MELODIE ADAMS

Str`lucirea uneifl`c`ri

ALCRIS

Capitolul 1

|n u[a din sticl` fumurie se reflect` o siluet`. Aceeaa unei fete sl`bu]e [i zvelte al c`rei p`r brunet cureflexe calde aurii c`dea \n valuri suple pe umeri. Era\mbr`cat` \n blugi [i cizme cu tocuri \nalte care-ilungeau [i mai mult picioarele interminabile [i, pesteo bluz` din m`tase ro[ie, o canadian` kaki.

F`r` s` dea nici o aten]ie imaginii reflectate \ngeam, Sandra Farraday citi inscrip]ia cu litere mari,negre de pe u[`:

“DANIELS – Vân`toare [i aventur`!Apoi, deschise cu hot`râre u[a. Când intr`, toate

discu]iile se \ntrerupser`, toate capetele se \ntoarser`spre ea [i atmosfera deveni brusc ap`s`toare.

Sandra clipi des [i-[i ridic` ochelarii de soare \n vâr-ful capului. |nc`perea aceasta, sal` de a[teptare [i

5

birou \n acela[i timp, p`rea atât de \ntunecat` cândveneai de afar` unde str`lucea un soare orbitor!

Privi \n jurul ei [i constat` – a[a cum se a[teptase,o componen]` exclusiv masculin` a celor aduna]i aici.B`rba]ii care nu mai g`siser` loc pe canapeaua acope-rit` cu plastic se sprijineau de perete.

Sem`nau \ntr-adev`r cu ni[te vân`tori de operet`!gândi fata, amuzat`.

Ca un semn de solidaritate, purtau cu to]ii aceea[icaschet` american` cu cozoroc portocaliu. |n imensap`dure canadian`, aceste caschete de culoare stri-dent` deveniser` oarecum un fel de uniform` \n rân-dul vân`torilor [i aveau, \n afar` de asta, avantajul dea preveni accidentele, pentru c` puteau fi reperateimediat.

Sandra nu se sim]i deloc stânjenit` v`zându-seastfel ]inta tuturor privirilor; era obi[nuit` cusitua]iile insolite [i nu era luat` niciodat` prin sur-prindere.

A[adar, fata aceasta independent` [i voluntar`,pe care nimic n-o descuraja, le adres` tuturor unzâmbet, sus]inând privirile surprinse, [ocate,admirative sau dispre]uitoare – chiar ofen-satoare.

Se aventura pe un teritoriu cu prec`dere masculin,unde p`trunderea ei nu era privit` cu ochi buni detoat` lumea.

6

– Bun` ziua, domnilor! zise ea cu o voce limpede.– Bun` ziua, r`spunser` ei \n cor.Cu un pas sigur, Sandra se \ndrept` spre tejghea.

Tocurile cizmelor ei r`sunar` zgomotos pe dalelegrosolane. B`trânul cu ochelari care tocmai se uita \ntr-unregistru ridic` privirea când ea se aplec` spre el.

– Mda?... \ntreb` el cu indiferen]`.El, m`car, p`rea s` nu acorde nici o importan]`

prezen]ei ei aici, \n aceast` anticamer` a “vân`toriidup` aventur`”.

– Da? repet` el.– Am o rezervare pentru diminea]a asta.– Pe ce nume?– Farraday.Ea se sprijini cu coatele pe tejghea \n timp ce

b`trânul c`uta prin fi[ele clien]ilor .– Ce nume mi-a]i spus?– Farraday.Omul se \ncrunt` u[or consultându-i fi[a.– Asta este, dar... morm`i el [i se sc`rpin` \n

cre[tetul chel cu un aer nedumerit.– Nu \n]eleg... Secretara a precizat pe fi[a asta:

Farraday, o persoan`!O privi apoi, cu ochii m`ri]i.– O persoan`! Dumneata?– Exact, afirm` ea. Eu.{i, cu o non[alan]` studiat`, \[i deschise geanta.

7

– Cât v` datorez?Lu` stiloul pe care apoi \l ]inu \ntre din]i \n timp ce

cotrob`ia prin geant` \n c`utarea carnetului de cecuri.B`trânul nu mai insist`, spre u[urarea Sandrei care

nu dorea ca aceast` discu]ie s` se prelungeasc` \n fa]aunui auditoriu atât de curios.

El deschise un dosar [i scoase copia unei facturi pecare i-o \ntinse apoi, ap`sând pe butonul interfonului,strig`:

– Num`rul dou`zeci [i opt tocmai a sosit!Tân`ra scrise cecul pe care casierul \l verific` cu

grij` \nainte de a-l clasa. Apoi scutur` din cap [i,ridicând din umeri, spuse:

– M` \ntreb de ce vrei dumneata s` te duci acolosingur`!

Sandra citi \n ochii lui curiozitate amestecat` cu ovag` \ngrijorare.

Dar b`rbatul f`cu un gest fatalist cu mâna [i continu`:– La urma urmei, este treaba dumitale, nu-i a[a?“|ntr-adev`r, este treaba mea”, fu cât pe-aci s`

r`spund` Sandra. Dar t`cu [i func]ionarul mai ridic` odat` din umeri, indiferent.

– Nu v` mai r`mâne decât s` a[tepta]i s` vin` s` v`ia, doamn` Farraday. Ave]i num`rul dou`zeci [i opt...

– Mul]umesc.Sandra se duse s`-[i ia un pahar de cafea de la dis-

tribuitorul automat [i tocmai sorbea prima gur`, când

8

se \ntoarse; to]i b`rba]ii afla]i acolo, ca \ncremeni]i, \iurm`reau fiecare mi[care.

“Oh! Ce agasan]i sunt! \[i zise ea. Nu mi se paretotu[i c` ar`t ca un animal ciudat!”

Vecinul ei cel mai apropiat \i adres` \ntrebarea.– Am auzit bine? Pleca]i singur` \n p`dure?– Fire[te, r`spunse ea cu un zâmbet distant.R`bdarea ei, avea [i ea, limite! Nici nu se gândea s`

le dea explica]ii tuturor celor care a[teptau, la fel caea, plecarea pentru câteva zile de aventur` \n inimap`durii din Ontario.

P`rin]ii [i prietenii ei \ncercaser` deja s-o fac` s`renun]e la acest proiect. Zadarnic, bine\n]eles...|nc`p`]ânat` ca un catâr, Sandra nici nu vrusese s`aud` s` se r`zgândeasc` o dat` ce luase aceast`hot`râre.

– {i nu v` e team`? mai \ntreb` vecinul ei. |np`dure mi[un` animale s`lbatice!

Ce ton condescendent! se \nfurie Sandra. “|nc`unul care m` consider` o idioat` plecat` \n c`utare desenza]ii tari”, gândi ea.

– Dac` \i este team`, n-are decât s` vin` \n cortulmeu, propuse unul dintre vân`tori.

|nconjurat` de râsete grosolane, fata strânse dindin]i [i-[i privi interlocutorul drept \n ochi, zâmbind...

– Nu, nu-mi este team`!{i, cu o ironie bine calculat`, ad`ug`:

9

– Animalele s`lbatice nu se g`sesc numai \n p`dure!F`r` s` clipeasc`, sus]inu privirile b`d`ranilor. Se

auzir` câtea râsete stinghere, dar care, de data asta,salutau, se pare, replica ei.

Ap`ru la un moment dat un pilot care-i strig` \nordinea numerelor pe vân`torii pe care trebuia s`-itransporte. Apoi ap`ru [i urm`torul pilot, [i al treilea,[i al patrulea.

– Cincisprezece, [aisprezece, [aptesprezece, opt-sprezece! strig` acesta.

Patru b`rba]i se ridicar` [i-l urmar`. |ncet,\ncet, \nc`perea se golea [i Sandra putu \nsfâr[it s` se a[eze. Curând va veni [i rândulei.

– Dou`zeci [i doi, dou`zeci [i trei...Lu` de pe o m`su]` o revist` murdar` [i rupt` [i

\ncepu s-o r`sfoiasc` cu un aer ner`bd`tor,\mpingând cu piciorul o scrumier` plin` dechi[toace.

– Dou`zeci [i opt! strig` o voce profund`, pe unton neutru.

Sandra tres`ri, nea[teptându-se s`-i vin` rândul atâtde repede.

|n prag se afla un b`rbat \nalt cu o siluet` sportiv`;umeri largi, [olduri \nguste, piept musculos...

“Ce \nalt este! gândi Sandra. Are cel pu]in un metrunou`zeci!”

10

Privi chipul acesta ars de soare, cu tr`s`turi regu-late, dar care ai fi zis c` sunt t`iate cu dalta. O adierede vânt \i ciufuli p`rul negru care-i c`zu pe frunte \n[uvi]e dezordonate.

Ochii lui, \n special, \i re]inur` aten]ia. Ni[te ochide un cenu[iu metalic, cu privire direct`, intens`...

Sandra l`s` revista [i se ridic`.– Dou`zeci [i opt? repet` b`rbatul cu o oarecare

iritare.Se adresa celor cinci vân`tori care r`m`seser` \n

\nc`pere, neluând-o \n seam` pe fat`.Ea \naint` [i, pe un ton sfid`tor, spuse:– Eu sunt.O lic`rire ironic` se aprinse \n ochii cenu[ii, dar

expresia pilotului nu se schimb`. |i \ntinse mâna [i seprezent`:

– Mark Daniels.– Sandra Farraday.|[i strânser` mâinile.– Ei bine, s` mergem! hot`r\ el f`cându-i semn s-o

ia \nainte.Ie[ir` din birou. La chei mai a[teptau \nc` trei

hidroavioane. |n fa]a primului hidroavion, Sandrarecunoscu unul din micile grupuri care, cu zeceminute \n urm`, mai a[tepta \nc` \mpreun` cu ea. |iv`zu pe vân`tori \nc`rcându-[i \n avion armele,undi]ele [i l`di]ele cu muni]ie.

11

– Unde este materialul dumitale? \ntreb` pilotul.Sandra \[i mu[c` buzele. |n toat` aceast` atmosfer`

de aventur`,exaltarea ei fusese atât de mare \ncât \[iuitase bagajele!

– Am uitat totul \n portbagajul ma[inii care m-a luatde la aeroport. Cineva mi-a spus c`... agen]ia dumitalem` va ajuta s` le recuperez.

Pe buzele lui Mark Daniels ap`ru un zâmbet u[or.|i f`cu un semn unuia dintre indienii care ajutau la\nc`rcarea bagajelor.

– Emile! Vrei s` te duci \mpreun` cu Jack [i s` cau]ibagajele domni[oarei Farraday? Dup` aceea, le\nc`rca]i \n avionul meu.

Cei doi b`ie]i se repezir` spre parcare.– Aparatul meu este tras la cap`tul cheiului. Cel galben...

\i explic el \ndreptându-se cu pa[i mari spre hidroavion.Sandra lungi pasul ca s` poat` s` se men]in` \n

apropierea lui.– Mi-ai zis c` te nume[ti Mark Daniels, remarc` ea.

Toate astea sunt ale dumitale?– Da, r`spunse el scurt.Sandra ridic` sprâncenele.– Sunt de-a dreptul m`gulit`... A[adar, am onoarea

s` zbor chiar cu marele director?Ridic` privirea spre el. |n ochii lui cenu[ii se z`rea

o lic`rire amuzat`, dar [i un oarecare respect...Marck Daniels zâmbi.

12

– |]i m`rturisesc c` este prima oar` când duc ofemeie \n p`dure! Vreau s` spun, o femeie singur`...

– {i pentru mine este o premier`. N-am nici oexperien]` de vân`tor...

Cowboy... De ce naiba s`-l boteze astfel? Dar a[a\i venise, pur [i simplu. Pentru c` trebuia s`recunoasc` faptul c` sem`na mai mult cu un cow-boy decât cu un pilot, cu blugii lui decolora]i, cuhaina de antilop` cu franjuri [i cu cizmele„western”.

Hidroavionul galben, tras la chei ca un vas, seleg`na \ncet \n voia valurilor lacului Rainy.

Câteva minute mai târziu, cei doi tineri indieni \iajunser` din urm`, \mpingând un c`rucior \nc`rcat cubagajele fetei.

Deodat`, aceasta observ` c` Mark Daniels abia \[ist`pânea un hohot de râs. Ce naiba i se p`rea atât decaraghios?

|i urm`ri privirea [i realiz` atunci c` ilaritateatân`rului era provocat` pur [i simplu de „materialul”ei... Un material care, la drept vorbind, nu sem`nadeloc cu cel al celorlal]i vân`tori.

B`ie]ii \nghesuir` la bordul aparatului dou` valizealbastre, o geant` de toalet` asortat`, un aparat deradio, o ma[in` de scris portativ`...

13

– Putem pleca, hot`r\ Mark Daniels.Sandra se a[ez` pe locul din fa]` [i-[i puse cen-

tura de siguran]`. El se a[ez` la comand` [i sepreg`ti de decolare, dup` ce fur` desf`cute toateparâmele.

Hidroavionul porni pe suprafa]a lacului, apoi sedesprinse [i urc` deasupra p`durii.

Cu r`suflarea t`iat`, Sandra admira superba priv-eli[te care i se perinda prin fa]a ochilor. Copaci\mbr`ca]i \n culorile toamnei se \ntindeau f`r` sfâr[itpân` la orizont, reflectându-se \mpreun` cu cerul \nlacul imens.

– Zborul va dura exact o or` [i zece minute, ziseMark. Relaxeaz`-te!

Ea tres`ri auzindu-i vocea, atât de fascinat` deaceast` minunat` panoram` \ncât uitase de tot ce o\nconjoar`. Abia acum \[i d`du seama de mâinile eicrispate pe mânerele scaunului. Mark Daniels \[i\nchipuia probabil c` ea este \ngrozit`! Dar Sandra nuera deloc genul care s` cl`n]`ne din din]i \n momen-tul decol`rii.

– Nu-mi este team`! \l asigur` ea cu un râs u[or.Este doar emo]ia plec`rii. Nici nu m` gândeam c` voiputea s`-mi realizez \ntr-o zi acest proiect. Oh! Abiaa[tept s` ajung!

El \i arunc` o scurt` privire piezi[`, apoi \[i puseochelarii de soare.

14

– Nu ]i-ai adus pu[c`, remarc` el. Nici m`car o undi]`!Se \ntoarse din nou spre ea.– Nu vreau s` fiu indiscret, dar ce vei face acolo? |n

afar` de vân`toare [i pescuit, distrac]iile sunt inexis-tente \n p`dure!

– Recunosc c` fac oarecum not` discordant` print-re ace[ti incomparabili sportivi!

La ce bun s` \nceap` s`-i explice? La urma urmei,de ce s-ar justifica \n fa]a lui? Dar Mark Daniels \i fus-ese de la bun \nceput simpatic [i, \n câteva cuvinte, \im`rturisi planurile ei:

– Sunt scriitoare [i am venit aici ca s`-mi caut inspi-ra]ia pentru viitoarea mea carte...

El d`du din cap.– A[a deci?– }in ca lucr`rile mele s` fie cât mai realiste!Pentru Sandra, autenticitatea reprezenta calitatea

primordial` a unui scriitor. Primul s`u romanob]inuse un oarecare succes, [i era convins` c` aldoilea va merge la fel de bine dac` se va obliga s`tr`iasc` aceea[i via]` ca eroina ei, \n acelea[i condi]ii,grele sau u[oare.

– Ai fi putut s` faci cercet`ri \n bibliotec`, a[a cumfac to]i! zise el pe un ton sarcastic.

– Oh, nu! protest` ea, [ocat`.{i, foarte \ncet, ca pentru sine doar, ad`ug`:– Oricum, nimeni nu poate \n]elege.

15

– Dar eu \n]eleg!Sandra [ov`i. Privirea i se r`t`ci spre orizont. Nu

mai vedea nici p`durea, nici cerul de un albastruintens.

– S` zicem c` eu m` las absorbit` \n totalitate desubiectul meu, \ncepu ea. |n asemenea m`sur` \ncâtnu mai sunt eu \ns`mi...

F`cu o pauz` [i continu` apoi aproape p`tima[,\ntr-atât dorea s`-l conving`:

– Vezi dumneata, fiin]ele create de imagina]iamea prind via]` \n mine. Când sunt fericite,plutesc [i eu \n al nou`lea cer [i, \ndat` ce \ncep s`aib` probleme, le resimt ca pe propriile meleprobleme.

Privirea ei o \ntâlni pe cea a lui Mark prin ochelariide soare ai acestuia, ale c`ror lentile nu erau suficientde \ntunecate \ncât s`-i ascund` ochii.

– }i se pare c` sunt prea idealist`? \ntreb` ea,devansându-i comentariul.

{i, f`r` s`-i lase timp s`-i r`spund`, continu`:– Poate... Cu toate acestea, dac` primul meu

roman s-a vândut bine, este gra]ie acestei metode.Mark r`mânea t`cut. Ne\ncrez`tor, poate? Ea

insist`:– Ascult`, am dou`zeci [i patru de ani [i, \n con-

secin]`, nici experien]a nici geniul unui... unuiHemingway, de exemplu. Dup` p`rera mea Regatul a

16

figurat pe lista celor mai bine vândute c`r]i tocmaipentru c` cititorii au sim]it c` am pus foarte mult dinmine \ns`mi.

Mark se mul]umi s` dea din cap.Sandra \[i mu[c` buzele, regretând deja micul ei

discurs p`tima[. De \ndat` ce vorbea despre profesie,pierdea orice sim] al m`surii [i \ntotdeauna mergeaprea departe! Ce nevoie avea s`-l conving` pe acestnecunoscut?

– M` crezi cam nebun`?– Da.Ea ridic` din umeri, ofensat`, [i deja \n defensiv`.– Evident! Bomb`ni ea. Trebuie \ntr-adev`r s` n-ai

capul pe umeri ca s` speri la un minimum de\n]elegere din partea unui om care probabil c` n-adeschis \n via]a lui o carte!

Furia o sufoca. |n loc s` se supere, Mark Danielsizbucni \n râs.

– N-am citit o carte \n via]a mea? Eu?{i, râzând din tot sufletul, f`r` s` \ncerce s-o

conving` de contrariu, spuse:– La urma urmei, totul este posibil...F`r` voia ei, Sandra \i \mp`rt`[i pân` la urm`

veselia, reg`sindu-[i dintr-o dat` sim]ul umorului,sup`rat` c` se enervase numai dintr-atât.

Pilotul \[i consacra acum toat` aten]ia comenziloraparatului [i ea profit` ca s`-l examineze mai bine.

17

Ce b`rbat incredibil de viril! Era primul lucru care-]i s`rea \n ochi. Totu[i, privindu-l mai bine, se puteaobserva c` zâmbea adeseori. |n fiecare clip`, dou`[an]uri adânci \i br`zdau vertical obrajii.

Pierdut` \n contemplarea acestui profil atât de binedesenat, fata avu deodat` chef s`-i \nl`ture [uvi]elenegre ce-i c`zuser` pe fruntea bronzat`.

|[i \ntoarse repede capul, furioas` pe sine. Ce naibai se \ntâmpla? |n cursul lunii urm`toare, trebuia s` seconsacre \n \ntregime romanului s`u, f`r` s`-i acordenici o clip` lui Mark Daniels! De altfel, dup` ce se vainstala \n cabana pierdut` \n mijlocul p`durii, undeavea de gând s`-[i petreac` \n singur`tate patrus`pt`mâni, nu-l va mai revedea!

Dac` venise s` se ascund` aici, o f`cuse ca s`lucreze! Da, numai pentru asta... Era legat` de editoruls`u printr-un contract care avea o dat` imperativ` depredare a manuscrisului.

Cariera sa trecea \nainte de toate. La Los Angelesunde ea locuia, admiratorii se \nghesuiau \n jurul ei.Nu va fi niciodat` destul loc pentru literatur` [i pentrub`rba]i. {i, \n perfect` cuno[tin]` de cauz`, \i sacrifi-case pe ace[tia din urm` cu dezinvoltur`.

Mark rupse t`cerea. – Da, trebuie s` fii pu]in nebun`. Dar nu din cauza

romanelor dumitale... Dimpotriv`, te admir c` e[ti atâtde pasionat` de ele!

18

– Mul]umesc, zise ea pe un ton ironic. Atunci de ce]i se pare c` sunt nebun`?

– Trebuie s` fii, ca s`-]i dore[ti s` tr`ie[ti \nmijlocul p`durii! Mai ales ca femeie singur`!

El ridic` din umeri [i continu`:– Iar eu, sunt cel mai scrântit dintre noi doi! N-ar fi

trebuit s` accept s` te duc acolo!– De ce?– P`i, prive[te [i dumneata unde te duci!Cu un gest larg al mâinii, el \i ar`t` p`durea

nesfâr[it`, ruginie [i aurie \n lumina soarelui. |i ar`t`asta [i scânteierea alb`strie a apei: lacuri, râuri,iazuri...

– Este formidabil! exclam` ea.– Sunt de acord cu dumneata. Dar, gânde[te-te o

clip`! Vei tr`i absolut izolat` \n p`dure!– Bine\n]eles...– {i dac` te r`t`ce[ti?– N-am s` m` \ndep`rtez de caban`, promit.– Ai face bine! |n general, eu nu-mi fac griji \n pri-

vin]a asta, pentru c` oamenii \nchiriaz` mai mul]i ocaban`. Dac` vreun vân`tor se r`t`ce[te, ceilal]i por-nesc \n c`utarea lui.

Se \ncrunt`, apoi continu`:– Dar dumneata vei fi absolut singur`, insist` el.– |n]eleg c`-]i faci griji \n privin]a mea. Dar nu-]i fie

team`, voi fi prudent`.

19

– N-ai \ncotro! Via]a dumitale depinde de asta!Imagineaz`-]i numai c` te r`ne[ti... |n ]inutul acestapierdut de lume, n-ai cum s` ridici telefonul [i s`chemi ajutoare!

– B`nuiesc c` a[a e. Sunt de acord, un accidenteste oricând posibil. Dar eu nu risc mai mult decâtceilal]i! Decât vân`torii, vreau s` spun...

– Exact. S` mai vorbim despre un aspect... Ei sunt\narma]i. Dumneata nu e[ti.

– Dar eu n-am de gând s` vânez!– {i dac` e[ti pus` \n situa]ia s` te aperi? Ce faci?El se \nsufle]i [i continu`:– S` zicem c` te treze[ti fa]`-n fa]` cu un elan –

unul singuratic, [i sunt periculo[i, crede-m`! – sau cuun urs. Ce se va \ntâmpla atunci?

Se \ntoarse spre ea a[teptând r`spunsul.Molipsit` de \ngrijorarea lui, Sandra se foi pescaunul ei.

– |n general, animalele \i evit` pe oameni, nu?murmur` ea. Am auzit c` nu se apropie niciodat` decabanele de vân`toare.

– A[a este, recunoscu el serios, aproape grav. Dars-a \ntâmplat s`-i atace pe indivizii izola]i.

Ea se for]` s` zâmbeasc`.– Chiar vrei neap`rat s` m` sperii?Mark privi cadranele postului de pilotaj \nainte s`-i

r`spund`.

20

– Ar trebui s` fii informat` despre riscurile pe care]i le asumi.

– Dac`-]i \ngroze[ti astfel to]i clien]ii, m` mirc` \ntreprinderea dumitale este atât de \nflori-toare!

El schi]` un zâmbet când ea ad`ug`:– Doar dac` nu sunt eu singura beneficiar` a aver-

tismentelor dumitale?Zâmbetul lui Mark se accentu`.– Prefer s` [tiu c` te-am prevenit... Dac` te

hot`r`[ti s` te \ntorci \mpreun` cu mine la lumea civi-lizat`, a[ vrea s` [tiu \nainte s` apuc s`-]i descarc baga-jele [i proviziile, decât dup`!

Sandra \[i \ndrept` spatele. Dac` el \[i \nchipuia c`o va face s` se r`zgândeasc`, se \n[ela!

– Voi r`mâne singur` \n p`dure o lun` \ntreag`,domnule Daniels!

– M` numesc Mark.{i, cu un râs u[or, ad`ug`:– Doar dac` nu cumva preferi s`-mi spui cow-

boy? Apoi f`cu un gest indiferent.– Foarte bine. Dac` e[ti atât de hot`rât`, s`

coborâm...– Am ajuns?Ea privi \n jos dar nu v`zu nimic altceva decât un

lac \nconjurat de p`dure.

21

– Un pic mai spre dreapta, \i ar`t` el.Aparatul \ncepu s` coboare, [i Sandra z`ri curând

un debarcader de scânduri apoi, câteva clipe maitârziu, o caban` ascuns` sub copaci.

Hidroavionul se a[ez` f`r` dificultate pe suprafa]alacului. Se vedea bine c` Mark era un pilot experi-mentat... Cu mult` \ndemânare, conduse aparatulspre debarcader, s`ri apoi jos [i-l leg` de mal cu ges-turi precise.

|n mai pu]in de zece minute, desc`rc` bagajelefetei [i l`zile cu provizii.

Nu mai \ncerc` s-o conving` s`-[i abandoneze pla-nurile. Sandra \l urm` pân` la caban` c`rându-[ima[ina de scris [i geanta de toalet`.

Când se gândea c` va trebui s` tr`iasc` s`pt`mânileurm`toare \n condi]ii de confort cel pu]in rudimenta-re... Cabana, care sem`na mai degrab` cu un cort, aveapatru laturi din placaj pân` la jum`tatea \n`l]imii, apoipânz` impermeabil` \ntins` pe o arm`tur` metalic`.Deasupra, un burlan se \n`l]a spre cer.

Ce dezam`gire! Asta era o caban` de vân`toare? Ease a[teptase la o locuin]` rustic` din grinzi de lemn,asem`n`toate pozelor din c`r]ile pentru copii, [i cu un[emineu mare din piatr`...

Se feri \ns` s`-[i manifeste dezam`girea \n fa]a pilo-tului. Acesta \mpinse u[or u[a care scâr]âi sinistru dinbalamale.

22

– Vezi, aici este inutil s` \ncui cu cheia!Sandra intr \n mica \nc`pere a noii sale locuin]e. De-a

lungul unui perete se aflau patru paturi suprapuse dou câtedou . De cealalt parte erau dulapuri [i o chicinet utilat cutot ce trebuie. Fa] \n fa] cu u[a era o ferestruic de plastic.

Tot mobilierul era format dintr-o mas` de lemn,patru scaune [i o sob` de g`tit din font`.

Mark puse bagajele lâng` paturi.– Iat`-te acas`! zise el ironic. Nu se poate spune c`

este chiar un palat!Cu siguran]` c` locul nu era deloc luxos! Nici un

obiect inutil. Doar strictul necesar... Dar, \n fond, astacorespundea exact dorin]elor fetei.

Ea zâmbi.– E dr`gu].– Dr`gu]? repet` el, nedumerit.|[i trecu mâna prin p`r [i \l ciufuli [i mai mult.– Este chiar prima oar` când una din cabanele

mele de vân`toare este calificat` drept dr`gu]`! {i, pe un ton sec, continu`:– Dar venind din partea dumitale, nu m` mir`! La

ce te po]i a[tepta de la o fat` care debarc` aici \n cizmecu tocuri [i bluz` de m`tase?

Sandra se \ncrunt`, c`utând o replic` t`ioas`.– O s` ]i se mai par` dr`gu]` vreo zi sau dou`,

declar` el f`r` menajamente. M-ar mira ca entuziasmuldumitale s` dureze mai mult!

23

O repezea astfel pentru c` era femeie. N-ar fi\ndr`znit niciodat` s` foloseasc` un asemenea ton cas` se adreseze unui b`rbat!

Ochii verzi ai Sandrei scânteiar`.– Crezi ce vrei! N-am f`cut tot drumul `sta ca s`-mi

abandonez proiectul imediat ce am ajuns!– M tem c nu-]i dai seama prea bine de ceea ce te a[teapt .– Ba da! M` simt \ns` absolut \n stare s` fac fa]`

situa]iei. Nu mai sunt un copil, s` [tii!– Ah! Nu mai e[ti copil?F`r` grab`, el o privi atent. Sandra \[i sim]i b`t`ile

inimii accelerându-se brusc.Se gr`bi s` schimbe subiectul discu]iei.– Vrei pu]in` cafea? Cu condi]ia s` existe, fire[te...– Evident c` exist`. Vei g`si \n l`zile pe care le-am

l`sat la debarcader.– M` duc s` caut.Ea tocmai trecea pragul când el o opri.– N-ai uitat nimic?– Ce?|i \ntinse o g`leat` de plastic ro[ie pe care ea o privi

f`r` s` \n]eleag`.– {i apa? \ntreb` el.– Oh! Apa!Cum de nu remarcase ea asta mai devreme?

Bine\n]eles, aici nu exista ap` curent`...– Dar chiuveta...

24

– Chiuveta are doar o ]eav` de evacuare. Dar n-arerobinet de alimentare.

O \nv`lui \ntr-o privire \n care ea citi ironia, darparc` [i o duio[ie trec`toare.

– M` duc s` aduc eu apa de la fântân`! zise el.|ncearc` \ntre timp s` dibuie[ti cafeaua... |n principiu,ar trebui s` se afle \n lada cea mai mic`.

– Am \n]eles!Sandra alerg` spre debarcader. Cum o s` se des-

curce f`r` apa curent`? Perspectiva aceasta o camdescump`nea, obi[nuit` cum era cu tot confortulmodern; ce ciudat i se p`rea s` se \ntoarc` la modulde via]` rustic al str`mo[ilor s`i...

Mark umplu g`leata cu ap` din lac. Ea \l privi, la\nceput uimit`, apoi izbucni \n râs.

– Asta da fântân`, cowboy!– Da, don’[oar`, e o fântân` cam mare! râse [i el.

Nic`ieri n-ai s` g`se[ti o ap` mai curat` [i mai proasp`t`!Sandra respir` adânc.– Cât de frumos este aici!Aerul tare mirosea a p`dure, a r`[in`...– Aici nu exist` fum, cea]`, miros de benzin`! oft`

ea, \ncântat`.Mark o privea cu o \ng`duin]` amuzat`.– Ce se aude cu cafeaua aia?Ea izbucni \n râs. Se sim]ea dintr-o dat` fericit`, relaxat`.– M` ocup imediat de ea.

25

Capitolul 2

Apa c`dea, pic`tur` cu pic`tur`, \n cafetiera de alu-miniu, [i o arom` pl`cut` \ncepea s` se r`spândeasc`\n \nc`pere.

Sandra puse dou` c`ni pe mas`. Apoi privi cu ooarecare \ngrijorare soba de g`tit pe care fierbeacafetiera.

– M` \ntreb dac` o fi gata...– Este gata! o asigur` Mark.Se ridic`, \mpingându-[i scaunul pe podeaua

acoperit` cu placaj umflat.– De unde [tii? se mir` Sandra.– Dup` arom`...– Va trebui s` m` obi[nuiesc, oft` ea.– Nu-]i place aroma de cafea?– Nu despre asta-i vorba.{i, pe un ton oarecum de scuz`, ad`ug`:

26

– N-am mai f`cut niciodat` cafea... \n stil antic.Mark izbucni \n râs.– Ce vrei s` spui?Umplu cele dou` c`ni [i puse cafetiera la loc pe

plit`.– Sunt obi[nuit` cu „totul electric”, \i explic` ea.

Pentru mine, cafeaua este gata când lumini]a ro[ie aaparatului se aprinde...

– Va trebui s` ui]i de toate astea o vreme! Crezi c`vei reu[i?

– Bine\n]eles! afirm` ea, optimist`, apoi ad`ug`:Vezi dumneata, aceste mici detalii sunt indispensabileveridicit`]ii c`r]ii mele! De exemplu, dac` n-a[ fi venitaici, nu mi-a[ fi imaginat niciodat` c` \nc` se maiprepar` cafeaua...

– ... \n stil antic! \ncheie el fraza \n locul ei.|ncepur` s` râd` [i Sandra \nghi]i prudent o prim`

gur` de cafea.– Excelent`! recunoscu ea. Mult mai bun` decât

cea f`cut` \n cafetiera mea electric`... Bravo!– Nu eu sunt „de vin`”, ci apa. Apa este perfect

curat`... Nici o pic`tur` de clor, nici o urm` din vreunprodus chimic. Este adev`rat` ap` de izvor!

Sandra \l privea \n t`cere, sorbindu-[i pe \ndeletecafeaua.

– Ai tr`it [i dumneata \n astfel de cabane, cavân`tor? \ntreb` ea \ntr-un târziu.

27

– Adeseori!Privirea fetei \ntârzie pe bra]ele lui bronzate [i

musculoase, date la iveal` de mânecile suflecate pân`deasupra coatelor.

– |n timpul sezonului de vân`toare, \n generaltoate sunt rezervate dinainte, \i explic` el. |n afarasezonului, unele r`mân neocupate [i mi se \ntâmpl`frecvent s` m` instalez pentru o vreme \ntr-una dinele.

– {i ce faci?– Pescuiesc, vânez... m` relaxez, mai ales.

Ambian]a este atât de odihnitoare aici! N-auzi nici untelefon, n-ai nici o grij`...

El se \ntinse zâmbind parc` fericit [i fata [i-limagin` cu u[urin]` \n comuniune total` cu natura.

– {i r`mâi \n p`dure... singur? \ntreb` ea, ironic.El ridic` din umeri.– Nimic nu-i mai pl`cut ca asta, \i r`spunse sec.Sandra \[i mu[c` buzele. |ncepea s` \n]eleag`

re]inerile lui Mark. El nu se \ngrijora, a[a cum crezuseea la \nceput, pentru c` era femeie, ci din cauza totaleiei lipse de experien]` a traiului \n natur`.

|i puse o \ntrebare care-i st`tea pe buze de cândsosiser` aici.

– Ai v`zut vreodat` vreun urs?– Mi s-a \ntâmplat s` v`d. De mai multe ori...El râse u[or, apoi continu`:

28

– N-ai s` g`se[ti totu[i ur[i \n spatele fiec`rui copac!Apoi, redevenind serios, spuse:– Ne fac uneori mici necazuri, nimic mai mult. Ur[ii

sunt mai ales ni[te lacomi nes`tui care nu se gândescdecât s` se \ndoape. S` nu ui]i s`-]i aranjezi toate ali-mentele cu grij` \n r`citor.

– Am \n]eles.El o privi atent.– A[adar, r`mâi?– Mi se pare c`-i destul de limpede c` r`mân!– |nainte s` vii, nu [tiai care vor fi condi]iile de

via]`. Sunt destul de primitive, nu?– O s` m` descurc, morm`i ea.– Ascult`, \nceteaz` s` mai faci pe eroina... Vino \napoi

cu mine. Vei \nchiria o camer` de hotel [i, \n fiecarediminea]`, eu am s` te aduc aici, apoi seara vin [i te iau.

Aceast` propunere o mi[c` profund pe fat`,neobi[nuit` cu atâta solicitudine. Dup` moartea tat`luis`u, când ea nu era decât un copil, mama ei s-arec`s`torit foarte repede [i, c`l`toare neobosit`,str`b`tuse lumea, abandonându-[i fiica \n grija uneiservitoare. De tân`r`, Sandra \[i dorise independen]`,dându-[i seama de timpuriu c` \n via]` nu va puteaconta pe altcineva decât pe ea \ns`[i.

– E[ti amabil, murmur` ea.– A[adar...Dar ea scutur` din cap cu fermitate.

29

– Nu, eu am nevoie s` stau aici.– Ce importan]` are dac` dormi \n aceast` caban`

sau \n ora[? Doar n-ai de gând s` lucrezi dou`zeci [ipatru de ore pe zi? |ntr-un hotel, beneficiezi de ocamer` confortabil`, de o baie, de ap` cald` la dis-cre]ie, de...

Ea \i t`ie vorba:– Nu m` ispiti! Trebuie s` r`mân aici!– De ce?– Pentru c` vreau s` m` identific cu personajul

meu principal: o fat` r`pit` de trei gangsteri. O duc\ntr-o caban` pierdut` \n inima p`durii [i o las` sin-gur` \n timp ce ei \ncearc` s` ob]in` r`sump`rarea...

Se aplec` \nainte [i spuse cu \nfl`c`rare:– |n]elegi acum de ce este indispensabil s` tr`iesc

aici? Zi [i noapte? Altfel, a[ descrie locul \ntr-o manier`absolut fals`!

El oft`.– |n acest caz, m` duc s` aduc l`zile...Cu ajutorul lui, Sandra a[ez` conservele pe rafturi

[i stoc` toate produsele perisabile \ntr-un frigider cugaz.

– Ai destul` hran` pentru zece zile, \i explic` Mark.O s`-]i re\nnoim proviziile cam pe atunci. Nu-]i facegriji, n-ai s` mori de foame!

Se uit` la ceas [i ea b`nui c` el se gândea s` plece.– Mai bei o cafea? propuse ea.

30

– Nu, mul]umesc. Trebuie s` plec. Vino pân` ladebarcader, am s`-]i explic vreo dou`-trei detalii.

El \i explic` mai \ntâi cum se manevreaz` micabarc` de aluminiu folosit` de obicei de pescari.

– Poate ai chef s` faci o limbare pe lac! \i zise el.S`ri apoi la bordul hidroavionului [i reap`ru ]inând

\n mân` o pu[c` [i o cutie cu cartu[e.– Este mai bine s` fii \narmat`; nu se [tie niciodat`.Ea scutur` negativ capul.– Nu am nevoie de a[a ceva.– Ba da! insist` el. Din precau]ie doar.El introduse trei cartu[e \n \nc`rc`tor [i Sandra

ridic`, mirat`, sprâncenele.– Credeam c`-i periculos s` la[i o pu[c` \nc`rcat`!– |ntr-adev`r. Dar cum eu sunt convins c` n-ai pus

\n via]a dumitale mâna pe o pu[c`, vreau s`-]i dau olec]ie de tir.

Fata cânt`ri pu[ca \n mân` cu team`.– Vrei s` \nv`] acum s` trag? \ntreb` ea f`r` nici un

pic de entuziasm. |ntr-adev`r?Mâinile \i tremurau u[or pe patul pu[tii [i Sandra

se mir` de nervozitatea ei.– A[a-i mai bine.|n]elese c` el n-o va l`sa \n pace pân` ce ea nu va

face ce-i cere.– Cum trebuie s` fac?– Am s`-]i explic.

31

Se a[ez` \n spatele ei [i o cuprinse cu bra]ele ca s`-i arate cum s` ]in` pu[ca.

– Nu uita niciodat` s`-]i lipe[ti strâns patul deum`r.

Vocea lui r`suna foarte aproape de urechea ei.Sandra se sim]i \n siguran]` [i tulburat` \n acela[i timpde r`suflarea lui cald`... Nu [i-ar fi imaginat niciodat`c` se va afla lipit` astfel de pieptul puternic al lui MarkDaniels. Pilotul ei...

El o \nv`]` cum s` ocheasc` urm`rind ]inta.Obrazul lui \l atingea pe cel al Sandrei, parfumul luib`rb`tesc f`cea s`-i bat` inima nea[teptat de repede...

– Acum, hot`r\ el, trage \ntr-unul din cei treicopaci!

Sandrei \i fu greu s` se concentreze, \ntr-atât derapid \i devenise pulsul. Nu mai avea decât o dorin]`:s` \nchid` ochii [i s` se abandoneze...

Ap`sar` \mpreun` pe tr`gaci.– L-ai nimerit? \ntreb` el.Ea se mul]umi s` dea din cap afirmativ,

ne\ndr`znind s` vorbeasc` de team` ca sunetul vocii eis` nu-i dezv`luie emo]ia.

Mark \i d`du drumul, f`r` s` par` deloc tulburat...– Acum, \ncearc` singur`!Ea se supuse. Dup` aceea, el o oblig` s`-[i \ncarce

singur` arma f`r` ajutorul lui, [i s` trag` iar`[i.|n sfâr[it, el d`du din cap cu un aer mul]umit.

32

– Cred c` ai \n]eles cum trebuie f`cut.– Da, recunoscu ea.– Atunci, te las. Dup`-amiaz` am de condus un alt

grup [i sper ca, de data asta, s` fie vorba de vân`toriadev`ra]i! ad`ug` el cu un zâmbet \n col]ul gurii.

Sandra se crisp`.– A[a sper [i eu. Pentru dumneata...– S` nu crezi c` m` plâng de aceast` mic` diversi-

une mai degrab` nea[teptat`. |n meseria asta nu aiprea multe surprize...

Cum s` interpreteze ea oare aceast` remarc`?Râzând sau sup`rându-se?

– Voi \ncerca s` survolez \n fiecare zi cabana dumi-tale, \i promise el. Dac` n-am s` pot veni eu, \i voi cerealtui pilot s` treac`. |n cazul \n care ai nevoie de ceva,leag` o pânz` alb` \n vârful catargului, cel de lacap`tul debarcaderului. To]i pilo]ii cunosc acest sem-nal [i oricare dintre ei poate cobor\ aici...

– Deci nu voi fi chiar atât de izolat`?– Oh, ba da!El zâmbi pe nea[teptate.– S` nu ezi]i s` \nal]i drapelul alb! Chiar dac` ai

nevoie doar s` mai tr`nc`ne[ti pu]in cu cineva... M`tem c` singur`tatea \]i va deveni curând foarteap`s`toare!

– Eu nu cred. Cu atât mai mult cu cât, peste vreodou` zile, va veni [i Nick s`-mi ]in` companie!

33

Ochii cenu[ii ai lui Mark devenir` dintr-o dat`aproape negri. El o fulger` cu privirea.

– Nick? Nu [tiam c` a[tep]i un... un prieten.Aproape c` p`rea gelos!– Nu ]i-am vorbit \nc` despre el? \ntreb` ea.Sandra nu l`s` totu[i confuzia s` se prelungeasc`.– Este eroul romanului meu. Dup` ce m` voi insta-

la ca lumea, el va deveni la fel de real ca mine sau cadumneata...

El ridic` din umeri.– Ar fi trebuit s` b`nuiesc c`-i vorba despre eroul

romanului, zise el \ncet.Se \ntoarse brusc [i \ncepu s` desfac` parâmele

hidroavionului.– La revedere, domni[oar` Sandra Farraday, marea

romancier`! |]i doresc o [edere pl`cut` \n mijloculp`durii!

Se a[ez` la comand`, \[i puse ochelarii de soare [i-if`cu cu mâna. Câteva clipe mai târziu, motorul \ncepus` vuiasc`, avionul galben alunec` pe suprafa]a scân-teietoare a apei care reflecta cerul, se \n`l]` [i curândpluti pe deasupra copacilor.

Sandra r`mase pe debarcader, urm`rind cu privireaaparatul u[or pân` ce acesta disp`ru la orizont. Apa,tulburat` o clip` de flotoarele aparatului, \[i rec`p`tadeja calmul.

I se p`ru c` aude din nou vocea lui Mark \n urechi.

34

– Vei fi absolut singur` \n p`dure. Sin-gu-r`!Sandra \nghi]i cu dificultate. Un fior rece \i str`b`tu

[ira spin`rii.Ieri \nc`, se afla la Los Angeles, ora[-lumin` incre-

dibil de zgomotos [i animat. {i acum...„N-o s` \ncepi acum s`-]i plângi de mil`?” se mustr` ea.Hot`rât`, se \ntoarse [i porni spre caban`, convins`

c` se va apuca imediat de treab`.

*

Pe unica mas` transformat` \n birou, Sandra \[ipuse ma[ina de scris, un pachet de foi albe, unborc`nel plin cu creioane, un dic]ionar gros [icarne]elul \n care-[i nota ideile. Aici era consemnat`toat` intriga romanului s`u. Nu mai lipsea decât dez-nod`mântul [i \nc` mai ezita \ntre mai multe solu]ii.

Cu o exclama]ie furioas`, fata smulse a nu [tiu câta foaiedin ma[ina de scris, o mototoli [i o arunc` pe jos, undeaceasta se al`tur` celorlalte care umpleau deja podeaua.

Dac` \n primele dou` zile lucrase cu poft` [i muncaei progresase ca \n vis, nu acesta era cazul ast`zi! |i eraimposibil s` se concentreze; fiecare cuvânt, fiecarerând scris i se p`rea o absurditate.

Când, dup` apusul soarelui, cerul se \ntunec`, ea\[i acoperi ma[ina de scris cu husa [i \ncepu s` seplimbe nervoas` prin \nc`pere.

35

„N-am scris nici o pagin` ast`zi! \[i zise ea sup`rat`.Am un blocaj! Un blocaj complet!...”

Cuno[tea bine fenomenul. Odat`, acesta durasetrei s`pt`mâni!

Ce s` fac`, Dumnezeule, o lun` de zile \n pusti-etatea asta? Dac` \n timpul care i-a mai r`mas nu vamai avea inspira]ie...

Mai puse un lemn pe foc, desf`cu o alt` sticl` deap` mineral`, b`u câteva guri chiar din sticl` [i revenis` se a[eze \n fa]a ma[inii de scris.

F`r` nici un rezultat...|[i impuse totu[i s` lucreze \n cea mai mare parte a

nop]ii, dar nimic din ce scria nu reu[ea s-o mul]umeasc`.Când zorile albir` ferestruica de plastic, podeaua eraacoperit` de ghemotoace de hârtie dar nici o pagin` nuse ad`ugase manuscrisului din zilele precedente.

Inspira]ia \i disp`ruse...Cu ochii pleca]i, cu umerii \ncovoia]i, Sandra \[i

turn` \ntr-un pahar suc de portocale [i-l b`u dintr-odat`. Apoi \[i puse haina [i ie[i.

R`s`rea soarele, colorând \n roz [i auriu suprafa]alacului. Sandra se str`dui s`-[i uite problemele \n fa]afrumuse]ii peisajului.

Respira cu pl`cere aerul proasp`t al dimine]ii. „Gre[esc insistând s` scriu, \[i zise ea. De \ndat` ce

apare un obstacol, un blocaj, trebuie \ncercat altceva...”Dar ce?

36

Se \ncrunt`, str`duindu-se s`-[i aduc` aminte cumreu[ise s` \nl`ture blocajul precedent. {i deodat`, s`ri\n sus, entuziasmat`.

„Am g`sit!”|ntr-o clip`, oboseala \i disp`ru [i un zâmbet larg \i

lumin` fa]a.„Când nu mai reu[i]i s` scrie]i, recit` ea, \n loc s`

continua]i s` aduna]i paragrafe inutile, mima]isitua]ia!”

Aceasta era solu]ia! Cea pe care o datora sfaturilorunui celebru scriitor. Un scriitor experimentat [i desucces. Sfat pe care-l va \ncerca \nc` o dat`. Poate c`[ansa \i va surâde din nou? Era totu[i de \ncercat!

Alerg` la caban` [i, lu` o pânz` alb` pe care o fix`pe catargul debarcaderului. Apoi se a[ez` pe malulapei [i a[tept`...

*

Dup` vreo or`, entuziasmul \i mai sc`zu. S`mimeze situa]ia... U[or de zis! Lucrul acesta nu-ireu[ise decât o dat`!

{i atunci, ea singur` fusese cauza [i tot singur` orezolvase. Dar iat` c` acum solicita participarea unuiactor! Ceea ce modifica considerabil situa]ia...

Oare Mark Daniels \i va \n]elege problema? Va facem`car efortul s-o asculte?

37

Se preg`tea s` desfac` pânza alb` de pe catarg cândun alt gând \i trecu prin minte: editorul ei a[teptamanuscrisul la o dat` stabilit` [i ea nu-[i putea permites` piard` prea mult timp!

|[i cobor\ bra]ele, l`sând drapelul improvizat s` flu-ture \n vânt.

„Nu se [tie niciodat`, \[i zise ea. Orice este depreferat inactivit`]ii!”

Se \ntoarse cu pa[i rari spre caban` [i-[i f`cu un picde cafea. Noaptea ei alb` nu prea l`sase urme pechipu-i frumos [i abia dac` se b`nuiau ni[te umbreu[oare sub ochi.

Când auzi un zgomot de motor, se repezi afar`.Dezam`git`, constat` c` nu era vorba de hidroavionulgalben, ci de un aparat de turism ro[u aprins care nuavea flotoare.

Pilotul f`cu un cerc pe deasupra cabanei, \nclinândde câteva ori aripile. Sandra b`nui c` acesta era felullui de a-i semnala c` \n]elesese mesajul [i c`-l va trans-mite.

Avionul plec`, [i ea se \ntoarse \n caban` [i f`cupu]in` ordine. |[i schimb` apoi bluza, \[i puse ni[teblugi cura]i [i se machie u[or, spre deosebire de zileleprecedente când se mul]umise doar s`-[i perie p`rul,neglijând chiar s`-[i dea cu pu]in` crem` protectoarepe fa]`. |ntr-o atmosfer` atât de pur`, cosmeticele nicinu-[i aveau rostul.

38

|n a[teptarea unui nou zgomot de motor, Sandra semai uit` o dat` \n oglind` [i ie[i. |[i puse mânastrea[in` la ochi [i privi spre cer.

Nu se z`rea nici un aparat. {i totu[i, la un momentdat, auzi un zgomot care devenea din ce \n ce maiputernic, dar nu venea din cer ci de pe lac...

|[i cobor\ privirea [i z`ri atunci hidroavionul caretocmai amerizase [i acum se \ndrepta spre debar-cader.

Inima fetei tres`lt` \n piept. Aparatul acesta gal-ben... era el lui Mark, fire[te!

Toate \ndoielile i se spulberar` când \l v`zu ie[inddin cabin` [i apucând parâmele.

Speriat` dintr-o dat`, Sandra alerg` [i se refugie \ncaban`, ducându-[i apoi mâna la gur`.

– Sunt nebun`! murmur` ea \ncet. Ce am f`cut?Mark se apropia cu pa[i mari. Mai avea de str`b`tut

doar câ]iva metri... A ajuns...„N-am s`-i pot spune”, \[i zise Sandra, prad` unei

panici totale.Apoi \[i aminti de contractul cu editorul, de legen-

dara ei probitate profesional`. Trebuia neap`rat s`predea manuscrisul la data prev`zut`. Nu mai contanimic altceva!

{i atunci, f`r` cel mai mic efort, intr` \n pieleaeroinei sale. Sandra Farraday disp`ru pentru a face locostaticei \ngrozite de \nfrico[`torii bandi]i.

39

– Sandra?Ea nu r`spunse. Când Mark b`tu \n u[`, ea tres`ri,

cu to]i nervii \ntin[i la extrem...El b`tu din nou apoi \mpinse u[a [i silueta lui \nalt`ap`ru \n prag.

– Sandra?Ea se repezi spre el.– Oh! Mark! Sunt fericit` c` te-ai \ntors!El o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i ea i se arunc`

\n bra]e.– Mi-a fost atât de team`! oft` ea ag`]ându-se de el.El o \mbr`]i[` mângâindu-i u[or p`rul.– Ce s-a \ntâmplat? Spune-mi...Sandra se \nfior`.– Nu m` mai l`sa aici, te implor! Niciodat`!Mark o apuc` de umeri [i o \ndep`rt` de el ca s-o

poat` privi mai bine. Se \ncrunt`.– Sandra?F`r` s` se mai gândeasc` – de team` c` nu va avea

curajul s` mearg` pân` la cap`tul scenariului ei – Sandra\[i \ncol`ci bra]ele pe dup` gâtul lui [i-l s`rut` pe buze.

Mark deveni imediat un participant foarte activ... {icând fata vru s` se desprind`, el o strânse [i mai tarela piept.

La \nceput, ea reu[i s`-[i analizeze la rece comporta-mentul precum [i reac]iile partenerului s`u improvizat.Dar emo]iile devenir` din ce \n ce mai puternice...

40

Sângele \ncepu s`-i curg` mai repede prin vene,inima ei o lu` razna... Cu ochii \nchi[i, se abandon` \n\ntregime acestui s`rut care, la origine, nu fusesedecât teatru.

Mark \[i accentu` strânsoarea, deveni mai exigent,mai p`tima[.

Un gând ca o str`fulgerare \i trecu Sandrei prinminte. Nu cumva acest a[a zis blocaj ascundea \n real-itate o dorin]` incon[tient` de a-l revedea pe MarkDaniels?

|l respinse cu toat` puterea. |n sfâr[it \i d`du [i eldrumul [i o privi, cu ochii mic[ora]i, cu respira]iaaccelerat`...

A[adar, [i el intrase \n joc!Ea se for]` s`-i \ntâlneasc` privirea dar,

aproape imediat, [i-o cobor\ pe a ei, moart` deru[ine...

Cum \ndr`znise s` se foloseasc` de el? {i cândse gândea c` aceast` mascarad` i se p`ruse pedeplin justificat`, cu un sfert de or` mai devreme!Acum, nici nu \ndr`znea s`-l priveasc` \n fa]`!Trebuie c`-[i pierduse min]ile de a putut s` pun`la cale un plan atât de meschin, atât de demn dedispre]...

– Scuz`-m`, Mark. M-am purtat ca o idioat`, zise eacu o voce nesigur`.

El râse u[or.

41

– Oh! Nu m` plâng...Se apropie de ea [i o cuprinse de umeri. Cu buzele

strânse, Sandra privea fix o mic` arter` de pe gâtul luicare pulsa foarte repede...

– Dar n-ai b`nuit nimic?! exclam` ea. A fost oglum`! Te-am folosit cum... cum a[ fi folosit un actor!

Se \ntoarse pentru c` fa]a ei devenise dintr-o dat`stacojie. Mark fu primul care rupse t`cerea ap`s`toarece urmase explica]iei ei.

– Mai folose[te-m` pu]in. |mi place!Privirile li se \ntâlnir`. El \i zâmbea [i, \ncetul cu

\ncetul, ea \[i rec`p`t` calmul.– Scuz`-m`, repet` ea.– Te rog!Pe un ton ironic, el ad`ug`:– Mark Daniels la dispozi]ia dumitale! Pentru

depan`ri literare [i s`rut`ri de tot felul!O privi apoi cu aten]ie.– Totul e-n regul`? Nu ]i-a fost fric`?– Totul e-n regul` [i nu mi-a fost fric`, \l asigur` ea.– }i-a fost dor de mine, pur [i simplu! concluzion`

el, pe un ton de viril` satisfac]ie.– Oh! Nu-i a[a de simplu! D`-mi voie s`-]i explic...

42

Capitolul 3

Mark o ascult` cu mult` aten]ie, f`r` s-o \ntrerup`m`car o dat`. Când ea t`cu, el d`du din cap.

– A[adar, eu jucam rolul lui Nick, odiosul darseduc`torul gangster. Iar tu deveneai biata Sally!

– Exact!– Mi-ai zis c` te blocase[i la scena asta de dou` zile?La r`spunsul afirmativ al Sandrei, el \[i scutur`

capul cu un aer ne\ncrez`tor.– M` \ntreb dac` aceste dou` minute palpitante

de... fars` te vor ajuta \ntr-un fel!– La drept vorbind, [i eu m` \ntreb. Dar am o

teorie...– Care?– Pentru mine, este imposibil s` descriu un episod

pe care nu mi-l pot imagina limpede. Nu reu[eam s`vizualizez reac]ia lui Nick atunci când Sally i se arunc`\n bra]e. La urma urmei, ea abia \l cunoa[te!

Zâmbetul lui Mark se accentu`.

43

– Acum [tii...– {tiu...Sim]ind deodat` un nod \n gât, ea \[i feri privirea,

inundat` din nou de o emo]ie arz`toare... MarkDaniels avea asupra ei un efect prea puternic! {i astanu se potrivea deloc cu programul ei. Ar trebui s` seconsacre \n \ntregime romanului.

– M-ai ajutat, recunoscu ea. Acum, destinul per-sonajelor mele va fi total modificat...

Se \ntrerupse [i ro[i iar. Mark o privea de parc` eanu vorbea despre Nick [i Sally – ni[te personaje ima-ginare – ci despre ei \n[i[i – atât de reali!

– }i-e foame? \ntreb` ea brusc.Dup` ce-i jucase festa asta urât`, m`car atâta putea

face, s`-l invite la mas`!– Tu pui carnea la fript pe gr`tar, iar eu preg`tesc

salata, propuse ea.El ridic` sprâncenele, mirat.– Gr`tar [i salat` la ora zece diminea]a?– De ce nu? Eu nu sunt foarte conven]ional`, s`

[tii...– Nici eu. De acord, fac eu gr`tarele...Lu` o pung` cu c`rbuni de lemn [i-[i f`cu de lucru

\n fa]a unui gr`tar de fier pus pe câteva pietre plate.Sandra nu-l folosise \nc`; de când sosise aici, ultima eigrij` fusese preg`tirea mânc`rii.

Carnea se dovedi a fi excelent` [i salata perfect`.Sandra mânc` cu poft`.

44

– De mult` vreme n-am mai mâncat atât de bine!m`rturisi ea. E[ti un adev`rat maestru buc`tar!

– Iar tu [tii s` apreciezi lucrurile bine f`cute!Sandra se pref`cu ofensat`.– De obicei, nu \nfulec \n halul `sta. Detest s`

m`nânc singur` [i \n general m` mul]umesc s`ciugulesc câte ceva, la orice or` a zilei.

– |ncercam s`-]i fac un compliment, dar se pare c`am dat-o \n bar`!

– Un compliment? repet` ea, nedumerit`.– Te felicitam pentru pofta ta de mâncare [i se vede

treaba c` ai \n]eles gre[it. V`d [i eu o dat` o fat`mâncând f`r` s` se gândeasc` la calorii!

– Mul]umesc pentru compliment, zise ea amuzat`.Vrei [i cafea?

– Cu pl`cere. Dar r`mâi aici!Se ridic` [i se duse s` preg`teasc` el cafeaua.

Sandra \ncepu s` resimt` efectele nop]ii ei albe. Se\ndrept` de spate pe scaunul ei tare [i oft`.

– „Inima care ofteaz` nu are ce-[i dore[te”, cit`Mark. Acum ce-]i mai lipse[te?

– Oh! Nu mare lucru... |mi ziceam c` o canapeamare [i confortabil` ar fi...

– Ai dreptate.Mark privi \n jurul lui. Apoi din câ]iva pa[i ajunse

lâng` paturi de pe care lu` saltelele. A[ez` una dintreele pe jos, [i pe cealalt` vertical, sprijinit` de perete \nloc de speteaz`.

45

– Ai o mul]ime de idei! exclam` Sandra.– |ntotdeauna sunt gata s` m` dau [i peste cap

numai ca s`-mi mul]umesc clien]ii! Sunt [i eficace, pedeasupra!

Apoi, pe un ton sarcastic, continu`:– Nu ]i-am dovedit-o când am venit?|ntinse apoi o cuvertur` indian` peste saltele.– Iat` canapeaua!|[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i o \nv`lui \ntr-o

privire triumf`toare [i zeflemitoare \n acela[i timp.– Ai fost mul]umit` de presta]ia mea, azi diminea]`?Expresia lui r`mânea impenetrabil`, dar o lic`rire

ironic` \i \nsufle]ea ochii limpezi.– Ce \ntrebare! bolborosi Sandra, stânjenit`.Mark insist`:– Dac` n-ai fi fost mul]umit`, a[ fi putut s-o iau de

la cap`t...F`r` voia ei, fata \i fix` cu privirea buzele pline [i

senzuale a c`ror mi[care o tulbura atât de puternic.Reu[i s` r`spund` pe un ton nep`s`tor:– Nu-i cazul, mul]umesc. Performan]a ta a fost atât

de reu[it` \ncât n-are nevoie s` fie repetat`.Sandra \nghi]i cu dificultate. Min]ea... Pentru c`

acel unic s`rut o l`sase fl`mând`, frustrat`, \nfio-rat`...

|[i impuse s` nu mai viseze. |n momentul acestadoar romanul ei conta. Cariera \nainte de toate, nu-ia[a?

46

Mark Daniels era prea seduc`tor, prea viril, preafermec`tor... Dac` vreodat` se va \ndr`gosti, va fi deun b`rbat asemeni lui. Dar nu de el. |n nici un caz!

Din fericire, se sim]ea destul de lucid` pentru aevita s` cad` \n capcanele dragostei. Atunci, de ce s`-[i fac` griji... Va fi de ajuns s`-l trateze pe Mark ca peun bun prieten [i totul va reintra \n normal.

– Cafeaua este gata! anun]` el. Hai s-o bem peaceast` frumoas` canapea nou-nou]`.

– Bun` idee. Serve[te-te. Eu am s` mai pun ni[telemne pe foc.

Se a[ezar` al`turi pe salteaua pus` pe jos care,gra]ie spetezei improvizate, era relativ confortabil`.Cel pu]in aceasta era impresia Sandrei pe careoboseala o cople[ea pe nesim]ite.

B`u o gur` de cafea [i-[i puse cea[a pe jos, apoir`mase cu privirea a]intit` pe u[i]a cu p`trate mici dinsticl` rezistent` a sobei, prin care se vedeau fl`c`riledansând.

C`ldura o mole[ea. Se \ntinse [i \nchise ochii cu unoftat de pl`cere.

– Sandra?Vocea lui Mark ajungea la ea ca prin cea]`.– Sandra? repet` el \ncet. Dormi?Ea se str`dui s`-[i ridice pleoapele.– Nu. Scuz`-m`, halal gazd` mai sunt!– Am s` plec. Ai nevoie s` te odihne[ti.Ea se \ndrept` pu]in.

47

– Voi \ncerca s` fiu o gazd` mai agreabil`. Nu pleca!El izbucni \n râs.– Voi r`mâne cu pl`cere cât s` mai beau o

cafea. Dar, \n orice caz, nu te sim]i obligat` s` faciconversa]ie cu mine. |nchide ochii, dac` astadore[ti.

– De acord! |nchid ochii, dar s` [tii c` n-am s`adorm, promise ea.

Pleoapele ei se \ngreunar`, se \ngreunar`... {i ador-mi brusc, bu[tean.

Cât timp r`mase el aici s-o priveasc`? Ea n-ar fi fost\n stare s` spun`. Dar s`rutul acela care i-a mângâiatfruntea, fusese oare real sau visase?

*

Când se trezi, deja se \nserase. Dormise toat` dup`-amiaza.

Dumnezeule! Cât timp pierdut! F`cea oare umbr`p`mântului degeaba? Apoi, \[i aminti brusc de vizitalui Mark când se v`zu \nvelit` cu dou` cuverturi indi-ene. El avusese grij` chiar s`-i pun` o pern` sub cap\nainte s` plece.

D`du la o parte cuverturile, se ridic` [i f`cu vreocâteva mi[c`ri de \nviorare. Se sim]ea acum \n plin`form`.

48

Dup` ce-[i f`cu o toalet` rapid` cu apa care st`tea\n permanen]` cald` pe sob`, \[i puse un trening [i-[ileg` p`rul \n coad` de cal pe ceaf`.

Observ` atunci c` Mark t`iase lemne; co[ul era plinde bu[teni. Umpluse de asemenea dou` g`le]i cu ap`proasp`t`.

Sandra zâmbi [i se \ndrept` spre ma[ina de scris.Aici, g`si o foaie de hârtie pus` \n ma[in`. Zâmbetul \i\nflori [i mai mult când citi mesajul:

„Mul]umesc pentru mas`, Sandra. M` bucur c`am putut s` te ajut s` progresezi cu intriga romanu-lui t`u. Curaj!

MarkP.S. Contez pe un exemplar cu dedica]ie!”

Ea nu-[i putu re]ine râsul.– De acord, cowboy! spuse cu voce tare.Scoase coala de hârtie din ma[ina de scris [i intro-

duse o alta curat`, apoi \ncepu s` bat`...Cuvintele \i veneau f`r` efort, frazele urmau cursiv

altor fraze [i, curând, paginile se adunar` deasupracelor din zilele precedente.

Da, Mark Daniels \i f`cuse un stra[nic serviciu!

*

49

Vremea, relativ r`coroas` pân` acum, se \nc`lzibrusc. Era, de acum, faimoasa var` indian`...

Se f`cuse atât de cald \ncât Sandra, \mbr`cat` \ncostum de baie, se \ntinse la soare pe debarcader pen-tru a-[i corecta aici capitolele deja scrise [i ca s`-[i mainoteze câte ceva pentru capitolele urm`toare aleromanului.

Pe la ora prânzului, \ntins` pe un prosop de plaj`[i uns` din plin cu crem` solar`, tres`ri la zgomotulunui motor care o smulse din recitirea paginilor.

Ridic` privirea [i v`zu, exact deasupra ei,hidroavionul galben al lui Mark.

Sandra f`cu frenetic cu mâna.Aparatul mai cobor\ pu]in. Va ameriza! Dar \n

mometnul \n care ea credea c` este pe punctul s` sea[eze pe ap`, acesta \[i rec`p`t` elanul, ]â[nind dreptspre cer.

Se \ndep`rt` [i, foarte dezam`git`, fata urm`riavionul galben cu privirea pân` ce acesta disp`ru laorizont.

Abia atunci z`ri c`, pe lac, ni[te cercuri concentricese l`rgeau din ce \n ce \n jurul unui punct precis, nudeparte de debarcader; Mark aruncase ceva \n ap`...

Repede, Sandra s`ri \n micu]a barc` [i vâsli pân` lasticla de plastic aruncat` de pilot.

Aceasta con]inea un mesaj!Când se aplec` s-o apuce, barca u[oar`, dezechilibrat`,

se r`sturn` [i ea c`zu, cu capul \nainte, \n apa \nghe]at`.

50

Din fericire, lacul nu era prea adânc \n acest loc.Sandra ie[i la suprafa]` scuipând apa [i scuturându-[ip`rul ud.

– Cowboy tâmpit! strig` ea ridicând pumnii spre cer.Ajunse la mal cl`n]`nind din din]i [i se \nveli

repede \n prosopul de plaj` \nainte s` scoat` foia dehârtie rulat` \n interiorul sticlei.

„Trec s` te iau mâine la ora cincisprezece. Vommerge s` cin`m [i s` dans`m. Vei putea s` te preg`te[tila mine acas`: am baie, ap` cald`, cad`, toate sunt ladispozi]ia ta. Dac` e[ti de acord, leag` capotul ro[uaflat lâng` patul t`u \n vârful catargului.

Mark”

Sandra scutur` din cap.– Caraghiosule... murmur` ea cu tandre]e.F`r` s` [ov`ie o clip`, alerg` s` \nal]e capotul ro[u

\n vârful catargului.A doua zi, la ora stabilit`, Mark sosi chiar \n

momentul când ea se \ndrepta spre debarcader, cu ogeant` de voiaj \n mân`.

– A[adar, ai reu[it s` te smulgi de la lucru!– |]i datoram asta. Gra]ie... colabor`rii tale, am

avansat destul de mult cu romanul!S`ri la bordul hidroavionuui care decol` aproape

imediat. Sandra privi cum se \ndep`rteaz` lacul [i micaei caban`.

51

|[i repro[a parc` faptul c`-[i abandonasema[ina de scris. Dar, \n fond, ar fi fost foartedezam`git` dac` ar fi trebuit s` renun]e la aceast`plimbare.

– Ai putut s` recuperezi u[or sticla? \ntreb` Mark.– M-a costat o baie \n apa ca ghea]a.El izbucni \n râs.– Nu se poate! Asta-i bun`!– Mie nu mi se pare nostim. Apa era cumplit de

rece!– Ar fi trebuit s` amerizez, dar eram gr`bit. {i \ntot-

deauna mi-am dorit s` \ncredin]ez valurilor o sticl`care s` con]in` un mesaj galant...

– M` bucur c` m-ai invitat, declar` ea cu o c`ldur`nea[teptat`. |ncepusem s` m` simt cam prizonier`acolo... la fel ca eroina mea.

– Se mai \ntâmpl`. Chiar [i celor mai c`li]I vân`tori.Deci, pe unde ai ajuns cu capodopera ta?

– Pe calea cea bun`, \l asigur` ea.– Dac` mai ai nevoie de ajutor, nu ezita s` faci apel

la mine!|i adres` o privire ironic`. Ea \[i sim]i inima b`tând

mai tare, dar reu[i s` zâmbeasc` cu un aer firesc.– Mul]umesc! Voi face apel la serviciile tale, dac` va

fi cazul.Zborul decurse f`r` probleme [i curând Mark a[ez`

aparatul \n fa]a unui chei unde se mai aliniau \nc` vreo[ase hidroavioane, toate marcate cu numele lui.

52

Imediat, lucr`torii de pe chei se repezir` s` fixezeparâmele. Sandra avu impresia c` aici se afla oadev`rat` mul]ime de oameni: pilo]i, vân`tori care-[ia[teptau plecarea, pescari lini[ti]i obi[nui]i s`-[isupravegheze pluta...

|n realitate, locul era mai degrab` calm. Dar pentruea care tocmai petrecuse o s`pt`mân` \ntr-osingur`tate total`, debarcaderul parc` mi[una delume.

Marck \i lu` geanta de voiaj [i o conduse pân` la unjeep negru. Pornir` apoi pe [oseaua ce mergea pemalul lacului [i, \n mai pu]in de zece minute, el oprima[ina \n fa]a unei vaste cabane din lemn, cu unacoperi[ foarte ascu]it, ca \n pove[tile pentru copii.

Sandrei \i veni s` aplaude, \ntr-atât aceast` con-struc]ie se armoniza perfect cu \mprejurimile\mp`durite.

Câteva trepte de piatr` duceau \ntr-un hol marecare d`dea direct \n camera de zi. Aici, un minunat[emineu ocupa un \ntreg perete.

Dar Sandra nu mai avu ochi decât pentru rafturilepline de c`r]i care acopereau ceilal]i pere]i...

|i venir` \n minte propriile-i cuvinte. |l acuzase peMark Daniels c` nu citise \n via]a lui o carte.

El \i arunc` o privire ironic`. |[i amintea [i el...– |]i datorez scuze, murmur` ea.– S` nu mai vorbim despre asta!Din câ]iva pa[i, el ajunse lâng` rafturi.

53

– Ia s` vedem, unde poate fi? Ah! Iat-o!Alese o carte [i i-o \ntinse. Ea f`cu ochii mari, stu-

pefiat`.– Regatul! exclam` ea. Ai cartea mea!–– Da, [i chiar am citit-o.Sandra ro[i u[or.– Ce p`rere ai?El se gândi o clip` \nainte s` r`spund`.– Aveai dreptate, declar` el \n sfâr[it. Sentimentele

personajelor tale par atât de autentice \ncât te sim]iimplicat. Aproape f`r` s` vrei...

Privirile li se \ntâlnir`, li se ag`]ar` una de alta...Sandra avu impresia c` se \neac` \n ochii lui deculoarea argintului.

– Vino s`-mi vezi casa! zise el, risipind dintr-o dat`magia acestei clipe.

Ea \l urm` \n buc`t`ria ultramodern`, \n camera deoaspe]i [i \n baia al`turat`.

El p`rea c` se gr`be[te.– Am s` te las s` te preg`te[ti \n lini[te. Ziua mea

de munca nu s-a sfâr[it \nc`.– Oh!Ea era atât de obi[nuit` s`-[i organizeze propriul

program \ncât, \n mod egoist, uita uneori deobliga]iile profesionale ale celor din preajma ei.

– Simte-te ca acas`. M` \ntorc cât pot de repede!De \ndat` ce Mark disp`ru, ea d`du imediat drumul

la ap` \n cad`. |n timp ce aceasta se umplea, Sandra se

54

mai duse \n camera de zi, atras` de enorma bibliotec`a lui Mark – foarte eclectic`, trebui ea s` recunoasc` –apoi de colec]ia de casete. Gusturile lui pentru muzic`se dovedir` de asemenea foarte variate. Avea o fru-moas` colec]ie de cântece populare dar [i de muzic`clasic`, f`r` a uita muzica de jazz [i folclorul altorpopoare.

Dup` aceea, Sandra f`cu o baie interminabil` [i sesp`l` pe cap \nainte de a se \nf`[ura \n faimosul eihalat ro[u – stindardul ce fluturase pe malul lacului...

– Ce lux! murmru` ea \n timp ce-[i usca p`rul pecare apoi [i-l \ncre]i cu fierul electric de care se camdezobi[nuise \n izolarea ei voluntar`.

Mark veni tocmai când ea se preg`tea s` se\mbrace.

– Sandra! M-am \ntors acas`!Inima ei \ncepu s` bat` nebune[te. Acas`! Ca [i

cum... El rostise aceste cuvinte atât de firesc!– Vin imediat! strig` ea.|[i puse rochia de cocteil din m`tase de culoarea

smaraldului – culoarea ochilor ei – apoi \[i fix`colierul de aur [i cerceii.

|n fa]a imaginii pe care i-o reflecta oglinda cea mardin baie, Sandra d`du din cap satisf`cut`...

55

Capitolul 4

|n smochingul lui de o croial` perfect`, Mark p`reamai seduc`tor ca niciodat`.

– Un smoching? se mir` Sandra. |n or`[elul `sta?– Nu-i chiar un or`[el pr`p`dit! Nu numai la Los

Angeles se \mbrac` oamenii elegant seara!– S` nu-]i \nchipui c`, \n California, lumea se

\mbrac` \n smoching \n fiecare zi! Doar la ocazii cuadev`rat speciale.

Ridic` apoi privirea spre el [i-l \ntreb`:– Unde mergem?– La un dineu de afaceri.El nu p`rea dispus s` dea [i alte explica]ii, dar ea

pricepu cam despre ce era vorba.– Ah! |nc` unul din acele sinistre dineuri de la care

nu po]i s` scapi u[or!– Se poate spune [i a[a.{i, cu un zâmbet, continu`:

56

– S` nu \ntârziem... Vreau s` fiu punctual!Sandra ar fi avut chef mai degrab` s` contemple

toat` noaptea cerul acesta ca de catifea, stropit custele. Cu Mark al`turi de ea, aprecia mult frumuse]eanaturii...

De data aceasta, nu luar` jeep-ul ci o ma[in` lung`metalizat`.

Recep]ia avea loc \n saloanele celui mai mare hoteldin ora[. Se aflau deja aici câteva sute de persoane,a[ezate la ni[te mese interminabile acoperite cu fe]ede mas` albe, cu mult` argint`rie [i cristale.

Mark [i Sandra fur` condu[i spre locurile deonoare. Fata asistase deja la destule mari dineuri deacest fel pentru a \n]elege despre ce este vorba.

– Dar... tu e[ti eroul zilei? \l \ntreb` ea \ncet pe\nso]itorul ei.

Se str`duia s` zâmbeasc` pentru a-[i ascunde\ncurc`tura [i mai ales stânjeneala de a se sim]i ]intatuturor privirilor din aceast` str`lucit` adunare.

El o lu` de mân`.– N-o s` dureze prea mult... O s-o [tergem foarte

repede pentru ca s` avem tot restul serii pentru noi.– Ai noroc, s` [tii!– Noroc? se mir` el. De ce?– Pentru c` m-am gândit s`-mi iau o rochie ele-

gant`!– Te prevenisem doar c` vom merge s` cin`m [i s`

dans`m!

57

– F`r` s`-mi precizezi \n ce condi]ii.|mprejur`rile m` f`ceau s` cred c` era vorba despreo petrecere vesel` \ntre vân`tori. Era cât pe-aci s`vin \n blugi!

Mark zâmbi.– Am avut \ncredere \n instinctul t`u... E[ti de cali-

tate, Sandra Farraday!Acest compliment o mai \mbun` pe fat`.– Totu[i... murmur` ea. Un minimum de explica]ii

se impunea!Un b`rbat \ntre dou` vârste urc` pe estrad` [i

]inu un mic discurs. |i urmar` [i al]ii... {i, \naplauze [i urale, Mark fu ales omul anului pentrucurajul [i d`ruirea lui: iarna trecut`, pe o furtun`de z`pad` teribil`, reu[ise s` salveze via]a a treipersoane.

Toat` lumea ]inea s`-l felicite [i, cum Sandra seafla al`turi de el, primi [i ea partea ei de laude. F`r`voia ei, ochii i se \nce]o[ar`. De emo]ie, de mân-drie...

|n]elegea acum de ce unele femei \[i tr`iesc via]a \numbra so]ilor lor. Cum f`cuse [i mama ei... Nurenun]ase aceasta la o carier` artistic` promi]`toarenumai pentru a-l sprijini pe cel de-al doilea so] al ei \ncarier`?

Acesta devenise acum un om de afaceri important.Dar so]ia lui nu mai pusese niciodat` mâna pe pensule[i [evalet...

58

„S` m` retrag, s`-mi reneg astfel voca]ia?Niciodat`!” se jur` Sandra.

Mark o prinse de cot.– }i-l prezint pe pilotul meu cel mai bun... care-mi

este de altfel [i un foarte bun prieten: Peter Louden.Era un b`rbat de vreo cincizeci de ani, de talie

mijlocie, c`ruia Sandra \i strânse amical mâna, cucerit`imediat de zâmbetul lui simpatic.

El se \ntoarse spre Mark râzând.– Unde o ascundeai pe fata asta frumoas`?Eroului serii \i lic`ri \n ochi o sclipire amuzat`.– Aceast` persoan` \ncânt`toare nu este alta decât

Sandra Farraday. Num`rul dou`zeci [i opt!– Ca s` vezi! Acum \n]eleg eu de ce m` pui s`-i sur-

volez cabana de dou` ori pe zi!{i, adresându-i-se Sandrei, zise:– Chiar o s` petreci o lun` \ntreag` acolo? |ntr-

adev`r?– |ntr-adev`r! \l asigur` ea. Nu mi-am p`r`sit

cabana decât pentru recep]ia de ast`-sear` \n cinsteaeroului. M` \ntorc acolo imediat dup` asta.

Orchestra \ncepu s` cânte o melodie de dans [i maimulte perechi \ncepur` s` danseze.

Mark \i arunc` o privire Sandrei. – Dans`m [i noi?– Cu pl`cere!Dansator excelent, Mark o conduse pe ring [i, când \n

sfâr[it muzica se opri, ea abia dac` mai putea s` respire.

59

Acestei melodii antrenante \i urm` un slow. Mark o\nl`n]ui cu bra]ele, strângând-o foarte tare la piept. Ea\nchise ochii [i se l`s` \n voia lui...

Inima continua s`-i bat` nebune[te. Dar nu dincauza ritmului prea vioi al dansului ci, pur [i simplu,pentru c` Mark o ]inea \n bra]e...

Dansar` mult timp, parc` o minunat` ve[nicie...Când Sandra \[i privi ceasul, constat` c` era foartetârziu [i c` ar trebui s` se cam gândeasc` la\ntoarcere.

Peter Louden se apropie de ei.– Ai v`zut ce vreme este? \l \ntreb` el pe Mark.– Nu. De ce? – O cea]` de o tai cu cu]itul! N-ar fi prudent s` pleci

acum.Cu sprâncenele \ncruntate, Mark se \ntoarse spre

Sandra.– Mergem?– Da...Ea \l urm` afar`. Peter Louden nu min]ise! Nu se

vedea la un metru. Trebuia s` fii nebun s` decolezi peo vreme ca asta.

Sandra r`mânea t`cut`, gândindu-se la toate orelede munc` pierdute din cauza acestui ghinion.

Mark \i deschise portiera [i a[tept` ca ea s` se a[ezepentru ca apoi s` se instaleze [i el la volan.

Nu porni imediat motorul. Se \ntoarse spre ea, cuo expresie grav` pe fa]`.

60

– Nu pot s` te duc la caban` \n seara asta... Trebuies` vii s` dormi la mine.

Pân` acum fata nu se gândise decât la munca eipierdut`. Pentru prima oar`, avu \n vedere aspectulpractic al situa]iei.

– De ce s` nu iau o camer` la hotel?El ridic` din umeri.– Va trebui atunci s` vin mâine diminea]` s` te iau

cu ma[ina de aici. Cât timp pierdut!La ce bun s` mai discute motivele \ntr-un mod atât

de copil`resc? {i totu[i, perspectiva de a-[i petrecenoaptea sub acoperi[ul lui o f`cea s` nu se simt` \nlargul ei.

Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, el \i zâmbi iron-ic.

– Nu-]i fie team`! Am s` m` port ca un gentlemanperfect!

– Am \ncredere \n tine. Dar \ncep s` regret c` amvenit.

El p`ru descump`nit, chiar r`nit.– N-ai petrecut o sear` pl`cut`?– Oh! Ba da, foarte reu[it`. Dar, vezi, eu

aveam de gând s` m` a[ez la ma[ina de scrismâine diminea]` \n zori. Acum nu mai este posi-bil...

– Vom pleca imediat ce r`sare soarele. Cumeste deja ora dou`, abia ai timp s` mai dormipu]in.

61

Oricum, acum era imposibil de plecat. Atunci,la ce bun toate aceste regrete? N-avea decât s` ialucrurile a[a cum erau [i s` caute partea lorbun`.

Sandra se str`dui s` zâmbeasc`.– Foarte bine! Plecarea \n zori!Drumul spre cas` le lu` mai mult timp decât la

venire pentru c` acum trebuir` s` mearg` \ncet dincauza ce]ii.

O dat` ajun[i, Mark duse ma[ina \n garaj apoi olu` pe Sandra de mijloc [i o conduse spre cas`.Când ajunser` \n fa]a u[ii, \n loc s` introduc` cheia\n broasc`, el o trase pe Sandra spre sine.Instinctiv, ea \[i \ntinse gâtul [i \i oferi buzele...Mark o s`rut` u[or, apoi \i d`du drumul aproapeimediat.

– Noapte bun`... murmur` el.– De ce m-ai s`rutat... acum? \ntreb` ea, cu inima

b`tându-i nebune[te.El o privi zâmbind, cu ochii lumino[i.– A[a-i mai bine, r`spunse \ncet. Te vei sim]i mult

mai relaxat` dac`-]i spun „noapte bun`” afar` decât s`a[tept s` fim singuri \n`untru.

Ea râse u[or, tulburat` de explica]ia lui. Tactul [isensibilitatea lui o mi[cau nespus...

– Cowboy caraghios...{i f`r` s` stea prea mult pe gânduri, ea \[i puse

mâinile pe umerii lui. Ai fi zis c` el abia a[teptase

62

aceast` invita]ie pentru a o cuprinde din nou \n bra]e[i a o s`ruta, de data aceasta cu pasiune. Buzele li secontopir` \ntr-un s`rut a c`rui intensitate \i f`cu peamândoi s` tremure.

Sandra r`spundea cu o \nsufle]ire venit` dinadâncul fiin]ei ei, din toat` inima... Sângele \i clo-cotea \n vene când trupul ei se lipea de acest trupviril.

Când \n sfâr[it Mark ridic` \ncet capul, ea oft` depl`cere.

– Am face mai bine s` intr`m \n cas`, zise ea cu ovoce nesigur`.

– Ai dreptate, zise el \mbr`]i[ând-o.– Acum, spune-mi noapte bun`, Mark!El ridic` mirat sprâncenele.– Glume[ti?O privi apoi \ndelung [i d`du din cap, nedumerit.– Nu, nu glume[ti!|i mai atinse o dat` u[or buzele.– Noapte bun`, Sandra.– Noapte bun`...Se sim]ea atât de bine \n bra]ele lui... Dar trebuia s`

se desprind`!El nu c`ut` s` prelungeasc` aceast` \mbr`]i[are; nu

era omul care s` profite de situa]ie. {i dac` fata seduse alergând \n camera ei, nu era pentru a fugi de el,ci din lips` de \ncredere \n ea \ns`[i; trupul ei,sim]urile ei o tr`dau...

63

Se ghemui \n pat, ascunzându-[i capul \n pern`,str`duindu-se cu disperare s` nu se mai gândeasc` lab`rbatul care dormea atât de aproape, sub acela[iacoperi[ cu ea...

*

Zorile abia se iveau când cineva b`tu la u[a ei.– Da? f`cu ea cu o voce somnoroas`.– Pot s` intru?– P`i... da.Mark ap`ru, aducând o tav` pe care erau a[ezate o

can` de cafea [i un corn.– Micul dejun pentru dumneavoastr`,

domni[oar`!– Mul]umesc! E[ti \ntr-adev`r adorabil.– Adorabil? Nu... D`-mi voie s`-]i fac o m`rtu-

risire!Ea se \ncrunt`, mirat`, \ntrebându-se ce poate

ascunde aceast` introducere.– Acest mic dejun nu este decât un pretext.

Muream de dorin]a de a te vedea.– Ah?Pe fa]a bronzat` [i proasp`t ras` ap`ru un zâmbet. – Voiam s` [tiu dac` e[ti la fel de frumoas`

diminea]a cânt te treze[ti ca seara la culcare...Ea scutur` din cap, \mp`r]it` \ntre dorin]a de a

râde [i cea de a se sup`ra.

64

– {i? Concluzia? \ntreb` ea.Un pic \ngrijorat` totu[i, a[tept`... R`spunsul nu

\ntârzie s` vin`...– La drept vorbind, zise el \n sfâr[it, ai fi mult mai

apetisant` dac` rimelul nu ]i s-ar fi \ntins [i dac` n-ai fimâzg`lit` cu ruj!

Ce? Se demachiase totu[i cu grij` asear`!|n]elese apoi c` el râdea de ea.– Oh! E[ti un individ insuportabil! exclam` ea.Mark izbucni \n râs. Ea lu` o pern` [i i-o arunc` \n

cap.– Te-am p`c`lit!... f`cu el luând perna [i aruncând-o

la cap`tul patului. De fapt, am venit s`-]i spun c`putem pleca de \ndat` ce vei fi gata. Cea]a s-a ridicat...

*

Când hidroavionul cobor\ pe suprafa]a lini[tit` alacului [i când Sandra \[i z`ri cabana, se sim]i cuprins`de o bucurie f`r` margini.

Ce minunat` parantez` la singur`tatea ei a fostaceast` petrecere! Dar [i ce pl`cere s` revin` la muncaei...

– Ssst... f`cu Mark punându-[i mâna strea[in` laochi pentru a supraveghea malul.

– Ce este? \ntreb` Sandra.El nu-i r`spunse [i, la rândul ei, privi cu aten]ie

\ncercând s` descopere ce anume \l intrigase. La prima

65

vedere, nimic. O examinare mai atent` \i dezv`lui \ns`c` pânza de cort, pe partea buc`t`riei, fusese sfâ[iat`pe o por]iune mare.

– S-ar zice c` ai avut un musafir, spuse Mark. Dealtfel, poate c` \nc` mai este acolo...

El vorbea atât de \ncet \ncât Sandra presim]ea unpericol.

– Este opera unui urs, \i explic` el. Interiorulcabanei trebuie s` fie \ntr-un hal f`r` hal!

Se gr`bi s` amareze hidroavionul f`r` s` piard` dinochi cabana...

– Manuscrisul! strig` dintr-o dat` Sandra,nelini[tit`. Nu mai am nici o copie! Singurul meuexemplar se afl` \n`untru!

F`r` s` stea o clip` pe gânduri, se repezi sprecaban`.

– Sandra! E[ti nebun`! Unde te duci? strig` Markpornind \n urm`rirea ei.

– Manuscrisul meu!Gândul acesta o tortura; poate c` toat` munca ei

era pierdut`... {i nu va mai avea niciodat` curajul s-oia de la cap`t.

– E[ti nebun`! repet` el. A[teapt`...– Trebuie s` aflu ce s-a \ntâmplat!Se zb`tea din toate puterile, dar degetele lui de fier

se \ncle[taser` ca o menghin` dureroas` pe bra]ele ei.– Ajunge, Sandra! \i ordon` el pe un ton sec. Haide,

calmeaz`-te! Doar n-o s` faci acum o criz` de nervi!

66

|ncetul cu \ncetul, ea \[i reg`si st`pânirea de sine.– Scuz`-m`, murmur` ea.– Cred c` \ntr-adev`r ]i-ai pierdut capul! Poate c`

ursul se mai afl` \nc` \n`untru...Privirea lui exprima o spaim` teribil`, ca [i cum ea

\i provocase o real` \ngrijorare repezindu-se orbe[tec`tre o capcan` posibil mortal`.

– Manuscrisul meu... murmur` ea, gata s` plâng`.– O s` mergem s` vedem. Dar s`-mi iau mai \ntâi

pu[ca. Vino cu mine...Vizibil b`nuitor, el se temea ca ea s` n-o \ntind`

spre caban` de \ndat` ce ar fi \ntors spatele.|[i \nc`rc` arma [i o verific`.– R`mâi aici, la bordul avionului pân` ce eu

explorez locurile, \i ordon` el.– Te \nso]esc.El renun]` s-o mai contrazic`.– |n cazul acesta, ad`poste[te-te \n spatele meu! Pe drumul spre caban` nu schimbar` o vorb`.

Sandra tres`rea la fiecare pas... Era de ajuns un zgo-mot de crengu]` rupt`, de fo[netul unei frunze \nvânt...

Cu vârful pu[tii, Mark \mpinse u[a care se deschisecu un scâr]âit familiar de acum Sandrei.

Cu inima cât un purice, \ncremenit`, ea r`masecâ]iva pa[i mai \n spate.

– A plecat! exclam` dintr-o dat` Mark cu u[urare.Dar ce harababur`!

67

|n exterior nu erau mari pagube, cu excep]iapânzei sfâ[iate. |n schimb, \n`untru \[i f`cuse de cap:frigiderul zgâriat [i r`sturnat, cu u[a deschis`, cutii deconserve [i borcane de sticl` sparte \mpr`[tiate pejos.

Sandra alerg` la masa ei de lucru. Ma[ina de scris...Intact`! Deschise dosarul \n care \[i pusese manu-scrisul. Era aici!

– Slav` Domnului! exclam` ea.– Ursul `sta nu este un intelectual, glumi Mark.

Prefer` hrana mai vulgar`!|ncepur` s` fac` \mpreun` ordine. Mark ridic`

frigiderul [i aprinse o veioz`. Sandra adun` cutiile deconserve intacte, le puse la loc [i f`cu pu]in`cur`]enie.

– M` duc s` caut o bucat` de pânz` ca s` reparpagubele, zise Mark m`surând suprafa]a sfâ[iat`. Ia-]io valiz` [i vino cu mine. Vreo dou`-trei zile, vei sta lamine.

– Crezi c` dup` dou`-trei zile ursul n-o s` mai vin`?– Nu [tiu. Dar eu am de gând s`-l a[tept.– Dac` tu r`mâi aici, n-are rost ca eu s` plec! Cu

tine sunt \n siguran]`, nu?– Cum vrei. Dar nici vorb` s` r`mâi aici singur`

pân` ce eu m` duc s` caut materiale ca s` repar. O s`vii cu mine!

Tonul pe care-i vorbise nu admitea replic`, astfel c`ea nu mai coment`. Era \n sinea ei bucuroas` c` va tr`i

68

noi aventuri pasionante... Dar, chiar [i a[a, nu ]ineadeloc s` se afle fa]`-n fa]` cu un urs!

– Nu \n]eleg de ce a intrat, zise Mark cu un aer\ngrijorat. E[ti sigur` c` n-ai l`sat nimic tentant peafar`? Coji de fructe, de exemplu...

Sandra scutur` din cap.– Nu, nu v`d s` fi l`sat ceva...Deodat`, tres`ri.– Oh! Merele! Le-am uitat pe etajer`! Cum de

am putut s` fiu atât de proast`? Doar m` pre-venise[i...

Se f`cuse palid` ca o coal` de hârtie.– Ce impruden]`! Da, acum \mi amintesc foarte

bine! Mai r`m`seser` vreo patru-cinci mere \nco[ule]...

– {tii, exist` nou` [anse din zece ca un urs s`repereze un co[ cu fructe l`sat afar` din frigider timpde dou`zeci [i patru de ore!

– |mi pare r`u, morm`i ea. |mi pare sincer r`u!– Mai bine spune c` ai avut noroc!– |ntr-adev`r! A[ fi putut s` fiu aici...{i, \ncruntat`, continu`:– De ce n-a venit mai de mult? Adeseori, eu m`nânc

mere când lucrez la ma[in`, noaptea...– Pentru c` f`ceai focul, \i aminti el. Nu \ndr`znea

s` se apropie din cauza fumului.– Atunci, \nseamn` c` trebuie s` aprind \n fiecare

noapte un foc mare afar`?

69

– Nu cred c` asta l-ar mai opri acum. {tie c`\n`untru va g`si de mâncare.

Apoi, pe un ton grav:– A[teapt`-te s`-l vezi \ntorcându-se. Ast`-sear`, o

s`-i \ntindem o capcan`!– O capcan`? Cum adic`?– Dac` tot \i plac merele, o s`-i oferim mere!– Dar a mâncat tot. Va trebui s` lu`m altele!– Nici o problem`, din moment ce tot va trebui s`

ne \ntoarcem la baz`.Deja, Sandra \ncepea s` uite de fric` [i s`-[i

recapete optimismul. Al`turi de Mark, n-avea de ce s`se team`... El st`pânea perfect situa]ia.

|n loc s` se gândeasc` la posibilele pericole alepândei lor, ea se \ntreba deja cum s` integreze episo-dul cu ursul \n romanul s`u...

*

Se \ntoarser` dup` câteva ore, aducând mere [imuni]ie.

Mark st`tea la pând` \n timp ce Sandra lucra. Când\ncheie capitolul, soarele cobora deja la orizont.

|[i aranj` foile scrise [i ie[i. Mark st`tea pe debar-cader, admirând apusul care lumina lacul.

St`tea drept, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, cupicioarele pu]in dep`rtate. Fie c` era \mbr`cat \nsmoching, sau foarte simplu, ca acum, \n blugi, cu o

70

c`ma[` ecosez [i cu cizme din piele natural`, emanaaceea[i impresie de virilitate brut`, de seduc]ie, devitalitate.

Sandra veni lâng` el.– Ai venit s` asi[ti la c`derea cortinei? \ntreb` el.

Nu-i a[a c` este superb?O cuprinse de umeri, [i ea se sprijini de el. |ncet,

soarele disp`ru \n spatele copacilor. Curând, lacul se\ntunec` [i Sandra oft`, dezam`git` c` aceste clipemagice fuseser` atât de scurte.

Când Mark \i mângâie p`rul cu buzele, ea \n`l]`capul spre el... [tia c` o s-o s`rute.

Privirile li se \ntâlnir` [i inima fetei b`tea s`-i sparg` piep-tul. „S`rut`-m`, \l implora ea \n sinea ei. Te rog, s`rut`-m`!”

Ca [i cum el i-ar fi auzit ruga, \i cuprinse buzele [i,cu o u[oar` tânguire fericit`, ea \[i \nnod` bra]ele pedup` gâtul lui.

Cât timp dur` acest s`rut? Câteva clipe? Minutelungi? O ve[nicie? Ea n-ar fi fost \n stare s` spun`...

|n sfâr[it, Mark \i d`du drumul, contemplând-o cuo infinit` tandre]e. Buzele \nc` li se atingeau u[or... elrisipea s`rut`ri calde pe obrajii ei, pe tâmple, pe p`r.

– Mi-e foame de tine! declar` el.– Este ora cinci, \]i \n]eleg foamea! exclam` ea

pref`cându-se c` nu \n]elege.– Oh! Ce foame \mi este! O foame de urs!Ea izbucni \n râs.– Atunci, vino. Am s`-]i ofer un m`r.

71

Capitolul 5

Mark nu repar` totu[i pânza de cort sfâ[iat`,deschiz`tura constând \ntr-un adev`rat punct deobserva]ie. De aici, putea supraveghea loculunde pusese câteva mere destinate s` atrag` ani-malul.

A[eza]i unul lâng` altul, Mark [i Sandra a[teptau. |nspatele lor, gata s` fie folosite, erau pu[tile: cea pecare Mark i-o \ncredin]ase fetei \n prima zi, [i arma deun calibru mai mare pe care el o p`stra \n permanen]`\n hidroavion.

Sandra, \ntr-o stare de surescitare extrem`, sea[tepta \n fiecare clip` s` vad` ap`rând periculosulanimal... Dar ce va face atunci?

Se imagina apucând arma, ]intind calm [i, dintr-o singur` \mpu[c`tur`, doborând oaspetelenedorit.

Mark p`rea \n schimb foarte relaxat.

72

– |ncearc` s` te relaxezi pu]in! \i zise el, amuzat. S`[tii c` s-ar putea s` a[tept`m toat` noaptea!

– S` m` relaxez, u[or de zis...Cu toate acestea, pe m`sur` ce trecea timpul, ea se

mai calm`. Tocmai se gândea la reac]ia str`luci]ilor eiprieteni din Los Angeles dac` ar fi v`zut-o \n momen-tul acesta, când vocea lui Mark \i curm` visarea.

– La ce te gânde[ti?– Oh! La nimic important...– P`reai foarte departe de aici.– |ntr-adev`r.– La... Los Angeles? B`rbatul `sta era un adev`rat vr`jitor! Cum reu[ea

s`-i ghiceasc` gândurile?– |]i lipsesc prietenii t`i? mai \ntreb` el.– Nu.Sandra \l privi drept \n fa]`.– Abia dac` m` mai gândesc la ei, afirm` ea.El insist`.– |]i lipse[te cineva \n mod special? Vreau s` zic, un

b`rbat...Ea scutur` din cap.– Nu exist` nici un b`rbat \n via]a mea.– |n afar` de Nick! \i aminti el cu umor.– |n afar` de Nick, bine\n]eles!Deodat`, avu [i ea chef s` [tie ceva despre el.– Dar tu? \ntreb` ea. Ai vreo Sally bine ascuns`

\ntr-o caban` pierdut` din p`dure? Sau altundeva?

73

– Nu, nu, o asigur` el. Acea Sally care conta pentrumine odinioar` – cu mult` vreme \n urm`! – adisp`rut din via]a mea de o ve[nicie. Abia dac`-mimai amintesc de ea...

Sandra nu percepu nici o urm` de am`r`ciune \nglasul lui. Vorbea ca despre o poveste veche, uitat`. {itotu[i, el trebuie s-o fi adorat pe fata aceea pentru avorbi despre ea cu aceast` nostalgie un pic sarcastic`.

– Oricum, n-am fi fost niciodat` ferici]i \mpreun`,ad`ug` el.

Parc` \[i amintea vorbind cu voce tare, uitând deprezen]a Sandrei.

– Voia s` m` conving` s`-mi vând afacerea [i s` m`mut cu ea la New York. Iar eu, eu \i ceream s` r`mân`aici... Hot`rât lucru, nu eram f`cu]i unul pentru altul!

Sandra d`du din cap.– Poate c` acorda mult` importan]` carierei ei?– Carier`? Dar nici m`car nu avea una! Era o mic`

snoab` foarte bogat` care alerga de la o recep]ie laalta... [i care m` vedea \ntr-un etern rol de cavaler\nso]itor. Nu m` sim]eam prea m`gulit!

Sandra nu se \ndoia de asta. Omul acesta nu aveanimic dintr-un flu[turatic monden.

– Tu nu te-ai gândit niciodat` s` te m`ri]i, Sandra?– Oh! Nu!– De ce?– N-a[ fi \n stare s` fac un b`rbat fericit.– Haide, las` modestia!

74

– Pentru mine, munca mea conteaz` \nainte detoate, \i explic` ea, pe un ton destul de arogant.

|n general, când vorbea astfel, oamenii o acuzau deegoism. Oare a[a va face [i Mark?

El nu f`cu \ns` nici un comentariu, mul]umindu-ses` spun` \ncet:

– Am observat asta, da...– N-am avut niciodat` \n via]` decât o singur`

ambi]ie. S` devin scriitor. Un scriitor celebru. Pentruasta \ns` trebuie s` muncesc, s` muncesc [i iar s`muncesc...

Râse u[or dar crispat.– Nu m` imaginez deloc m`ritat`! Duc o via]` atât

de dezordonat`! Uneori lucrez toat` noaptea iar orelemele de mas` sunt de-a dreptul fanteziste. |nchipuie-]i reac]ia unui b`rbat care se \ntoarce seara acas` [ivede c` cina nu este gata [i c` nevasta lui n-are niciun gând s`-[i abandoneze ma[ina de scris ca s` seocupe de crati]e! Cu mine al`turi, risc` s` ia miculdejun la miezul nop]ii [i o friptur` pe la zecediminea]a...

– |]i \n]eleg punctul de vedere. Dar cred c`gre[e[ti. E[ti departe de a corespunde tipului deso]ie perfect`, dar exist` totu[i [i b`rba]i care n-aunimic de-a face cu portretul-robot al so]ului per-fect!

– Eu...El o \ntrerupse [i continu`:

75

– Un b`rbat poate s` aib` o minte destul dedeschis` \ncât s` te lase s`-]i continui cariera \n voie.

{i, râzând:– Nu ne b`ga pe to]i \n aceea[i oal`!– De acord. |n teorie, ai dreptate. Dar, \n realitate,

\ncearc` tu s` g`se[ti pas`rea asta rar` despre care vorbe[ti!– Dar ai c`utat-o m`car?– Nu, recunoscu ea sincer.– A[adar...Fu rândul Sandrei s`-l \ntrerup`.– |n sprijinul celor spuse de mine, pot s`-]i dau un

exemplu trist. Mama, care era un pictor remarcabil, adus \ntr-o bun` zi toate pânzele [i pensulele \n podpentru a deveni o exemplar` st`pân` a casei. Crezi c`este fericit`?

– Ea [i-a ales calea.– |ntr-adev`r... murmur` Sandra, surprins` de

aceast` remarc`.Recuno[tea c`, dac` mama ei ar fi ]inut \ntr-adev`r s`-[i

continue cariera, tat`l ei vitreg n-ar fi \mpiedicat-o.Dimpotriv`, el o \ncurajase mereu \n acest sens.

– Unele persoane ezit` s`-[i asume riscuri, ziseMark. Mama ta poate c` nu voia s` se lupte s`-[i vând`pânzele, s` organizeze expozi]ii... a preferat un destinde femeie de cas`. Ce-i r`u \n asta?

– Da, fire[te, \[i duce via]a a[a cum crede...– Tu e[ti o fat` gata oricând s` \ncerce o aventur`!

Asta \mi place la tine.

76

– De ce?– Dac` n-ai fi venit aici, nu te-a[ fi \ntâlnit niciodat`.– {i ai fi fost mult mai lini[tit! Imagineaz`-]i, de

exemplu, c` acum ai fi stat bine la c`lduric`, \n pat, \nloc s` stai la pând` \n fa]a unei g`uri \n perete. {i toateastea, tremurând de frig!

Nu aprinseser` focul ca s` nu-l sperie pe urs...– Ce s-a ales din entuziasta vân`tori]` care, acum

câteva ore abia, tres`rea la cel mai mic zgomot? oironiz` el.

|i lu` mâna [i [i-o duse la buze, apoi continu`:– Oricum, \n patul meu a[ fi fost singur. Prefer

a[adar s`-]i ]in companie...|n sfâr[it, se ivir` zorile f`r` ca ursul s` catadic-

seasc` s` se arate.– Du-te totu[i [i dormi un pic, \i suger` Mark. Te

trezesc \n caz de nevoie.Nici nu fu nevoie s` insiste; Sandra se \ndrepta deja

spre culcu[ul ei, cl`tinându-se de oboseal`.Se trezi dup` câteva ore. Soarele era deja sus pe

cer. Mark, care se \ntorcea dup` ce se sc`ldase\ndelung, se scutura de ap` pe malul lacului, bronzat,musculos, superb...

Dup` ce-[i puse halatul ro[u, Sandra se apuc` s`preg`teasc` micul dejun: ou` cu [unc`, pâine pr`jit`,cafea...

– Hmm! Ce bine miroase! exclam` Mark ap`rând \nu[` cu un prosop pe umeri.

77

Se apropie de ea [i-i mângâie gâtul cald sub pânzadeas` de p`r. Ea se \ntoarse [i el \i cuprinse buzele...Sandra \nchise ochii [i se abandon`.

Deodat`, tres`ri.– {unca! strig` ea, dezolat`. Oh! Este complet ars`! Se preg`tea s` arunce feliile \nnegrite ca s` poat`

pune altele la pr`jit, când Mark o opri.– A[teapt`! S` p`str`m [unca proasp`t` pentru urs.

Nemânca]ii `[tia ador` [unca.– Foarte bine. |n felul `sta n-o s` mai trebuiasc`

s` g`tesc, zise Sandra. Sunt atât de nepriceput` \ndomeniul `sta \ncât a[ fi \n stare s` stric toate provi-ziile!

El o s`rut` u[or pe buze.– Sunt la fel de vinovat ca [i tine!El se \ntinse lene[ [i Sandra \l contempl` cu

emo]ie. |nc` nu se b`rbierise [i umbra alb`struie care-i acoperea obrajii [i b`rbia \i accentua latura un picaspr` a \nf`]i[`rii.

– |mi este imposibil s` stau toat` ziua aici. Suntobligat s` vizitez câteva tabere... Munc` de rutin`, \iexplic` el. Vrei s` vii cu mine?

– O s` dureze mult?– Vreo dou` ore. Dar am s` plec abia dup`-amiaz`.

A[ vrea s` dorm pu]in pân` atunci... S` ne preg`tim s`petrecem o nou` noapte alb`!

– Crezi c` monstrul va veni la noapte?– Nu [tiu mai multe decât tine.

78

Mark se \ntinse pe un pat [i adormi bu[tean.Sandra se apuc` de b`tut la ma[in` [i umplu repedecâteva pagini, f`r` efort.

La ora prânzului, \l trezi pe Mark a[a cum acesta \iceruse dar, \nainte s`-l trezeasc`, \l privi, cu inimastrâns` de o ciudat` emo]ie. Chiar [i \n somn el p`reaputernic [i sigur pe el. Unde oare se ascundea punctulslab, vulnerabilitatea unui asemenea b`rbat?

|n sfâr[it se hot`r\ s`-l trezeasc`. Imediat el ridic`pleoapele [i o privi printre genele lungi [i negre. Apoi,un surâs \i lumin` fa]a.

– Mmm... Ce bine este s` fiu trezit de tine!– Vrei s` m`nânci un sandvi[ \nainte de plecare?– Bun` idee.– Cu [unc`?– Perfect!{i, trecându-[i mâna peste obrajii aspri, zise:– D`-mi timp s` m` b`rbieresc!Pân` la urm`, Sandra \l \nso]i \n turneul lui prin câte-

va tabere de vân`tori. Fire[te, \i pl`cea ei aventura, darnu \ntr-atât \ncât s` \nfrunte proste[te pericolul; un ursbântuia prin \mprejurimi, iar ea ]inea totu[i la via]`.

Hidroavionul se \n`l]` [i porni \n direc]ia opus`bazei. Sandra, cu spiritul de observa]ie al unui scriitor,privea cu pasiune noile priveli[ti pe care le survolau,mereu acelea[i, aproape monotone, cu aceste p`durinesfâr[ite \mbr`cate \n culorile toamnei, cu lacuri,iazuri [i pârâia[e ce scânteiau \n soare...

79

F`cu ochii mari când z`ri o imens` câmpie de unverde intens. Ai fi crezut c` este o oaz` pierdut` \nmijlocul unui de[ert de copaci...

– P`mânt! exclam` ea.Mark izbucni \n râs.– Este Câmpia Elanilor. Ador s` vin aici... Adeseori,

\mprumut o barc` de la vreunul din vân`torii no[tri[i-mi ofer o mic` partid` de pescuit.. Mi se \ntâmpl`chiar s` vânez câte un elan de prin \mprejurimi.

– Este departe de cabana mea?– Pe ap`, nu-i a[a de departe.El \ncepu s` coboare lâng` o caban`, evident ocu-

pat`.Dar nu se z`rea nici o barc`, [i nici nu ap`ru

nimeni.– Probabil c` s-au dus la pescuit.Totu[i ameriz` [i se \ndrept` spre caban`. Sandra

r`mase \n avion s`-l a[tepte. La \ntoarcere, Mark venicu trei scânduri mari pe care le \nc`rc` \n avion.

– Le-am luat ca s` consturim o platform` \ntr-uncopac [i s` pândim ursul toat` noaptea.

Vizitar` mai multe alte tabere de unde, de fiecaredat`, Mark mai lu` ni[te scânduri aflate aici pentrurepararea, la nevoie, a debarcaderelor construite \nfa]a fiec`rei cabane.

|ntor[i la cabana Sandrei, se apucar` amândoi s`construiasc` un ad`post \ntr-un copac aflat foarteaproape de caban`.

80

Apoi, Mark repar` ruptura pânzei de cort, \n timpce fata se apuc` de scris, f`r` s` reu[easc` \ns` s` seconcentreze la fel de bine ca diminea]a.

Dup` cin`, ea umplu un termos cu cafea. |[i luar`apoi p`turi, o lantern`, pu[tile [i se urcar` \n postullor de observa]ie.

Ag`]aser` felii de [unc` \ntr-un arbust situat \ntr-ozon` bine luminat` de lun`. La câ]iva pa[i mai departe,merele t`iate \n patru, pentru ca s` r`spândeasc` maimult miros. Toate, formau un peisaj foarte apetisant.Pentru un urs, \n orice caz!

A[eza]i turce[te unul lâng` altul, sprijini]i detrunchiul copacului, se \nvelir` \n p`turi, cu pu[tile\nc`rcate la \ndemân`.

Orele treceau. |ncet... atât de \ncet! {i nici urm` de urs!– Vrei pu]in` cafea? \ntreb` Mark \n [oapt`.– Cu pl`cere!|i \ntinse o can` fierbinte la care ea \[i \nc`lzi

mâinile \nainte s` bea.– S` ne ghemuim unul lâng` altul ca s` ne fie mai

cald, propuse Mark.Ea nu [ov`i [i se strecur` \n bra]ele lui. Mark o

acoperi mai bine cu p`tura.– A[a-i mai bine?– Nu-mi mai este frig deloc!Sandra era cuprins` de emo]ie; sim]ea un nod \n

gât, inima \i b`tea nebune[te. |i venea s`-[i dea pumni\n cap! De ce aceast` sl`biciune? Nu se jurase ea c` nu

81

se va mai gândi decât la romanul s`u? S` se \narmeze\mpotriva atrac]iei ce o purta spre Mark?

– O cafea? propuse ea la rândul ei.B`ur` amândoi din aceea[i can`, unul dup` altul.

Deodat`, el r`mase nemi[cat.– Prive[te!Un animal se apropie lini[tit de mere [i \ncepu s`

le m`nânce cu pl`cere.– Ce este?– Un raton.– O s` m`nânce tot!Mark \ncepu s` râd`.– Nici un pericol!Ap`ru un al doilea raton.– Dac` mai vine vreunul, voi fi obligat s`-i vânez!

Sper c` n-am mai petrecut o noapte alb` numai pen-tru doi ratoni nenoroci]i!

– Cât este ceasul? \ntreb` Sandra c`scând.– Aproape unu noaptea. Majestatea Sa n-ar trebui

s` mai \ntârzie prea mult...Vorbeau foarte \ncet, dar zgomotul vocilor lor

sperie, se pare, ratonii care o luar` la fug`.La ad`postul copacilor, Sandra z`ri o umbr`

\ntunecat`, o siluet` \nalt` [i atunci \n]elese ce anume\i pusese pe fug` pe micii ratoni.

|l apuc` pe Mark de mân`.– Ssst! f`cu ea foarte \ncet. L-am v`zut.El se \ncord`, cu toate sim]urile \n alert`.

82

Cu mi[c`ri foarte lente, apuc` pu[ca mai pu-ternic` [i i-o d`du fetei, dup` ce-i ridic` sigu-ran]a.

Apoi se a[ez` \n spatele ei, astfel \ncât s`absoarb` \n mare parte reculul armei atunci când eava trage.

– F`r` panic`, \i murmur` el la ureche. A[teapt`pân` ce va \ncepe s` m`nânce merele.

Inima Sandrei b`tea atât de tare \ncât aveaimpresia c` o aude r`sunând ca o tob` \npiept.

|[i potrivi linia de ]int` [i, f`r` grab`, ochi,urm`rind fiecare mi[care a animalului. Dup` ce\nfulec` [unca, acesta se \ndrept` spre mere [i \ncepus` le devoreze. Dar era cu spatele la ei...

– A[teapt` s` se \ntoarc` cu fa]a.Ca [i cum i-ar fi auzit, ursul se \ntoarse. Sandra era

acum paralizat` de fric`... Ursul era enorm!– Nu trage \nc`. Atunci când se va ridica \n

picioare, oche[te-l direct \n piept.Mark fluier`. Ursul r`mase nemi[cat...– Aten]ie! zise Mark.Fluier` din nou, mai tare. Uria[ul animal se ridic`

pe labele din spate [i-[i cl`tina greoi capul.– Haide, Sandra!Ursul \i reperase [i acum venea spre ei. Dintr-o

clip` \n alta, putea s`-i atace...– Trage, Sandra! url` Mark.

83

Ea ap`s` pe tr`gaci. O dat`, de dou` ori, de trei ori...|mpu[c`turile o asurzeau. Continu` s` apese pe tr`gaci[i dup` ce arma se golise [i ursul nu mai mi[ca de mult.

Mark \i lu` pu[ca din mâini...– O dat` ar fi fost de ajuns!– L-am... l-am omorât? \ntreb` ea cu o voce tremurat`.– Din prima lovitur`! Nu l-ai v`zut c`zând? Bravo!

Dar credeam c` n-ai s` te mai hot`r`[ti o dat` s` tragi!Ce ]int` frumoas`, totu[i!

– N-am v`zut nimic, m`rturisi ea. Am \nchis ochii.– Un urs se arunc` asupra ta [i tu \nchizi ochii! f`cu

el, ne\ncrez`tor.– Mi-era atât de fric`! Atunci când s-a ridicat \n

dou` picioare, n-am mai \ndr`znit s` privesc. |n via]amea n-am mai fost atât de \ngrozit`!

El d`du din cap, cu o expresie grav` pe fa]`, dintr-odat`.

– Trebuie s` \nve]i s`-]i aperi pielea. Era el sau noi!– {tiu... dar eu nu sunt atât de viteaz`.– {i totu[i, ai tras!– |nchizând ochii, \i reaminti ea. {i \ncercând s` m`

conving c` nu este vorba decât de o ]int` din carton!El oft` adânc, u[urat.– Ei bine, atunci am sc`pat ca prin minune...Coborâr` din postul lor de observa]ie. Dup` ce o

ajut` pe Sandra s` care pân` la caban` tot materialulfolosit \n timpul pândei lor lungi, Mark \[i scoasecu]itul de vân`toare din teac`.

84

– M` duc s` tran[ez fiara.Din fericire, nu-i ceru fetei s`-l ajute. Ea nici n-ar fi

fost \n stare, de altfel... N-avusese destul sânge recenici s` priveasc` \n fa]` animalul pe care trebuia s`-lucid`. Dar s`-l mai [i jupoaie.

Se a[ez` la ma[ina de scris, ferm hot`rât` s` lucrezepân` la \ntoarcerea lui Mark.

Dar epuizat`, la cap`tul puterilor dup` aceast`lung` a[teptare [i acest deznod`mânt dramatic, \[id`du seama repede c`-i va fi imposibil s` scrie m`caro singur` fraz`. A[a c`, f`r` s` mai insiste, \[i acoperima[ina de scris cu husa [i se pr`bu[i pe pat.

*

U[a scâr]âi; Sandra se trezi tres`rind.– Sandra? Dormi?Silueta \nalt` se contura \n prag, \n lumina l`ptoas`

a zorilor.– Da, r`spunse ea. Adic`... nu. Cât este ceasul?

Trebuie s` m` scol, sau te culci [i tu?– Eu am s` plec. Trebuie s` duc carnea [i s-o pun

la frigider \nainte de r`s`ritul soarelui. Am s` m`\ntorc mai târziu...

– Bine, murmur` ea cuib`rindu-se sub cuvertur`.– Dormi lini[tit`. N-ai de ce s` te mai temi!

85

Capitolul 6

Se anun]a \nc` de diminea]` o nou` zi frumoas`.Sandra \[i puse un [ort alb [i o bluz` galben` [i relu`capitolul \ntrerupt \n ajun.

Soarele b`tea pe pânza de cort [i ea deschise u[a cas` vin` un pic de aer. Ardea de ner`bdare s` se \ntind`la soare pe debarcader, dar n-ar fi fost \n]elept.Trebuia s` scrie maximum de pagini posibil pân` la\ntoarcerea lui Mark.

De altfel, la ce or` o fi venind? Nu-i spusese precis.La fiecare cinci minute, ea ridica ochii spre cer,

pândind hidroavionul galben... Dar acesta nu se ar`ta[i ea se apuca din nou de lucru, sup`rat` pe lipsa ei deconcentrare.

De obicei, se l`sa \ntr-atât absorbit` de scris \ncâtaproape c` tr`ia fiecare fraz`. De data asta, mintea eirefuza s` se concentreze... Se gândea necontenit la Mark.

86

– Oh! Nu sunt bun de nimic ast`zi! exclam ea furioas .|mpinse la o parte manuscrisul [i hot`r\ s`-[i

acorde o pauz`. Tocmai ie[ea când un zumzet demotor \i atrase aten]ia. Aproape imediat, hidroavionulse a[ez` pe suprafa]a lacului [i ea se repezi spre pon-ton s`-l \ntâmpine.

– E[ti deja gata? strig` el.– Gata? repet` ea \ncruntându-se. Gata pentru ce? El \[i amara hidroavionul cu gesturi sigure [i ea nu

se putu ab]ine s`-i admire trupul musculos, mulat deun tricou albastru deschis [i ni[te blugi decolora]i.

– Mergem s` pescuim. Nu ]i-am spus?– Nu, nu mi-ai spus!– Poate c` nu, \ntr-adev`r...El \i zâmbi [i inima fetei \ncepu s` bat` nebune[te.– Ascult`, Mark, fii rezonabil! Nu-mi pot permite s`

pierd o dup`-amiaz` \ntreag` mergând la pescuit. Amde lucru!

Acest argument nu p`ru s`-l impresioneze deloc petân`r; acesta intr` \n avion, [i ie[i câteva clipe maitârziu aducând dou` undi]e, o p`tur` [i un co[.

– Vezi, am adus chiar [i co[ul de picnic!– Tu nu m-ai auzit? N-am timp de distrac]ie!Era furioas`; el p`rea s` nu ]in` seama deloc de

obliga]iile ei profesionale.El o privi atent f`r` s` spun` un cuvânt, apoi ridic`

din umeri, non[alant.

87

– O s lucrezi mai târziu ca s recuperezi timpul pierdut.Sandra se gândi o clip`. La urma urmei, de ce

nu... Cu atât mai mult cu cât nu reu[ea s` se concen-treze ast`zi. Poate c` disear` inspira]ia \i va veni maiu[or...

B`nuind-o c` [ov`ie, Mark profit` de avantajul lui.– Ghice[te unde mergem. La Câmpia Elanilor. Nu

te tenteaz`?Sandra rev`zu \n minte imensa \ntindere verde

[i-[i d`du seama c` n-o s` aib` puterea s` mairefuze mult timp. Ardea de ner`bdare s` mearg`acolo.

– Ai câ[tigat! declar` ea bine dispus`.Acum c` hot`rârea ei era luat`, la naiba cu

regretele! |l ajut` cu \nsufle]ire pe Mark s` \ncarceuneltele de pescuit [i co[ul de picnic \n barca u[oar`de aluminiu.

– La drum spre aventur`! strig` el tr`gând de sfoaramicului motor.

Acesta demar` la prima solicitare, dar f`cea un zgo-mot atât de puternic \ncât orice conversa]ie eraimposibil`.

Urcând un râu, trecur` curând prin fa]a unei altecabane. Doi b`rba]i \n picioare pe ponton f`ceausemne frenetice cu bra]ele [i unul dintre ei,triumf`tor, \[i ar`ta trofeul zilei: un pe[te lung, argin-tiu ai c`rui solzi scânteiau \n soare.

88

– Sper s` avem [i noi tot atâta noroc! strig` Sandracu toat` puterea pl`mânilor ei pentru a acoperi zgo-motul motorului.

– Cu siguran]`!Mark se apropie de mal. Fundul ambarca]iunii

atinse pietrele [i el opri motorul. Lini[tea careurm` p`rea o binecuvântare dup` zgomotul asurzi-tor.

Dup` ce leg` solid barca, el \i \ntinse mânapasagerei ca s-o ajute s` coboare.

– Aten]ie, b`rcile astea sunt foarte instabile.– Am aflat [i eu! exclam` ea râzând. Unde este

Câmpia Elanilor?– Acolo...Urcar` \mpreun` o colin` mic` [i Sandra r`mase

cu gura c`scat`, fascinat`. |n fa]a ei, cât vedea cuochii, se \ntindea un imens covor de iarb`. O iarb`verde, catifelat`, \n care aveai chef s` te rostogole[ti lanesfâr[it...

– Crezi c` vom g`si un col] unde s` ne a[ez`m? o\ntreb` Mark, ironic.

– Oriunde! Aici, de exemplu?– Perfect.|ntinse p`tura [i puse co[ul de picnic.– }i-e foame, sau preferi s` pescuie[ti mai \ntâi?– S` mergem mai \ntâi la pescuit!El zâmbi [i, luând-o de mân`, o conduse spre lac.

89

Sandra nu mai pescuise \n via]a ei, [i lucrul sedovedi a fi mult mai complicat decât \[i imaginase. Cur`bdare, Mark o \nv`]` cum s` arunce undi]a [i cums-o trag` apoi \ncet, foarte \ncet.

Când \n sfâr[it reu[i s-o arunce, se a[ez` pe untrunchi de copac a[teptând ca un pe[te s` aib`minunata idee s`-i mu[te momeala.

Dar, nimic...– M` \ntreb ce-o fi atât de pasionant s` stai a[a pe

marginea apei! \ncepu ea. Eu...Se \ntrerupse. Undi]a ei tocmai se \ndoise.– Mu[c`! strig` ea.|ncerc` s` \nvârt` mulineta, dar aceasta p`rea blo-

cat`.– Mark! Mark! Am prins unul!El veni s`-i dea o mân` de ajutor, râzând de entu-

ziasmul ei.Pe[tele urc` la suprafa]` [i, câteva clipe, alunec` pe ap`.– Este enorm! exclam` ea. Absolut enorm! Mult

mai mare decât cel pe care ni l-au ar`tat pescariiadineauri! N-o s` putem s`-l aducem la mal!

– Ai r`bdare, s`-l l`s`m s` oboseasc`.Sandra \n]elegea acum de ce pescarii sunt atât de

pasiona]i de acest sport care, v`zut din afar`, pare atâtde plictisitor.

– Pentru o \ncep`toare, se poate spune c` ai noroc!remarc` Mark. Are cel pu]in cinci kilograme!

90

– Ah?– Dac` vrei, pot s`-i \mp`iez capul. Cu pielea de

urs pe care am dat-o la tab`cit, o s` ai ni[teamintiri foarte frumoase din vacan]`. Cei mai mul]idintre oamenii care vin aici nu pleac` cu atâteatrofee.

– E o idee. La urma urmei este vorba despre primulmeu pe[te, [i poate [i ultimul... Nu cred c` voi maiavea ocazia s` pescuiesc!

El \i arunc` o privire rapid`.– Este \ntr-adev`r un trofeu deosebit, pe[tele `sta!

o asigur` el.O ajut` s`-l scoat` din ap` [i-l examinar` atent.– Ai zice c` pe[tele `sta a mu[cat deja din

nenum`rate momeli, dar \ntotdeauna a reu[it s` seelibereze la timp. Se vede treaba c` era un animal careiubea mult libertatea, coment` el punându-l \n g`leat`.

O privi din nou, apoi continu`:– Ciudat c` tocmai tu l-ai prins...Ea nu-i r`spunse, ne[tiind prea bine cum s` inter-

preteze aceast` remarc` cu dublu \n]eles.– Continu`m s` pescuim? \ntreb` el. S-au te-ai

s`turat?– Abia am \nceput!El izbucni \n râs [i ag`]` \n undi]a Sandrei o nou`

momeal`.– Ia s` vedem dac` \]i surâde norocul \n continaure.

91

*

Dup` vreo dou` ore de pescuit, fata se l`s` s` cad`pe p`tur` al`turi de Mark.

– Mor de foame! exclam` ea.– De o ve[nicie \]i propun s`-i venim de hac co[ului

cu mâncare.– {tiu... Dar eram mult prea pasionat` de ceea ce

f`ceam! zise ea ajutându-l s` scoat` farfuriile de carton[i tacâmurile de plastic.

– |ncepusem chiar s` cred c` nu mai exist` nimicaltceva \n via]a ta decât afurisita asta de undi]`! glumiel. {i eu care mi-am petrecut toat` diminea]a \nbuc`t`rie ca s` preg`tesc picnicul!

Spunând acestea, despachet` un pui la rotisorcump`rat evident gata f`cut, apoi scoase chiftelu]elede legume [i morcovii ra[i. Ea \[i puse din bel[ug \nfarfurie [i \ncepu s` m`nânce cu poft`.

– Dup` ce mânc`m va trebui s` m` \ntorc acas`,declar` ea mai luând un pic de pui. Am pierdut preamult timp...

Mark ridic` o sprâncean`.– Acum cinci minute nici nu voiai s` auzi s` te

dezlipe[ti de lac, \i aminti el. |mi \nchipuiam c` o s` aichef s` mai sâcâi \nc` pe[tii...

92

– Mi-ar pl`cea mult, dar nu pot. Am de lucru.Dup` ce terminar` masa, Mark se \ntinse cu un

oftat de mul]umire, cu mâinile sub cap.Când Sandra \l v`zu c` \nchide ochii, \l scutur`.– Oh, nu! N-o s` adormi acum! Trebuie s` m`

\ntorc!Mai avea atâtea de f`cut... Doar n-o s`-[i petreac`

restul zilei lâncezind pe o p`tur` [i privind cumplutesc norii!

– Dup` mas` se impune o minim` relaxare, ziseMark. Ai chef s` faci un ulcer?

– Trebuie s` m` \ntorc la lucru! Am pierdut [i a[aprea mult timp, repet` ea.

– Aici nu suntem la Los Angeles. Aici via]a are unritm mai suplu, mai calm... Ofer`-]i un moment desiest` [i vei vedea cât de bine te vei sim]i dup`aceea!

Sandra nu mai \ndr`zni s` insiste. La drept vorbind,se impunea o pauz` dup` risipa de energie din timpulpescuitului ei miraculos [i copioasa mas` adus` deMark...

Al`turi de ea, acesta a]ipise deja. Razele calde alesoarelui o mole[eau [i pe Sandra [i \ncepu s` se\ntind` lene[.

Sprijinit` \ntr-un cot, \l contempla pe b`rbatul deal`turi c`ruia \i cuno[tea acum fiecare detaliu al chi-pului cu tr`s`turi aspre. Privirea i se opri pe buzele

93

pline [i senzuale, urc` apoi spre pleoapele \nchise cugene lungi [i negre ce acopereau ochii cenu[ii carep`reau s` ghiceasc` totul...

– A[adar? \ntreb` deodat` Mark \ncet.Ea tres`ri.– Credeam c` dormi!– Nu de tot. P`reai foarte gr`bit` s` scapi de

mine!– Da, sunt ner`bd`toare s` m` \ntorc acas`,

recunoscu ea. Dar dac` vrei s`-]i faci siesta...– Numai datorit` perioadelor scurte de somn pe

care mi le acord atunci când este cazul, eu n-am avutnevoie pân` acum de doctor!

– Atunci, mai odihne[te-te pu]in, \ncuviin]` ea.N-a[ vrea s`-]i tulbur obiceiurile!

– Ai putea s` vorbe[ti \n cartea ta despre CâmpiaElanilor, \i suger` el.

– Bun` idee! {tii c` deja am consacrat un capitol\ntreg episodului cu ursul? {i cred c` este un capitolbun...

– |ntotdeauna po]i descrie cel mai bine ceea cecuno[ti.

– Exact, recunoscu ea.Deja imagina]ia ei se \nfierbântase.– Nick ar putea s-o duc` pe Sally la pescuit...Lu` un fir de iarb` [i-l mu[c` \ntre din]i, concen-

trat`.

94

– Sunt \ndr`gosti]i unul de altul? \ntreb` Mark.Când el \i lu` mâna, ea nici nu b`g` de seam`; atât

era de pierdut` \n povestea ei \ncât reveni cu greu larealitate.

– Despre cine vorbeai? \ntreb` ea \n sfâr[it.– Despre Nick [i Sally, evident.Ea zâmbi.– Oh! Bine\n]eles c` sunt \ndr`gosti]i! |ndr`gosti]i

nebune[te!...Mark se ridic`.– |n cazul acesta, am s` te ajut s` reprezin]i perfect

scena. Eu [tiu ce se va \ntâmpla...– P`i... tu...El o atrase spre el.– Vezi tu, Nick o va cuprinde pe Sally \n bra]e, \i

[opti Mark la ureche. A[a...Cu inima cât un purice, ea se str`dui s` par` natural`.– Da, probabil...Ce experien]` s` pretinzi c` ignori total o fiin]`

real` pentru a studia la rece reac]iile personajelorimaginare!

Obrazul lui Mark i-l atingea acum pe al ei.R`suflarea lui cald` \i r`sfira p`rul.

– Apoi o va s`ruta...– Probabil, repet` ea, cu r`suflarea t`iat`.Privirile li se \ntâlnir` [i Sandra avu impresia c`

s`ge]ile argintii ale ochilor lui \i p`trundeau pân` \n

95

adâncul sufletului. Mark degaja o asemenea for]`magnetic`, o atr`gea cu atâta violen]` \ncât ea nu avuputerea s` reziste.

|ntredeschise buzele, \nchise ochii. S`rutul lor fuprelung...

Sandra se abandon` \n \ntregime, jucând roluleroinei sale, Sally, \ncercând s` se conving` c` aceast`experien]` era indispensabil` derul`rii intrigii c`r]ii.

Se \mbr`]i[ar` cu patim`. Cu un geam`t, ea \[i\nfipse degetele \n p`rul lui Mark \n timp ce el omângâia pe spate peste pânza sub]ire a bluzei.

Când mâinile tân`rului alunecar` pe sub bluz` [iSandra la sim]i fierbin]i pe piele, se trezi oarecumbrusc din visul ei voluptuos [i se dep`r]`.

Mark \i contempl` pome]ii \mbujora]i, buzelepline, umflate de s`rut`ri.

– ... [i tr`ir` ferici]i pân` la adânci b`trâne]i [i avur`mul]i copii, zise el \n [oapt`.

Sandra râse nervos.– Asta nu mai este atât de sigur! La drept vorbind,

\nc` nu [tiu deznod`mântul pove[tii mele. Vezi, Nick[i Sally sunt foarte diferi]i unul de altul. Nu cred c` oasociere de lung` durat` are vreo [ans` \ntre ei.

Mark \[i \nnod` mâinile \n jurul genunchilor.– Romanul t`u se va termina prost?Incapabil` s`-i sus]in` privirea itnens`, ea \[i

\ntoarse capul.

96

– Eu nu scriu pove[ti cu zâne. |ncerc s` redau unadev`r autentic.

– Dar nu crezi c` dragostea aplaneaz` dificult`]ile?– |n teorie, poate. |n practic`, m-ar mira s` fie a[a,

zise ea cu am`r`ciune.Mark se ridic` [i scutur` p`tura de firimituri, apoi o

\mp`turi.– Cu pu]in efort [i dintr-o parte [i din alta, cu

câteva mici concesii, totul s-ar putea aranja, o asigur`el.

Sandra nu-i r`spunse. B`nuia c` micul lui discursse adresa la fel de bine eroilor romanului ei cât [i lor,personaje foarte vii. Cât se poate de vii...

F`r` s` mai insiste, Mark se apuc` s` cure]e pe[tele\n apa limpede a lacului.

*

Pe durmul de \ntoarcere, \ntâlnir` câ]iva pescaric`rora le ar`tar` triumf`tori trofeele lor: capturaenorm` a Sandrei [i câ]iva pe[ti[ori de mai mic`importan]`...

– S` \mp`r]im prada, zise Mark. Vrei s`-]i las mon-strul?

– Nu! exclam` ea. Ar \nsemna s` m` hr`nesc din elzile \ntregi [i eu prefer totu[i o oarecare diversitate ali-mentar`. D`-mi doar câ]iva pe[ti[ori, de poft`.

97

– De acord. {i po]i s` fii lini[tit`, o s` \mp`iez capulvictimei tale!

– Mul]umesc.Se \ndreptar` spre caban`.– Dac` e[ti gr`bit, nu-i... nu-i nevoie s` mai \ntârzii

pe aici, bolborosi fata.De fapt, prezen]a lui o tulbura nespus. Dac` doar o

atingea cu vârful degetelor, era gata s`-i cad` \n bra]e.El \i zâmbi ironic, p`trunz`tor, de parc` i-ar fi citit

gândurile.– A[ vrea s` verific c` n-ai mai avut vreo vizit`

nedorit`.Oh! Deci asta era... Nimic altceva decât o elemen-

tar` m`sur` de securitate? Sandra se sim]i ciudat dedezam`git`.

De data asta, totul era \n ordine \n caban`. Mark\nveli pe[tele \ntr-o folie de aluminiu [i-l puse \n con-gelator. Apoi se sp`l` pe mâini.

|ntârzia s` plece, dar era calm, lini[tit. Pe fat` \nschimb \ncepu s-o cuprind` o oarecare nelini[te.

– Am de lucru...– Am de lucru... repet` el ca un ecou. Astea sunt

cele trei cuvinte preferate ale tale, nu?O \nl`n]ui cu bra]ele [i-[i puse obrazul pe p`rul ei

cald.– Trebuie... trebuie s` lucrez, zise iar`[i Sandra,

\ncercând s`-[i st`pâneasc` sim]urile.

98

– {tiu...El \i zâmbi.– Dar \n acest moment, eu te ajut!– Dimpotriv`, m` tulburi!– |ncerc s`-]i re\mprosp`tez memoria... |]i

aminte[ti cum s-au s`rutat Nick [i Sally \n CâmpiaElanilor?

– Ce romancier bun ai fi! murmur` ea, cu inimab`tându-i nebune[te.

El puse st`pânire pe buzele ei [i Sandra nu mairezist`, abandonându-se, cuib`rindu-se la pieptul lui...Se d`ruia \n \ntregime acestui s`rut devastator. Trupuli se unduia, se mula pe cel minunat de musculos altân`rului. Când el ridic` \ncet capul, ea tremura dintot corpul.

– Este timpul s` te apuci de treab`, zise el \ncet.Ea tres`ri, ca trezit` brusc dintr-un vis.– Poftim? Ce spui? bâigui ea.Mark \i ciufuli p`rul cu tandre]e.– Haide! La munc`, frumoas` scriitoare! \i ordon`

el. |i d`du drumul [i ea fu cât pe-aci s`-[i piard`

echilibrul.– E[ti incredibil! exclam` ea prinzându-se de

speteaza scaunului. De obicei, g`se[ti mereu omul]ime de motive ca s` m` faci s`-mi abandonezma[ina de scris. {i acum...

99

– Dac` vreau s` v`d \ntr-o zi romanul faimosuluiNick pus pe hârtie, trebuie neap`rat s`-]i las timp s`scrii cartea!

Ochii \i scânteiau, mali]io[i.– {i apoi, e[ti legat` prin contract de editorul t`u!

Mi-ai spus c` trebuie s` predai manuscrisul la o dat`precis`.

– |ntr-adev`r.– Dac` pentru tine acest lucru este important,

atunci este [i pentru mine.P`rea foarte serios. Nu vorbea \n glum`... Sandra se

sim]i inundat` de un val de recuno[tin]` v`zându-l c`pune la inim` munca atât de important` pentru ea.

– |]i mul]umesc c` m` \n]elegi...– Te \ndoiai cumva? \ntreb` el.– Nu... nu [tiu.– {i acum? insist` el.– Acum, am \ntr-adev`r impresia c` m` \n]elegi. Cu

adev`rat!Ridicându-se \n vârful picioarelor, Sandra \l s`rut`

u[or.– Mul]umesc, repet` ea.Mark o \ndep`rt` de el.– A[ face mai bine s` plec \nainte s`...|n ochii cenu[ii scânteietori, ea descoperi flac`ra

dorin]ei [i b`nui c` el f`cea eforturi s` se ab]in`.Dac` ar fi f`cut ce [i-ar fi dorit, cu siguran]` c` el ar

100

fi cuprins-o din nou \n bra]e. Dar Mark avea sufi-cient` voin]` pentru a nu insista; momentul nu erapotrivit...

– Când am s` te mai v`d? \ntreb` ea.– Nu [tiu. A[ face bine s` nu mai vin s` te plictisesc

câteva zile. |n felul acesta vei putea lucra \n lini[te, f`r`s` fii deranjat`. Dar dac` ai nevoie de ceva, nu ezita s`\nal]i steagul!

– Drapelul alb!– Drapelul alb dac` este vorba despre o problem`

material`, drapelul ro[u dac` vrei s` m` vezi pe mine.Nici un pilot nu se va opri v`zând cum flutur` \n vânthalatul t`u de m`tase stacojie.

Ea d`du din cap zâmbind.– Am \n]eles!El se \ndrept` spre u[`.– Acum, te las...– Te conduc pân` la ponton.|l ajut` s` desfac` parâmele care re]ineau

hidroavionul. |nainte s` se \mbarce, Mark o \nv`lui\ntr-o prelung` privire enigmatic`.

Nu p`rea deloc gr`bit s` plece... Iar ea, cât de mult\[i dorea ca el s` r`mân`!

– Nu uita... \ncepu el.{i ea \ncheie fraza:– {tiu. Drapelul alb... sau drapelul ro[u.

101

Capitolul 7

Sandra termin` de scris pagina [i o scoase dinma[in`. Apoi se \ntinse \ndelung, f`cu vreo câtevami[c`ri s` se dezmor]easc` [i respir` adânc.

De obicei, practica numeroase sporturi. Dar atuncicând scria, uita de antrenamentele ei cotidiene pentrua se consacra romanului s`u.

Lucrase de vreo trei zile f`r` \ntrerupere.Progresase mult.

Privi cu satisfca]ie teancul de pagini dactilografiate,mul]umit` de sine… Personajele prindeau via]`;nimeni nu va putea spune c` sunt artificiale! Uneori, \id`deau impresia c` sc`pau de sub controlul ei, \ntr-atâterau de reale.

|n intriga romanului, mai sentimental` decât opl`nuise, reu[ise s` includ` [i episodul cu ursul, pre-cum [i ziua petrecut` \n Câmpia Elanilor.

102

Pe m`sur` ce munca ei prindea contur, nu putea s`nu constate o oarecare asem`nare \ntre povestea luiSally [i Nick [i cea care se desf`[ura \n realitate \ntreMark [i ea \ns`[i...

R`sfoia capitolele terminate, când o cuprinse osenza]ie familiar`.

– |mi este foame! constat` ea surprins`, cu vocetare.

De cât timp nu mâncase nimic? N-ar fi fost \nstare s` spun`... dup` ore [i ore petrecute \n fa]ama[inii de scris, dactilografiind pagin` dup`pagin`...

Deschise frigiderul, plin cu de toate gra]ie grijii luiMark.

„Mi-e foame, dar nimic nu m` tenteaz`!”Alese totu[i un iaurt cu vanilie pe care-l mânc`

plimbându-se prin \nc`pere.Prin ferestruica din plastic se filtrau ultimele raze

de soare. Deja se l`sa \nserarea. Deschise u[a [i con-templ` priveli[tea lini[tit`.

Lacul luase nuan]e de purpur` [i aur. O pas`re]â[ni ca o s`geat` spre cerul care se \ntuneca \ncet.

„Ar trebui s` mai pun vreo doi bu[teni \n sob`”, \[izise ea.

Pentru a lupta cu r`coarea care se l`sa o dat` cuvenirea nop]ii, dar [i pentru a \ndep`rta posibilelevizite ale unor animale s`lbatice...

103

Când \ntunericul cuprinse totul, Sandra resim]i cuintensitate singur`tatea. Ziua, parc` era altfel. Nu seplictisea nici o clip`. Dar dup` apusul soarelui, ocuprindea o profund` nostalgie.

La Los Angeles, era mereu \n alert` din cauzanumeroaselor pericole care bântuiau ora[ul. Aici, \nciuda capriciilor naturii, nu exista totu[i acest senti-ment. Se sim]ea \n perfect` siguran]` acum c` ursul numai avea nici o [ans` de \ntoarcere.

„Am un mic acces de indispozi]ie, pur [i simplu”,recunoscu ea.

Se \ncrunt`, sup`rat` c` se l`sa s` alunece spremelancolie.

Adora, totu[i, acest loc [i, pân` \n prezent, nu avu-sese timp s` regrete Los Angeles-ul. Fire[te, \i lipseaconfortul extraordinar al apartamentului s`u. Dar seputea lipsi foarte bine de via]a citadin` trepidant` \ncare se credea integrat` \n totalitate.

Când se va \ntoarce \n California, [tia c` va evocaadesea cabana ei de vân`toare, pierdut` \n inimap`durii...

Se auzi un zgomot de motor... Imediat \n alert`,Sandra ascult` cu aten]ie. S` fie oare hidroavionul gal-ben?

Da! |n sfâr[it! Farurile m`turar` suprafa]a lacului [icurând aparatul se a[ez` pe ap`. Apoi se f`cu iar`[ibezn`...

104

Sandra a[tepta f`r` s` se mi[te. Cineva b`tu \n u[`.– Intr`!Se auzi o a doua b`taie. Surprins`, se duse s`

deschid`, a[teptându-se s` se afle \n fa]a vreunui pilotnecunoscut... Dar era chiar Mark, cu o cutie mare decarton \n bra]e.

Se \nclin` reveren]ios \n fa]a ei.– Bun` seara, doamn`! Dumneavoastr` a]i coman-

dat dou` pizza?La rândul ei, Sandra intr` \n rol.– Oh! Trebuie s` v` fi \n[elat, domnule. Poate c` a]i

gre[it etajul?– Nicidecum! exclam` el, pref`cându-se indignat. Eu

\nsumi am notat comanda: cabana de pe malul lacului.Cea cu num`rul dou`zeci [i opt. N-am cum s` m` \n[el!

Ea izbucni \n râs.– Eu n-am comandat nimic, dar a[ mânca o pizza

cu pl`cere. Mi-e o foame de lup.Privirea lui c`zu pe paharul de iaurt abia \nceput.– Ce noroc! Muream de foame dar nimic nu-mi

f`cea poft`.– Nici chiar o pizza?– Asta este exact ce-mi trebuia! \l asigur` ea cu o

evident` bun` dispozi]ie.|l invit` \n`untru, \i oferi ceva de b`ut [i se a[ezar`

la masa pe care ea o debaras` de ma[ina de scris [iteancul de hârtii.

105

– Cum de ai ghicit c -mi place la nebunie pizza? \l \ntreb ea.– Când e vorba despre tine, am un al [aselea sim]... – Ia te uit`...– Tocmai \mi cump`rasem o pizza ca s` cinez sin-

gur, \i explic` el, când mi-a venit ideea s` cump`r dou`[i s` m` reped pân` aici.

– Ce idee grozav`!|ncepur` s` m`nânce cu poft`.– {i apoi, \mi era dor de tine, declar` Mark \ntre

dou` \nghi]ituri.– {i mie, murmur` fata.Parc` prin preajm` pluti un \nger... Fondul

sonor oferit de micul aparat de radio era o muzic`roamntic` [i Sandra se sim]i dintr-o dat` nespus defericit`.

– Aveai de gând s` mai lucrezi ast` sear`? \ntreb`Mark.

Sandra ezit` s` r`spund`; el f`cuse o c`l`torielung` ca s` vin` s-o vad`... {i, de fapt, [i ea dorea cupasiune s`-l vad` c` r`mâne...

– Da, \nc` vreo câteva ore, m`rturisi ea cu sinceri-tate. Dar...

– Perfect! exclam` el ridicându-se [i \ncepând s`debaraseze masa.

– Perfect? Vrei a[adar s` lucrez ast`-sear`?– Da.– Ce tiran! \l acuz` ea.

106

– Dar contractul t`u cu editorul?– N-am uitat de el, fii sigur! Dar pot totu[i s`-mi

ofer o mic` recrea]ie, nu?De obicei, el era cel care trebuia s-o conving` s`

mai lase ma[ina de scris. {i iat` c` acum o \ndemna latreab`.

– S-a \ntors lumea pe dos! exclam` ea. De obicei,tu...

El o cuprinse \n bra]e [i-i mângâie p`rul cu tan-dre]e.

– Mi-ar pl`cea s` r`mân cu tine... Dar sunt nevoit s`plec.

|[i privi ceasul.– Exact peste o or` [i jum`tate trebuie s` fiu \n ora[

ca s` particip la o important` \ntâlnire de afaceri.Ea oft`.– O or` [i jum`tate? P`i \nseamn` c` trebuie s`

pleci imediat!– {tiu... Am timp doar pentru un s`rut!Buzele li se contopir`. Impulsiv, Sandra \[i arunc`

bra]ele pe dup` gâtul lui, ag`]ându-se de parc` s-ar fi\necat.

Când \n sfâr[it el se desprinse, ea suspin`tremurând toat`.

– Trebuie s` plec, insist` el. Chiar dac` nu-mi convine...S`rutul acesta plin de \nfl`c`rare abia \i trezise \ns`

pofta Sandrei.

107

– Ai venit doar s`-mi aduci o pizza? \ntreb` ea mirat`.El \i atinse \nceti[or obrazul.– N-a meritat?Deja, el ie[ise pe u[`.– La revedere, Sandra...Se opri [i spuse:– Uitasem... Pielea ta de urs va fi gata mâine!– Da?Sandra f`cu o mic` strâmb`tur`.– Nu pari prea entuziast`! remarc` el. Totu[i, ar

trebui s` fii mândr` c` po]i ar`ta un asemenea trofeu!– |ntr-adev`r... recunoscu ea. Dar nimeni n-o s`

cread` vreodat` c` eu l-am omorât! Mai ales prieteniimei.

Chipul lui Mark se \ntunec`. Oare pentru c` vor-bise despre prietenii ei?

– Am s` ]i-l aduc data viitoare, zise el pe un tonrece.

– Mark! \l strig` ea.El o privi \ntreb`tor.– |]i mul]umesc c` ai venit...Mark zâmbi [i chipul i se mai \ndulci pu]in apoi,

f`r` un cuvânt, disp`ru. Câteva minute mai târziu,motorul hidroavionului porni. {i curând lini[tea sel`s` din nou asupra p`durii...

108

*

Mark se \ntoarse a doua zi la ora prânzului. Imediatce auzi zgomotul avionului, Sandra se repezi afar`.

El \i aducea blana de urs...– Bun` ziua!– Bun` ziua, r`spunse ea zâmbind, nespus de

u[urat`.Dup` desp`r]irea lor un pic cam \ncordat` din

ajun, ea se temuse \ntr-adev`r c` el va sta \mbufnatcâteva zile lungi...

El \ntinse blana pe jos.– Musafirul t`u s-a \ntors! Dar, de data asta, n-o s`

mai distrug` nimic pe aici!|ncruntat`, Sandra examin` prada.– Parc` era mai mare, remarc` ea.{i, \nfiorându-se u[or, continu`:– Când s-a ridicat \n picioare, gata de atac, mi s-a p rut uria[.|ngenunche [i mângâie blana care i se p`ru mai

moale decât [i-o imaginase la prima vedere.– Ai lucrat azi-diminea]`? \ntreb` pilotul privind

spre foile de hârtie \mpr`[tiate pe mas`.– Da.– Atunci, crezi c` ai dreptul la un pic de odihn`?O privi intens. Ast`zi ea se \mbr`case \n blugi [i o

bluz` de bumbac crem.

109

– Ai mâncat de prânz? mai \ntreb` el.– Tocmai m` gândeam s-o fac.Deschise frigiderul [i privi \ngândurat`

con]inutul.– Ce ]i-ar pl`cea s` m`nânci? \ntreb` ea.– Ce-ar fi s` frigem dou` fripturi mari de urs?Sandra se crisp` [i, reflex, privirea i se a]inti pe

blana animalului.– Nu... nu sunt \n stare! bâigui ea, foarte palid`

dintr-o dat`.Mark \ncepu s` râd`.– Nici eu, recunoscu el. Dar am adus o friptur`

\n`bu[it` de vac`, foarte bun`, f`cut` \n cas`! Este deajuns doar s-o \nc`lzim...

– Tu e[ti autorul acestei capodopere? se mir`Sandra, adulmecând mirosul pl`cut \n timp ce elgolea \ntr-o crati]` con]inutul unei cutii de alu-miniu.

– Oh! Nu! exclam` el. Vei gusta una din opereleculinare ale lui Molly Louden.

– Molly Louden? repet` Sandra.Numele acesta nu-i era chiar necunoscut.– Oh! So]ia lui Peter?– Exact! \ncuviin]` Mark.Ea d`du din cap.– Cu siguran]` prefer o friptur` de vac` uneia de

urs!

110

Dup` ce mâncar`, se a[ezar` pe canapeauaimprovizat` din cele dou` saltele. Cu blana de urs\ntins` \n fa]a sobei, cabana p`rea mult mai confortabil`.

|n timp ce-[i sorbeau cafeaua, contemplau fl`c`riledin sob` care lingeau micile p`trate din mic` trans-parent`.

– Parc` am fi \ntr-un film, murmur` Mark.– |ntr-un film? \ntreb` ea, nedumerit`.– P`i da! O blan` de urs aruncat` neglijent \n fa]a

focului, o cea[c` bun` de cafea... [i o fat` frumoas`!Sandra râse u[or ca s`-[i mascheze tulburarea.– |ntr-un film, realizatorul ar fi \nlocuit cu sigu-

ran]` soba cu un [emineu adev`rat!– E[ti prea exigent`! exclam` el ridicând bra]ele

spre cer. Atunci hai s` zicem c` asta seam`n` curomanul t`u... Dac` Sally a omorât ursul, [i eroii t`i auo blan` pe care s-o \ntind` pe jos, nu?

Sandra scutur` din cap.– Imposibil! Nu uita c` Nick trebuie s` se ascund`!

Este un infractor c`utat de poli]ie... el n-ar \ndr`zni s`se duc` \n ora[ ca s` dea pielea la t`b`cit.

{i, cu o oarecare nostalgie, ad`ug`:– Se vor mul]umi [i cu o p`tur` veche!– Ah! |n cazul acesta...Ea \l \ntrerupse, pe un ton aproape sfid`tor:– Nick nu intervine \n aceast` scen`.El se pref`cu c` nu \n]elege.

111

– Care scen`?– Asta. A noastr`. Acum.– Foarte bine! exclam` el desenând cu vârful

degetului conturul buzelor Sandrei. |n cazul aces-ta, inutil s` ne mai prefacem! Nick [i Sally suntdeparte... Aici n-au mai r`mas decât Sandra [iMark.

Atmosfera deveni dintr-o dat` \ncordat`. F`r`grab`, el duse ce[tile de cafea \n chiuvet` apoi se\ntoarse [i cuprinse chipul fetei \n palme.

– Prive[te-m`, Sandra.Ea \nghi]i cu dificultate; trebuia s` pun` cap`t aces-

tei situa]ii f`r` \ntârziere... Pentru c`, dac` Mark os`ruta f`r` ca ea s` pretind` c` este Sally, situa]ia riscas` scape de sub control.

F`r` voia ei \ns`, \i sc`p` un geam`t surd.– Mark...El o trase cu pasiune spre sine, atât de violent \ncât

ea uit` de toate. Dintr-o dat`, erau singuri pe lume.Nimeni [i nimic nu mai conta, [i ea se pr`bu[i f`r` s`reziste \ntr-un ocean clocotind de voluptate, de\nfl`c`rare [i de senzualitate.

Buzele lui Mark r`t`ceau pe chipul ei, pe gât, peumeri, trezindu-i mii de senza]ii neb`nuite.

Când \i scoase bluza, ea se l`s` \n voia lui, arzândde dorin]a de a-i sim]i mâinile pe pielea cald`...Dorin]a o sufoca, o mistuia \n totalitate.

112

– Mark, gemu ea pierdut`, \ntinzându-[i buzelespre el.

El \i mângâia sânii acum, acoperindu-i \n acela[itimp cu s`rut`ri p`tima[e. Sandra se abandon` \ntotalitate...

{i, brusc, un gând \i trecu prin minte... Cef`cea ea aici, pe jum`tate goal` \n bra]ele acestuib`rbat? Nu-[i alesese ea pentru totdeauna drumul\n via]`? O alegere pe care nimeni nu i-o va schim-ba?

|l \mpinse cu toat` puterea.– Nu, Mark! Te rog, d`-mi drumul.Mark, cu r`suflarea t`iat`, o privi stupefiat.– Nu complica [i mai mult lucrurile, te rog!El oft` adânc.– Sunt deja destul de complicate! Sandra apel` la toat` luciditatea care-i mai

r`m`sese, se a[ez` [i-[i \ncheie nasturii cu mâinitremurânde.

– S` nu ne \mb`t`m cu iluzii, declar` ea cu o vocer`gu[it` pe care nici nu [i-o recuno[tea. Peste câtevazile, eu voi pleca... S` r`mânem cum am fost pân`acum!

El vru s-o cuprind` din nou \n bra]e.– Dar lucrurile evolueaz`, draga mea! Oamenii,

evenimentele, sentimentele...Buzele lui alunecar` de pe tâmpl` pe obraz.

113

– Prima oar` când te-am v`zut, mi-am dat seama c`,pentru mine, nimic de acum \ncolo nu va mai fi ca\nainte. Credeam c` [i tu ai ajuns la acelea[i concluzii.

Sandra sim]i un nod \n gât.– Nu! min]i ea.– Ba da! protest` el. Ai m`car onestitatea [i

recunoa[te.Ea se \ndep`rt`. De \ndat` ce el o s`ruta, o

mângâia, nu se mai sim]ea \n stare s` judece lucid.– Sunt atras` de tine, recunosc. Dar e vorba doar

despre... o simpl` atrac]ie fizic`.{i continu`:– Pentru mine, nu este de ajuns!Urm` o t`cere. Lung`, ap`s`toare... Sandra \l privea

pe Mark printre gene; chipul acestuia r`mânea impene-trabil. Doar o tres`rire u[oar` de-a lungul maxilarului...Ochii lui p`reau mai \ntuneca]i, mai duri, mai reci...

– Nu, nu este vorba despre o simpl` fantezie fizic`!o asigur` el.

Deodat`, privirea i se lumin`.– Te iubesc, Sandra.Ea r`mase t`cut`, \ncremenit` parc` de aceast`

m`rturisire pe care o spera dar de care se [i temea \nacela[i timp.

– Te iubesc, repet` el. {i sunt sigur c` [i tu m`iube[ti.

Ea scutur` din cap.

114

– Nu, nu este posibil... murmur` ea. }i-am spus deo mie de ori! Munca mea \nainte de toate. B`rba]ii nuau nici un loc \n via]a mea.

– Nu po]i face nimic \mpotriva dragostei. Soarta avrut s` ne \ntâlnim [i toate hot`rârile tale frumoase sespulber`, nu mai au nici o ra]iune de a exista.M`rturise[te, iubito!

El \i lu` mâna cu tandre]e.– La ce bun s` lup]i cu dragostea, Sandra? M`

iube[ti... O simt atunci când te cuprind \n bra]e, când\mi r`spunzi la s`rut`ri, când m` prive[ti...

Boabe de lacrimi umezir` genele fetei. De ce s` maiascund` adev`rul? Da, \l iubea...

Dar descoperirea aceasta nu-i aducea nici obucurie. Dimpotriv`, resim]ea mai degrab` oinfinit` triste]e. Triste]e [i o am`r`ciune pro-fund`.

– Da, te iubesc, confirm` ea.– Atunci, r`mâi cu mine, Sandra. Pentru totdeau-

na...Ea r`mase nemi[cat` \n vreme ce sensul cuvintelor

lui i se deslu[ea \ncet. El voia deci s-o fac` s` spun`adio \ntregii ei vie]i de pân` acum, speran]elor ei, cari-erei sale. De la bun \nceput, tonul lui fusese ferm...Toate concesiile trebuiau s` vin` din partea ei... Dinpartea lui, nimic.

Foarte \ncet, ea d`du negativ din cap.

115

– Nu pot, reu[i s` spun` \ntr-un suspin.Mark, dintr-un salt, se \ndep`rt`.– |n cazul acesta, plec.Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, ea \l v`zu \ndreptân-

du-se spre u[`. Ar fi vrut atât de mult s`-l opreasc`, s`-ispun` o mul]ime de lucruri... Dar nu era \n stare s`scoat` nici un sunet.

Ce nedreapt` este via]a! De ce naiba trebuia s` fac`o alegere atât de dureroas`?

Privirea \i c`zu pe manuscrisul s`u [i strânse dindin]i \n fa]a acestui roman care conta atât de mult pen-tru ea [i care, deodat`, i se p`rea lipsit de importan]`.

*

Se \nsera, [i ea tot nu era \n stare s` se apuce delucru; se plimba \n sus [i-n jos prin caban` ai c`reipere]i i se p`reau acum a fi aceia ai unei \nchisori...

Trebuia s` plece de aici, altfel va \nnebuni!Se hot`r\ s` \nal]e drapelul alb. Mâine diminea]` \l

va vedea vreun pilot [i va ameriza. Ea \i va cere atuncis-o duc` \n ora[.

|i va face mult bine o zi petrecut` \n afara p`durii...

116

Capitolul 8

Când pe lac ameriz` un hidroavion, Sandra serepezi, gata de plecare...

|[i puse ochelarii de soare \n cre[tetul capului, \[ia[ez` bine geanta pe um`r [i-[i verific` ]inuta, \n timpce aparatul se apropia de debarcader.

Pentru aceast` expedi]ie \n ora[, se \ngrijise maimult de toaleta ei: pantaloni de catifea reiat` deculoare maro, cu o curea lat` din piele, bluz` dinm`tase groas` alb`, o jachet` ruginie de tweed, arun-cat` neglijent pe umeri...

Pilotul s`ri pe ponton [i-i f`cu prietene[te cu mâna.|l recunoscu pe Peter Louden.

– Bun` ziua, Peter! zise ea zâmbitoare.– Bun`, Sandra. Ce s-a \ntâmplat?– A[ vrea s` dau o rait` prin ora[. Ai putea s` m`

duci, te rog?

117

– Cu pl`cere. Câteva minute mai târziu,hidroavionul se desprinse de suprafa]a apei. Petertr`nc`nea, volubil, verzi [i uscate... Despre ultimelevân`tori cu clien]ii s`i, despre programele de televi-ziune... |n mod ciudat, nu spunea nimic despre Mark,ceea ce o mir` pe pasagera sa.

Urm` o perioad` lung` de t`cere [i Sandra se\ntoarse spre el. |l surprinse privind-o \ngândurat [i,f`r` voia ei, ro[i.

– Mark este \ntr-o dispozi]ie \ngrozitoare ast`zi,zise el.

– Ah, da?– Nu cred c` este neap`rat nevoie s`-i faci o vizit`.– Nici n-am de gând! exclam` ea.– V-a]i certat cumva? \ntreb` Peter. Vreo mic`

ceart` \ntre \ndr`gosti]i?– Ce idee!Sandra, cu sufletul greu, afirm`:– Nu exist` nimic \ntre noi. Absolut nimic!Peter ridic` din umeri.– M` crezi orb? Eu \l cunosc pe Mark... De când e[ti

tu aici, parc` nu mai este acela[i om.{i, cu un oftat, continu`:– Dac` v` pot ajuta s` v` \mp`ca]i, nu ezita s` apelezi

la mine! A[ fi fericit s` v`d c` lucrurile se aranjeaz`!– Te \n[eli, zise Sandra cu un efort. Mark [i cu mine

suntem... buni prieteni, pur [i simplu.Reu[i s` zâmbeasc`, apoi continu`:

118

– |]i mul]umesc totu[i c` pui la suflet toate astea!– Pentru c` nu m` amuz` deloc s`-l v`d atât de

dezagreabil cu pilo]ii lui ca azi diminea]`! morm`i el.Curând \ns` schimb` subiectul discu]iei, spre

u[urarea interlocutoarei sale.– Oh! exclam` ea brusc. Apropo! Trebuie neap`rat

s`-i spui so]iei tale c` friptura ei de vac` a fost exce-lent`. Mark [i cu mine ne-am desf`tat cu ea ieri sear`...

Se \ntrerupse; hot`rât lucru, numele lui Mark \ivenea pe buze \n fiecare clip`... Dar nu era normal? |nultimele s`pt`mâni, absorbit` de munca ei, nu mai\ntâlnise oameni interesan]i, \n afara tân`rului pilot.

Complimentul ei \i f`cu pl`cere lui Peter.– Am s`-i spun lui Molly c` i-a]i apreciat friptura.{i apoi, cu mândrie \n glas:– So]ia mea este un adev`rat maestru \n arta culi-

nar`.Curând ajunser` la baz` unde, imediat, Sandra

arunc` o privire s` vad` dac` nu cumva hidroavionulgalben... Dar nu, acesta nu se afla la chei.

A[adar, Mark plecase s` lucreze! Aceast` constatareo irit` profund pe Sandra. Deci, el \[i vedea \n conti-nuare de treab` absolut normal, \n timp ce ea nu sesim]ea \n stare s` scrie dou` rânduri!

– Peter, [tii cumva unde a[ putea \nchiria o ma[in`pentru toat` ziua? \ntreb` ea.

– Unde vrei s` mergi?– |n ora[. Am de f`cut câteva cump`r`turi...

119

|n realitate, n-avea nimic special de cump`rat. Dargândul c`-[i va cump`ra o rochie nou` parc` \i mairidica moralul. |n fine, aproape... |n general, chestiaasta se dovedise infailibil`.

– Pot s`-]i \mprumut ma[ina mea, \i suger` el. N-amnevoie de ea ast`zi.

– E[ti prea amabil! Nu \ndr`znesc s` accept... El o \ntrerupse.– De ce nu? {i mai am o idee! Vino s` cinezi cu noi

disear` când aduci ma[ina. Molly o s` te r`sfe]e cu omâncare grozav`...

O \nv`lui cu o privire aproape patern`.– Câteva kilograme \n plus n-o s`-]i fac` r`u! E[ti

sigur` c` m`nânci ca lumea acolo, la caban`?Ea ro[i \n fa]a intui]iei lui Peter; de obicei, mânca

orice, la orice or`, complet aiurea... Dar, pe de alt`parte, era mai degrab` mândr` de silueta ei.

– N-a[ vrea s` v` deranjez, \ncepu ea.– Insist! \i t`ie el vorba. Dac` refuzi, m` sup`r!|i \ntinse cheile ma[inii [i spuse:– Vezi ma[ina aceea albastr`?– Da.– Ei bine, ia-o. Când te \ntorci, mai mergi câteva

sute de metri dup` baz`. Casa mea este prima pedreapta, o cas` galben`. N-ai cum s` n-o g`se[ti.

{i, cu bra]ul \ntins, \i ar`t` \n ce direc]ie trebuia s-oia. Sandra r`sufl` u[urat`. Peter locuia \n direc]iaopus` fa]` de Mark...

120

*

|n drum spre ora[, Sandra se sim]i dintr-o dat` mairelaxat`. Oh! Nu-[i f`cea iluzii... Recuno[tea c` \ncercas` fug` de problemele ei, nefiind \n stare s` [i lerezolve. De \ndat` ce se va \ntoarce la caban`, ele vorap`rea din nou. Dar deocamdat` nu dorea decât s`evadeze, s` pun` provizoriu o oarecare distan]` \ntreea [i ele.

Era \nc` foarte devreme [i nu-i fu deloc greu s`parcheze pe strada principal`. Se plimb` toat`diminea]a din magazin \n magazin.

Prob` chiar [i o rochie de sear` din crep negru,foarte extravagant` [i sexy. Dar imediat \l rev`zu \nminte pe Mark, atât de sobru, \n smoching... {i ie[i dinmagazin f`r` s` cumpere nimic.

La prânz, se opri \ntr-un mic restaurant, mai mults` se odihneasc` decât pentru c` i-ar fi fost \ntr-adev`rfoame.

|n timp ce ciugulea f`r` poft` din salata cu [unc`,privirea \i r`t`cea pe fereastr`. La un moment dat, \[il`s` jos furculi]a [i oft`.

Trebuia s`-l uite pe Mark! Dup` ce se va \ntoarce laLos Angeles, nimic mai u[or... Mark, la fel ca Nick [iSally, i se va p`rea la fel de abstract ca [i cum ar fi f`cutparte dintr-o alt` lume.

121

Oft` din nou. {i deodat` \ncremeni. B`rbatul acelacare traversa strada... Mark!

|[i \ncle[t` din]ii [i scutur` din cap. Ce idioat`!Necunoscutul nu sem`na decât vag cu b`rbatul care-iocupa toate gândurile...

„Dac` \ncep s`-l v`d peste tot, o s` \nnebunesc!” \[izise ea cu am`r`ciune.

Dup`-amiaz`, se r`sf`]` ducându-se la coafor [i lacosmetic`. Dup` toate zilele acestea petrecute \ninima p`durii f`r` s` se \ngrijeasc`, era [i cazul!

Spre sear`, lu` ma[ina lui Peter [i se \ntoarse sprebaz` de unde nu avu nici o dificultate s` g`seasc`locuin]a pilotului. Aceasta se afla pe malul lacului,\nconjurat` de brazi.

Sun` la u[` [i auzi un zgomot de trop`ial`. Dup`doar o clip`, un b`ie]el de vreo trei-patru ani \i deschise.

O privea cu ochii lui mari alba[tri, f`r` s` scoat` uncuvânt. Amuzat`, Sandra \i ciufuli p`rul morcoviu.

– Bun` ziua! zise ea.– Bun` ziua...Atunci, ap`ru un alt copila[, ceva mai mic, cu fa]a

plin` de pistrui [i \mbr`cat ca [i fratele lui \n blugisufleca]i deasupra unor pantofiori robu[ti.

– Mama voastr` este aici? \i \ntreb` Sandra.– Nu, r`spunser` amândoi.– Aici locuie[te familia Louden, nu?– Sigur c` da! r`spunse o femeie de vreo cincizeci

de ani, foarte binevoitoare.

122

Trecu peste câteva juc`rii \mpr`[tiate pe jos \n timpce-[i [tergea mâinile de [or].

– Molly Louden, se prezent` ea. Intr`, domni[oar`Farraday.

– Spune-mi Sandra, te rog!– De acord. Cu condi]ia s`-mi spui Molly.O invit` pe fat` s` intre \ntr-o camer` de zi foarte

confortabil`.Imediat, Sandra se sim]i \n largul ei \n aceast`

\nc`pere foarte vesel`, mobilat` simplu dar cu gust.Cei doi copila[i se [i instalaser` pe canapeaua

acoperit` cu o ]es`tur` \nflorat` [i, cu gura c`scat`, ocontemplau pe noua-venit`.

Molly izbucni \n râs.– I-ai cucerit deja pe nepo]eii mei! Fata mea mi i-a

l`sat s` am grij` de ei \n dup`-amiaza asta. Ea pred`ni[te cursuri de desen...

– Oh! A[adar sunt nepo]ii dumitale...– Da, copii Janei.– Sunt adorabili, murmur` Sandra privindu-i \n

timp ce ace[tia se \ntorceau la juc`riile lor.– |n general, nu-i greu s` am grij` de ei. Din feri-

cire! Dar, ca to]i copiii de vârsta asta, uneori suntneastâmp`ra]i.

Zâmbi, \nv`luindu-i pe copii cu o privire plin` detandre]e.

– Ce ai vrea s` bei, Sandra? Ceai? Cafea?– N-am s` refuz o cea[c` de cafea.

123

– Vino s-o bem \n buc`t`rie, dac` asta nu tederanjeaz`. |n timpul `sta, eu am s` preg`tesccina.

– Cu ce pot s` te ajut?– Cu nimic. La drept vorbind, totul este gata, sau

aproape! De \ndat` ce se \ntoarce Peter, trecem lamas`.

– A fost foarte dr`gu] c` m-a invitat, zise Sandraamestecând cu linguri]a \n cea[ca de cafea. Sper s` s`nu v` incomodez prea mult.

– Nicidecum! Se zice doar c` atunci când este mân-care pentru doi, este [i pentru al treilea.

|n ciuda afirma]iilor sale, se vedea bine c` Mollyse str`duise s` prepare o cin` mai deosebit`.Buc`t`ria r`spândea arome \mbietoare... Tacâmurile,a[ezate cu grij` \n sufrageria al`turat`, ar`tau o pre-ocupare mai rafinat` decât ca pentru o mas` defiecare zi.

– Am vrut s` te invit \mpreun` cu Mark \n una dinaceste seri, zise Molly. Dar nu \ndr`zneam s` te der-anjez... {tiu c` ai venit aici ca s` lucrezi.

Sandra se sim]i dintr-o dat` stânjenit` auzind-o peMolly vorbind despre Mark. Era evident c` Peter nu-[iprevenise so]ia c` „num`rul dou`zeci [i opt” se certasecu marele patron...

– Friptura pe care mi-ai trimis-o a fost o adev`rat`minune, zise ea ca s` schimbe subiectul.

Se auzi o u[` trântit` [i Molly ciuli urechea.

124

– Cred c` este Jana...O tân`r` femeie n`v`li \n buc`t`rie, sem`nând cu

cei doi copii ca dou` pic`turi de ap`... Acela[i p`r,aceia[i ochi, acela[i nas cârn pres`rat cu pistrui.

– Oh! Ce bine miroase! exclam` ea cu bun` dis-pozi]ie.

Molly f`cu prezent`rile.– Fiica mea Jana... {i Sandra Farraday.– Te cunosc deja! exclam` Jana entuziasmat`. Cel

pu]in, din vedere... Ai fost regina petrecerii de zileletrecute!

– Petrecere? repet` Sandra nedumerit`.– Da, bine\n]eles! Acea faimoas` petrecere la care

Mark a fost declarat omul anului! Eram [i eu acolo, [iardeam de ner`bdare s` te cunosc. Dar de fiecare dat`când m` apropiam de masa voastr`, Mark te r`pea [i teducea pe ringul de dans! Nici nu [tiam c`-i place atâtde mult s` danseze...

Sandra ro[i. Imediat, Jana \i deveni simpatic`. {ip`rin]ii ei, de altfel... Simpli, deschi[i, calzi, i se p`reauaproape mai familiari decât p`rin]ii ei.

Jana \[i turn` o cea[c` de cafea [i se a[ez` lâng`Sandra. Cei doi copii se jucau \n camera de zi.

– A[adar, tu e[ti autoarea Regatului? \ntreb` tân`rafemeie.

– Da, l-ai citit?– Mi-a pl`cut la nebunie!O privea pe Sandra cu curiozitate.

125

– E[ti primul scriitor pe care-l cunosc personal!– Pare-mi-se c` [i tu e[ti artist`?– Exact! V`d c` mama ]i-a povestit deja despre

mine! Izbucnir` amândou` \n râs [i \ncepur` s`p`l`vr`geasc` verzi [i uscate, f`r` re]ineri. Jana fuprima care introduse \n discu]ie numele luiMark...

– |l consider ca pe un frate mai mare, declar` ea.Face \ntr-adev`r parte din familie.

– Unde sunt p`rin]ii lui? \ntreb` Sandra, profitândde ocazie ca s` afle mai multe despre el.

– Mama lui a murit când Mark era \nc` un bebelu[.Nu-mi mai amintesc de ce boal`...

– De poliomielit`, o complet` Molly.– Iar tat`l s`u s-a pr`p`dit \n urma unei crize car-

diace, acum cinci ani. Lui Mark i-a fost foarte greu s`dep`[easc` aceast` pierdere... |[i adora tat`l! Amândoiconduceau afacerea pe care azi o conduce Mark sin-gur.

– N-am [tiut nimic despre toate astea, murmur`Sandra. Bietul om, via]a n-a fost blând` cu el!

{i totu[i, Mark era \ntotdeauna optimist [i bine dis-pus...

– S-a jurat s` nu se mai \ncurce cu vreo fat` dup`...dup`...

Jana se \ntrerupse.– Dup` desp`r]irea de fata din New York? suger`

Sandra.

126

– Oh! A[adar, e[ti la curent! exclam` Jana, u[urat`.– Da.– Suntem cu to]ii \ncânta]i s` constat`m c` \ncepe

s`-[i uite jur`mintele. |n fiecare clip` nu vorbe[tedecât despre tine! Numele t`u este permanent pebuzele lui...

Sandra se str`dui s` zâmbeasc`. Ce putea s` spun`?C` \ntâlnise b`rbatul vie]ii sale [i c` \n curând va plecapentru a nu-l mai revedea vreodat`?

{i asta, numai pentru a se consacra \n \ntregimecarierei sale. O carier` care, de când Mark lua o impor-tan]` din ce \n ce mai mare \n sufletul ei, i se p`rea totmai pu]in esen]ial`... Lucru care o \ngrozea. Nu-[ijurase ea s` se d`ruiasc` trup [i suflet scrisului?

Atunci, ce naiba i se \ntâmpla? De ce, dintr-o dat`,i se zdruncinau astfel toate certitudinile existen]ei?

Ap`ru \n sfâr[it Peter [i Jana s`ri de pe scaun.– Este deja atât de târziu?– Ce primire! glumi tat`l ei.Jana \i s`ri de gât.– Bun` seara, tat`! Eu trebuie s-o [terg! Probabil c`

so]ul meu devine ner`bd`tor [i se uit` \ntruna la ceas.M` duc s`-i preg`tesc una din cinele acelea gustoasedin conserve sau semipreparate...

– Din p`cate, nu semeni cu mama ta! oft` Peter.– Recunosc c`-mi petrec foarte pu]in timp \n

buc`t`rie. Cu toate acestea, nici dragul meu so] nicicopiii mei nu mi-au f`cut nici cel mai mic repro[!

127

Se \ntoarse spre Sandra [i-i strânse prietene[te mâna.– M` bucur c` am putut vorbi cu tine. Sper s` avem

ocazia s` ne revedem cât de curând.Era pu]in probabil pentru c`, peste trei zile, Sandra

va fi plecat`... Se feri \ns` s` pomeneasc` de asta [i semul]umi s` r`spund`:

– A[a sper [i eu.Cinci minute mai târziu, Jana plec` \mpreun` cu

copiii s`i. Sandra se apuc` atunci s-o ajute pe Molly s`serveasc`. Friptura aceasta gustoas` cu garnitur` delegume [i salat` va \nsemna o schimbare apreciabil` laeternul ei regim din conserve.

– M` \ntrebam dac` trebuie s` pun trei farfurii saupatru, zise Molly.

{i, \ntorcându-se spre so]ul ei, continu`:– Credeam c` poate vei veni \mpreun` cu Mark.– Are foarte mult` treab`.Din fericire, Peter fu destul de discret \ncât s` nu se

lanseze \n explica]ii stânjenitoare.Molly râse u[or.– Ar fi trebuit s`-i spun c` Sandra cineaz` cu noi!

Sunt sigur` c` [i-ar fi l`sat imediat micile lui treburi [is-ar fi repezit aici!

– Poate, morm`i Peter.Excelenta mas` fu \ncheiat` cu o tart` cu

cire[e. Apoi Molly servi cafeaua. Sandra \[i \nce-pea cea de a doua cea[c` \n momentul când Peterse ridic`.

128

– Te duc \nainte s` se fac` prea târziu.Seara abia \ncepea de fapt, dar pentru Peter, dusul

[i \ntorsul pân` la caban` reprezenta aproape dou`ore [i jum`tate de zbor.

Fata se ridic` la rândul ei. Dac` se \ntorceadevreme, poate c` va mai putea s` lucreze un pic...

– De ce nu vii [i tu cu noi, Molly? \i propuse Peterso]iei sale.

– Nu, nu, pleca]i f`r` mine! Eu trebuie s` strâng peaici [i s` sp`l vasele.

– Te ajut [i eu! se oferi Sandra.– |n nici un caz! Duce]i-v` repede. M` ocup eu de toate.|i \ntinse fetei un pache]el \nvelit cu grij`.– Aici este ce a mai r`mas din tarta cu cire[e!– |]i mul]umesc de o mie de ori, Molly! {i felicit`ri

pentru aceast` excelent` cin`. A]i fost atât de dr`gu]ic` m-a]i invitat...

Se \mbr`]i[ar` afectuos. Sandra se sim]i cuprins`de un sentiment de melancolie; era convins` c` toc-mai \[i f`cuse ni[te adev`ra]i prieteni. Prieteni pe care,din p`cate, nu va mai avea ocazia s`-i vad`!

Când ajunse la baz`, \nso]it` de Peter, z`ri o lumin`la ferestrele birourilor.

Zgomotul pa[ilor lor r`suna pe cheiul pustiu la oraaceea, trezind ecouri ciudate, când se deschise o u[` [iMark ap`ru \n prag.

Inima Sandrei tres`ri \n piept. Nu se a[teptasedeloc s`-l vad` \n seara asta...

129

– Bun` seara, Mark! zise Peter. |nc` mai lucrezi?– Nu, v` a[teptam. O duc eu pe Sandra...Fata \[i strânse mai tare jacheta \n jurul ei. Aerul era

c`ldu] dar ea se \nfiorase dintr-o dat`... De nervi?Probabil...

Peter p`rea \ncântat s` scape de aceast` lung`c`l`torie \n plin` noapte [i nu insist` deloc ca s`-l fac`pe Mark s` se r`zgândeasc`. Se mul]umi doar s` le fac`semn cu mâna.

– Foarte bine! La revedere, feti]o. Pe mâine, Mark.Câteva clipe mai târziu, el pornea deja \nspre casa

lui galben` la volanul ma[inii..Urm` o t`cere ap`s`toare...– Am trecut pe la tine azi-diminea]`, zise \n sfâr[it

Mark.– Am fost \n ora[, r`spunse ea incapabil` s`-[i

desprind` privirea de a lui.Inima \i b`tea nebune[te [i avea ciudata impresie c`

nu-l mai v`zuse de secole pe Mark...– Sandra... Trebuie s` vorbim.Ea r`mase nemi[cat`, tulburat` profund de mag-

netismul lui.Se topea de dorin]a de a mângâia chipul acesta fru-

mos turnat parc` \n bronz, sub lumina unui felinarcare-i accentua tr`s`turile; ochii \i scânteiau...

– Trebuie s` vorbim, repet` el.F`cu un pas \nainte [i o cuprinse \n bra]e. Ca hipno-

tizat`, ea ridic` imediat fa]a spre el [i buzele li se \ntâlnir`.

130

Se \mbr`]i[ar` frem`tând de dorin]`, se s`rutar`p`tima[, ag`]ându-se unul de altul ca ni[te \neca]i...

|n sfâr[it, Mark se \ndep`rt` de ea [i o contempl`cu o emo]ie infinit`.

– S` mergem, murmur` el. O s` discut`m la bord.O cuprinse de umeri [i o conduse spre aparat.

Ea se sprijinea de el, lipindu-[i fiecare contur altrupului ei de trupul puternic [i musculos alb`rbatului.

Ghemuit` astfel \n bra]ele lui, ar fi vrut s` mearg`pân` la cap`tul lumii. Toat` noaptea, toat` via]a...

– Sandra?– Da?– Mai e[ti aici?– Visam, murmur` ea.El o strânse pu]in mai tare apoi \i d`du drumul ca

s` poat` desface parâmele hidroavionului. Ea s`ri labord cu acea agilitate pe care ]i-o d` obi[nuin]a. Da,era de acum pe deplin obi[nuit` cu via]a aceasta...

Curând, zburar` deasupra p`durii. |n \ntunericultotal care \nv`luia natura, Sandra se \ntreba cumreu[ea Mark s` se orienteze. |n timpul zilei, avearepere, dar noaptea?

– A[adar, ai cinat la familia Louden? Molly ]i-a spusmulte lucruri rele despre mine?

– Ce idee!– Am fost totu[i un copil greu de suportat! De

fiecare dat` când ea f`cea pr`jituri, un al [aselea sim]

131

parc` m` anun]a, alergam la ei [i \nfulecam cea maimare parte din pr`jituri.

– Nu mi-a vorbit despre asta, zise Sandra râzând.{tii c` am cunoscut-o pe Jana? Mi se pare foarte sim-patic`.

– Chiar este! L-ai cunoscut [i pe so]ul ei?– Nu. Ea venise doar s`-[i ia copiii de la Molly. Am

\n]eles c` pred` ni[te cursuri de desen.– Da. Ce p`rere ai despre copii?– Sunt adorabili!– I-am dus o dat` la pescuit pe lâng` Câmpia

Elanilor. Am stat acolo pân` ce a prins fiecare câte unpe[te, ceea ce a cerut un oarecare timp... Dar s-au dis-trat de minune!

Chipul lui fu luminat de un zâmbet. Sandra \idescoperea o fa]et` nea[teptat`. Aceea a unui b`rbat\nduio[at de copil`rie, de familie...

– }i-ar pl`cea s` ai copii? \ntreb` el dintr-o dat`.Sandra [ov`i. Nu se a[teptase la aceast` \ntrebare.– P`i... mai târziu, poate.Apoi, cu uimire, se auzi declarând:– Mi-ar pl`cea s` am un b`iat [i o fat`. Când va veni

momentul...– A[adar, când va veni momentul... te vei c`s`tori?– P`i... da.– {i când va veni acel moment, Sandra?Ea \[i feri privirea.– Nu [tiu...

132

Capitolul 9

Luna plin` \nv`luia lacul [i copacii \ntr-o lumin`argintie. Se distingea cu u[urin]` debarcaderul de lamalul apei. Mark manevr` u[or aparatul.

Sandra era uimit` s` se simt` atât de fericit` s`-[irevad` cabana, ea care, azi-diminea]`, n-avea decât ungând: s` plece.

Dar, când Mark o \nso]ea aici, nimic nu mai era la fel.|mpreun`, fixar` bine parâmele aparatului. Fata

f`cuse atât de des aceste gesturi \ncât acum le f`ceaaproape automat.

Mark remarc` asta [i d`du din cap.– Bravo! Treab` de adev`rat` profesionist`! Tare

am chef s` te angajez pentru totdeauna...Nici unul nici cel`lalt nu zâmbi la aceast` glum`.

Amândoi se gândeau la plecarea Sandrei, atât deapropiat`...

133

Se \ndreptar` spre caban` f`r` s` mai scoat` uncuvânt. Ajun[i \n`untru, Mark se ocup` s` aprind`felinarul cu gaz, apoi umplu soba cu lemne [ic`rbuni. Curând, fl`c`rile lic`rir` \n spatele u[i]ei cup`trate transparente \n fa]a c`reia Sandra visase deatâtea ori.

– Vrei o cafea? propuse ea.– Cu pl`cere.Ea puse apa la fiert [i scoase dou` ce[ti. |n caban` era

\nc` frig, [i Sandra \[i \ntinse mâinile deasupra sobei.Mark o cuprinse de talie.– O s` se \nc`lzeasc` repede, \i promise el.Dar c`ldura care o cuprindea pe ea nu avea nimic

de-a face cu cea a sobei...– Credeam c` vrei s` vorbim! protest` ea slab.– Da....Totu[i, el nu-i d`du drumul.– Dar dac` s`rut`rile mele te vor convinge mai bine

decât un discurs lung? \ntreb` el \n [oapt`.– Mark! exclam` ea.Când el o ]inea astfel \n bra]e, Sandra nu mai era \n

stare s` judece limpede.– Eu cred c` este o idee bun`, nu? murmur` el

apropiindu-[i fa]a de a ei.Ea reu[i s` se elibereze.– |nceteaz` s` te joci, Mark!El f`cu un gest cu mâna.

134

– Cum vrei tu!|n ochii cenu[ii lic`rea o lumini]`.– Cowboy caraghios ce e[ti! M` \ntreb de ce ]in eu

atât la tine...El \i lu` fa]a \n mâini [i o privi cu intensitate.– Singurul lucru important pe lume este c` tu ]ii la

mine, Sandra! zise el cu gravitate.– Da, dar...Se \ntrerupse brusc [i-[i ascunse fa]a \n um`rul lui.– Mark! zise ea cu o voce gâtuit` de emo]ie.El o strânse la piept mai tare [i un s`rut senzual,

pasionat le contopi buzele. Când Sandra d`du capulpe spate, universul \ntreg nu mai era decât un haosclocotitor. Niciodat` pân` acum nu mai avusese unasemenea sentiment de \mplinire. Nici nu [tiusem`car c` exist`. Ce nume s`-i dea acestei emo]iineobi[nuite? Nu putea fi altul decât dragoste...

Da. Dragoste. O dragoste imens` care nu se vastinge decât o dat` cu ea.

Aroma cafelei o readuse pe p`mânt.– Oh! D` pe din afar`!Se repezi s-o dea la o parte \n timp ce el izbucni \n

râs.– Hot`rât lucru, nici unul dintre noi nu-i prea pri-

ceput. |ntr-o buc`t`rie, nu facem decât prostii!Sandra turn` cafeaua, bucuroas` de aceast` diversi-

une. O clip`, fu ispitit` s` se lase s` cad` pe canapeaua

135

improvizat` de Mark, r`mas` acolo unde o instalase el.Dar prefer` s` se a[eze la mas`.

– Vrei o bucat` de tart` cu cire[e la cafea? \i oferiea. Este f`cut` de Molly.

F`r` s` mai a[tepte r`spunsul, deschise pachetulpe care-l scosese din geant`.

Mark f`cu ochii mari.– Tart` cu cire[e? Asta?– Tart` cu cire[e f`cut` terci... Oh! |ntr-adev`r sunt

sub orice critic`!– Nu te nec`ji numai pentru atâta. Eu ador tarta cu

cire[e f`cut` terci!– M` duc s` aduc farfuriile de por]elan [i

argint`ria!Aduse dou` farfurii de carton [i tacâmuri din plas-

tic [i \mp`r]i terciul apetisant, dup` ce d`du la o partedic]ionarele [i hârtiile care umpleau masa.

Cu un gest din b`rbie, Mark ar`t` spre manuscrisulcare, pe zi ce trecea, devenea mai gros.

– Ce se mai aude cu bunii mei prieteni Nick [iSally?

– Ast`zi i-am cam l`sat balt`, recunoscu ea.Sim]eam nevoia s` schimb aerul... Aproape c` am ter-minat. Dar nu reu[esc s` aleg sfâr[itul.

– Este atât de greu?– Nu. Mai degrab` sâcâitor.– Se termin` bine pentru Nick [i Sally?

136

– |nc` nu [tiu. Tocmai asta m` preocup`... O s`\nchei cartea pe o not` fericit`? Sau va trebui s` provoco desp`r]ire \naintea cuvântului sfâr[it?

Mark o \nv`lui \ntr-o privire \ngândurat`.– Am o idee! exclam` el.– Ia s` vedem...– Din moment ce Nick [i Sally tr`iesc \ntr-o oare-

care m`sur` o poveste asem`n`toare cu a noastr`, dece n-am a[tepta s` afl`m evolu]ia pove[tii noastre? |nfelul acesta vei avea un epilog gata servit, perfectautentic!

– Este \ntr-adev`r o idee, recunoscu ea. {i cel pu]inultimul meu capitol va fi realist.

|[i cobor\ privirea, incapabil` s` mai sus]in`privirea lui Mark.

– Ce excelent terci din tart` cu cire[e, zise ea \nsfâr[it str`duindu-se s` m`nânce.

C`uta cu disperare s` fac` o figur` bun` dar, \nrealitate, sim]ea c` este gata s` vomite. Mâncase foartebine la familia Louden. Acum \ns`, stomacul \i jucafeste...

Se for]` s`-[i termine partea ei din câteva\nghi]ituri. Mark, f`r` grab`, \[i puse cea[ca de cafeape mas`.

– Am vorbit verzi [i uscate, f`r` s` atingem \ns`subiectul care m` aduce aici.

Sandra \ncremeni, din ce \n ce mai \ncordat`.

137

– Da? f`cu ea cu o voce nesigur`.– Seara trecut` am fost mult prea ner`bd`tor. Ai

vrea s` m` scuzi, te rog?– Mark, nu-i... nu-i nevoie s`-]i ceri scuze, bol-

borosi ea. Tu doar ai...El o \nterupse.– D`-mi voie s` termin ce am de spus!Respir` adânc \nainte s` continue.– Am gre[it insistând. Ar fi trebuit s` discut lini[tit

cu tine [i s` te las s` te gânde[ti.|i lu` mâinile [i o privi drept \n ochi. Ochii lui

deveniser` de un cenu[iu \nchis. P`reau aproape negripe chipul lui \ncordat.

– Sandra... vrei s` te m`ri]i cu mine? \ntreb` el cu ovoce \nc`rcat` de emo]ie.

Inima Sandrei aproape c` se opri s` mai bat`.– Oh! Mark! zise ea \n sfâr[it \ntr-un suspin tremurat.Ochii i se umplur` de lacrimi.– Te rog! S` nu vorbim despre asta acum! \l

implor` ea.– Nu-]i cer s`-mi dai un r`spuns ast`zi. |n princip-

iu, tu ar trebui s` pleci peste dou` zile. |n momentulacela ai s`-mi spui... da sau nu.

– Vrei ca \n dou` zile s` iau o hot`râre care \mi vainfluen]a \ntreaga via]`?

– Ne cunoa[tem deja de o lun`, \i reaminti el. Aiavut timp s`-]i faci o idee despre modul meu de via]`...

138

– Am... am nevoie s` m` gândesc. {i nu numaidou` zile!

Se sim]ea dintr-o dat` \ncol]it` [i se zb`tea cu dis-perare s` scape.

– Haide, Mark! Los Angeles-ul nu-i la cap`tul lumii.Vom avea ocazia s` ne mai revedem, s`...

– Dac \n aceste dou zile nu iei o hot`râre, n-o vei maiface niciodat , declar el pe un ton aproape \nsp imânt`tor.

R`gazul acesta sem`na foarte bine cu un ultima-tum. Sandra presim]ea c`, dac` nu-i d`dea un r`spuns\n urm`toarele patruzeci [i opt de ore, \l va pierdepentru totdeauna...

|[i eliber` mâinile [i \ncepu s` m`soare \nc`perea\ngust` \n lung [i-n lat.

– |mi ceri prea mult, Mark! zise ea agitat`. De ceinsi[ti astfel?

– Pentru c` te iubesc. {i pentru c` [tiu c` m`iube[ti [i tu. Orice alt discurs este inutil.

– Eu...Se \ntrerupse, \ncurcat`. Fire[te, \l iubea pe Mark.

Fire[te, ardea de dorin]a de a-[i petrece restul vie]iial`turi de el...

Dar unde mai era loc aici pentur munca ei, pentrucariera ei? Nu-[i jurase ea c` acestea vor fi prioritare\nainte de orice? Or, dac` se c`s`torea cu Mark, \[isacrifica via]a profesional`, toate speran]ele. A[adar, con-cesiile, toate sacrificiile vor trebui f`cute numai de ea!

139

|nghi]i \n sec. Ar putea vreodat` s` fie fericit` \nasemenea condi]ii? {i va fi \n stare s`-l fac` fericit peacest b`rbat?

– Am... am nevoie s` m` mai gândesc, mur-mur` ea dându-[i p`rul pe spate cu un gest ner-vos.

– {tiu. De aceea nici nu te oblig s`-mi r`spunzi ime-diat.

Cu aceste cuvinte, Mark se ridic`. Ea crezu c` el os` plece... Se \n[ela. El se apropie [i o cuprinse \nbra]e.

– Sandra!O oblig` s`-[i ridice capul.– M` iube[ti?– Da, r`spunse ea f`r` [ov`ire.Din nou, ochii i se umplur` de lacrimi. Da, \l iubea

din tot sufletul... [i acum, iat`, era trist`. De ce s`sufere atâta când, de fapt, ar fi trebuit s` danseze debucurie?

Mark continua s-o strâng` la piept.– M` iube[ti destul \ncât s` ai \ncredere \n mine?

mai insist` el.– Da...– Vreau s` te fac fericit`, Sandra. Pentru asta, sunt

gata de orice!Ea izbucni \n plâns. De fapt, ce-[i dorea ea? Pe

Mark. Dar [i romanele ei. |n acela[i timp! {i dintr-o

140

dat`, se temea c`-l va pierde [i pe Mark [i pofta descris, c` nu va avea parte decât de un vid imens.

– Eu m` tem \ns` c` nu voi [ti s` te fac fericit, ziseea.

El [terse, cu vârful degetului, o lacrim` de peobrazul fetei.

– De ce crezi asta?– Munca mea \mi r`pe[te atât de mult timp! A[ fi o

so]ie execrabil`...– Vrei s` spui de fapt c` nu te sim]i a fi o perfect`

femeie de cas`, ca mama ta, de exemplu?– Da...– Sau ca Molly Louden?– Da, repet` ea abia auzit.Mark o \nv`lui \ntr-o privire \ngândurat`.– Jana, fiica lui Molly nu seam`n` deloc cu mama

ei. Este exact contrariul unei femei de cas` clasice!– Este adev`rat, recunoscu Sandra. Totu[i, are

copii, un so]...– ... o carier`, ad`ug` Mark. Ceea ce n-o \mpiedic`

s` le duc` pe toate cu bine [i cu bun` dispozi]ie. Micaei familie pare s` fie fericit` – la fel de fericit`, suntconvins, ca [i dac` ea [i-ar petrece zilele f`cânddulce]uri [i tricotând.

Sandra r`mase t`cut`. Totu[i argumentele lui Markerau conving`toare. Pentru prima oar`, \ntrez`rea o lumi-ni]` la cap`tul acestui tunel pe care-l credea f`r` ie[ire.

141

De ce n-o fi \n]eles asta mai devreme? Mark era atâtde diferit de ceilal]i b`rba]i... Era autonom.Independent. Nu sem`na deloc cu acest Peter Loudenatât de cumsecade. Iar \n privin]a ei, nu putea existadeosebire mai mare cum era cea dintre ea [i mama eisau Molly Louden.

El \i lu` din nou mâinile \ntr-ale lui.– |i cer Sandrei Farraday, scriitor, s` devin` so]ia

mea.{i cu o voce plin` de entuziasm, ad`ug`:– M-am \ndr`gostit de tine, Sandra... De tine a[a

cum e[ti. N-a[ vrea pentru nimic \n lume s` te schim-bi. |]i iube[ti munca, admit asta f`r` s` m` sup`r. Mie\mi place s` pilotez, iubesc p`durea, dar n-am de gânds` tr`iesc ca un pustnic. Sandra, aici este destul locpentru doi. Eu voi pilota, tu vei scrie... [i ne vom iubi.Via]a noastr` va fi formidabil`!

Sandra nu mai [ov`i; toate \ndoielile ei, toatetemerile se spulberaser`. |i apar]inea lui Mark. Pentrutotedeauna...

Se arunc` \n bra]ele lui, inundat` de dragoste, depasiune, de dorin]`... Când Mark \i cuprinse \n palm`un sân, ea gemu de pl`cere. Prin vene parc` \i curgeanumai foc.

– Pot s`-]i dau r`spunsul chiar acum, murmur` eacu buzele lipite de gura lui.

El avu o clip` de ezitare.

142

– Nu, se hot`r\ \n sfâr[it.{i, l`sându-[i bra]ele s` cad`, ad`ug`:– Peste dou` zile.Sandra d`du din cap.– Cum vrei...– N-aveai de gând s` lucrezi \n noaptea asta?– Ba da, dar...– Nici un dar! \i t`ie el vorba. Te-ai distrat toat` ziua

[i ar cam fi timpul s` te instalezi \n fa]a ma[inii descris. Ai uitat cumva c` editorul t`u a[teapt`ner`bd`tor manuscrisul?

Sandra zâmbi.– Nu numai c` nu m` \mpiedici s` scriu, dar m` [i

obligi chiar!– |]i va fi mai u[or acum când cuno[ti epilogul, nu?|i f`cu un semn amenin]`tor cu degetul.– Cred c` eu am contribuit substan]ial la povestea

lui Nick [i a lui Sally. |mi datorezi un comision!– Te-ar interesa un comision?|n loc de r`spuns, el o cuprinse \n bra]e [i o s`rut`

cu pasiune.– Peste dou` zile, \i murmur` el la ureche \nainte

s` plece.

*

143

Sandrei \i fu cumplit de greu s` se apuceserios de treab`. Cine ar fi crezut c` va \ntâlnib`rbatul vie]ii sale \n inima acestor imensep`duri pustii?

– O adev`rat` poveste cu zâne, murmur` ea.|[i r`sfoi \n grab` manuscrisul. Nu mai avea de

redactat decât ultimul capitol...Dac` pân` acum se pierduse \n ezit`ri, \n c`ut`ri,

acum nu mai exista nici cea mai mic` \ndoial` \nprivin]a epilogului. De altfel, cum ar fi putut s`existe? Lucrurile erau evidente, orbitor de evi-dente...

Pentru ca povestea ei s` fie \ns` verosimil` pân`la cap`t, romanul nu trebuia s` se termine opti-mist!

– Sally se va \ntoarce acas` iar Nick va r`mâne laperiferia societ`]ii, gândi ea cu voce tare. Pentru ei, nuexist` pove[ti cu zâne...

F`r` s` mai piard` o clip`, \ncepu s` scrie epilogul.Cuvintele \i veneau f`r` efort [i b`tea la ma[in` pagin`dup` pagin`, degetele \i zburau pe clape. Totul i sep`rea u[or!

*

Mark s`ri la bordul hidroavionului galben.

144

– Trec s-o v`d pe Sandra, \i spuse el lui PeterLouden care tocmai coborâse din avionul lui dup` cefusese s`-i aprovizioneze pe câ]iva vân`tori.

– Ah, da?{i, \ncruntându-se u[or, ad`ug`:– De fapt, ce pune]i voi doi la cale? \l \ntreb` cu

franche]ea lui obi[nuit`.Mark f`cu pe nevinovatul.– Cum adic`?– Oh! Mark, te rog! exclam` Peter. Doar nu sunt

orb.– Fie, pot s`-]i spun, zise Mark \n [oapt`. Dar te rog

s` p`strezi secretul... |n curând vei auzi b`tândclopotele pentru nunt`!

|[i dorea prea mult s` anun]e marea veste!Atitudinea de ieri a Sandrei nu l`sa nici o \ndoial`asupra r`spunsului ei. Ar fi vrut s` fie mai discret pân`la expirarea celor dou` zile fatidice dar, ner`bd`tor,nu mai putuse a[tepta.

Pe chipul lui Peter ap`ru un zâmbet larg.– C`s`torie? Tu [i Sandra?– Bine\n]eles. Dar... sst! \l avertiz` Mark cu bun`

dispozi]ie. Porni motorul hidroavionului [i decol` aproape

imediat. O or` mai târziu, zbura deasupra cabaneiSandrei. {i imediat, remarc` lipsa b`rcii. Ea ple-case...

145

Unde s-ar fi putut duce, dac` nu \n Câmpia Elanilor?F`r` s` mai coboare, el porni \n direc]ia aceea [i o

z`ri aproape imediat. |ntins` \n iarb`, \n costum debaie, p`rea c` doarme.

Mark f`cu mai multe cercuri cu aparatul pe dea-supra ei. |n sfâr[it, ea s`lt` capul, \l recunoscu [i-i f`cusemne cu mâna.

La rândul lui, Mark \ncerc` s`-i explice prin semnec` se \ntoarce la caban` unde o va a[tepta cu masa.Ce-o fi \n]eles ea din acest mesaj? Habar n-avea...

Totu[i se \ntoarse [i, curând, ameriz` \n dreptulpontonului. Apoi lu` co[ul cu provizii aflat pe scaunulde lâng` el [i se \ndrept` cu un pas vioi spre caban`.

Mai \ntâi, umplu gr`tarul cu c`rbuni. Când Sandrase va \ntoarce, va trebui doar s` pun` fripturilecump`rate din ora[ pe c`rbunii aprin[i...

F`cu apoi salata [i o puse la frigider. Ca desert,adusese o tart` cu mere caramelizate – una dintre spe-cialit`]ile lui Molly.

|n sfâr[it, lipi \ntr-o scrumier`, cu ajutorul unuistrop de cear` topit`, o lumânare mare. Ast`zi, vormânca la lumina lumân`rilor... Pentru a s`rb`torilogodna!

Nu mai r`m`sese decât de aranjat masa. Cu mult`grij`, aranj` foile deja scrise la ma[in` pe un scaun.Apoi duse ma[ina de scris pe una din cu[ete, dup`care aranj` tacâmurile [i farfuriile de carton.

146

Totul era gata... Dar Sandra se l`sa a[teptat`!Cu un gest reflex, Mark lu` manuscrisul [i-l r`sfoi.

Când, \ntâmpl`tor, recuno[tea unele scene la care elcontribuise, un zâmbet larg \i lumina fa]a.

Sandra era \ntr-adev`r foarte dotat`. Talentulviitoarei sale so]ii \l umplea de mândrie.

Ajunse la sfâr[itul manuscrisului [i, \mpins de curi-ozitate, parcurse ultimul capitol.

Citi de dou` ori paragraful sub care Sandra scrisesede mân`, cu litere mari, cuvântul SFÂR{IT.

„Nick [i Sally tr`iau \n lumi diferite. Ea \l iubea. Darera destul de lucid` \ncât s`-[i dea seama c` niciodat`nu vor fi ferici]i \mpreun`. Se \ntoarse a[adar \n lumeaei.”

Mark strânse pumnii [i se frânse \n dou` de parc`ar fi primit o lovitur` cumplit`.

Cu gesturi lente, aproape incon[tiente, lu` o foaiede hârtie, o introduse \n ma[ina de scris [i \ncepu s`bat`. Doar câteva rânduri...

Chipul \i \ncremenise [i ochii lui nu mai exprimaunimic. Doar maxilarele \ncle[tate erau m`rturie adramei care-l sfâ[ia pe din`untru.

147

Capitolul 10

Sandra cobor\ din barc` cu prosopul de plaj`, cutubul de crem` solar` [i carnetul de noti]e \n mân`.Apoi leg` bine barca de ponton.

Sperase s`-l g`seasc` pe Mark la caban`, a[a cum\n]elesese din semnele lui. Unde putea s` fie? Poate c`se va \ntoarce mai târziu.

Pu]in dezam`git`, se \ndrept` spre caban` ca s` sespele [i s` se schimbe.

Fredonând o melodie, \mpinse u[a [i r`masenemi[cat` \n prag, \ncruntându-[i sprâncenele.

Gr`tarul, c`rbunii... Mark venise deci aici!F`cu ochii mari \n fa]a mesei aranjate pentru dou`

persoane, cu lumânarea mare, ro[ie pus` \ntre celedou` farfurii.

– Oh! Exist` chiar [i o tart` cu mere! exclam` ea cupl`cere. S-a gândit la toate... Probabil c` nu va mai\ntârzia prea mult...

148

|n aceea[i clip` z`ri mesajul dactilografiat...– Iat` explica]ia, murmur` ea luându-l.|n timp ce descifra cele câteva cuvinte b`tute \n

grab`, zâmbetul \i \ncremeni pe buze.

„Sandra,|mi pare r`u pentru Nick [i Sally. Ar fi putut forma

\mpreun` o pereche minunat`, dac` li s-ar fi datm`car o jum`tate de [ans`.

Adio.Mark”

Adio... Cuvântul acesta \i juca \n fa]a ochilornedumeri]i. Adio... Dar de ce?

Manuscrisul! R`m`sese deschis la ultima pagin`!|ntr-adev`r, era o dezastruoas` ne\n]elegere, de-adreptul prosteasc`!

– Trebuie s`-l v`d! Cât mai repede posibil! strig` eaapucând pânza alb` pe care alerg` s`-o fixeze pecatargul de la ponton.

Spera din tot sufletul ca un avion s` zboare pe aicicât mai curând.

|n a[teptare, \[i puse ni[te blugi vechi [i o bluz`ecosez pe care [i-o \nnod` \n talie, apoi \[i lu` geanta[i se duse s` a[tepte pe ponton.

|i era o ciud` teribil` c` nu ascunsese de ochii luiacest ultim capitol. Dar nici o clip` n-a b`nuit c` Mark\l va g`si, \l va citi [i-l va \n]elege aiurea!

149

Povestea lor nu sem`na deloc cu cea a personajelorromanului ei!

Scruta cerul limpede cu o ner`bdare, cu nervozi-tate crescând`. Minutele i se p`reau ore...

|n sfâr[it, un aparat ameriz`. Pilotul lui lucra caindependent dar \l cuno[tea pe Mark [i accept` cupl`cere s-o duc` pe fat` la baza Daniels.

Ajuns` aici, Sandra remarc`, descump`nit`,absen]a hidroavionului galben...

Dup` ce-i mul]umi c`lduros pilotului, se \ndrept`spre biroul de primire unde o \ntâmpin` b`trânul chelcare o primise \n prima zi.

– {ti]i cumva unde este Mark? \l \ntreb` ea direct.El o examin` atent, f`r` s` scoat` o vorb`, \ncât ea

trebui s` repete \ntrebarea.– L-am v`zut acum vreo dou` ore, r`spunse el \n

sfâr[it.– Unde s-a dus? insist` ea.– Habar n-am.Sandra strânse din din]i.– {ti]i când se va \ntoarce? mai \ntreb` ea, str`duin-

du-se s`-[i ascund` nelini[tea.– Nu.Fata oft`, exasperat`.– Mul]umesc...Acum, ce era de f`cut?– Dac`-l vede]i, pot s` v` rog s`-i transmite]i un

mesaj?

150

– Ce mesaj? \ntreb` func]ionarul, f`r` entuzism.– Spune]i-i doar c` r`spunsul Sandrei este da.– R`spunsul Sandrei este da? repet` el dând din

cap.Apoi, ridic` nep`s`tor din umeri.– Conteaz` pe mine.Cu aceste cuvinte, se cufund` din nou \n registrul

de cheltuieli. Sandra nu mai avea ce face aici. Se hot`r\s` se \ntoarc` la caban`...

*

Câteva ore mai târziu, un pilot care ducea ni[tepescari prin \mprejurimi, o l`s` la ponton.

Se \ndrept` \ncet spre caban`. Cât de pustie p`reaaceasta f`r` b`rbatul pe care ea \l iubea! Mai ales cumasa asta aranjat` cu dragoste [i \mpodobit` cu olumânare romantic`!

Ca s` mai uite de singur`tate, Sandra deschiseradioul, dup` ce-l fix` pe sta]ia local`. Poate c` muzi-ca o va ajuta s`-[i umple timpul...

|ncerca s` se conving` c` Mark nu va \ntârzia s`apar`. De \ndat` ce b`trânul func]ionar \i va transmitemesajul, el va alerga \ncoace.

L`s` a[adar masa a[ezat`. {i \ncepu o lung`a[teptare... dup`-amiaza trecu cu o \ncetineal` \ngro-zitoare.

Mark tot nu se \ntorcea...

151

Amurgul cuprinse p`durea, [i \ntunec` locul [iprimele stele \ncepeau s` se aprind` pe cer. Lini[teaera total`. Nu se auzea nici un zgomot de motor.Nimic decât lini[te... {i singur`tate.

Sandra \[i f`cu valiza. Chiar mâine diminea]`, vatrebui s` plece spre Los Angeles unde avea de pus lapunct o mie de m`run]i[uri... Definitiv. Pentru c` eraferm hot`rât` s` se \ntoarc` aici cât mai repede cuputin]`. Pentru a nu mai pleca niciodat`...

Se \nnoptase deja de mult` vreme. Sandra se maiuit` o dat` la ceas. Era ora zece...

D`du mai tare aparatul de radio pentru a ascul-ta informa]iile locale; prinse doar sfâr[itul uneifraze:

– ... [i poli]ia se teme de pierderea hidroavionului.Dup` o pauz`, crainicul ad`ug`:– Mai mul]i martori l-au v`zut pr`bu[indu-se \n

p`dure [i c`ut`rile au \nceput. S-ar p`rea c` estevorba despre aparatul pilotat de Mark Daniels, pro-prietarul unei baze importante, aflat` pe laculRainy.

Sandra \ncremeni, cuprins` de groaz`.– Oh! Dumnezeule! murmur` ea.Cu ochii m`ri]i, fixa micul tranzistor care difuza

acum o muzic` lent`.Imposibil... Se zb`tea probabil \ntr-un teribil

co[mar! Mark era cel mai bun, cel mai experimentatpilot. Nu-i spusese ei asta Peter?

152

Speriat`, mai \nvârti butonul aparatului ca s`\ncerce s` mai prind` ni[te [tiri. Dar, la aceast` or`târzie din noapte, cele mai multe posturi difuzau doarmuzic`.

O n`p`deau viziuni \ngrozitoare: aparatul lui Markzdrobit [i cuprins de fl`c`ri... Iar pe Mark [i-l imaginagrav r`nit. Poate chiar mort...

– Nu! gemu ea.Nu i se putea \ntâmpla nimic acestui b`rbat

atât de plin de vitalitate. {i \n nici un caz un acci-dent!

El era invulnerabil...Tremurând u[or, Sandra se \ntinse pe cu[eta ei f`r`

ca m`car s` se mai dezbrace.Cu ochii mari deschi[i \n \ntuneric, a[tepta. {i pe

m`sur` ce orele treceau, o cuprindea o pace infinit`,o certitudine de nezdruncinat. Mark era teaf`r! N-ar fifost \n stare s` explice ra]iunea unei asemenea certitu-dini. Dar a[a era...

*

Dup` o noapte alb`, se ivir` [i zorile. Se auzi la unmoment dat zumzetul unui motor. Sandra se ridic` [iciuli urechea.

Zgomotul motorului se apropia... Se repezi afar`. Dar nici urm` de hidroavionul galben! Poate c` era

cel al lui Peter?

153

|ntr-adev`r. Cu pa[i mari, prietenul ei se \ndrept`spre caban`. Ea \i ie[i \n \ntâmpinare. Avea cevave[ti?

Expresia lui tulburat` o sperie \ntr-atât \ncât nicim`car nu \ndr`zni s`-i pun` \ntreb`ri...

F`r` nici o introducere, el o \ntreb`:– Ai ascultat [tirile?– Da.– E[ti a[adar la curent cu... cu...Sandra suspin` \n`bu[it.– Da... Mai ai [i alte m`nunte?– |nc` nu. Am f`cut cercet`ri \n zona accidentului,

pân` la ora dou` noaptea. Nici un rezultat pân`-nprezent.

Peter \[i \ncovoie umerii.– Cu cât trece timpul, cu atât sunt mai pu]ine sper-

an]e.Sandra \l privi drept \n ochi.– Nu poate fi Mark, sunt sigur`. Nu poate fi avionul

lui! \l asigur` Sandra cu o convingere care o surprinsechiar [i pe ea.

Oare dragostea era aceea care-i d`dea aceast` sper-an]`, aceast` viziune?

– A[ vrea atât de mult s` ai dreptate, zise Peter cuun aer obosit. Dar m` tem c`...

El scutur` din cap, ne\ncrez`tor.– Nu spera prea mult!– Ce au spus mai exact martorii?

154

– Trei pescari au v`zut un aparat galbenpr`bu[indu-se ca o s`geat` \n p`dure. {i asta, cam la oor` dup` ce Mark a plecat de la baz`... De atunci n-amai dat nici un semn de via]`. Am \ncercat s` d`m deel prin radio. F`r` nici un rezultat...

Vocea i se frânse [i certitudinile Sandrei fur` pen-tru o clip` zdruncinate. Totu[i, pân` la proba con-trarie, era ferm hot`rât` s` se \ncread` \n intui]ia ei.

– Te las, zise Peter. M` duc s` m` al`tur echipelorde c`utare. Un pilot de la baz` o s` treac` peste pu]intimp s` te ia de aici.

– Mul]umesc, Peter.

*

Când Mark ameriz` pe lacul Rainy [i se \ndrept`spre chei, fu surprins s` constate absen]a tuturorcelorlalte hidroavioane. Totu[i, dup` planificarea pecare avusese grij` s-o verifice ieri \nainte s` plece, pro-gramul de ast`zi nu prevedea nimic special.

De altfel, acest singur motiv \l \ndemnase s`-[iacorde câteva ore de vacan]`. Absen]a lui nu-i deranjacu nimic pe ceilal]i pilo]i, suficient de numero[i ca s`efectueze munca planificat`.

Preferase s` fug`, s` nu fie aici \n momentulplec`rii Sandrei. Era mai bine a[a... Acum, ea trebuies` fi fost departe! Totul se sfâr[ise; va trebui s` \ncerces-o uite. Va fi oare cu putin]`?

155

Fusese atât de aproape de fericire \ncât acum sepr`bu[ea \n cea mai profund` disperare. |[i petrecusenoaptea umblând prin baruri, \ncercând s`-[i \necesuferin]a \n whisky. Din p`cate, f`r` s` reu[easc`.

Cu gesturi lente bine cunoscute, \[i amar`hidroavionul la locul lui obi[nuit. Când se ridic`, \lv`zu pe b`trânul func]ionar de la recep]ie alergândspre el.

– Unde naiba ai fost, Mark? Po]i s` te lauzi c` ne-aitras o spaim` grozav`!

Mark se \ncrunt`, nedumerit.– Cum adic`? De ce a plecat toat` lumea?– S-a semnalat un accident de avion. Un avion gal-

ben! Pu]in mai la nord de Câmpia Elanilor. Au plecatcu to]ii \n c`utarea pilotului. Am crezut c` e[ti tu!exclam` b`trânul cu sufletul la gur`.

Mark nu mai z`bovi nici o clip`. A[adar, un pilotera \n dificultate? Datoria \i cerea s` porneasc` imediat\n ajutorul lui.

*

Curând, Mark localiz` avionul albastru cu alb al luiPeter [i-l chem` prin radio.

– Nimic nou, Peter? \ntreb` el.– Mark!Peter fu cât pe-aci s` se sufoce de surprindere, de

u[urare.

156

– Unde e[ti?– La câteva sute de metri \n spatele t`u.– Unde ai disp`rut?– Mi-am acordat câteva ore de odihn`.La ce bun s` mai dea [i alte am`nunte? Noaptea

asta fusese cea mai \ngrozitoare din via]a lui.– Nu mi-a[ fi imaginat nici pe departe c` v` face]i

atâtea griji pentru mine, declar` el pe un ton de scuz`.A fost localizat aparatul accidentat?

– Nu \nc`. Dar o s` ne continu`m c`ut`rile maispre est. Poate c` a planat \nainte s` cad`.

C`ut`rile continuar` pân` când Mark, primul,z`ri o arip` galben`. |[i lu` binoclul [i scrut` \mpre-jurimile. Câteva clipe mai târziu, \l reper` [i pepilot.

Acesta, aparent teaf`r, \[i agita bra]ele f`cândsemne când v`zu aparatul rotindu-se deasupralui...

Mark \i anun]` prin radio [i pe ceilal]i pilo]i,l`sându-i pe ace[tia s` mearg` \n ajutorul accidentatu-lui, [i el se \ntoarse la baz` f`când un ocol pe deasupracabanei Sandrei... Puterea obi[nuin]ei!

Când \[i d`du seama ce f`cea, zâmbi amar. O clip`,fu ispitit s` se \ntoarc`, dar \[i impuse s` continue dru-mul. Dac` la caban` nu mai era nimeni, va [ti cel pu]incum stau lucrurile!

Peter era \naintea lui la o distan]` apreciabil`.Deodat`, \i auzi vocea \n casc`:

157

– Cred c` pe aici este zi de sp`lat rufe!Mark \n]elese repede sensul cuvintelor lui. Sim]i

un nod \n gât când z`ri pontonul din fa]a cabaneiSandrei...

Aproape peste tot fluturau drapele. De toate culo-rile curcubeului...

Mark \[i scoase ochelarii de soare, \ntrebându-sedac` nu cumva viseaz`.

Mai exista oare un pic de speran]`?|i venir` \n minte cuvintele Sandrei:– Dac` voi avea nevoie de tine, voi \n`l]a

drapele!|n vârful catargului flutura halatul de m`tase ro[ie.– M` duc s` v`d ce se \ntâmpl`, \i zise el lui Peter.|[i scoase casca [i \ncepu s` coboare spre lac. Nu

apucase \nc` s` a[eze aparatul pe suprafa]a apei, c`Sandra se [i repezise pe ponton agitând freneticbra]ele.

Mark ameriz` mult mai pu]in blând ca de obicei.Era mult prea gr`bit ca s` mai mig`leasc` amerizarea...

Câteva clipe mai târziu, s`ri afar` din aparat. Sandrase arunc` \n bra]ele lui, râzând [i plângând \n acela[itimp.

El o \mbr`]i[` [i o strânse la piept gata s-o sufoce.– Iubitul meu cowboy! exclam` fata aruncându-[i

bra]ele pe dup` gâtul lui.|nchise ochii, fericit`. Aici era locul ei... |n bra]ele

lui Mark. Pentru totdeauna!

158

Se s`rutar` nebune[te, apoi Mark o contempl` cu oprivire \nfl`c`rat`.

– Credeam c` Sally s-a \ntors definitiv la ea acas`,zise el cu o voce r`gu[it`.

– Da, Sally s-a \ntors la ea acas`. Dar eu r`mân!Ochii i se umplur` de lacrimi.– Dac` m` mai vrei, fire[te... Sally [i Nick n-au

existat niciodat`. Nu mai suntem pe lume decât noi!El \i zâmbi.– Cu fripturi la ora zece diminea]a [i mic dejun la

miezul nop]ii?Ochii lui cenu[ii erau din nou plini de lumin`.– Crezi c` vei putea s` te adaptezi acestui regim?

\ntreb` ea, un pic nelini[tit` f`r` voia ei.El o \mbr`]i[` cu pasiune.– Sunt gata s` m` adaptez la orice. Din moment ce

tu e[ti cu mine. N-o s` ne mai desp`r]im niciodat`!– Niciodat`! \l asigur` ea dintr-o r`suflare.

Sfâr[it

159