PRACTICĂ PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE - siretromania.ro · Egalitatea de sanse in cadrul...

UNIUNEA EUROPEANĂ Fondul Social European

GUVERNUL ROMÂNIEI Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Instrumente Structurale 2007-2013

Beneficiar: ORAȘUL SIRET

Titlul proiectului: COMPETENȚE PENTRU UN SUCCES DURABIL

Cod SMIS: 22708

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013

GHID INTERN DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE

În cadrul proiectului “Competențe pentru un succes durabil”, cod

SMIS 22708

Beneficiar: ORAȘUL SIRET




GHID INTERN DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE

Cuprins 1. Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Introducere

Situatia femeilor si barbatilor in UE

Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Reţeaua pentru promovarea femeilor în funcţii de conducere

Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

2. Combaterea discriminării 3. Egalitatea de şanse în legislaţia naţională şi comunitară

Egalitatea de sanse in cadrul proiectelor finantate prin FSE

Egalitate de şanse între femei şi bărbaţi Introducere Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene și o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă și coeziune socială la nivelul UE. Deşi există încă o serie de inegalităţi, în ultimele decenii, UE a făcut progrese semnificative pentru ca femeile şi bărbaţii să beneficieze de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislaţiei privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în toate politicile comunitare şi măsurilor specifice privind promovarea femeilor.




Situaţia femeilor şi bărbaţilor în UE Care este situaţia în UE când vine vorba despre egalitatea între femei şi bărbaţi? Progresele realizate în acest domeniu sunt evaluate în fiecare an şi prezentate într-un raport privind egalitatea între femei şi bărbaţi. Iată câteva exemple:

Numărul femeilor încadrate în muncă este în creştere, dar rămâne inferior celui al bărbaţilor, chiar dacă majoritatea studenţilor şi absolvenţilor de universitate sunt femei.

Femeile continuă să câştige, în medie, cu 17.4% mai puţin decât bărbaţii pentru fiecare oră lucrată, iar această cifră se menţine la un nivel stabil.

Femeile sunt încă slab reprezentate în funcţii de decizie politică şi economică, deşi, în ultimul deceniu, a crescut numărul celor care ocupă astfel de posturi.

Responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femei şi bărbaţi.

Riscul sărăciei este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor.

Femeile sunt principalele victime ale violenţei bazate pe criterii de sex. De asemenea, femeile şi fetele sunt mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane.

Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi stabileşte priorităţile pentru perioada 2006-2010. Aceasta combină iniţiativele specifice şi integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate politicile şi activităţile UE. Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi îşi propune să ofere expertiză, să difuzeze informaţii şi să sensibilizeze cetăţenii faţă de egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.




Reţeaua pentru promovarea femeilor în funcţii de conducere În iunie 2008, a fost lansată Reţeaua europeană pentru promovarea femeilor în funcţii de conducere în politică şi economie. Reţeaua constituie o platformă la nivel european destinată schimbului de bune practici şi de strategii de succes menite să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în posturi de conducere. Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi sprijină Comisia în formularea şi punerea în aplicare a măsurilor UE menite să promoveze egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Comitetul încurajează schimburile de experienţă, politici şi bune practici între statele membre şi diferitele părţi implicate. În acest scop, Comitetul transmite Comisiei avize privind diverse aspecte relevante pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în UE. Comitetul este alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre, ai partenerilor sociali la nivel comunitar şi ai organizaţiilor neguvernamentale. Comitetul a fost constituit în 1981, în baza Deciziei Comisiei 82/43/CEE. În România, instituţia însărcinată cu implementarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbati şi a politicilor în domeniu este Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi. Aceasta funcţionează din aprilie 2005, cf. O.G. nr.84/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, prin care s-a transpus integral şi Directiva 2002/73/ EC, de amendare a Directivei 76/207/EEC, privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi referitor la accesul la angajare, pregătirea profesională şi promovarea, precum şi la condiţiile de muncă. Combaterea discriminării Începând cu anul 2000, pe lângă prevederile destinate să asigure egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi, se aplică o legislaţie antidiscriminare pentru a garanta niveluri minime de egalitate de tratament şi de protecţie pentru toţi cetăţenii care trăiesc şi muncesc în Europa.

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=418&newsId=133&furtherNews=yes

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=418&newsId=133&furtherNews=yes

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31982D0043:RO:NOT

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=612&langId=ro





Aceste dispoziţii vizează garantarea aplicării unui tratament egal pentru toţi, indiferent de:

origine rasială sau etnică

religie şi convingeri

handicap

orientare sexuală

vârstă

Egalitatea de tratament se referă la numeroase aspecte ale vieţii de zi cu zi – atât la locul de muncă, cât şi în diverse sectoare precum educaţia, asistenţa medicală şi accesul la bunuri şi servicii. Informarea cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile care le revin în baza legislaţiei europene în materie de egalitate reprezintă o temă majoră pentru Comisia Europeană. Ca si cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap au drepturi egale şi au dreptul la demnitate, egalitate de tratament, de viaţă independenta şi de participarea deplină în societate. Activarea persoanelor cu handicap de a beneficia de aceste drepturi este principalul scop al UE de strategie pe termen lung pentru includerea lor activă. Până în 2010, Comisia Europeană doreşte să vadă îmbunătăţiri în perspectivele de ocupare a forţei de muncă, accesibilitatea şi de viaţă independentă. Persoane cu handicap sunt implicate în proces, pe baza principiului european: "Nimic despre persoane cu handicap fără persoane cu handicap". UE promovează incluziunea activă şi participarea deplină a persoanelor cu handicap în societate, în acord cu abordarea europeana a drepturilor omului referitoare la problemele de handicap. Drepturile persoanelor cu handicap reprezintă o problemă şi nu o problemă de discreţie.

Abordarea integratoare

Abordarea integratoare implică, de obicei, o reorganizare a proceselor de elaborare şi planificare a politicilor (programelor, proiectelor), pentru că, de cele mai multe ori, procedurile existente nu ţin seama de diferenţele de gen sau conţin prejudecăţi legate de gen. În general, experţii în strategii din instituţiile/organismele care elaborează politici afirmă că rezultatul muncii





lor nu avantajază/dezavantajază nici unul dintre sexe (sunt neutre din punctul de vedere al genului) dar, în contradicţie cu această supoziţie, de multe ori a fost dovedit faptul că diferenţele de gen nu sunt recunoscute ca atare şi că deciziile se iau ţinând cont de prejudecăţi care favorizează perpetuarea inegalităţilor de gen deja existente. Abordarea integratoare ca strategie are drept scop contracararea în mod activ a acestui fapt şi folosirea rolului factorilor decizionali în elaborarea politicilor tocmai pentru a promova relaţii echitabile între femei şi bărbaţi.

Egalitatea de gen

În societate, femeile şi bărbaţii nu au aceleaşi roluri, resurse, nevoi şi interese. Nu participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite “muncii femeilor” şi “muncii bărbaţilor” nu sunt aceleaşi; aceste diferenţe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta şi sunt denumite “diferenţe de gen”. Genul se referă la diferenţele sociale dintre femei şi bărbaţi care sunt învăţate şi care se schimbă în timp. Aceste diferenţe variază mult în interiorul unei culturi şi de la o cultură la alta. Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilităţile, constrângerile, şansele şi nevoile bărbaţilor şi femeilor în orice context. Rolurile şi nevoile de gen sunt influenţate de clasă, vârstă, rasă şi etnie, cultură şi religie şi de mediul geografic, economic şi politic. În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Pe lângă diferenţele dintre femei şi bărbaţi, mai pot exista diferenţe în cadrul aceleiaşi categorii în ceea ce priveşte nivelul socio-economic, puterea de decizie şi vârstă. Termenul de “gen” nu îl înlocuieşte pe cel de “sex” care se referă doar la diferenţele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferenţiate pe sexe).

Persoanele cu dizabilităţi

În vederea garantării conformării cu principiul egalităţii de tratament în legătură cu persoanele cu dizabilităţi, art. 5 din Directiva Consiliului privind relaţiile de muncă 2000/78/CE prevede ca, în cazurile particulare în care se impune, angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a permite unei persoane cu dizabilităţi să aibă acces, să participe sau să promoveze la




locul de muncă sau să beneficieze de instruire, cu excepţia cazului în care astfel de măsuri ar presupune un efort disproporţionat din partea angajatorului. Acest efort nu va fi disproporţionat când este suficient acoperit de măsurile existente în cadrul politicilor privind dizabilitatea ale statului în cauză. Aceasta presupune că, ori de câte ori este nevoie, trebuie luate măsuri adecvate pentru persoanele cu dizabilităţi tocmai pentru garantarea egalităţii de tratament cu excepţia situaţiei în care se poate demonstra că o astfel de acomodare ar reprezenta o dificultate nefiresc de mare pentru cealaltă parte. Un exemplu în acest sens poate fi adaptarea orelor de lucru pentru persoanele cu dizabilităţi.

O mai bună echilibrare a vieţii profesionale cu cea privată

Deciziile pe care bărbaţii şi femeile le iau în ceea ce priveşte combinarea aspectelor profesionale, private şi familiale ale vieţii lor sunt în primul rând de natură personală. Cu toate acestea, modul în care persoanele echilibrează aceste cerinţe contradictorii are consecinţe asupra politicilor publice, influenţând, de exemplu, participarea pe piaţa muncii şi rata fertilităţii. În acelaşi timp, politicile publice influenţează la rândul lor aceste decizii personale, de exemplu prin instituirea drepturilor legale la concedii din motive familiale şi prin punerea la dispoziţie a serviciilor publice de îngrijire a copiilor şi a altor persoane aflate în întreţinere, sau afectează alţi factori, cum ar fi orarul de funcţionare al magazinelor sau durata zilei de şcoală. Deşi iniţiativele menite să sprijine deciziile de conciliere au vizat în general persoanele care sunt – sau ar dori să fie - salariate, aceste aspecte sunt la fel de relevante şi pentru lucrătorii care desfăşoară o activitate independentă.

Strategiile de susţinere a deciziilor de conciliere menţionate mai sus se bazează pe o serie de componente şi presupun un angajament din partea mai multor părți interesate. Facilităţile de îngrijire a copiilor, drepturile la concediu și dispoziţiile referitoare la timpul de lucru flexibil constituie componente esențiale ale combinaţiei de politici, în timp ce competenţele sunt dispersate la nivel european, naţional și local şi împărţite între partenerii sociali la nivel european, naţional şi sectorial. Comisia consideră că un sprijin sporit acordat măsurilor de conciliere va permite bărbaţilor şi femeilor să beneficieze de o mai mare posibilitate de




alegere în echilibrarea aspectelor profesionale cu aspectele private ale vieţii lor şi va contribui în egală măsură la realizarea obiectivelor politice fundamentale ale Uniunii Europene, în special în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă, incluziunea socială a grupurilor vulnerabile și egalitatea de gen. Îmbunătăţirea şi modernizarea cadrului de reglementare european și negocierile inţiate de partenerii sociali vor permite femeilor să obțină o mai mare independenţă economică şi vor încuraja bărbaţii să se implice mai mult în viaţa de familie. O acţiune la nivel comunitar, care să prevadă obligații minime pentru o mai bună conciliere între viața profesională, familială şi privată, este necesară și adecvată pentru a îndeplini obiectivul comunitar al egalităţii de gen și obiectivele Strategiei de la Lisabona. Responsabilitatea principală de elaborare și promovare a măsurilor de conciliere aparţine statelor membre. Prin urmare, Comisia invită statele membre să urmărească ca aceste măsuri să fie puse în aplicare astfel încât să confere femeilor şi bărbaţilor opţiuni reale de decizie. Comisia îndeamnă în special statele membre să ia măsurile necesare pentru a compensa întârzierea semnificativă înregistrată în calendarul prevăzut pentru îndeplinirea obiectivelor pe care și le-au fixat privind crearea facilităţilor de îngrijire a copiilor. Egalitatea de şanse în legislaţia naţională şi comunitară Numeroase acte legislative europene sunt dedicate egalităţii între femei şi bărbaţi. Este vorba, mai ales, de dispoziţii cuprinse în tratate şi de directive privind accesul la locurile de muncă, plata egală, protecţia maternităţii, concediul pentru creşterea copilului, securitatea socială şi regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de discriminare şi activităţile independente. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie reprezintă un alt element cheie. o În art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului

European şi al Consiliului privind Fondul Social European şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999 se stipulează faptul că Statele Membre se asigură că programele operaţionale cuprind o descriere a modului în care se încurajează egalitatea între bărbaţi şi femei şi egalitatea de şanse în elaborarea, punerea în aplicare, supravegherea şi evaluarea programelor operaţionale. Statele Membre încurajează o participare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la gestionarea şi




executarea programelor operaţionale la nivel local, regional şi naţional, după caz.

o Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, prin art. 16 privitor la egalitatea între bărbaţi şi femei şi nediscriminarea, prevede că Statele membre şi Comisia asigură promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei şi integrarea principiului de egalitate de şanse în domeniul respectiv în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor. Statele membre şi Comisia iau măsurile adecvate pentru prevenirea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor şi în special în ceea ce priveşte accesul la Fonduri. În special, accesibilitatea persoanelor handicapate este unul dintre criteriile care trebuie respectate la definirea operaţiunilor cofinanţate din Fonduri şi de care trebuie să se ţină seama în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor.

o Art. 21 alin. (1) din Carta UE privind Drepturile fundamentale statutează că orice discriminare bazată pe orice criteriu precum sex, rasă, culoare, etnie sau origine socială, trăsături genetice, limbă, religie sau credinţă, opinie politică sau de altă natură, apartenenţă la o minoritate naţională, proprietate, naştere, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală este interzisă.

Directivele europene împotriva discriminării Directiva 2000/43/CE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică

Stipulează principiul egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

Oferă protecţia împotriva discriminării la locul de muncă şi în formarea profesională, în cadrul educaţiei, în ceea ce priveşte protecţia socială (inclusiv asigurările sociale şi de sănătate), avantajele sociale, activarea ca membru şi implicarea în cadrul




organizaţiilor de lucrători şi angajatori şi accesul la bunuri şi servicii, inclusiv la locuinţe.

Conţine definiţiile discriminării şi hărţuirii directe şi indirecte şi interzice instigarea la discriminare şi la victimizare.

Permite luarea de măsuri pozitive pentru a asigura egalitatea deplină în practica profesională.

Acordă victimelor discriminării dreptul de a depune o plângere prin intermediul unei proceduri judiciare sau administrative, soldate cu penalităţile aplicabile celor care practică discriminarea.

Introduce un număr restrâns de excepţii la principiul egalităţii de tratament, de exemplu, în cazurile în care o conduită diferenţiată bazată pe originea etnică sau rasială reprezintă o veritabilă cerinţă profesională.

Distribuie responsabilitatea furnizării de dovezi între reclamant şi pârât în cauzele civile şi administrative, astfel încât, odată ce victima expune faptele care pot duce la concluzia că a avut loc o discriminare, pârâtul trebuie să dovedească la rândul său că nu s-a încălcat principiul egalităţii de tratament.

Încurajează înfiinţarea în fiecare stat membru a unei organizaţii care să promoveze egalitatea de tratament şi să furnizeze asistenţă victimelor discriminării rasiale într-un mod independent.

Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă

Stipulează principiul egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală la locul de muncă, în pregătirea profesională şi în ceea ce priveşte activarea ca membru şi implicarea în organizaţii de lucrători şi angajatori.

Include prevederi identice celor ale Directivei privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, în privinţa definiţiilor discriminării şi hărţuirii, a interzicerii instigării la discriminare şi




victimizării, cât şi prevederi despre măsuri pozitive, drepturi la reparaţie legală şi transferul obligaţiei de a face dovada.

Impune angajatorilor să furnizeze facilităţi rezonabile pentru a permite unei persoane cu handicap care este calificată să execute sarcinile postului în cauză să participe la formarea profesională şi la munca remunerată.

Permite un număr restrâns de excepţii la principiul egalităţii de tratament, de exemplu, acolo unde este cazul menţinerii unei structuri etnice sau religioase sau unde angajatorul impune în mod legal angajatului să aparţină unei anumite categorii de vârstă pentru a putea fi recrutat.

Legistaţia naţională privind egalitatea de şanse Legislaţia României garantează drepturile egale ale cetăţenilor de a participa la viaţa economică şi socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se angaja, de a promova şi participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecţie socială în anumite situaţii. Cu toate acestea, segregarea profesională a femeilor persistă încă şi este demonstrată prin existenţa modelelor de ocupare diferenţiate pe sexe, ceea ce determină disparităţile între venituri, chiar dacă principiul "la muncă egală, salariu egal" este consacrat juridic. Pornindu-se de la principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, astfel cum este definit în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată, care presupune luarea în considerare a diferitelor capacităţi, necesităţi şi aspiraţii ale bărbaţilor şi ale femeilor, precum şi tratamentul egal al acestora, este esenţial pentru România ca femeilor să li se asigure în mod real egalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la formare şi la un loc de muncă, la întemeierea unei familii şi la participarea la luarea de decizii publice şi politice, trăsătură ce caracterizează societăţile democratice şi dezvoltate. În acest scop, România depune un efort important pentru a-şi adapta legislaţia la principiul nediscriminarii pe criteriul de sex, conform legislaţiei comunitare.

Constituţia României, art. 4 alin. 2 şi art. 16 alin. 1;

Codul Muncii, art. 3-9;




Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 republicată privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;

OUG 96/2003 pentru protecţia maternităţii şi Legea 210/1999 privind concediul paternal;

Potrivit prevederilor OUG nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, prin principiul egalităţii de tratament se înţelege că nu va exista nicio discriminare directă bazată pe criteriul de sex, inclusiv aplicarea unui tratament mai puţin favorabil femeilor pe motive de sarcină şi maternitate şi că nu va exista nicio discriminare indirectă bazată pe criteriul de sex.

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată; prin egalitate de şanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.

Strategia pentru protecţia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006-2013 "Şanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări";

Hotărârea Guvernului nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006-2013;

Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006-2009;

Strategia pentru protecţia, integrarea si incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 "Şanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări";

Hotărârea Guvernului nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013;

Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006-2009;




Hotărârea Guvernului nr. 967/1999 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei Consultative Interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CODES)

Planul naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (HG. nr. 1273/2000)

Hotărârea Guvernului nr. 285 din 4 martie 2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Hotărârea Camerei Deputaţilor privind înfiinţarea Comisiei pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi (Hotărârea nr.24/18 noiembrie 2003)

Site-uri utile:

http://www.undp.org/gender

http://www.eldis.org/go/topics/resource-guides/gender

http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/TOPICS/EXTGENDER/0,,contentMDK:21358556~menuPK:3851633~pagePK:210058~piPK:210062~theSitePK:336868,00.html

http://www.wefo.cymru.gov.uk/default.asp?action=sitemap&ID=94

http://www.anes.ro/

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=418&langId=en http://ec.europa.eu/employment_social/disability/emco010705_en.pdf

http://ec.europa.eu/policies/index_ro.htm




Definiţii Egalitatea de şanse (equal opportunities) – conceptul conform căruia toate fiinţele umane sunt libere să-si dezvolte capacităţile personale şi să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte; faptul că diferitele comportamente, aspiraţii şi necesităţi ale femeilor şi bărbaţilor sunt luate în considerare, evaluate şi favorizate în mod egal înseamnă că femeile şi bărbaţii se bucură de aceeaşi libertate de a-şi realiza aspiraţiile. Relevanţa în problemele de gen (gender relevance) – punerea în discuţie a relevanţei unei politici sau a unei acţiuni cu privire la relaţiile de gen, a egalităţii dintre femei şi bărbaţi. Abordarea integratoare a egalităţii de gen (gender mainstreaming) – elementul esenţial utilizat în definiţia abordării integratoare a egalităţii de gen este punerea accentului pe procesele de elaborare a politicilor. Abordarea integratoare se referă la (re)organizarea procedurilor şi reglementărilor uzuale, (re)organizarea responsabilităţilor şi capacităţilor în scopul integrării perspectivei de gen în toate aceste proceduri, reglementări, responsabilităţi, capacităţi, etc. Se referă, de asemenea, la utilizarea expertizei de gen în elaborarea şi planificarea politicilor, utilizarea analizei privind impactul de gen în acest proces, includerea consultărilor şi participării grupurilor şi organizaţiilor relevante. Numai când toate aceste (pre)condiţii sunt îndeplinite se poate afirma că procesul abordării integratoare este în curs de realizare. Dizabilitatea(disability) – termenul general pentru pierderile sau devierile semnificative ale funcţiilor sau structurilor organismului, dificultăţile individului în executarea de activităţi şi problemele întâmpinate prin implicarea în situaţii de viaţă, conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării Dizabilităţii şi Sănătăţii; Discriminare (discrimination) – a diferenţia sau a trata diferit două persoane sau două situaţii, atunci când nu există o distincţie relevantă între acestea sau de a trata într-o manieră identică situaţii care sunt în fapt diferite. Directive UE anti-discriminare interzic atât discriminarea directă, cât şi discriminarea indirectă şi dau aceeaşi definiţie a discriminării.




EGALITATEA DE ŞANSE ÎN CADRUL PROIECTELOR FINANŢATE PRIN FSE

Măsuri minime privind egalitatea de şanse În calitate de solicitant, trebuie să respectaţi prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii, egalitate de şanse şi nediscriminare1 şi să luaţi în considerare în implementarea proiectului toate politicile şi practicile prin care să nu se realizeze nicio deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, indiferent de: rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. În plus, vi se solicită să includeţi în cadrul proiectului, în funcţie de specificul acestuia, a unui modul/ curs/ seminar sau a unei conferinţe, care să urmărească conştientizarea importanţei conceptului de egalitate de şanse. Mic ghid orientativ pentru analiza de gen Ce întrebări trebuie să puneţi

Care este grupul ţintă (direct şi indirect) al proiectului propus?

Cine va beneficia în urma proiectului?

Cine va avea de pierdut în urma proiectului?

Cum vor fi femeile implicate în elaborarea şi implementare?

Desfăşurarea proiectului pune în vreun fel în discuţie diviziunea de gen a muncii existente, sarcinile, responsabilităţile şi oportunităţile?

Care este impactul pe termen lung în ceea ce priveşte creşterea capacităţii femeilor de a se implica?




Ce trebuie să faceţi

Să aveţi o înţelegere asupra relaţiilor de gen, a diviziunii muncii între femei şi bărbaţi (cine ce muncă prestează), precum şi cine are acces şi control asupra resurselor.

Să folosiţi procesele participatorii şi să includeţi un număr cât mai mare de femei şi bărbaţi care fac parte dintre actorii cu impact social de la nivel guvernamental şi din societatea civilă, inclusiv organizaţii de femei şi experţi în egalitatea de gen.

Să identificaţi barierele în calea participării femeilor (sociale, economice, juridice, politice, culturale, etc.).

Să aveţi o înţelegere a nevoilor practice şi a intereselor strategice ale femeilor şi să identificaţi oportunităţile de a le susţine pe amândouă.

Să luaţi în considerare impactul diferit al iniţiativei asupra bărbaţilor şi femeilor.

Aspecte de gen care trebuie luate în consideraţie

definirea problemei şi a grupului ţintă astfel încât experienţele diferite ale femeilor şi bărbaţilor să fie luate în consideraţie;

proiectul nu trebuie să întărească stereotipurile de gen şi discriminările de gen;

trebuie luat în consideraţie impactul atât asupra femeilor, cât şi asupra bărbaţilor;

femeile şi bărbaţii trebuie implicaţi, în egală măsură în identificarea temei: Ce cred organizaţiile pentru femei sau experţii de gen în legătură cu problema? Care este nivelul de participare al femeilor şi bărbaţilor la procesul de identificare a problemei?

vârsta, statutul social şi alţi factori ce modifică experienţele diferite ale femeilor şi bărbaţilor (de ex. sarcina, responsabilităţile parentale);

factorii culturali, economici, politici, juridici, socio-economici care influenţează egalitatea de gen în cadrul proiectului.




“Competențe pentru un succes durabil”, cod SMIS 22708

Proiect cofinanţat din Fondul Social European

Editor: Orașul Siret

Data publicării: Decembrie 2014

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a

Uniunii Europene sau a Guvernului României.

PRACTICĂ PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE - siretromania.ro · Egalitatea de sanse in cadrul...

Documents

Transcript of PRACTICĂ PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE - siretromania.ro · Egalitatea de sanse in cadrul...