8/12/2019 Practica Spirituala

1/2

Practica spirituala Sufismul a recomandat ntotdeauna celor ce-l cauta pe Dumnezeu "sa fie n lume, fara a fi ai lumii".Spre deosebire de calugarii crestini, discipolul sufit este deci un om ce traieste intens n aceasta lume:el munceste, se casatoreste, are copii, prieteni, are grija de parinti, de familie si duce n general oviata care ar putea fi usor calificata drept banala pe plan exterior. ntr-o epoca n care originalitatea a

devenit o valoare pozitiva, cnd fiecare ncearca sa-si delimiteze diferenta n raport cu ceilalti - fieprin limbaj, vestimentatie, hrana sau activitatile pe care le desfasoara - o astfel de indicatie sedovedeste a fi n mod special eficienta n lupta mpotriva ego-ului nostru. De fapt, daca ne-am propunesa ducem o viata ascetica, plina de exercitii complicate si probe dificile, privirea noastra asupracelorlalti ar risca sa ne alimenteze si mai mult propriul orgoliu. Dimpotriva, faptul de a accepta, dacanu chiar de a cauta, o viata banala este astazi tot ceea ce poate fi mai apasator pentru ego. DiscipolulCaii Qadiriya Butchichiya este deci o persoana perfect obisnuita, cu un mic ceva n plus. Acest micceva, este faptul ca desi traieste n lume, el se straduieste sa nu i se abandoneze, ci sa ramna nfiecare moment, n plan interior, adnc si puternic nradacinat n Prezenta divina. Atunci cnd vorbimde saracie spirituala, ceea ce conteaza nu este ceea ce posedam, ci felul n care aceste lucruri neposeda pe noi. Cnd vorbim de activitate, este mai putin important ceea ce facem, dect intentia cucare facem lucrul respectiv, si starea de spirit n care l facem. Iar cnd vorbim de contemplare, nacel moment ne scoatem din lumea materiala pentru a avea acces la o alta dimensiune, aceea a lumii

misterului si a spiritului. n aceasta optica se va atasa deci discipolul pentru a realiza o adevarata munca spirituala. Tintaacestui drum este deci evolutia raportului nostru cu lumea, nu schimbarea lumii ca atare, cimodificarea progresiva a perceptiei pe care o avem despre ea. n acest demers, anumite elemente nevor fi de un ajutor considerabil, expunndu-ne inima la fluxuri spirituale ce o vor hrani si purifica nacelasi timp. Deschiderile si starile spirituale ce ne vor conduce de-a lungul parcursului propriu ne vorfi date printr-o recentrare progresiva a ansamblului fiintei noastre asupra perceptiei inimii.

Am abordat deja aspectul disciplinei de viata pe care o implica respectarea Shari'a. Prin dublamarturisire, ramintim ego-ului nostru ca nu este singurul stapn la bord, ci ca dimpotriva Dumnezeueste cel care tine friele existentei noastre. Ritualul celor cinci rugaciuni zilnice ne permite sa nedezvoltam o constiinta din ce n ce mai clara a timpului cosmic n care traim si ne da posibilitatea ca la

intervale regulate sa suspendam cursul timpului pentru a ne reconecta la sursa, a ne regasi. Postul dinluna Ramadanului ne aminteste de dependenta noastra fata de corp si fata de Creatorul sau. Pomanane nvata sa ne detasam de bunurile materiale si sa ntelegem harul care ne-a fost acordat prinposibilitatea de a putea oferi. Iar pelerinajul este ca o moarte initiatica, un simbol concret al drumuluide ntoarcere pe care suntem angajati.

Am vazul de asemenea ca dhikr-ul, att individual ct si colectiv, este hrana inimii, adica ceea ce neva permite sa crestem si sa ne dezvoltam. Veritabila contemplatie, el este legatura noastra cu Ghidul sicanalul pe care acesta l foloseste pentru a ne transmite nvatatura sa. Este sursa cunoasterii si astarilor spirituale. Companionajul, pe lnga aspectele sale de schimb reciproc, punere n comun si npractica, contribuie si el la aceasta educatie. Simtim adesea nevoia, si avem n acelasi timp datoria, sadepunem noi nsine marturie. Nu este vorba aici de a convinge pe cineva de ceva, ci pur si simplu de apune ceea ce am gasit, acest izvor de apa vie, la dispozitia celor ce doresc sa-si potoleasca setea.

Practica spirituala este o opera de mari proportii si lung parcurs, care cere rabdare si perseverenta. Nutrebuie asteptat ca totul sa se schimbe batnd din palme, doar prin atasarea la un Ghid viu. Desisecretul divin este n mod efectiv continut n ntregime n pactul initiatic, este sarcina noastra de a-ldescoperi treptat noi nsine si a-l face sa rodeasca. "ntelepciunea este n inima: cel care doreste saaiba apa n puturi, trebuie sa sape; cu ct sapa mai mult, cu att apa vine mai din abundenta. Daca seopreste din sapat, apa nu va depasi niciodata nivelul initial", explica Sidi Hamza. Trebuie sa nepurificam inima, iar acest lucru cere multa munca. Ceea ce ne permite a realiza aceasta munca, esteaspiratia noastra spirituala. Iata ce spune Sidi Hamza: "Unii vin la mine cu o cerere comparabila unuidegetar, iar eu umplu acest degetar. Altii vin cu o cerere comparabila unui ocean, iar eu umplu acest

http://sufismro.blogspot.ro/2010/02/practica-spirituala.htmlhttp://sufismro.blogspot.ro/2010/02/practica-spirituala.htmlhttp://sufismro.blogspot.ro/2010/02/practica-spirituala.html

8/12/2019 Practica Spirituala

2/2

ocean: fiecaruia dupa cerere". Shaikh-ul este astfel cel ce varsa vinul spiritual n cupa inimii noastre,dupa capacitatea acesteia si intensitatea setei noastre de Dumnezeu. Aceasta sete de altfel crestecontinuu, pe masura ce ne este dat sa sorbim din acest vin: "La un anumit nivel, nevoia de Dumnezeudevine comparabila nevoii de ajutor resimtita de o persoana pe cale sa se nnece, care striga disperatadupa ajutor. Aceasta nevoie distruge tot ceea ce nu este Dumnezeu". Aceasta nevoie deci, aceastaenergie, este cea care ne face sa ne urmarim drumul. Caci Dumnezeu raspunde chemarii servitoruluisau. Iar ajutorul divin ce rezulta de aici devine din ce n ce mai tangibil, din ce n ce mai concret,pentru cel ce este dispus a-si deschide ochii. Anumite lucruri ce pareau nainte imposibile se aseaza lalocul lor de la sine, fara a avea sentimentul depunerii unui efort, iar daca ntr-o zi privim napoisuntem surprinsi sa vedem ct de lung este drumul pe care l-am parcurs.

Nu este vorba de a ne impune sarcini prea dificile, ci de a accepta sa ne lasam ghidati, ramnndmereu vigilenti la tresaririle ego-ului. Dupa cum se spune adesea n cadrul Caii, trebuie sa "facem ceeace putem, si ceva n plus". Trebuie sa evitam a ne bloca pe o anume situatie, si sa lasam evenimentelesa se deruleze de la sine prin vointa lui Dumnezeu, noi ramnnd mereu bine nradacinati n practica.Pentru cel care urmareste sa-si stapneasca sufletul, nu este cazul a-l brusca si a-l forta pna lapunctul n care acesta ar putea rabufni, ci pur si simplu a veghea si a mentine o anumita tensiunespirituala, suficienta pentru a-l mpiedica sa se abandoneze pasiunilor sale. Aici ca si n alte cazuri,rezultatul este n minile Domnului. Iar daca n evocarea acestui parcurs putem vorbi de o lupta lanivelul sufletului despotic, vazut n lumina harului divin acest drum nu mai poate fi descris dect de unsingur cuvnt: iubire.

Spunem adesea ca "iubirea este coroana operelor". Aceasta nsemna de fapt a spune ca ntr-un anumemod, toate practicile pe care tocmai le-am amintit nu culmineaza dect ntr-un singur obiectiv, acelade a aprinde si a ntretine n inima discipolului flacara iubirii divine. Odata aprinsa aceasta flacara, eaarde totul, iar notiunile de efort sau munca si pierd orice sens. Aceasta nu nseamna ca practicile suntatunci abandonate, ci ca din acel moment ele devin ceea ce sunt de fapt, adica acte de adoratie.Pentru a-l cita din nou pe Ghidul nostru, "Marea se formeaza, ploaia cade peste ea si trece pestemaluri, pe nisip, adunnd tot ceea ce i sta n cale. Apoi nu ramne dect marea. Astfel Dumnezeu, nziua n care doreste sa-l daruiasca pe servitor cu harul Sau, i insufla n inima un suflu de iubire"."Iubirea este cea ce pune inimile n miscare. Iubirea este montura spiritului, prin ea cunoastem toatelucrurile". "Cnd iubirea salasluieste n inima, simtim un gust n tot ceea ce facem. Nimic nu pare greu,profitam de orice lucru care ni se ntmpla. Aceasta se datoreaza faptului ca multumita iubirii, valulcare ne desparte de realitate devine din ce n ce mai transparent. Resimtim o bucurie profunda dincauza acestei apropieri, si suntem invadati de perceptia frumusetii. Caci n realitate numai Unitateadivina exista ntr-adevar. Doar valurile i mpiedica perceptia. Lumea este ca o umbra efemera; umbraeste ceva ce nu dureaza. Soarele se aseaza pe un obiect, acesta arunca pentru un moment o umbra,care apoi se risipeste. Acelasi lucru se ntmpla si cu aceasta lume n raport cu realitatea". "Tin laiubire mai mult ca la orice. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa nu ne-o retraga".