Prefigurare in Vechiul Testament

Opera Sfântului Ambrozie, în ciuda diversităţii genurilor

literare, nu este de fapt decât o continuă predică, iar predica

lui nu este altceva decât o neobosită meditaţie (ruminatio –

după un cuvânt drag Sfântului Părinte) asupra Sfintei Scripturi.

Cu orice ocazie, discursul episcopului de Mediolanum, chiar şi

atunci când este cuprins într-un tratat sau într-o scrisoare

redactată în liniştea cabinetului său de lucru, este născut din

predica sa, ce avea în centrul ei Cuvântul lui Dumnezeu din

Sfânta Scriptură.

Pentru Sfântul Ambrozie, Scriptura este ‘Trupul Fiului lui Dumnezeu’,

la fel ca Biserica sau Euharistia (Expositio Evangelii Secundum

Lucam, VI, 33; PL 15, 1763), astfel Scriptura nu este constituită dintr-

o simplă înşiruire de cuvinte, ci cuvinte care au o substanţă a lor:

‘Cuvântul lui Dumnezeu, într-adevăr, este substanţa vitală, cu care se

hrăneşte sufletul nostru … şi după care îşi reglează comportamentul

ş…ţ. Prin Cuvântul lui Dumnezeu şi sub acţiunea harului Său, sufletul

nostru este întărit’ (Expositio Psalmum 118, 7, 7; PL 15, 1350).

Extrema densitate a citatelor şi trimiterilor scripturistice din ţesătura

prozei ambroziene a frapat pe toţi cititorii săi. Acesta poate este şi

obstacolul cel mai mare în lectura scrierilor Sf. Ambrozie, căci noi, cel

mai adesea, am pierdut familiaritatea intimă cu textul scripturistic şi

înţelegem greşit, cel puţin la prima lectură, necesitatea şi coerenţa

compilaţiilor de versete scripturistice, care joacă în scrierile sale un

rol mult mai important decât acela de simple testimonia (mărturii).

Astfel, Vechiul Testament, ca ‘pedagog către Hristos’ (Galateni 3, 24)

oferă o serie de prefigurări, de simboluri ale unor învăţături

descoperite în chip deplin ca realităţi abia după întruparea Fiului lui

Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ambrozie al Mediolanului acordă o

atenţie deosebită prefigurărilor Tainei Botezului în Sfânta Scriptură,

expunându-le sistematic, într-o ordine cronologică, în cele două

lucrări cunoscute ale sale De mysteriis şi De sacramentis.

Prefigurări în Vechiul Testament

Prima preînchipuire a Botezului o găseşte Sfântul Ambrozie chiar la

zidirea lumii, în primele versete ale Facerii, unde se spune: ‘Duhul

Domnului Se purta pe deasupra apelor’ (Facerea 1, 2) – acestea fiind o

icoană a apei de mai târziu a Botezului creştin.

A doua preînchipuire a Botezului este apa potopului, prin care

Dumnezeu a curăţit lumea de păcate: ‘Apa este, aşadar, cea în care se

scufundă trupul. Ca să se spele tot păcatul trupesc. Se îngroapă în ea

toată fărădelegea. Lemnul este cel pe care a fost răstignit Domnul

Iisus, când a pătimit pentru noi. Porumbelul este acela sub al cărui

chip a coborât Duhul Sfânt, după cum ai învăţat din Noul Testament,

şi El îţi insuflă pacea sufletului, liniştea minţii. Corbul este chipul

păcatului, care se duce şi nu se mai întoarce dacă se va păstra şi în

tine paza şi icoana dreptăţii’ (De mysteriis III, 11, în PSB, vol. 53, p.

12.); ‘Oare, potopul nu este ca şi Botezul, prin care toate păcatele se

îneacă şi numai cugetul celui drept şi harul reînviază?’ (De

Sacramentis II, I, 1).

A treia preînchipuire vetotestamentară a Botezului o reprezintă

trecerea evreilor prin Marea Roşie, fiind astfel eliberaţi din robia

egipteană: ‘Bagi de seamă că şi în acea trecere a evreilor prin Marea

Roşie, în care egiptenii au pierit, iar evreii au scăpat, a fost anticipată

încă de pe atunci închipuirea Sfântului Botez. Căci, ce altceva învăţăm

zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape şi că greşeala

se şterge cu ele, însă evlavia şi nevinovăţia rămân pururi ocrotite?’

(De Mysteriis, III, 12, în PSB, vol. 53, p. 12).

Un al patrulea simbol anticipativ al Botezului creştin îl vede Sfântul

Ambrozie într-o minune săvârşită de Moise, în timpul traversării

pustiului până în Canaan, şi anume la Merra, unde evreii întâlnesc un

izvor de apă amară, pe care Moise îl preface în apă bună de băut:

‘Moise a aruncat un lemn în ea şi s-a făcut dulce. Fireşte, fără semnul

Crucii Domnului apa nu era de niciun folos pentru mântuirea ce avea

să vie: dar după ce a fost sfinţită prin taina Crucii mântuitoare, atunci

a devenit bună pentru baia duhovnicească şi pentru paharul mântuirii.

Aşadar, precum Moise, adică proorocul, a aruncat lemnul în acel

izvor, tot aşa preotul aruncă în această fântână baptismală semnul

Crucii Domnului şi apa se face dulce (potrivită) pentru har’ (De

Mysteriis, III, 14, p. 12).

Un alt simbol al Botezului creştin este, după Sfântul Ambrozie,

curăţirea de lepră a lui Naaman Sirianul, prin afundarea lui în apele

Iordanului, după îndemnul proorocului Elisei: ‘Şi fiind curăţit din

aceasta, a înţeles că faptul de a se curăţi cineva nu stă în puterea

apelor, ci a Harului’ (De Mysteriis, III, 17, p. 13.).

Un al şaselea simbol al Botezului în Vechiul Testament, îl vede Sfântul

Ambrozie într-o minune săvârşită de proorocul Elisei, care mergând

pe malul râului Iordan spre a tăia lemne, unul din fiii proorocului

scapă fierul securii în apă; atunci proorocul Elisei a tăiat o bucată de

lemn, pe care aruncând-o în apă, fierul a ieşit la suprafaţă, putând fi

astfel recuperat: ‘Vezi, aşadar, că prin Crucea lui Hristos se ridică

neputinţa tuturor oamenilor’ (De Sacramentis, II, IV, 11; Cf. De

Mysteriis, IX, 51, în PSB, vol. 53, pp. 22 – 23.).

Prefigurări în Noul Testament

În Noul Testament, înainte de a fi instituit Botezul, el este prefigurat

de Botezul Domnului în Iordan de către Ioan: ‘Aşadar, de ce a coborât

Hristos (la apa Iordanului), dacă nu ca să se curăţească trupul acesta,

trupul pe care l-a luat după firea noastră? Căci Hristos, Care nu a

făcut păcat, nu avea trebuinţă să-şi spele păcatele; dar avem trebuinţă

noi, care suntem supuşi păcatului. Aşadar, dacă Botezul s-a dat pentru

noi, pentru noi s-a făcut chipul lui, ni s-a pus înainte o formă a

credinţei noastre’ (De Sacramentis I, V, 16); ‘Cel ce avea să boteze cu

Duh Sfânt şi cu foc, a făcut cunoscută de mai înainte, prin Ioan, Taina

Botezului (Matei III, 11)’ (Despre pocăinţă, I, 8,).

O ultimă prefigurare a Botezului creştin o vede Sfântul Ambrozie în

minunea vindecării slăbănogului de la lacul Vitezda (Ioan 5, 2):

‘Aşadar, şi acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în

această apă (a Botezului) coboară puterea dumnezeiască’ (De

Mysteriis, IV, 23, în PSB, vol. 53, p. 14).

Toate aceste prefigurări scripturistice ale Botezului s-au împlinit în

Botezul ‘cu Duh Sfânt şi cu foc’ (Matei 3, 11) adus de Mântuitorul

Iisus Hristos, ‘prin a Cărui venire să nu mai însănătoşească umbra

doar pe unul, ci adevărul pe toţi’ (De mysteriis IV, 24, în PSB, vol. 53,

p. 14).