PRELEVAREA PROBELOR DE SOL

2014

ANALIZA FIZICO-CHIMICĂ A SOLURILOR

Proprietățile solului au mare importantă in multe activități ale omului cum ar fi agricultura,

silvicultura, geotehnica, protecția mediului, arheologia. Este esențială cunoașterea

proprietăților fizico-chimice ale solului deoarece acestea oferă informații asupra calității

solului si se pot stabilii strategii pentru utilizarea sau exploatarea cat mai eficienta a acestuia.

1

Cercetarea solului pentru aplicații practice oferă informații rapide despre proprietăți

importante ale solului: textura, scheletul, volumul edafic, conținutul de humus, salinitatea sau

secvența de orizonturi. Metodele tradiționale de cercetare a solului sunt costisitoare si

consumatoare de timp deoarece necesită prelevare de probe prin deranjarea solului, transport,

depozitare si analize chimice in laborator. Variația parametrilor geofizici si petrofizici este

condiționată in principal de proprietățile fizico-chimice ale solului, si astfel se pot evalua

aceste proprietăți prin măsurători de acest tip.

Parametrii geofizici si petrofizici nu sunt influențați de o singură proprietate a solului, ci de un

ansamblu de proprietăți ale solului care au grade diferite de influentă, și care acționează

simultan asupra acestor parametri. Din acest motiv este recomandat si prelevarea de probe din

zona studiată, pentru stabilirea relațiilor dintre parametrii geofizici măsurați si proprietățile

solului.

Recoltarea şi păstrarea probelor

Recoltarea probelor de sol destinate analizelor fizico-chimice şi biologice s-a fǎcut conform

normelor metodologice prevǎzute în STAS 7184/1-84 “Soluri. Recoltarea probelor pentru

studii pedologice şi agrochimice” şi au fost prelucrate în conformitate cu normele

standardelor SR ISO 10381-6:1997, “Calitatea solului. Linii directoare pentru colectarea,

manipularea şi conservarea solurilor destinate unui studiu în laborator a proceselor microbiene

aerobe” şi SR ISO 11464:1998 “Calitatea solului. Pretratamentul eşantioanelor pentru

analizele fizico-chimice”. Pentru analiza fizico-chimică a solurilor au fost utilizate probele

prelevate în vara anului 2008, de la adâncimea 0-20 cm, în condiţii sterile. Probele individuale

au fost recoltate cu ajutorul unui prelevator probe sol tip MOLE din 3 puncte diferite şi

amestecate împreună pentru obţinerea unei probe compuse pentru fiecare zonă analizată.

Probele compuse obţinute au fost utilizate pentru toate analizele ulterioare. Fiecare eşantion a

fost etichetat, fiind precizat locul prelevării, data şi adâncimea de la care s-a efectuat

prelevarea. Probele au fost păstrate în frigider, la o temperatură de 4°C, până la prelucrare.

2

În scopul determinării cu acurateţe a stării de fertilitate (a potenţialului de producţie) a

suprafeţelor de teren agricol sunt necesare probe de sol din diverse puncte și determinarea

proprietăţilor acestora în timp real. La nivel global această operaţiune se numește „scanarea

solului” și presupune eșantionarea solului la adâncimi de 5 – 15 cm cu distanţe programate, pe

rând, între eșantionări (de 10 m până la 500 m), determinarea în timp a proprietăţilor (pH;

umiditate; temperatură) și achiziţia de date în mod automat concomitent cu datele geospaţiale

aferente poziţiei geografice globale ale fiecărui eșantion analizat.

3

Un sistem mecatronic pentru prelevarea și determinarea în timp real a proprietăţilor probelor

de sol (pH, umiditate, temperatură) trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:

- să comande și să controleze regimul de funcţionare al instalaţiei de acţionare (hidraulică;

pneumatică; electrică sau combinaţii);

- să faciliteze stabilirea intervalelor spaţiale de prelevare a eșantioanelor de sol;

- să faciliteze stabilirea intervalelor de timp pentru curăţirea senzorilor specifici pentru pH,

umiditate, temperatură;

- să permită achiziţia datelor prin senzorii pentru pH, umiditate, temperatură și memorarea

acestora;

- să achiziţioneze coordonatele geospaţiale ale fiecărui eșantion prelevat corelat cu timpul

(GMT) prin intermediul reţelei de sateliţi GPS și memorarea acestora;

- să coreleze regimul de funcţionare funcţie de viteza de deplasare a platformei mecanice

(viteză, adâncime de prelevare) cu distanţele programabile între două eșantionări;

In ultimii ani pretul ingrasamintelor aproape s-a dublat, la fel s-a intamplat si cu pretul

cerealelor.

Informatiile obtinute in urma testarii fertilitatii solului sunt mai pretioase ca niciodata. Pentru

a avea recomandari de fertilizare cat mai exacte si o eficienta cat mai mare a folosirii

ingrasamintelor chimice, fermierii trebuie sa aiba in vedere sa recolteze probe de sol

corespunzatoare si sa furnizeze informatii cat mai complete despre proba trimisa spre analiza.

Recoltarea probei de sol este una dintre cele mai importante etape din cadrul unui program de

fertilizare. Peste 90% dintre erorile inregistrate apar datorita recoltarii necorespunzatoare a

probelor de sol. Insemnatatea analizei efectuate este direct dependenta de reprezentativitatea

4

probei de sol, de aceea, recoltarii probelor trebuie acordata o atentie speciala.

Etapele Recoltarii probelor de sol:

1. Intocmirea unui plan de recoltare a probelor si delimitarea unitatilor analitice omogene, cu

alte cuvinte, delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta

diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au

beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate

daca suprafata lor este mai mica de 10%.

Pentru culturile de camp in functie de tipul de sol, de cultura si de tehnologie, vom „imparti”

parcelele in unitati de aproximativ 10 ha. Fiecarei unitati de 10 hectare ii corespunde o proba

medie de sol. O proba medie este formata din 10 - 20 probe partiale.

La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de

diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre

baza pantei, iar in lunca invers).

2. Momentul recoltarii probelor de sol. Probele de sol se vor preleva in general dupa

recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. De asemenea este

recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii

ingrasamintelor sau amendamentelor. Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand

umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din

considerente de manipulare si omogenizare a solului.

3. Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de

aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe

partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.

In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de

adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 - 40

cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.

Stabilirea punctelor de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia

terenului, recoltand in zig-zag, in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure

uniformitatea recoltarii.

In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g).

Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar

din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 - 1000 grame. Aceasta

reprezinta Proba medie.

5

Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea

trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de

prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile

organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de

aproximativ 100 - 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune

in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.

4. Etichetarea. Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se

impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba

dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai

relevante.

Probele astfel etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil

imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).

Raportul dintre suprafata de teren şi numărul de probe necesar

pentru realizarea probei medii

Completeaza fisa de informatii pentru fiecare proba. Fisa de informatii trebuie sa contina

urmatoarele date:

- datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)

- datele de identificare complete ale unitatii analitice (ferma, parcela, lotul, sera, etc)

- numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata

- cultura precedenta - recolta obtinuta

- cultura actuala (sau viitoare) - recolta scontata

- metoda de irigare (daca e cazul)

6

- alte mentiuni daca e cazul

Ce trebuie sa pregatimi pentru recoltarea probelor:

Nr. Obiectul

Utilitatea

1.Cazma sau sonda prelevare probe

Saparea gropii pentru prelevarea probei

2. Cutit

Maruntirea solului daca e umed

3. Recipient plastic 100 - 150 ml

Masurarea cantitatii de sol dintr-o proba partiala

4. Pungi polietilena 1500 - 2000 cc

Ambalarea probei de sol

5. Sac de polietilena

Pentru omogenizarea probei medii atunci cand avem mai mult de 10 probe partiale

6. Batista

Steregerea mainilor de noroi

7 .Eticheta + pix

Etichetarea Probelor - Insemnarea datelor ce trebuie sa insoteasca proba

Metodologia de prelevare a probelor de sol pentru determinarea fertilitatii solului propusa în

România.

Unul dintre cei mai importanti factori ce influenteaza rezultatul analizei de laborator si,

respectiv, elaborarea programelor de fertilizare, este prelevarea corecta a probelor de sol.

Instrumentele necesare

Pentru a obtine rezultate cat mai exacte, se recomanda prelevarea probelor de sol cu ajutorul

unui burghiu. Nu se recomanda prelevarea probelor cu ajutorul uneltelor agricole (lopata,

sapa), deoarece aceste unelte nu permit prelevarea unor cantitati egale de sol pentru fiecare

proba.

Adancimea de prelevare a probelor

Adancimea de prelevare a probelor este determinata de elementul chimic care urmeaza a fi

analizat. Azotul se dizolva complet in apa si migreaza in straturile de sol. Pe timp de seceta,

cele mai mari concentratii de azotat de amoniu se acumuleaza in straturile de suprafata ale

solului. Dupa precipitatii abundente, cea mai mare parte a azotatului de amoniu migreaza la o

7

adancime de 45-60 cm sau mai adanc. Iata de ce, pentru a analiza continutul de azotat de

amoniu, se recomanda prelevarea probelor de sol de la o adancime de 0-60 cm. Avand in

vedere ca fosforul si potasiul sunt greu solubile in apa si practic nu migreaza, precum si faptul

ca adancimea brazdei pe majoritatea campurilor constituie 20-25 cm, adancimea de colectare

a probelor pentru fosfor si kaliu va constitui 0-20 cm.

Cand se preleveaza probele de sol?

Pentru a efectua analiza continutului de azotat de amoniu, se recomanda prelevarea probelor

la temperaturi ce nu depasesc 10°C. La aceasta temperatura, procesul de mineralizare a

substantelor organice din sol se desfasoara foarte lent. In aceasta perioada, precum si

primavara inainte de semanat, continutul de azotat de amoniu este acelasi. Probele de sol

pentru analiza oricarui alt element chimic pot fi prelevate in orice perioada a anului.

Cum se preleveaza o proba reprezentativa de sol?

Cu cat este mai mare numarul de sub-probe colectate, cu atat mai reprezentativa va fi proba

finala. Procesul de prelevare a probelor, in rezultatul caruia sunt obtinute sub-probe

reprezentative, asigura o proba finala care reflecta continutul real de elemente nutritive in sol.

Probabilitatea obtinerii unei probe finale reprezentative creste cu fiecare sub-proba.

Dimensiunea campului nu influenteaza numarul de sub-probe necesare pentru proba finala.

Pentru a colecta o proba finala cat mai relevanta, se recomanda prelevarea a 20 de sub-probe

de pe fiecare camp. Sub-probele se colecteaza sub forma de sah. Pentru a obtine probe

relevante este necesar sa se evite portiunile neuniforme ale campului sau acelea care au fost

prelucrate in mod diferit cu erbicide sau ingrasaminte. Iata cateva exemple de portiuni

neuniforme: brazde moarte, marginile campului, depresiuni, gropi, suprafetele care difera

dupa culoare si textura. Asemenea portiuni vor fi evitate doar daca ele ocupa o suprafata

nesemnificativa. In cazul in care aceste portiuni constituie o parte insemnata din suprafata

totala a campului, se recomanda prelevarea unei probe separate de pe fiecare asemenea

portiune.

Pregatirea si pastrarea probei de sol

Pastrarea indelungata a probei de sol poate influenta rezultatul analizei de laborator. De aceea,

toate sub-probele colectate trebuie turnate intr-un vas din plastic (caldare), amestecate

minutios, dupa care, din amestecul obtinut, se va lua o proba medie de 0.5 kg, care va fi

8

trimisa la examenul agro-chimic de laborator. Proba finala trebuie bine uscata in aer liber.

Pentru aceasta, presarati solul intr-un strat de 1 cm pe o suprafata din polietilena sau aluminiu.

Se interzice uscarea solului in cuptoare cu microunde sau alt tip de cuptoare. Sarcina de baza

a uscarii solului este stoparea activitatii microbiologice si formarii azotatului de amoniu

inainte de analiza de laborator.

Recomandari

•Pentru prelevarea probelor de sol se foloseste burghiul.

•Pentru analiza continutului de azot, prelevarea de probe de la o adancime de 0-60 cm.

•Pentru analiza altor elemente, prelevarea probelor de la o adancime de 0-20 cm.

•Probele de sol pentru analiza continutului de azot, fosfor se preleveaza separat.

•Pentru analiza continutului de azot, prelevarea probelor se efectueaza la temperaturi ce nu

depasesc 10°C .

•Pentru analiza continutului de celelalte elemente, prelevarea probelor se efectueaza in orice

perioada a anului.

•Pentru obtinerea unui rezultat exact, prelevati cate 25 de sub-probe de pe fiecare camp.

•Evitati portiunile neuniforme ale campului.

•Prelevati o proba separata de pe fiecare portiune neuniforma daca aceasta ocupa o suprafata

insemnata a campului. Pentru aceste portiuni vor fi emise recomandari de fertilizare separate.

Folositi recipiente din plastic; amestecati minutios probele de sol.

•Greutatea probei finale care urmeaza a fi trimisa la laborator nu trebuie sa depaseasca 0.5 kg.

•Uscati probele de sol in aer liber: presarati solul intr-un strat de 1 cm pe o suprafata din

polietilena sau aluminiu.

Probarea solurilor contaminate cu metale (plumb, cadmiu, arsen)

Probarea se axeaza pe zonele de joaca ale copiilor (cei mai vulnerabili la aceste metale

pe care le ingereaza din sol). Din aceste zone se preleveaza câteva probe de suprafata (primii

5 cm de sol) cu o lingura curata, se înlatura toate componentele straine solului, dupa care se

combina probele din cel putin 8 locatii. Se curata uneltele de probare si se repeta în alta zona.

Probarea gradinilor este asemanatoare, dar se preleveaza probe din primii 15-20 cm de

sol, care contin radacinile plantelor. Sunt necesare cel putin 3 probe din fiecare gradina.

Terenurile contaminate, care presupun o mare variatie a compozitiei contaminantilor

necesita 10-20 de probe pentru obtinerea unei probe compuse reprezentative. Acolo unde se

cunoaste o contaminare excesiva, se probeaza la radacina copacilor, la înaltimi cât mai mari.

Probele nu se amesteca si sunt necesare 2-3 ca numar.

9

Echipamente

Pentru o probare corecta se foloseste o trusa pedologica de teren alcatuita dintr-o ladita care

contine:

- o sticluta picuratoare de HCl 1/3 concentratie pentru identificarea carbonatilor

- clorura de Ba N/10 pentru identificarea sulfatilor

- azotat de Ag N/10 pentru identificarea clorurilor

- fenolftaleina 1% în alcool pentru identificarea carbonatului de Na

- fericianura de K 5% pentru identificarea Fe bivalent (pentru fenomene de

gleizare si psedogleizare)

- salicilat de Na 5% pentru determinarea pH -ului

- pH-metru de teren

- eprubete

- pâlnie de sticla

- hârtie de filtru

- cutit

- spaclu

- ruleta sau metru de lemn de 2 m

- pungi

- cilindri

- bidoane

- etichete

În plus se foloseste o lopata, sonda pedologica, ciocanul geologic, ladite, cutii de carton

sau plastic, altimetru si clinometru.

PRELEVAREA PROBELOR DE SOL

Prelevarea solului pentru analiza este o operatie foarte importanta de care depinde, in mare

masura, exactitatea rezultatelor.

1. Recoltarea probelor de sol

Probele de sol se recolteaza in structura naturala si structura artificiala. Recoltarea

solului in stuctura naturala, asa cum este solul asezat in natura, intereseaza in special

10

agrotehnicieni in studiile de pedologia solului, in timp ce recoltarea probei de sol in structura

artificiala se foloseste in cercetarile de laborator si se poate realiza mai usor.

Pentru cercetarea igieno-sanitara a solului, probele de sol se recolteaza in structura artificiala

pana la adancimea de 1 m, sau mai mult, in functie de natura solului si de caracteristicile

poluantului urmarit.

Suprafata de sol care trebuie cercetata se stabileste prin delimitarea unei parcele

cuprinse intre 25 - 250 m2, pe care se fixeaza punctele de recoltare conform figurii 1.1.

Figura 1.1 - Fixarea punctelor pentru recoltarea solului.

Probele individuale de sol se recolteaza foarte rar, deoarece sunt greu de stabilit

caracteristicile si proprietatile solului prin analiza unei singure probe. Astfel analizele de sol

se fac pe probe medii obtinute din mai multe prelevari individuale omogenizate bine.

Recoltarea solului de la suprafata se efectueaza dupa o prealabila indepartare a

prafului, radacinilor, frunzelor sau a altor reziduuri ce se gasesc pe suprafata solului.

Adancimile care se recomanda pentru recoltarea solului, in functie de tipul acestuia, gradul si

forma de poluare, sunt:

- 5 cm - islazuri in contact cu ape reziduale;

- 20 cm - suprafete arabile legumicole tratate cu ape reziduale;

- 1 m - soluri cu puncte contaminate cand exista banuiala unei impurificari;

Prelevari la adancimi mai mari sunt necesare la contaminarile masive sau la solurile extrem de

permeabile.

11

2. Instrumente pentru recoltarea solului

Pentru recoltarea solului in structura artificiala se folosesc fie sonde de diferite tipuri in

functie de adancimea la care dorim sa efectuam recoltarea si de natura solului, fie casmale sau

lopeti cu care se sapa un sant pana la adancimea dorita de unde se recolteaza apoi proba de

sol. In figura 1 sunt prezentate diferite instrumente pentru prelevarea probelor de sol.

1. 2. 3.

1. Sapa pentru 2. Sapa pentru 3. Sapa pentru

pamanturi normale pamanturi grele si nisip si pamanturi

maloase nisipoase

Figura 1. Dispozitive de recoltare a probelor de sol

Pentru recoltarea solului de la suprafata, se folosesc spatule de metal cu ajutorul carora se

racleaza suprafata solului.

Solul se recolteaza in recipiente de sticla sau polietilena cu gatul larg si inchidere

ermetica, spalate in prealabil cu amestec sulfocromic (cele din sticla) sau cu detergenti (cele

din polietilena). Se clatesc bine cu apa de robinet, apa distilata si bidistilata si apoi se usuca.

3. Frecventa recoltarilor

Frecventa prelevarilor de sol este in functie de scopul cercetarii (de exemplu daca se

urmareste autopurificarea si igienizarea unui sol contaminat, sunt necesare recoltarii multiple

la diferite etape). Etapele de recoltare se fixeaza in functie de viteza proceselor care au loc in

sol.

De asemenea conditiile meteorologice impun frecventa recoltarilor deoarece acestea

implica o modificare in populatia microbiana a solului.

4.Transportul si pastrarea probelor

Probele de sol recoltate trebuie sa fie insotite de o fisa de recoltare, care trebuie sa cuprinda:

- data la care s-a facut recoltarea;

- localitatea si denumirea locului de unde s-a recoltat;

12

- adancimea la care s-a facut recoltarea;

- precipitatiile atmosferice in ziua recoltarii;

- scopul analizei;

- numele si calitatea celui care a facut recoltarea;

- felul poluarii la care a fost supus solul.

Probele recoltate trebuie ferite de actiunea razelor solare in timpul transportului si pastrate la

frigider cel mult 24 ore pentru unii indicatori care se modifica in timp cum ar fi: azotul,

amoniacul, nitratii, nitritii, umiditatea etc. Pentru poluantii anorganici sau de alta natura care

au o persistenta mai mare in sol, analiza se efectueaza pe probe de sol uscat la temperatura

camerei.

Pentru uscarea solului la temperatura camerei, se intind foi de material plastic pe suporturi sau

mese si apoi se pune solul faramitat pe cat posibil intr-un strat nu prea gros intr-o incapere

ferita de poluari suplimentare.

Obtinerea extractului apos de sol

Extractul de sol se obtine din amestecarea unei mase de sol exprimata in grame si un anumit

volum de solutie extractiva (stabilite prin metodologia de lucru) care se lasa in contact o

anumita perioada de timp (timp de extractie), rezultand o suspensie. Faza solida a suspensiei

se separa de cea lichida, de obicei prin filtrare. In urma acestui proces va rezulta o solutie

clara numita extract de sol care se va folosi pentru extragerea elementelor chimice pe care ne-

am propus sa le studiem.

Pentru determinarea formelor usor asimilabile extractia se face in apa (determinarea

clorurilor, sulfatilor etc.), iar pentru determinarea formelor totale extractia se realizeaza cu

ajutorul acizilor tari diluati pentru a solubiliza compusii care contin elementele de determinat

(azotul total, fosforul, potasiul etc).

Solul se comportă ca un depozitar al metalelor grele emise în mediu, comportament favorizat

şi de capacitatea acestora de a se acumula în timp. Diferiți factori pot acţiona asupra acestor

depozite mobilizându-le, fiind preluate sub formă de particule în aer și apă, sau fiind absorbite

de către plante.

Metalele grele au un efect potenţial toxic asupra tuturor organismelor vii, fiecare dintre ele

fiind periculoase în afara unui anumit domeniu de valori. Astfel, plantele pot acumula

metalele grele direct din sol. Animalele, în special erbivorele, le preiau din plantele cu care se

hrănesc sau direct din pământul pe care îl ingerează când pasc. Oamenii sunt expuşi acţiunii

13

metalelor grele atât prin alimentaţie, cât şi ocupaţional. Capacitatea de acumulare se manifestă

şi în cazul absorbţiei de către organismele vii, unde, metalele grele se vor acumula în diferite

părţi ale corpului, disturbând buna funcţionare a acestuia la nivel enzimatic şi celular şi

îmbolnăvindu-l .

Datorită acestor factori precum şi datorită multitudinii de surse antropice de poluare a

mediului, şi în special a solului, cu metale grele, monitorizarea concentraţiei acestora în

zonele urbane şi agricole are o deosebită importanţă.

O serie de factori care favorizează poluarea solului cu metale grele:

din industrie

o As, Cd, Ni, Cu, Zn – aliaje utilizate în industria metalurgică şi constructoare de maşini;

o As, Mn, Cd, Pb, Ni, Hg, Cr – reziduuri din industria chimică specifică, fertilizatori şi

detergenţi industriali;

o Cr, Pb, Cu – în componenţa materialelor de construcţii: cărămizi, ţigle, betoane;

o As, Cd, Pb, Ni, Cu, Zn, Hg – baterii, aliaje şi echipamente electronice;

o Mn, Hg – dezinfectanţi utilizaţi în industria alimentară;

o As, Pb – în procesul de prelucrare a sticlei;

o Cd, Mn, Cr, Zn, Hg - pigmenţi utilizaţi în colorarea sticlei, ceramicii şi a plasticului,

cerneluri tipografice;

o Cd, Pb, Hg – procesarea hârtiei şi maculaturii;

o As, Pb – în substanţele utilizate în tratarea lemnului);

din traficul intens (stradal, feroviar, aerian);

din poluarea remanentă (halde de deşeuri urbane şi industriale neconforme);

utilizarea fertilizatorilor şi a substanţelor fitosanitare în zonele agricole urbane şi

suburbane;

condiţii geografice şi climatice care favorizează depunerea particulelor de metale grele

din aer pe sol, precum şi relocarea acestora dinspre poluanţii industriali către zonele

rezidenţiale;

nu există o delimitare strictă a zonelor rezidenţiale de cele industriale.

Astfel, monitorizarea concentraţiilor metalelor grele în sol este de o deosebită importanţă

pentru asigurarea unui mediu sănătos de viaţă pentru locuitorii acestuia.

În acest moment, la nivel mondial, nu se mai poate vorbi despre analiza calităţii solului fără a

utiliza Sisteme Informaţionale Geografice (Geographic Informational Systems GIS) pentru

corelarea şi reprezentarea datelor. Tendinţele actuale, din punct de vedere al studiului

distribuţiei metalelor grele în sol, sunt:

realizarea hărţilor de distribuţie a concentraţiilor metalelor grele studiate şi evidenţierea

14

punctelor de maxim;

corelarea diferitelor tipuri de hărţi (reţea stradală, zone industriale, zone rezidenţiale, etc.)

cu hărţile de distribuţie pentru realizarea analizelor comparative;

calcularea şi reprezentarea grafică a indicelui de poluare a solului;

corelarea hărţilor de distribuţie cu diferite date statistice: date medicale, sociale, istorice

pentru realizarea analizelor comparative;

corelarea hărţilor de distribuţie realizate pentru aceeaşi zonă, în perioade de timp diferite,

pentru realizarea previziunilor de evoluţie.

În ţara noastră, proiecte care utilizează GIS au fost realizate în special în domeniul imobiliar,

administrativ şi agricol şi mai puţin în domeniul protecţiei mediului. La nivelul Agenţiilor

Județene pentru Protecţia Mediului, Sistemele Informaţionale Geografice nu au fost utilizate

până în prezent.

Din punct de vedere al studiului distribuţiei metalelor grele în sol, analizele efectuate sunt

insuficiente pentru a putea concluziona asupra gradului de poluare cu metale grele a solului.

De asemenea, nu au fost găsite, în literatura de specialitate, referiri despre utilizarea GIS în

domeniul protecţiei mediului.

Bibiografie:

*** (1984) STAS 7184/1-84 Soluri. Recoltarea probelor pentru studii pedologice şi

agrochimice.

*** (1997) Ordinul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 756 pentru

aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului.

*** (1997) SR ISO 10381-6, Calitatea solului. Linii directoare pentru colectarea, manipularea

şi conservarea solurilor destinate unui studiu în laborator a proceselor microbiene aerobe.

*** (1998) SR ISO 11464:1998 Calitatea solului. Pretratamentul eşantioanelor pentru

analizele fizico-chimice.

15