Domeniu profesional: economic

Varsta: 50

Consemn: Va rog sa-mi povestiti, pas cu pas, cum a evoluat cariera dumneavostra profesionala de la cautarea primului loc de munca si pana in prezent

M-am nascut in 1963, in orasul Darabani, judetul Botosani, fiind primul din cei cinci

copii ai familiei .Parintii mei sunt tarani, persoane fara studii, in afara de cele 4 clase elementare,

dar oameni foarte muncitori, corecti , cinstiti si foarte inteligenti. Am urmat scoala generala la

Darabani, unde am avut parte de profesori foarte buni.Am avut norocul sa fac parte dintr-o clasa

cu elevi foarte buni, in care mereu s-a simtit o concurenta foarte puternica.In timpul gimnaziului,

mi-au placut mult doua materii,matematica si gramatica.Am participat la olimpiadele de

matematica, iar incepand din clasa a V-a , am fost selectata sa fac parte dintr-o echipa care

prezenta la difuziunea locala, povesti pentru copii.Asa am cunoscut membrii unui cenaclu literar-

artistic ce activa in orasul Darabani, m-au coptat in randul lui ca si recitator, apoi am creat cateva

poezii.Imi placea mult ceea ce faceam si am hotarat ca, la sfarsitul clasei a VII-a, sa urmez

cursurile Liceului Pedagogic.Imi doream o cariera in invatamant, avandu-le modele pe

verisoarele din partea tatalui, profesoare in Iasi, Botosani, Falticeni. In acea vreme, admiterea la

Liceul Pedagogic, presupunea o proba eliminatorie la muzica, la care am fost respinsa.Sincera sa

fiu,nu ma asteptam pentru ca,de regula, cei care erau respinsi, nu treceau la proba de dictie.Eu

totusi am sustinut si aceasta proba, pe care, mai mult ca sigur, am sustinut-o impecabil.

(intervievatul vorbeste sigur,hotarat,fara pauze si serios).Oricum, a doua zi, pe tabelul afisat pe

usa liceului, in dreptul numelui meu, scria respins.Nu ma gandisem la nimic altceva, Liceul

Pedagogic era singura mea optiune. Am avut noroc insa.Atunci, in ziua cand s-au afisat

rezultatele, m-am intalnit cu fratele unei matusi din partea tatalui, profesor de matematica la

Liceul Economic din Botosani.Stiind ca am fost buna la matematica, mi-a propus sa ma inscriu

la acest liceu.Fara sa stiu prea multe despre liceu si despre profil, mi-am luat dosarul si m-am

inscris. Dupa sustinerea examenului, am fost admisa si astfel, am ajuns sa studiez discipline

economice, la profilul contabilitate.Erau 5 clase de contabilitate, din care, in urma examenului de

treapta, trebuia sa ramana doar una singura.Am invatat bine, chiar daca nu-mi placea prea mult

profilul, ca sa obtin bursa de merit, ceea ce-i scutea pe parintii mei de plata internatului. Am

terminat Liceul Economic in anul 1981. Pentru ca parintii mei aveau o situatie materiala dificila,

si pentru ca ni s-au asigurat posturi prin repartitie, nu m-am inscris la facultate.Am ales sa ma

incadrez, sa-i scutesc pe parintii mei de cheltuiala.Bineinteles,a fost o greseala mare, mai ales ca

ei nu mi-au impus asta,dar asa a fost aituatia...(intervievatul trage putin aer in piept si ofteaza

usor,uitandu-se putin in jos). Am ajuns totusi sa urmez o facultate,mai exact Facultatatea de

Finante-Banci din cadrul Universitatii AI Cuza din Iasi, dar mult mai tarziu, cand deja eram

casatorita si aveam doi copii.

Cand am terminat liceul, majoritatea posturilor ce erau oferite absolventilor pe vremea

aia, erau in agricultura.Cativa colegi care aveau relatii, si-au gasit posturi in alte domenii ,dar eu

nu am gasit si a trebuit sa ma prezint la postul din repartitie.Acolo am lucrat timp de aproximativ

2 ani.Intre timp,m-am casatorit si ama vut si prima fetita.Sotul meu era profesor titular in alt

sat,mult mai departe de Darabani. A trebuit sa-l urmez.Nu mi-a placut prea mult, dar mereu am

fost constiincioasa si m-am adaptat situatiei.Intre timp,sotului meu i s-a propus detasarea la

Liceul Industrial din Darabani. Am acceptat, am ramas in Darabani si,dupa un concurs organizat

la Spitalul Darabani,m-am incadrat pe un post de statistician, cu jumatate de norma casierie.In

acest timp,am inceput sa ma pregatesc intens pentru admiterea la facultate.Chiar daca era mai

tarziu,nu am vrut sa renunt la idee.Am invatat singura economia si geografia, iar impreuna cu

sotul meu, matematica.Am intrat, concurenta fiind destul de mare chiar si la fara frecventa,am

fost 4 pe loc.

Pana in anul 1987 am locuit in orasul Darabani, lucrand la Spitalul Orasenesc.A fost o

perioada linisitita, am reusit sa-mi dau examenele, incercam sa imi fac un viitor alaturi de

familie.Dar, tot in '87, postul de profesor de fizica pe care era detasat sotul meu la Darabani, s-a

ocupat prin repartitie guvernamentala de catre o profesoara, din orasul Dorohoi,asa ca a trebuit sa

se intoarca la postul unde era titular, Sendriceni.Si tot 1987(intervievatul rade), s-a anuntat un

post de contabil la Liceul Grigore Ghica din Dorohoi.Mi-am luat bibliografia, am invatat, m-am

prezentat la concurs, am luat nota cea mai mare. M-am angajat pe postul de contabil, la acest

liceu.In cursul lunii noiembrie, s-a scos la concurs un alt post de contabil sef,dar la Liceul

Sendriceni, unde era profesor sotul meu. Cum materia era proaspat invatata, m-am prezentat si la

acest concurs.L-am luat. A fost frumos,pentru ca am ramas impreuna la aceasta unitate timp de 8

ani.Eram si tineri,iar la un moment dat, sotul meu a fost numit director educativ, am primit o

locuinta in incinta Liceului, intr-un fost conac boieresc.A fost o perioada foarte frumoasa, de

care-mi amintesc cu mare mare drag(intervievatul repeta,surade si se uita cu ochii putin in sus) In

acest timp,am terminat facultatea, au venit pe lume inca doua fetite. Prin faptul ca lociuam in

incinta scolii, am participat la multe evenimente cu copiii, generatiile la care era diriginte sotul

meu.Mi s-a implinit astfel visul de a lucra cu copiii, participam cu ei la diverse evenimente,

tabere, excursii. Mai mult, timp de doua trimestre, lipsind un profesor de profil, am suplinit , in

afara orelor de program, cateva discipline de specialitate, la invatamantul seral.Nu pot sa spun ca

mi-a placut foarte mult, poate si pentru faptul ca trebuia sa ma pregatesc suplimentar, nu predam

contabilitate, pe care o stapaneam foarte bine, ci alte discipline, pe care trebuia sa le recitesc. Pot

sa zic ca a fost o experienta care mi-a vindecat o rana mai veche, dorinta mea de a lucra in

invatamant.

Intre timp,ne-am construit o casa pe un teren al comunei Sendriceni, la intrarea in orasul

Dorohoi, urmand din anul 1995, sa ne mutam.In timpul cat am fost contabil , am colaborat cu

Banca Agricola din Dorohoi, singura banca din zona. In decembrie 1992, unul din inspectorii

care-mi verificau documentele de salarii, mi-a propus ca , din martie 1993, sa lucrez la o Agentie

BCR, care se va infiinta in Dorohoi, iar el va fi director.M-a onorat propunerea, ma tenta, imi

placea mult activitatea bancara, insa, in iunie trebuia sa se nasca a treia fetita si am fost sincera,

am refuzat oferta, ramanand inca 2 ani la liceu.In 1995, cand BCR s-a mutat intr-un sediu nou,

mi s-a facut din nou oferta.De aceasta data, m-am inscris la concurs.N-a fost usor, am invatat

foarte mult, concurentii mei erau proaspat absolventi.Am luat nota 9, si astfel a inceput cariera

mea de functionar bancar, pe care o am si acum(intervievatul surade)

Nu a fost ceea ce visam eu, dar mi-am indeplinit atributiile asa cum trebuia.Initial am fost

ofiter de credite, pentru unitati cu capital privat.Privatizarea era la inceput, aveam toate unitatile

mici.Apoi concomitent , am tinut toata activitatea de decontari valutare, activitate verificata

periodic de BNR, eram foarte solicitata, munceam foarte mult.Din anul 1998, au inceput in BCR

cursuri pentru formarea potentialilor manageri.BCR in general a pornit cu oameni din BNR, care

se aflau in prag de pensie.Am fost selectata, pentru a urma acest curs, pentru postul de contabil

sef. A fost o perioada foarte incarcata, cursul avea opt module, a cate o saptamana de curs.Se

tineau in centrele de pregatire, pe care BCR le avea, la Bucuresti si Brasov.Intre timp,a trebuit sa

parcurg etape foarte importante in activitatea bancara, cum ar fi trecerea la EURO, schimbarea

planului de conturi , apoi, trecerea la anul 2000, care a fost o mare provocare, multi dintre

economisti au semnalat posibilitatea ca sistemele informatice sa nu recunoasca data.Au fost

saptamani intregi de munca, pentru salvarea bazelor de date.Am absolvit cursul de potentiali

manageri, timp de 8 zile, cu examen pentru fiecare modul la care am participat.destul de dificil,

dar l-am trecut cu bine, cu diploma pentru fiecare modul. A fost o perioada solicitanta,ce-i

drept,dar am avut multe realizari profesionale.A presupus un efort deosebit, dar am avut un

mare, foarte mare sprijin din partea familiei.(intervievatul ezita,se gandeste cateva secunde)De

fapt, acesta este marele meu regret, ca nu am fost mai apropiata de fete.Am avut marele noroc ca

au fost cuminti, s-au ajutat una pe alta, eu participand ce-i drept la toate activiatile si schimbarile

din viata lor, dar , multe lucruri le faceam prin telefon, rapid, telegrafic.(intervievatul se gandeste

cateva minute)

A urmat apoi privatizarea BCR, reorganizarea acestuia, ceea ce presupunea disparitia

postului de contabil sef.In acest timp, mai exact din ianuarie 2007, Banca Transilvania a inceput

lucrarile de deschidere a unei Agentii in orasul Dorohoi.Am avut un feed-back bun de la oamenii

de afaceri din oras, majoritatea clienti BCR, si asa am fost contactata pentru postul de Sef de

Agentie la banca Transilvania.Sincera sa fiu, m-am gandit foarte mult,dar avand in vedere

disparitia postului meu, am acceptat postul. Am primit cheile locatiei care se amenaja, am primit

acceptul BNR pentru post, totul parea ca se desfasoara normal.Dar in acest timp, presiunea

colegilor si sefilor din BCR a fost foarte mare sa raman.Prin reorganizarea BCR, s-a creat un

Centru de Afaceri la Sucursala Botosani , care deservea clientii mari, corporatiile.Au fost

selectati 6 dintre cei mai buni economisti din BCR, din care unul am fost eu.Cand mai era o

saptamana pana la deschiderea Agentiei BT din Dorohoi,eu am renuntat la oferta.Evident, am

bulversat toata activitatea de deschidere, dar loialitatea si devotamentul pentru BCR erau prea

mari.Am inceput activitatea la Botosani.Imi placea foarte mult ce faceam.Trebuia sa iau decizii,

sa conduc oameni,deserveam clientii cei mai mari din Dorohoi si cativa din Botosani, imi placea

foarte mult munca mea.Apoi in octombrie 2007, cand ma intorceam dintr-un concediu, chiar pe

aeroport, am primit un telefon de la actualul director al Bancii Transilvania Botosani.Vroia sa

faca niste schimbari in organigrama Sucursalei, si mi-a propus din nou, postul de Sef de Agentie.

De aceasta data, sotul meu a fost foarte insistent(intervievatul rade), sa accepte postul.Stia ca-mi

doresc mult o florarie , si mi-a infiintat, intr-un spatiu aflat in imediata vecinatate a Agentiei BT,

o florarie, cu conditia de a accepta postul(intervievatul rade usor din nou).Am acceptat, am

primit multe reprosuri si rugaminti de la sefii din BCR, iarasi, insa, cu toate parerile mele de rau,

de aceasta data am ramas.

A inceput o noua provocare pentru mine. Agentia era la inceput, orasul mic, imediat , in

2009 s-a declansat criza economico-financiara(intervievatul ofteaza usor).Imediat am avut

solicitari de preluare, de la cei mai mari clienti din oras.Am avut multe dezamagiri, in sensul ca

nu toti au fost acceptati ,dar incet incet, agentia a prosperat.Cu multe eforturi, in 2009, am primit

titlul de Agentie senior, in prezent, fiind foarte aproape de urmatorul grad, Agentie Premium.