Lect.univ.dr.ec. DASCALU CARMEN ROXANA

Cuprins curs 1

Definirea domeniului “Etica în afaceri”

Moral / moralitate

Norme morale

Norme – structura normelor

Caracteristicile normelor

Valorile morale

Preliminarii

Etica în afaceri este un domeniu

academic relativ nou

Iniţiatorii sunt americanii

Europenii, şi în special britanicii, s-au

“virusat” cu acest domeniu începând

cu anii 1980

Ce este “etica în afaceri”? La prima vedere, este uşor de înţeles că „etica în afaceri”

este un domeniu care urmăreşte să clarifice problemele de

natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea

agenţilor economici dintr-o societate capitalistă.

O definiţie propusă de Andrew Crane şi Dirk Matten, într-un

recent tratat intitulat Business Ethics. An European

Perspective: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor,

activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme

în legătură cu [ceea ce este moralmente] bine şi rău”

Dezbateri vis-a-vis de moralitate1. Oamenii de afaceri vazuţi prin

prisma mass-media

2. “respectul faţă de lege este o

datorie morală”

3. Subvenţionare de la stat a unei

unităţi economice falimentare

NORMELE MORALE A te purta moral înseamnă să aplici anumite reguli de

comportament sau norme.

Cel mai adesea, exemplele de norme morale la care se

gândesc majoritatea oamenilor sunt de genul: „Să nu minţi!”,

„Să nu furi!”, „Ajută-ţi aproapele!”, „Respectă-ţi părinţii!”,

„Creşte-ţi copiii aşa cum se cuvine!”, „Respectă-ţi întotdeauna

promisiunile!”

Exemplu: o normă des pomenită drept tipic morală şi deosebit

de relevantă în domeniul afacerilor: „Să nu furi!”

Faptă imorală – Vechiul Testament (Zece Porunci)

Faptă ilegală

A fura – eveniment ilegal:

Un individ şi o societate comercială

Între două societăţi comerciale

Între doi indivizi

De regulă, legislaţia în vigoare pedepseşte această infracţiune,

însă legea nu poate oferi soluţii clare şi indisputabile în toate

situaţiile particulare, uneori foarte complexe, care pot surveni în

relaţiile comerciale.

Atunci când legea nu are nimic de spus, moralitatea este singurul

ghid pe care ne putem baza pentru a lua cele mai bune decizii.

Teoretic şi practic, oamenii de afaceri trebuie să respecte anumite

norme morale.

Ce sunt normele?

O normă este un model de acţiune, care trebuie

aplicat în anumite împrejurări.

Fiecare normă oferă un tipar comportamental

abstract, ideal pentru un gen specific de acţiune,

care lasă deoparte aspectele accidentale şi

nesemnificative ale contextului social, reliefând

lucrurile importante care trebuie înfăptuite sau

evitate.

Structura normelor1. expresia lor normativă

a) Prin conţinutul normei vom înţelege modelul

comportamental pe care îl propune şi îl solicită norma.

a) „Respectă-ţi părinţii!” indică o anumită atitudine de

grijă şi consideraţie filială;

b) „Spune întotdeauna adevărul!” defineşte un anumit

comportament faţă de ceilalţi atunci când e vorba de

comunicarea unor informaţii sau de exprimarea anumitor

atitudini şi sentimente ale individului faţă de ceilalţi.

b) Prin forma lor, expresiile normative dau conţinutului

normei anumite precizări foarte importante.

Indică forţa sau tăria normei:

norme categorice (“Să nu minţi!”, “Să nu furi!”, “Să nu

ucizi!”) - care solicită imperativ sau necondiţionat un

anumit comportament

normele ipotetice („Dacă vrei să îţi păstrezi sănătatea,

evită excesele şi viciile” sau „Dacă vrei să ai succes în

afaceri, fă-ţi şi apoi păstrează-ţi o cât mai bună

reputaţie”) – care doar recomandă un anumit

comportament

Indică caracterul normei. După caracterul lor, expresiile

normative pot fi:

Obligaţii (“Plăteşte-ţi taxele şi impozitele”) - care

impun individului să facă un anumit lucru

Interdicţii sau prohibiţii (“Să nu minţi!”) - care solicită

imperativ individului să se abţină de la comiterea

anumitor fapte sau de la manifestarea anumitor atitudini

Permisiuni (“Eşti liber să nu participi la vot!”) - care

îngăduie individului să adopte anumite comportamente

în funcţie de interesele şi preferinţele sale

2. autoritatea normativă - reprezintă acea „putere” sau

„instanţă” care emite o normă, având capacitatea să

impună indivizilor respectarea ei – fie prin persuasiune,

fie prin recurs la forţă. Autoritatea poate fi:

Denominată - Biserica, Parlamentul, Guvernul,

Prefectura, Marele Stat Major al Armatei etc.

Anonimă

3. Subiectul normei este acea clasă de indivizi cărora li se

adresează autoritatea normativă, cerându-le sau forţându-i

să urmeze un anumit model de comportament.

Subiectul poate fi:

precizat („Vizitatorii bolnavilor sunt obligaţi să poarte

halate în interiorul spitalului”)

neprecizat, atunci când norma se cere respectată de

către oricine, fără excepţie („Fumatul interzis!”, „A se

păstra la loc uscat şi răcoros”, „Ai grijă de copiii tăi şi

creşte-i aşa cum se cuvine!”, „Respectă-ţi

promisiunile!” etc.)

4. Domeniul de aplicaţie a normei reprezintă clasa de

situaţii sau de contexte practice în care autoritatea

normativă cere subiectului să adopte un anumit model de

comportament.

De exemplu: „În caz de pericol, trageţi semnalul de

alarmă”.

5. În sfârşit, orice normă efectivă este susţinută şi întărită de

anumite sancţiuni

Confuzii Normele morale sunt adesea confundate!

Una dintre cele mai frecvente confuzii se face între

normele morale şi moravurile (năravurile) care definesc

ethos-ul unei comunităţi culturale.

„Aşa-i la noi” - pare să fie o constatare factuală

conformism mimetic

Concluzii În cea mai succintă caracterizare, vom spune că norma

morală este datoria autoimpusă de către fiecare conştiinţă

liberă şi care îi cere omului să vrea – prin tot ceea ce

gândeşte şi face – să fie om la nivelul maxim al

posibilităţilor sale.

Rostul specific al normelor morale în fiinţa umană, pe care

nu-l împart cu nici un alt tip de norme, este optimizarea

condiţiei umane şi, prin aceasta, un maximum de

sociabilitate. „Omul este, într-adevăr, destul de profan –

spune Kant – dar umanitatea din persoana lui trebuie să-i

fie sfântă. În întreaga creaţie, tot ce vrem şi asupra căruia

avem vreo putere, poate fi folosit şi numai ca mijloc;

numai omul [...] este scop în sine“ (Kant, 1972, p. 176).

Valorile morale După cum am vazut mai devreme, autoritatea normativă

reprezintă o “instanţă”

conştiinţa morală, mai exact voinţa autonomă a individului,

călăuzită de raţiunea capabilă să emită enunţuri normative

universale

Caracteristicile normelor

Normele morale pot fi definite prin câteva caracteristici,

printre care cele mai importante sunt următoarele:

1. în primul rând, normele morale sunt autonome: ele nu ne

sunt impuse de către o autoritate exterioară, ci sunt

„dictate” de vocea interioară a conştiinţei morale.

2. în al doilea rând, normele morale sunt universalizabile: cu

alte cuvinte, ele se pretind valabile pentru oricine,

indiferent de împrejurări accidentale.

3. cele mai specifice enunţuri normative din spaţiul eticului

sunt, în terminologia kantiană, imperativele categorice,

care solicită un anumit comportament în mod

necondiţionat, fără să ia în calcul interesele personale ale

agenţilor morali.

Cursurile următoare – dezbateri pe următoarele teme:

AFECRI ÎN PERSPECTIVĂ MICROECONOMICĂ

AFACERILE ÎN PERSPECTIVĂ MACROSOCIALĂ

GLOBALIZARE ŞI SUSTENABILITATE

AFACERI ŞI ACŢIONARI

AFACERI ŞI CONSUMATORI

AFACERI ŞI ANGAJAŢI

EXAMEN FINAL

Test grilă 70% - întrebări închise (cu una sau

mai multe variante de răspuns) şi deschise

Prezenţa şi participarea la curs 30%