DUMINICA A IV-A A PAŞTELUI

Ant. la intrare Pământul este plin de îndurarea Domnului;

prin cuvântul Domnului

au fost făcute cerurile, aleluia. Ps 32,5-6Se spune Mărire.RUGĂCIUNEA ZILEI

DDumnezeule atotputernic şi veşnic,călăuzeşte-ne spre bucuriile cereşti,

pentru ca şi smerenia turmei să ajungă acolo unde a intrat Cristos, bunul păstor,mergând biruitor înaintea ei.El, care, fiind Dumnezeu.

Se spune Crezul.ASUPRA DARURILOR

TTe rugăm, Doamne, dă-ne harulsă-ţi aducem necontenit mulţumiri

prin aceste taine pascale,pentru ca ele, continuând în noi lucrarea mântuirii,să ne fie izvor de bucurie veşnică.Prin Cristos, Domnul nostru.

O Prefaţă de Paşti, pag. ???*.Ant. la Împărtăşanie A înviat păstorul cel bun,

care şi-a dat viaţa pentru oile sale

şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia!

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

DDumnezeule, bunule păstor,priveşte cu îndurare la turma

pe care ai răscumpărat-o cu sângele nepreţuit al Fiului tăuşi binevoieşte a o călăuzi la păşunile cereşti.Prin Cristos, Domnul nostru.

Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. ???*.

565

8

ANUL B

LECTURA I În nimeni altul nu este mântuire.

Citire din Faptele Apostolilor 4,8-12

Î n zilele acelea,

Petru, plin de Duhul Sfânt, a luat cuvântul i a spus:

„C petenii ale poporului i b trâni, asculta i: 9 Noi suntem tra i ast zi la r spundere

pentru binele f cut unui om bolnav

i suntem întreba i cum a fost vindecat. 10 S ti i cu to ii, voi i tot poporul lui Israel,

c în numele lui Isus din Nazaret, pe care voi l-a i r stignit

i pe care Dumnezeu l-a înviat,

numai în numele lui st acest om înaintea voastr .11 El este piatra pe care voi, ziditorii, a i aruncat-o

i care a devenit piatra din capul unghiului, 12 c ci nu exist sub cer alt nume dat oamenilor,

în care s ne putem mântui”.

Cuvântul Domnului

566 Timpul pascal

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1 i 8-9.21-23.26 i 28cd i 29 (R.: 22)

R.: Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului.

sau

Aleluia.

1 L uda i pe Domnul pentru c este bun,

ve nic este îndurarea lui!8 Mai bine s te încrezi în Domnul

decât s te încrezi în oameni.9 Mai bine s te încrezi în Domnul,

decât s te încrezi în cei puternici. R.

21 Î i mul umesc pentru c m-ai ascultat

i ai fost salvarea mea.22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii

a ajuns în capul unghiului.23 Domnul a f cut acest lucru

i este minunat în ochii no tri. R.

26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului;

v binecuvânt m din casa Domnului.28cd Dumnezeul meu, pe tine te voi l uda!29 L uda i pe Domnul pentru c este bun,

ve nic este îndurarea lui! R.

567Sãptãmâna a IV-a a timpului pascal

1

LECTURA A II-A L-am v zut pe Dumnezeu a a cum este.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-2

P reaiubi ilor,

vede i cât de mare este iubirea

pe care ne-a dovedit-o nou Tat l.

El a voit s ne numim fii ai lui Dumnezeu, i suntem.

De aceea nu ne cunoa te lumea,

fiindc nu l-a cunoscut nici pe Dumnezeu. 2 Preaiubi ilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu

i ce vom fi nu s-a ar tat înc .

Dar tim c atunci când se va ar ta Fiul lui Dumnezeu,

vom fi asemenea lui,

pentru c îl vom vedea a a cum este.

Cuvântul Domnului

568 Timpul pascal

11

ALELUIA In 10,14

(Aleluia) Eu sunt p storul cel bun, spune Domnul.

Eu cunosc oile mele, iar ele m cunosc pe mine. (Aleluia)

EVANGHELIA P storul cel bun î i d sufletul pentru oile sale.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristosdup sfântul Ioan 10,11-18

Î n timpul acela, Isus a spus:

„Eu sunt p storul cel bun.

P storul cel bun î i d via a pentru oile sale. 12 Cel pl tit nu este p stor, c ci oile nu-i apar in.

Dac vede lupul venind, el las oile i fuge,

iar lupul le r pe te i le risipe te.13 Cel pl tit fuge, pentru c nu-l intereseaz decât plata i nu-i pas de oi.14 Eu sunt p storul cel bun;

eu cunosc oile mele i oile mele m cunosc pe mine, 15 precum m cunoa te Tat l i eu cunosc pe Tat l.

Eu îmi dau via a pentru oile mele. 16 Mai am i alte oi care nu sunt din staulul acesta.

i pe acelea trebuie s le aduc.

Ele vor asculta glasul meu: va fi o singur turm i un singur p stor.17 Tat l m iube te, pentru c eu îmi dau via a i o voi primi din nou. 18 Nimeni nu mi-o poate lua; o dau de la mine însumi.

Eu am putere s o dau i putere am s o iau din nou.

Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tat l meu”.

*

**

***

Cuvântul Domnului

***

**

*

- Duminica a IV-a a Paştelui - (duminica Bunului Păstor şi Ziua Mondială a Vocaţiilor XLVI)

„Eu sunt păstorul cel bun”. Imaginea este foarte bogată şi era familiară pentru

ascultătorii lui Isus; păstorul este cel care păzeşte, care cunoaşte, care dă viaţa. Păstorul păzeşte; spre deosebire de cel plătit, păstorul se îngrijeşte de oi pentru că simte că sunt ale lui, îi aparţin lui.

Isus este bunul păstor care se îngrijeşte de noi; suntem îndrăgiţi de el pentru că există o legătură de apartenenţă. Adesea, riscăm să percepem un Dumnezeu „mercenar unul care de la viaţa mea vrea doar ceva. Dacă Dumnezeu rămâne pentru mine un „mercenar”, atunci credinţa o rezolv în a da şi a avea, iar Dumnezeu este acel stăpân arogant depărtat care are numai pretenţii, Isus este păstorul cel bun care se îngrijeşte de persoana mea, de viaţa noastră, dincolo de capacităţile pe care ştiu să le pun în joc. Mă iubeşte pentru ceea ce sunt şi cum sunt. Nu are pretenţii asupra vieţii mele, ci aşteaptă să mă las prins în braţele sale. Păstorul cunoaşte; dorinţa lui Dumnezeu este aceea de a ne cunoaşte. Isus arată un Dumnezeu care este Tată şi care poartă în inimă marea aşteptare de a putea împărtăşi o bucată de drum cu viaţa noastră, chiar în întregime, dacă este posibil. Isus vrea să ne cunoască, să fie cu noi, să asculte viaţa noastră. Dar noi suntem cei care avem nevoie să ne lăsăm cunoscuţi pentru a ne cunoaşte, iar acceptând să fim cu el, descoperim adevărul cel mai profund despre noi înşine. Descoperim că, în fond, inima noastră a fost creată pentru a primi iubirea lui Dumnezeu, toată iubirea pe care el o are faţă de noi.

Păstorul îşi dă viaţa. Cel care ne păzeşte şi doreşte să ne cunoască este dispus să ne dăruiască o iubire totală, chiar toată viaţa sa: toată şi pentru totdeauna. A fi păziţi şi cunoscuţi de Isus ne dă posibilitatea unei relaţii noi cu el, cu noi, cu alţii Vocaţia se naşte din întâlnirea cu acest Isus, iar din această întâlnire între două libertăţi se naşte drumul vocaţional. Libertatea lui Dumnezeu de a mă căuta, a mă păzi, a mă cunoaşte... chiar pe mine; o libertate gratuită, totală, fără nici o constrângere sau condiţie; şi libertatea noastră de bărbaţi şi femei de a răspunde „da” la acest dar de iubire pe care Domnul ni-l oferă. Fără această scânteie de libertate care provoacă un raport de iubire nu există vocaţie, nu există drum şi nu există nici iubire.

Marco Galante

De la răsărit până la apus, mai 2009