Povetsea unei broscute

Raspuns la intrebarea: 

 incredere scazuta de sine, depresie

O broscuţă trăia pe baltă. Era singură şi tristă pentru că, de câte ori chipul i se oglindea pe

luciul apei, de acolo îi răsărea un chip hidos, respingător...Uite aşa, broscuţa noastră, a ales

să nu se mai dea jos de pe frunza cea mare de nufăr...O invidia pe prietena ei lebăda, pe

răţuşca cea jucăuşă, până şi pe peştoaica cea aurie...Toate erau mai frumoase şi mai

gingaşe decât ea!

Într-o zi, cum stătea ea aşa, tristă şi deznădăjduită, de ea s-a apropiat un broscoi, tot numai

un zâmbet...

- Ce te hlizeşti la mine? la întrebat broscuţa.

- Pentru că îmi place de tine, şi vreau să fii prietena mea! zise broscoiul vesel.

- Cum să îţi placă de mine, tu nu vezi ce urâtă sunt?!

- Nu, nu eşti deloc urâtă, mie îmi placi foarte mult! Dar, ia stai, tu cu cine te compari,

prinţesă-broscuţă? Nu cumva cu vecina lebăda? zise broscoiul zâmbind...

- Păi da, tu nu vezi că ea e mai frumoasă ca mine?! Ce te prefaci că nu vezi? zise broscuţa

iritată.

- Da prinţesa mea, numai că ea e...LEBĂDĂ, iar tu eşti BROSCUŢĂ, iar eu, nu pot să iubesc o

fiinţă cu pene pe ea, cu un cioc atât de lung şi dizgraţios, şi cu nişte picioare ca nişte

catalige! Mie îmi placi tu, aşa cum eşti!

O primăvară frumoasă! 

psiholog 

Adrian Trica