Ei pleaca de pe cararea naltelor ade-varuri, fara a avea nevoie.

n fiecare om este mplntat germenul unei oare-care capacitati, unui oarecare talent; fiecare are ovocatie bine determinata, tot asa exclusiva ca si vie-tuirea sa; caci n creatia fara sfrsit, nesfrsita este sivariatia manifestarilor, fie ca e vietuirea, apusulsoarelui sau creierul omenesc.

Sa doresti cteodata sa fii eliberat de orice frica.Fiecare secunda consacrata unei asemenea dorinteajuta putin eliberarii tale din robia fricii. Constiintanesfrsita nu cunoaste frica, dar vezi ca vesnica tasuccesiune consta ntr-o apropiere tot mai mare deconstiinta infinita.

Noi absorbim gndurile oamenilor simpaticinoua si ale celor pe care i vedem mai des. Dacaacesti oameni sunt inferiori si traiesc mentalmenten sferele inferioare, atunci faptul acesta se reflectan rau asupra noastra, caci ntr-o relatie inegala estenvinsa totdeauna mintea subtila si superioa-ra.

Norocosii ne ntind gnduri despre succese, caniste fire. Acei fara noroc, cei ce nu reusesc, emanadezordinea, lipsa rabdarii sistematice sau lipsa put-

42

erii credintei; noi absorbim toate acestea ca bureteleapa.

Este mai bine sa nu ai cu nimeni nici un fel deraporturi, dect sa ntretii relatii cu oameni stupizisi prosti, ce traiesc fara nici un tel; curentul lor men-tal ne izoleaza de fiintele asemanatoare noua, ade-varatii nostri prieteni.

Cnd n vreo actiune sau afacere, cadem ntr-osituatie fara nici o iesire, nu se cuvine a actionaprompt, ci se cuvine a astepta, ndepartnd chiar signdul de la chestiunea dificila. Numai aceasta tiva ntari energia si initiativa. n acest mod, se adunafortele care curg din toate partile. Ele se manifestasub forma combinatiei, inspiratiei, circumstanteiafluente sau ntmplarii. n timpul asteptarii nu ne-am oprit. Cererea noastra ne duce n curentul men-tal la ntlnirea cu chibzuinta, cu ocazia! Omul carese bizuie n vreo actiune exclusiv pe oameni,nseamna ca a si alunecat de pe calea buna careducea la izbnda.

Despre actiunile, planurile si sperantele tale, savorbesti numai cu oameni n care ai ncredere abso-luta si stii ca-ti doresc succesul. Niciodata nu tencrede n oamenii care te asculta dintr-o simplapolitete. Fiecare cuvnt exprimat nseamna forta pecare o rapesti actiunii tale.

Numarul oamenilor n care poti sa te ncrezi esteextrem de restrns. Caci o urare buna si sincera a

43

unui singur prieten, care te asculta timp de 10minute, cu atentie sincera, reprezinta o adevarataforta vie, auxiliara, care alaturndu-ti-se, lucreazadin acest moment n colaborare cu tine, pentrubinele tau.

Urmarind o tinta mareata, vei fi calauzit catreoameni carora le vei inspira ncredere n tine si pecare i vei putea convinge vorbindu-le.

Cernd pentru tine nsuti dreptatea, tu o ceri nnumele ntregii omeniri.

A permite sa te nsele, sa te pacaleasca, sa techinuiasca, fara a protesta mental sau verbal - teidentifici cu nselaciunea si ticalosia.

Zece minute petrecute n reprosuri contrasoartei tale sau n invidii fata de fericirea altuia,reprezinta o anumita cantitate de forta risipita pen-tru agravarea destinului tau. Fiecare gnd de invi-die sau de ura zboara napoi ca si bumerangul aus-tralienilor. A nutri simturi rele mpotriva marilorbogatasi nseamna o risipa care aduce nu numainenorocire, ci ne distruge din vreme fericirea npregatire.

Se ntelege ca nu trebuie sa asteptam o eliberaremomentana, cnd ele au devenit o a doua natura anoastra.

Obiceiurile urte, adunate o viata ntreaga sedezradacineaza numai ncetul cu ncetul.

Camera dvs. este acel atelier n care ar trebui sa44

se construiasca noul "EU", din noile elemente men-tale. n aceasta camera nu trebuie permisa intrareastrainilor si chiar noi ar trebui sa ne petrecem acolotimpul numai atunci cnd suntem ntr-o buna dis-pozitie si voiosie. n ea trebuie sa idealizam si sa nevedem visurile mplinite.

Cu timpul, aceasta camera va fi ncarcata literal-mente cu fericire. Din fiecare obiect vor tisni sprenoi amintiri despre gndurile frumoase din trecutsi ne vor da posibilitatea sa savrsim fapte asem-anatoare minunilor.

O indispozitie careia te supui nu este altcevadect o boala. Un suflet bolnav mbolnaveste cor-pul! Majoritatea bolnavilor si pregatesc mental-mente, cu staruinta, ani de-a rndul, o mbolnaviredefinitiva.

Din contra, cu ct ne aflam mai mult timp ntr-opermanenta astep-tare de viitor fericit, cu attdevine mai mic pericolul de a pierde aceasta stare,chiar si pentu scurt timp, fiindca ea a devenit adoua noastra natura si nu suntem n stare sa o dis-trugem mpreuna cu toate acele stari nesfrsite siplacute ce decurg din ea.

Toti, fara exceptie, suntem construiti din fortedenumite gnduri. Toate faptele noastre nu suntaltceva dect o nentrerupta rugaciune! Se ntelegeca rugaciunea nu se concepe aici ca o nsiruire decuvinte cunoscute. Omul care mediteaza asupra

45

partilor obscure ale vietii, gndindu-se mereu ladezamagirile avute si loviturile soartei, nu facealtceva dect implora dezamagirile si loviturilepentru viitor.

Acel care asteapta nenorocirea, numai prin acestsimplu fapt, se roaga ca ea sa se ntmple si, farandoiala, nu va ntrzia sa vina.

n societate, aducem cu noi nu numai corpul, cisi aura noastra, care, inconstient, ne face sa fim sim-patici sau antipatici n fata societatii, indiferent cavorbim sau tacem, caci ceea ce gndim este incom-parabil mai important dect ceea ce spunem.Atmosfera specifica ce ne nconjoara atrage saurespinge. Ceea ce ni se ntmpla nu este altcevadect o consecinta a starii noastre sufletesti cedainuieste de mai multi ani.

nclinarea catre adevar aduce cu timpul rezul-tatele cele mai bune si durabile. Aceasta nu este unsentimentalism, ci pur si simplu o stiinta. O aseme-nea directie data gndurilor atrage mprejurari sioameni n care poti sa ai ncredere, suflete nruditen care viata noastra si gaseste refugiu.

"Sa nu apuna soarele nainte de a-ti trecemnia", n aceasta rugaciune biblica consta tainasanatatii. Omul care se culca seara suparat si mh-nit, mentalmente, n timpul somnului, se afla nsfera raului si aduna suparari si mhniri pentru adoua zi.

46

Graba este un obicei prost, care distruge maimulte vieti dect se crede. Grabnica, nerabdatoarealegare a sireturilor ncaltarilor de dimineata, atragedupa sine o febrilitate pentru toata ziua. Fa rugaci-uni ca sa scapi din acest nvalmasag, ca sa-ti capetilinistea. Oamenii aspri tin viata n manusi de arici.Ei dirijeaza totul cu mintea limpede, fara a da debanuit, fara ndrjiri fizice inutile.

Daca dimineata la sculare simti apasarea a tot ceva urma n cursul zilei, ca de exemplu grijile casei,afacerile, cumparaturile si alte obligatii urgente,trebuie sa te asezi pentru 30 de secunde si sa-ti zici:"Nu voi permite acestor obligatii sa ma domine. Lanceput, am sa ma ocup de un singur lucru, iar cele-lalte am sa le las la o parte, pna ce primul lucru vafi definitiv terminat.". Asa veti avea toate sanselepentru reusita mplinirii acestui lucru, iar dupaaceasta le veti ndeplini si pe celelalte, n ordine,unele dupa altele. Elaborarea acestei stari linistite agndurilor concentrate ne transporta, deci, spre cir-cumstante, ntmplari, evenimente si cunostintemult mai convenabile dect o stare semiconstientade graba nebuna.

Pna n prezent, nca mai credem n diferiteleneadevaruri. Credem inconstient. Ratacirea ne esteascunsa. Si n felul acesta continuam a trai conformratacirilor necunoscute. Din ele decurg suferintelevietii noastre.

47

Fa rugaciuni zilnice, ca sa obtii capacitatea de adistinge falsul n conceptie si sa nu te sperii dacavei descoperi incomparabil mai multa falsitatedect te astepti!

Daca esti suferind si crezi ca un medicament sausfatul doctorului te-ar putea ajuta, atunci iamedicamentul, urmeaza sfatul, dar sprijina-temereu pe gndul: "Iau aceasta doctorie nu pentruvindecarea corpului meu, ci numai ca un ajutorpentru suflet, care, n curnd, si va cstiga forte sicapacitati, ca sa se poata ajuta totdeauna pe sinensusi.".

Niciodata nu-ti nvata copilul sa aiba pareri infe-rioare despre el nsusi. Daca el se va obisnui cuaceasta, atunci si altii se vor nvata sa-l pretuiascamai nti copil fiind, iar mai trziu ca om matur.

Nimic nu influenteaza att de fatal personali-tatea ca autoumilinta. Multi copii ncep viata mole-siti sub presiunea acestor scieli de ani de-a rn-dul. nvatati copilul nu numai sa viseze reusita, darsi sa fie sigur de ea. O asteptare ndelungata a suc-cesului aduce mprejurari, mijloace si modali-tatipentru a-l obtine.

Pna n prezent, avem cele mai vagi notiunidespre felul cum ar fi putut sa fie viata si ce fel deposibilitati tainuieste ea. Ca atribut al vietii relativperfecte, se va ivi capacitatea omenirii de a-si ren-noi corpul dupa dorinta si de a-l pastra n starea pe

48

care o prefera. Un corp de o frumusete minunata sicare nu va cunoaste nici o durere.

Sa zici: "aceasta trebuie sa se ntmple" si atunci,mii de forte se vor pune n actiune pentru realizareadorintei, de aceea, se recomanda pru-denta nalegerea dorintelor - caci ele pot sa se ntoarca cablestem. Pentru aceasta cauza, trebuie sa-ti dezvoltismerenia n fata constiintei nesfrsite; fii ntotdeau-na pregatit pentru receptarea undelor din sferenalte, care te nvata sa cunosti valorile adevarate -precum si ceea ce trebuie sa doresti!

Viata omului - barbat sau femeie - nu poate fiperfecta. Omul nu este n stare sa-si hotarascafortele, pna ce nu-si va gasi un al doilea "EU", pnace nu-si va ntlni completarea sa n sexul opus sipna cnd nu-l va cunoas-te spiritualiceste. Dupa oasemenea cunoastere, despartirea este imposi-bila.

n timpul mesei, vom tine ntotdeauna seama ca,odata cu fiecare mbucatura pe care o nghitim, con-struim n corpul nostru gndul cores-punzator custarea noastra sufleteasca.

n timpul mesei, dati silinta sa fii vesel, scutit deorice griji si plin de speranta. Si daca nu poti sa ai sisa pastrezi o astfel de stare, atunci sa o evoci prinrugaciune!

Ziua si noaptea, fa rugaciuni pentru constiintanesfrsita a ntelep-ciunii superioare, a fortei sibucuriei. Sa recunosti cu smerenie sufleteasca supe-

49

rioritatea constiintei nesfrsite, nseamna ntr-ade-var a te deda cu trup si suflet bunului superior.Undele superioare ale ntelepciunii trec toate prinexistenta noastra, daca ne aflam pe adevarata calepentru a le recep-tiona unde, care, ncetul cu nce-tul, ne vor elibera de rataciri si ne vor conduce de lamai bun, la perfectiune.

Constiinta aceasta ne transpune treptat ntr-onoua sfera, pe o alta cale a vietii si ne apropie deacei de care avem mai multa nevoie.

DUMNEZEU N ARBORI

E fericit omul care iubeste copacii. Copacii mari,crescuti n salbaticie si libertate, acolo unde i-a saditnesfrsita forta si unde nu poate patrun-de ngri-jirea omeneasca. Tot ce e salbatic, natural, e maiapropiat de uni-vers, inspira mai real si mai pur rit-mul spiritual al infinitului. Iata de ce, ne cuprinde onespusa bucurie n mijlocul naturii salbatice, npadure, n munti, n general acolo unde nu sunturme ale culturii omenesti.

Noi inspiram emanatiile nentrerupte, iradiatede copaci, munti, pasari si de toate celelalte vari-etati ale infinitului! Aceasta emanatie tamaduiestesi rennoieste. E mai vitala dect aerul! Aceastaemanatie este forta psihica izvorta din tot ce este

50

viu. Aceasta emanatie nu o veti gasi nicio-data norase si nici n parcurile si gradinile cultivate. Efericit omul care iubeste profund si devotat arboriisalbatici, pasarile si animalele, ca pe niste egali aisai, stiind bine ca si ei, la rndul lor, l rasplatesc dinplin pentru aceasta iubire! Tot ce e vietuitor,raspunde la simpatie si la antipa-tie. Noi suntemreprezentantii unei parti a "constiintei infinite",arborii sunt reprezentantii alteia. Iar iubirea este unelement nevazut - "apa vie" a lumii, care se rosto-goleste n valuri mari, dintr-o parte spre alta a cos-mosu-lui invizibil ce ne nconjoara. Arborele - gn-dul viu al lui Dumnezeu -merita toata atentia noas-tra. El contine, poate, ntelepciunea care noua nelipseste, caci fiecare observare atenta a arborelui neda putinta de a dobndi organisme cu mai multacuratenie, frumusete si sanatate. Vrem sa ne izbav-im definitiv de boli, sa avem o inima mai usoara siun spirit plin cu bucuria de viata. Pentru fiecare zicare vine, dorim o viata noua, o noua bucurie!Deoarece corpurile noastre trebuie sa devina, cuanii, mai usoare, nu mai grele. Vrem deplin sacunoastem cu fiecare celula infinitul - vrem sareusim a vedea spectacolul nemuririi!

Ne trebuiesc capacitati nca necunoscute "muri-torilor". Vrem sa ne eliberam de tot ce ne e fatalorganismului, de suferinte si de moartea corpuluipamntesc!

51

Sunt, oare, n stare arborii sa ne dea toate aces-tea? Da, ei au putinta sa ne ajute, imediat ce vomreusi sa patrundem n sufletul lor. Trebuie, nsa, santelegem rolul lor n "fiinta infinita". Prea putinvom afla despre viata lor, atta timp ct vom vedean ei numai combustibil pentru ncalzit si materialpentru butoaie. Acela care, ntr-adevar, va reusi saiubeasca Constiinta Infinita, n toate manifestarilesale, va fi rasplatit pentru iubirea sa, prin mbibareacu o parte de ntelepciune, proprie naturii acesteia.O contopire a iubirii cu conceptia despre arbori vanvata omenirea sa traga din paduri foloase incom-parabil mai mari dect materialul pentru costructiisi combustibil. Iubirea i va sopti omului n ce mod,padurile cu naltele si imensele suprafete, cu mil-iarde de tulpini, ramuri si frunze, servesc dreptcabluri ideale pentru elementul spiritual superior,pe care ele l acumulea-za si-l redau omului, n pro-portie cu capacitatea lui de receptivitate. Fiecaredin aceste forme ale existentei poseda o putere spe-ciala - elixirul vital pentru sufletul sensibil - pe caresimpatia ne-o transmite noua. nsa, iubirea cere rec-iprocitate. Putem sa capatam aceasta iubire dininfinit, proportional cu iubirea noastra fata defiecare forma a existentei, fie aceasta un tufis, fruct,insecta sau pasare. Nimeni nu distruge si nu vio-leaza ceea ce iubeste sincer. Elementul specificfiecarei forme a existentei care ni se transmite, este

52

nsasi viata! n masura absorbirii, se vor destepta nnoi forte al caror sens poate fi nteles numai princuvintul "minune".

Taiati padurile si veti distruge aceste forte.nlocuiti arborii salbatici cu cei artificiali - acesteforte vor degenera. Astfel, pomii roditori dau, nurma altoirii, "fructe nobile"; dar, din punct devedere al pomului salbatic, sunt fructele degener-arii artificiale, de exemplu marul Caleville; nlumea animala - ficatul gstei ndopate.

Raportul nostru fata de arbori si de tot ce e viu,se va schimba cu totul, pe masura ce vom ajungetineretea vesnica, fericirea si sanatatea. Iubindarborii, plantele, insectele si pasarile, noi le vomlasa n voia lor, si vom primi drept multumire oparte din forta nesfrsita, proprie vietii lor.

"Dar cum sa traim" - ne vom ntreba - "faralemne, fara hrana vegetala si animala?".

Trebuie oare sa existe vesnic numai o singuraforma a existentei? Oare nu pot fi schimbate condi-tiile existentei, n legatura cu noile simturi?Instinctul a milioane de oameni respinge azi hranaanimala. Se ntelege de la sine, ca omenirea nu vanceta deodata brutalitatea sa asupra lumii animalesi vegetale. Att timp ct va exista cerinta unei ast-fel de alimen-tatii, ea trebuie satisfacuta; valoareaconsta n disparitia naturala a unor astfel de dor-inte. Numai atunci, sub calauza spiritului, se va

53

ajunge la o schimbare organica interna definitiva.Pna n prezent, ratacirea omenirii consta n aceeaca ea ncearca sa se nsufleteasca cu ajutorul pro-priei sale puteri de vointa, impunndu-si postul,pocainta si abtinerea de la ceea ce i era mai trebuin-cios. nsa, asemenea mijloace nu izbaveau de boli,decaderi si moarte, nu-i mprospatau corpul; ele seditrugeau tot asa ca si corpurile chefliilor sibetivilor. Ascetismul este o insuficienta a ncrederiin gran-doarea "fortei nesfrsite", care ne duce pnala cea mai nalta treapta a existentei. E cel mai marepacat a dori sa te vindeci pe tine nsuti, separndomul, chiar si numai vremelnic, de "ConstiintaInfinita", care-i transmite viata, odata ce el o cere cuncredere. Eliberarea de vicii, neajunsuri si de alteobiceiuri se poate obtine numai prin ruga insisten-ta de a stinge cerintele care le provoaca.

"Constiinta Infinita" zice la fiecare respiratie:"Veniti la mine, cereti, cautati-ma n toata creatia sieu am sa va rennoiesc vesnic corpurile si sufletele";patimele si dorintele voastre se vor schimba treptatsi, odata cu ele, va disparea toata grosolania si con-tradictia oricarei legi; n schimb, veti gusta bucuri-ile spirituale, care acum sunt inaccesibile murito-rilor.

Odata nvatati a duce o viata superioara si, prinaceasta, mai ndelungata - si asa va fi - vom respec-ta tot ce e vietuitor si, din iubire, le vom lasa n lib-

54

ertate. Iubim nu pasarica nchisa n colivie, cinumai capri-ciul nostru. n felul acesta, nalta iubirefata de tot ce vietuieste este calea catre viata nsasi,care se scurge catre noi, nu numai din arbori, pasarisi insecte, ci si din fulgul de zapada care senvrteste caznd, din uragane si mari. Nu n sensfigurat, ci ca forta vie! Oare de ce noi nu iubim ncaastfel? Nu stim! E deajuns a vedea calea care neelibereaza de tot ce e rau.

DESPRE FOLOASELE VISARII

Sa nu ne gndim continuu. Acest lucru esteobositor si atrage dupa sine repetarea unora siacelorasi gnduri.

Capacitatea de a ntrerupe gndurile pozitivedupa dorinta sa, a visa ntr-o stare completa depace fizica, contine n sine una din cele mai nobileizvoare de putere si beatitudine. Sa te uiti numai nacel coltisor al peisajului pe care l visezi sau sa con-struiesti n liniste castele imaginare.

Saizeci de secunde nchinate meditatiei dau totattea secunde de pace si remprospatare sufleteas-ca si trupeasca. Chiar si n domeniul infe-rior alsuccesului material, va ramne nvingator acelacare va fi n stare sa se odihneasca dupa propriavointa, adica sa ramna pasiv si sa nlature de la

55

sine, dupa bunul plac, toate gndurile. n minilelui sunt frnele vietii, caci n momentul auto-adn-cirii, i se deschid portile pentru noi gnduri,proiecte si intreprinderi, care, apoi, n stare de com-pleta constiinta, pastrndu-se n memorie - se real-izeaza.

Toti oamenii contemporani se nvrtesc nepro-ductiv, din an n an, n cercul vicios al unora siacelorasi gnduri! E clar ca ei, ntr-o asemenea starede goana, nu sunt capabili sa observe n calea lorntlnirile cu posibilitatile si chiar daca le-ar obser-va, le lipseste, totusi, curajul de a se agata energicde ele.

Automat, n puterea obisnuintei, ei fac unul siacelasi lucru, zi dupa zi. Starea lor sufleteasca isubjuga definitiv si i tine sub greutatea gndurilorsclave! Mereu li se pare ca trebuie sa realizeze ceva"folositor"! Chiar si n somn, ei se zbat prosteste... casi caii orbi n arcan! Se trezesc dimineata obositi...Somnul este elixirul vital numai pentru aceia careau nvatat a fi visatori, a se adnci n sine, a se con-centra.

Interpretarea n sine nu consta n denumire!... ntimpul calatoriilor pe mare, acesti oameni sunt caniste salbatici neastmparati, se reped fara nici untel prin ntregul vapor, trecnd dintr-o cabina nalta! n tren, ei asteapta nerabdatori momentulsosirii la destinatie, odata sositi, nu stiu ce sa faca cu

56

ei nsisi. La ei acasa se agita vesnic, iar rezultatul eca ziua le-a trecut fara nici un folos!

ncordarea lor mintala nu a dat nimic!Tigarile generalului Grait au repurtat mai multe

victorii dect spada lui! Nelund n consideratievatamarea produsa de nicotina, o singura tragere afumului din tigara si expiratia lui, o observareinvoluntara a nourasilor de fum care se evapora,evoca starea de reverie, de visare-pasiva, n timpulcareia sufletul nu numai ca se odihneste, ci si recep-tioneaza noile intuitii.

Prin aceasta nsa, nici nu recomandam si nici nucondamnam tutunul: el reprezinta una din acelemulte mijloace imperfecte pentru crearea stariidorite, care, desigur, poate fi atinsa prin alte cailauntrice, mult mai solide si mai convenabile.

Iata o cale din multe: sa ncerce cititorul acestorpagini sa se opreasca din cnd n cnd, sa se lase pespatarul scaunului, cu minile atrnnd pasiv, sanu se gndeasca absolut la nimic, timp de 3-5secunde! Un nouras, o coloana de fum, o cracaleganata de vnt i pot atrage privirea.

Dar acela care nu este n stare sa se odihneascacu sufletul si corpul, nici chiar timp de 5 secunde -astfel de oameni sunt multi - sa evite, cel putin, mis-carile nervoase prea bruste. Aceasta va fi prima lec-tie de nalta arta a visarii si a abstractiei mentale.Sufletul lui si-a atras catre sine atomul fortei vivifi-

57

catoare, care nu poate sa mai dispara. Daca trebuiesa nvingi agitatia nradacinata n toata viata dintrecut, nu se poate conta pe o deplina si imediatareusita. Totusi, germenul calmului este mplntatdeja! Acest gnd nu va mai dispare niciodata. Omulsa nu prelucreze nsa acest gnd cu prea marencordare. Totul va creste si se va dezvalui de lasine.

Sta n puterea fiecarui om sa domine n modarmonios sufletul si corpul, chiar si n cele mainensemnate actiuni - fals denumite astfel - cum arfi de exemplu, n felul de a te scula, a umbla, a ras-foi o carte, etc.

Omul care e capabil sa ramna n starea de con-templare dupa propria sa dorinta, va gusta si el dinbucuria unui somn sanatos si rennoitor; ...cacistarea predominanta de peste zi conditioneazastarea noptii viitoare. Insomnia corespunde dis-trarii, "spasmul" gndirii, care ceasuri ntregi nu daodihna corpului omului obosit... De ndata ce culti-vam linistea, creste si capacitatea vointei de aprovoca momentan somnul, adica completa pasivi-tate.

Exercitiile dispozitiilor mentale se prescriuexclusiv atunci cnd acestea prezinta comoditateanecesara si cnd se fac cu placere... n caz contrar,reusita ntrzie. Taina si farmecul dezvoltarii inte-rioare consta n aceea ca, la fel cu iarba cmpului, ea

58

creste inconstient. Dupa ctiva ani, toate miscarilenoastre vor capata mladiere, armonie. n anarhiamentala actuala, corpul omului, de fapt, se rupe nbucati, sub presiunea gndurilor dezordonate sinecontrolate!... Odata cu marirea claritatii spiritu-lui, fiecare miscare, fiecare pas vor deveni un izvorde satisfactie, ne mai fiind o piedica n timpulgoanei inutile si fara nici un tel. Fac bine numai prinaceea ca iubesc; ncetul cu ncetul, toata viata secompune din elemente definite, care nu se distrugreciproc unul pe altul. Aceste exercitii simple vortransforma fiecare actiune a noastra ntr-un magnetdin ce n ce mai puternic si de o forta miraculoasa.

Hristos si Moise, toti clarvazatorii si magii seaflau n "pace". Acumulata n felul acesta, fortasufleteasca era apoi dirijata asupra bolnavului pecare-l renastea. n povestirea despre Marta si Maria,ultima si-a ales partea cea mai buna, caci nu seocupa de bucatarie, ea lucra n liniste asupra dez-voltarii corecte a fortelor sale si putea n ctevasecunde sa produca mai mult dect Marta, careducea toata greutatea lucrului casnic.

Marta istovea... Maria se mprospata!...Cultivarea pacii mareste prezenta de spirit. Cu altecuvinte, aceasta este o capacitate de a te folosi norice moment, de toata cunostinta ta, de toata ener-gia ta, de hotarre si tactica. Chiar simplul fapt alprezentei, n acelasi moment, a tuturor calitatilor, le

59

reda valoarea. Ele sunt concentrate ntr-o linistespirituala, nu fug dupa o mie de obiecte mprasti-ate.

Starea de contemplare este la fel cu o garnizoanaodihnita a cetatii care gndeste. Oamenii timizi,nervosi si, prin aceasta, ntotdeauna obositi, se evi-dentiaza rar prin ceva; ei nu reprezinta magnetecare, lucrnd n liniste, devin din ce n ce tot maiputernici, n loc sa slabeasca.

Prin priceperea de a-ti conserva fortele si a-tiodihni spiritul, se obtin nervi de otel: dintr-unasemenea om va radia un fluid capabil samblnzeasca calul salbatic! Curajul se aseamana cuun nor de magnet, pe care nimic nu-l poate stra-punge!

n asemenea cazuri, posibilitatile sunt nelimi-tate. Se poate dezvolta n corp si n fiecare organ, oforta de opozitie la toate influentele materiale, dezece ori mai mare dect pna n prezent.

Capacitatea de a te da visarii poate fi - ca si ori-care alta - dezvoltata exagerat, de exemplu: laoamenii care traiesc parca ntr-un semi-somn,nedndu-si socoteala de ceea ce face corpul lor. Lorle lipseste forta pozitiva de a actiona dupa dorintalor proprie, atunci cnd e necesar. Urmeaza a se sta-bili echilibrul ntre totalul fortelor pozitive; omultrebuie sa se nvete a trece dintr-o stare n alta cnd,unde si pe ct timp va voi.

60

n aceasta operatie, venitul si cheltuiala forteipoate fi stabilita cu o exactitate att de mare, nctpe timpul schimbarii starii sa ramna ntotdeaunaun mic excedent de forta acumulata.

n prezent, multi, cnd si dau fortele lor spiri-tuale, nu-si pastreaza rezerve necesare si, n cazurineprevazute, se trezesc absolut neputinciosi.

Odata cu dezvoltarea capacitatii de a devenicontemplativ, se schimba si respiratia si bataileinimii. Respiratia se prelucreaza de diafragma."Prana-Yama" - inspiratia si expiratia lenta, sistem-atica, a yoghinilor hindusi - reprezinta consecintaexterioara naturala a starii launtrice, cu toate sem-nele minunate ale sufletului si corpului.

Exista respiratia sufletului, ritmul psihic, a careicoordonare evidenta se manifesta prin respiratiaplamnilor.

Omul, care traieste n curentul gndurilor cre-atoare, e dotat cu capacitatea de a trage din acestcurent un element particular - Prana hindusilor -atmosfera mai curata, mai puternica si mai vitaladect aerul pamntului. Din acest eter dumnezeiescomul capata elixirul vital, care n sfera materiala daforte neobisnuite pentru desavrsirea faptelorvitale eroice, atunci cnd e necesar.TAINA SOMNULUI SI DEDUBLAREA VIETII

NOASTRE

61

Noi traim si actionam, suferim si ne bucuram nsomn, tot asa ca si n stare de veghe. n timpul som-nului, traim cu simturile mult mai ascutite; ger-menii lor sunt saditi n fiecare din noi, iar copia lorgrosolana se manifesta prin vedere, miros, pipaire,gust si auz.

La trezire, cnd simturile noastre exterioarencep sa functioneze, faza vietuirii amintita mai sus,se stinge.

Constiinta de zi retine numai unele frnturi, demulte ori fara nici o legatura ntre ele, scene sintmplari vagi si ncurcate, traite n timpul somnu-lui.

Visele, sunt urmele obscure ale adevaratei noas-tre vieti, interpretate n alte planuri de simtire. nacest timp, corpul si sufletul sunt legate prin conex-iune mintala - chiar si atunci cnd sufletul cala-toreste departe de corp. Prin mijlocirea acestei lega-turi, sufletul calatoreste departe de corp. Prinmijlocirea acestei legaturi, sufletul, care se odi-hneste, transmite curentul vital, folositor sau dau-nator, corespunzator cu stratul mental n care sufle-tul se nvrteste.

Moartea, adica descompunerea corpului, ncepedupa ruperea acestei legaturi. Odata cu dezvoltareasufletului - se dezvolta si capacitatea de a puteaabsorbi noi gnduri, noi adevaruri; legatura, careuneste sufletul cu corpul, devenind tot mai puterni-

62

ca si ajungnd la un moment dat indisolubila.Astfel, noi reprezentam unirea a doua fiinte,

care, inconstient, traiesc mpreuna, doua vietidiferite, n doua lumi apropiate n spatiu.

Amintirile noastre sunt de doua feluri: materi-ale, care nu cuprind nauntrul lor esenta spiritualasi spirituale, care nlatura viata noastra de zi.

Chiar apostolul Pavel vorbeste despre corpulsufletesc (fizic) si cel spiritual. ntia Epistola a luiPavel catre Corinteni II 14, 15. "Corpul spiritualtraieste n acelasi timp cu cel fizic, iar dupa descom-punerea ultimului, continua sa vietuiasca, asa dupacum a vietuit si pna la nastere.".

Aceste doua fiinte, unite n fiecare om,posednd un spirit, ramn totusi straine una dealta. Ziua, spiritul se foloseste de corp, ca siminierul de hainele groase cu care coboara n minaadnca. ntr-o alta existenta, adica n somn, el nu secalauzeste de simturile fizice... nsa tot ce a retrait"acolo" (adica n vis), apare la lumina constiintei dezi, ca reamintirea unui vis, reamintire corespunza-toare gndurilor si senzatiilor manifestate ziua.

Odata cu dezvoltarea adevaratului nostru "EU",capatam priceperea de a ne adresa direct acesteinalte grupe de simturi, fara sa le transpunem mainti n lumea fizica.

Fiecare cuprindem n noi o jumatate din lume, ojumatate din viata care, nerabdatoare, asteapta o

63

prelucrare si o mai variata studiere.ntr-o directa dependenta de dezvoltare a spirit-

ului nostru n viata prezenta sau n una din vietileviitoare, aceste doua lumi se vor contopi tot maimult si ne vor deschide calea vietuirii constiente, namndoua.

Implorarea, ruga, ne va apropia de descoperireaacestei taine. Dorinta nentrerupta si insistenta de acunoaste Adevarul, ne va trezi fortele virtuale (ger-menii lor dormiteaza n noi) si ne va schimba com-plet viata noastra, destul de trista altfel.

Atunci vom contempla fericiti cele doua nfatis-ari ale existentei noastre. Azi, cunoasterea lor ne-arfi de putin folos.

Prea ne-am obisnuit, n ignoranta noastra, sacalatorim cu acelasi neastmpar si dezechilibru, nsomn ca si n starea de veghe. Din fericire, nu neramne mult n memorie, caci relele consecinte alehoinarelii n sferele spirituale inferioare, din timpulsomnului, se reflecta asupra noastra. Doua orepetrecute n stralucitoarele mparatii ale somnuluine aduc mai mult dect zece ore n sferele infe-rioare.

Somnul ne mai aduce odihna si remprospatareacorpului, nu nsa si a spiritului. Ochiul care vede nsomn, poate patrunde pna la extremitatea hotaru-lui de gndire. n timpul somnului, spiritul nostrutraieste n lumea spirituala corespunzatoare lui; de

64

acolo, el se ntoarce mbibat cu elemen-tele mentalespecifice, transmitnd corpului puterea sau slabici-unea, starea de multumire sau de amaraciune.

Spiritul aduce corpului, din mparatia somnu-lui, bogatii proportionale cu gradul lui de puritate,tendinta spre putere si bunatate,... credinta n mar-ile posibilitati ale existentei, vesnica remprospatarea minunatului corp sanatos. Dimpotriva, un spiritngust si invidios aduce numai elementele descom-punerii. Somnul nu este ntotdeauna o odihna!Somnul agitat, ngrijorat si morocanos rataceste(daca nu intervine rugaciunea pentru pace si put-ere) ntr-un spatiu agitat, iar la ntoarcere, nmomentul desteptarii, transmite corpului tulbu-rarea acumulata. Spiritul care si nclina gndulspre boala, trece n lumea suferintelor si le revarsaapoi asupra vietii de zi.

De aceea, bolnavul, mai ales nainte de somn,trebuie sa se gndeasca la sanatate, trebuie sarepete: "E vatamat numai instrumentul de care mafolosesc. Eu sunt ceea ce gndesc despre mine."EUL" meu spiritual este sanatos si mi va aducevindecarea trupului n timpul somnului.". Sa-sirepete aceasta n fiecare seara. Daca rezultatul nuva veni imediat, atunci el trebuie sa se examineze,caci se poate ntmpla ca o viata ntreaga degndire gresita sa aiba nevoie de corectare, iar dez-voltarea lui spirituala sa-l elibereze treptat de rat-

65

aciri, pentru ca, nendoielnic, sa-si ajunga tinta.Viata necunoscuta a somnului este mai impor-

tanta dect trairea n stare de veghe, ea fiind con-sacrata vietii si dezvoltarii simturilor spirituale.Adevaratul nostru "EU" este acea forta nevazuta, pecare ne-o marturisesc toate gndurile noastre.Ultima si cea mai de seama, aceea care plasmuiestebaza starii noastre sufletesti, e primavara. Ea ne ali-menteaza si e nsasi izvorul vietii.

Spiritul comunica corpului, n somn, convinger-ile si parerile propriei lui naturi. Omul care credecu fermitate si perseverenta n inevitabila batrnetesi decadere, va primi de la spiritul sau elementelementale ale mortii. Acela care, n timpul veghei, vaavea ndoieli asupra necesitatii absolute a mortiicorpului, se va ntreba daca aceasta convingere nuse bazeaza pe o prea scurta experienta a omenirii. Ede ajuns un singur gnd, pentru a pazi omul de rat-acirea vesnica din timpul somnului, n sferele infe-rioare ale pozitivismului si a mortii, de careomenirea nu se poate elibera. Chiar numai "rugaci-unea de credinta" n nemurirea fizica, aduce cu tim-pul semne si dovezi n favoarea acestei credinte.Atunci, noaptea, n cursul multor ore de somn, spir-itul se opreste asupra gndurilor de tinerete si put-ere, si mbiba cu ele corpul, pentru aproape nca ojumatate de viata. Elementele corpului sunt n ves-nica transformare. Corpul nostru de azi nu e acelasi

66

cu cel pe care l posedam cu 12 ani n urma. Nicispiritul nu e acelasi care a fost, iar odata cu el, seschimba si celulele organismului. Transformariledin corp se produc si depind de patrunderea spiri-tului nostru cu noi adevaruri sau de mpietrirea luin vechile rataciri. Fiecare credinta se material-izeaza n carne si snge. Purtam, ntr-adevar, cu noigndurile care ne domina. Creznd n ruinarea fiz-ica, ea se va produce! Spiritul transmite n toateorganele elementele lor spirituale (extrase dinlumea lui); ultimele elemente din invizibil se mate-rializeaza n carne si snge, ca si pomii care producdin partile nevazute ale pamntului si aerului -frunze si fructe!... Individul ncapatnat ani de-arndul, n una si aceeasi ratacire, introduce n cor-pul sau elementele si materializarea acestei rataciri.n sine, un pacat, a carui semne sunt urciunea,ruinarea fortelor, moartea - suferinte fizice sau spir-ituale.

Oricare ar fi ngustimea spiritului, el tinde totusicatre o mai nalta existenta, de unde va lua, intro-ducnd corpului n somn, o parte de forta mult maifina, cu toate ca si aceasta va fi oarecum diluata sislabita...

Spiritul, nu mintea, la omul de 80 - 90 de ani, emai puternic dect la cel care moare la vrsta de 30de ani. Cu ct spiritul e mai puternic, cu att el cereinstinctiv (absolut inconstient), o forta mai mare.

67

Greseala fundamentala a oamenilor de 80 si 90 deani este credinta n moartea inevitabila. Acest gnda devenit "idee fixa"; mpartasit si mereu exprimatde toti care-l nconjoara, se condenseaza asuprabatrnului, ca un nor. El creste cu o forta uriasa -"forta inevitabilului" - ndreptata ntr-o directie gre-sita. Ea poate ajunge, dupa dorinta, o impunatoareforta distrugatoare sau creatoare!

Rugaciunea de dimineata, pentru ziua carencepe n existenta materiala, ar trebui sa cuprindan ea implorarea ajutorului Constiintei Infinite,pentru a primi partea noastra de la tot ce e vietu-itor; arbore, nor, ocean, pasari, stele si soare. Ceeace vedem noi, formeaza numai o infima parte dincreatia lor; dincolo se afla o a doua viata, element,taina, spirit care porunceste, pune n miscare, nv-ioreaza si care nu poate fi perceptibila simturilornoastre fizice! Sufletul nostru poseda minunatacapacitate de a trage catre sine o parte din aceastaforta vie, a o pastra si a si-o nsusi pentru totdeau-na. Constiinta Nesfrsita se afla n tot. Meditndasupra miliardelor de forme vii, noi ne adncim naceasta nesfrsita Constiinta, ne contopim tot maimult n ea si ne nsusim o parte din gratiile saufortele specifice tuturor vietatilor.

n viata de zi, simturilor noastre fizice (corectdirijate) pot atrage catre sine aceste forte. Orict amfi de ocupati, am putea gasi ntotdeauna o clipa

68

pentru asemenea meditatie, care sa reprezinte, nsine, o forta crea-toare. Lucrul din timpul noptii ealtul, dar si forta acumulata ziua nviorea-za spirit-ul si-l ajuta sa patrunda mai adnc n lumeanevazuta, din care el trebuie sa aduca comori dealta natura. Cu ct spiritul se urca mai sus, cu atteste mai subtil elementul spiritual absorbit acolo;cu aceeasi gradatie, sporesc si simturile spirituale,cstignd n cele din urma proprietatea de apatrunde n viata de zi... Spiritul si corpulactioneaza reciproc unul asupra celuilalt, sentaresc, se completeaza, se transforma unul pealtul... Corpul corespunde radacinii unui copac,spiritul - crengilor si frunzelor. Radacinile sug dinpamnt seva care hraneste trunchiul, ramurile,frunzele, florile si fructele. Frunzele si ramurileverzi, pe de alta parte, extrag din lumina si aer, ele-mente, fara de care, trunchiul si radacinile s-arpierde. Asemeni frunzelor, spiritul bine ndrumat,absoarbe elemente (astrale) de sus si le transmitevietii corpului n timpul starii lui de veghe. Corpul,- radacina -, la rndul sau, aduce din adncuri, prinmijlocirea puternicului si totusi subtilului curent alfirii, remprospatarea fortei pentru spirit. n felulacesta, unii oameni, dupa cele marturisite nVechiul Testament, "umblau n fata Domnului", iarcorpul lor material se pastra (dupa ntelesul nostru)fabulos de ndelungate timpuri. Au fost si dintre

69

aceia care se ntorceau la Dumnezeu fara sa treacaprin moarte.

Astfel, citim cartea I a lui Moise (Cap. V, vers.24): "Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a maivazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.".

Enoh a dus o viata curata. Spiritul lui stapneamateria n asa masura, nct si putea dematerializacorpul, facndu-l nevazut ochilor. Cazuri asemana-toare sunt adeseori amintite n Sf. Scriptura. Odatacu dezvoltarea spiritualitatii (si asa va fi), demateri-alizarile vor nlocui tot mai des moartea.

Cel mai nalt tel al omenirii ar fi acela ca, prinajutorul procesului constant al restaurarii fizice, sa-si spiritualizeze pna ntr-att corpul, nct sa core-spunda cerintelor crescnde ale spiritului,... pentruca substanta mereu mai perfectionata a corpului safie pregatita a nlocui celule uzate care se ruineaza.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Acela care sufera de insomnie sa-si zicadimineata: "n noaptea asta voi dormi... eu trebuiesa dorm si cer ajutor Constiintei Infinite; o rog pe easa-mi trimita somnul!". Multumita ei, se vor creaconditii care, nca din timpul zilei, vor produce ele-mentele odihnei pentru noapte. Concentrn-du-seastfel, omul primeste dis-de-dimineata sprijinulntregii forte spirituale, sprijin contrar curentelor

70

fizice crescnde de peste zi. Cnd pamntul e lumi-nat de soare, totul poseda o forta mai mare (duparegula sanatoasa a vietii naturale), dect dupa ce s-a ndepartat de astru. Suferin-dul de insomnie sarepete acest crez zi de zi, sa nu-si piarda curajul,chiar daca nu va reusi imediat. Seara, cnd se culca,nu trebuie sa se gndeasca la dificultatile vietii, aleafacerilor lui, ci numai la odihna si somn!

Exista oameni dinamici, care abia punndu-sicapul pe perna, ncep cu o ndoita forta, sa discuten gndul lor, sa faca proiecte, sa lucreze si sa secerte, aceasta pur si simplu din obisnuinta. Spiritullor este pervertit, e gresit ndrumat. El se ncap-atneaza n viata materiala, n loc sa se perfec-tioneze spiritualiceste! n felul acesta, spiritulramnnd, n timpul somnului, n sfera agitatiei, -aduce si corpului agitatie... n timpul insomniei tre-buie, daca e posibil, sa schimbam camera."Vrajitoria", n acest caz, nu e altceva dect mreajagndurilor noastre, care ne nvaluie n atmosferamediului nconjurator. Aspectul peretilor, contactulcu mobila si celelalte, ne mping ndata si usor spregndurile vechi si plicticoase. Furnizeaza spirituluitau elementele de liniste care i sunt necesare con-centrarii lui! O pisica dormind n casa, reprezintaun tovaras mai bun dect un om nervos si nelinis-tit, care vesnic se framnta. Afara de aceasta, ani-malele absorb nelinistea si o duc cu sine. Iata de ce

71

e bine sa ne nconjuram cu animale domestice put-ernice si tinere, dar sa nu le rapim libertatea. Acesteanimale absorb n mod nduiosator elementeledeze-chilibrului nostru spiritual, emanate de noi...Daca aceste elemente ar ramne n "aura" noastra,am risca sa le reabsorbim. Animalele duc cu eleaceste elemente, fara ca raul sa se reflecte asupralor. Gasim explicatia acestei stranii actiuni n vechi-ul obicei ebraic: anual, ncarcau pe asa zisul "tapispasitor" cu nelegiuirile ntregului popor si-l trim-iteau n pustiu.

Avnd vatamatorul obicei de a consuma narco-tice sau alte produse somnifere si neavnd puteresa opresti dintr-o data consumatia lor, atunci repe-ta de cte ori iei medicamentul, urmatoarele: "RogConstiinta Infinita sa ma scape ct mai curnd deideea necesitatii de a recurge la acest ajutor artifi-cial. Ma rog ca acest mijloc sa-mi nalte spiritul nsfera gndurilor curate si puternice. Ma mai rogpentru eliberarea mea de convingerea daunatoareca mi-ar fi imposibil sa ma descatusez de acest obi-cei,